Modificarea deciziei de pensionare

Prin sentinta civila nr. 768 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 813/108/2010, s-a admis actiunea formulata de reclamanta impotriva paratei, avand ca obiect modificarea deciziei de pensionare emisa de parata, in sensul de a se lua in calcul, la stabilirea punctajului si a pensiei, si veniturile realizate de aceasta in perioada 16.09.1977 - 16.09.1981, ca profesor detasat in Maroc, adica salariul concret primit in Maroc in dirhami, moneda marocana, prin transformarea acestuia in lei, in conditii legale, obligarea intimatei la recalcularea pensiei in acest sens.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca nu prezinta relevanta, in sensul preconizat de catre parata imprejurarea ca inscrierile din carnetul de munca al reclamantei nu au fost rectificate in conditiile Decretului nr. 92/1976 pentru perioada 1977 - 1981, ori aceea ca adeverinta de care s-a prevalat reclamanta nu atesta o alta stare de fapt decat cea rezultata din carnetul sau de munca, deoarece aspectul esential de natura a dezlega pricina este cel legat de afirmatiile reclamantei referitoare la faptul ca pentru perioada pentru care a desfasurat activitate in Maroc i s-au retinut contributiile de asigurari sociale si prin urmare, parata casa de pensii ar fi trebuit sa ia in considerare intreaga perioada pentru care s-au platit aceste contributii.
Sub acest aspect, este de subliniat ca, potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele in care persoanele care au platit contributii de asigurari sociale in sistemul public din Romania, precum si in alte tari, in conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale in care Romania este parte.
In acest context, este important a se retine ca si anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor in materie ale Legii nr. 19/2000 situatia celor detasati in strainatate era reglementata de legiuitor prin Decretul nr. 233/1974 si HG nr. 547/1990, dar si prin Legea nr. 3/1977, esential fiind aspectul legat de plata contributiilor sociale si nicidecum mentiunile realizate in carnetul de munca, ori potrivit art. 7 din decretul nr. 233/1974 cetatenii romani detasati in una din tarile cu care Romania avea incheiata o conventie in domeniul politicii sociale, nu erau tinuti sa faca dovada platii contributiilor sociale fiindca retinerea acestora se facea in virtutea legii, in acelasi decret stipulandu-se la art. 3 alin. 1 ca dupa deducerea contributiei la fondul pentru pregatirea si perfectionarea personalului suma in valuta ramasa la dispozitia salariatului se plateste in lei pentru intretinerea familiei si acoperirea celorlalte obligatii.
Mai este de precizat faptul ca, potrivit Protocolului de colaborare si cooperare intre Ministerul Invatamantului Primar si Secundar al regatului Maroc si Ministerul Educatiei si Invatamantului al Republicii Socialiste Romania, prin care a fost reglementat regimul prestatiilor de asigurari sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele doua state contractante art. 5 alin. 1 a prevazut ca in cazul detasarii unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, aceasta persoana va continua sa fie supusa legislatiei aplicabile in statul al carui cetatean este ca si cum ar fi inca angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8 perioadele de asigurare si perioadele asimilate efectuate sub legislatia uneia dintre cele doua parti contractante si cele realizate sub legislatia celeilalte parti contractante pot fi totalizate, daca este necesar, cu conditia ca aceste stagii sa nu se suprapuna.
In raport cu cele deja enuntate, este dincolo de orice indoiala ca probatiunea administrata in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, dovedesc starea de fapt evidentiata in motivarea actiunii, respectiv ca intre 16.09.1977 si pana la 16.09.1981 aceasta a fost detasata ca profesor in regatul Maroc, cu un salariu lunar de 3960 dirhami si intrucat prin chiar contractul de angajare depus la dosarul cauzei s-a facut trimitere la protocolul din 4 iulie 1973, cu privire la colaborarea si cooperarea dintre Ministerul Invatamantului Primar si Secundar al regatului Maroc si Ministerul Educatiei si Invatamantului al Republicii Socialiste Romania, se impune cu necesitate concluzia exprimata de catre reclamanta pe parcursul judecatii, aceea ca aceasta nu mai era obligata sa faca alte dovezi cu privire la achitarea contributiilor sociale pentru perioada detasarii pentru motivul ca acestea se achitau potrivit legii, contrar sustinerilor paratei din intampinare.
De altfel, nici nu exista vreo dovada din care sa reiasa ca in perioada la care a facut referire reclamanta prin actiunea sa nu au fost achitate asigurari sociale si nici nu exista vreo ratiune pentru care sa se concluzioneze in acest sens, devreme ce conform contractului de angajare, contestatorul a beneficiat de toate serviciile ce implicau platile unor astfel de contributii (respectiv concedii de odihna, de boala, ajutor de deces, de repatriere, etc), iar conform anexei la protocolul de colaborare deja amintit, salariul acordat reclamantei a fost unul impozabil, partea marocana fiind obligata sa trimita celeilalte parti contractante baremul in vigoare privind calculul impozitului.