Pensie de intretinere

Pensie de intretinere. Modificarea veniturilor debitorului  dupa stabilirea cuantumului obligatiei de plata prin hotarare judecatoreasca. Modalitatea de reglementare a cuantumului pensiei de intretinere in cazul debitorului care realizeaza cu intermitenta venituri din munca.

In conditiile in care veniturile paratei s-au majorat fata de cele avute in vedere la pronuntarea hotararii prin care s-a stabilit obligatia de intretinere, nu exista niciun impediment in sensul stabilirii cotei procentuale de 25% prin raportare fie la veniturile nete realizate in perioada in care parata obtine asemenea venituri, fie la venitul minim pe economie, in perioada in care parata nu este angajata si nu realizeaza venituri.
(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 12 R /20 ianuarie 2010,dosar nr. 1093/210/2009)

    Prin sentinta civila nr. 916 din 23.10.2009 pronuntata in dosar nr. 1093/210/2009, Judecatoria Chisineu Cris a respins actiunea civila exercitata de reclamanta D.M. in contradictoriu cu parata B. K., avand ca obiect majorare pensie de intretinere.
               Pentru a se pronunta in acest fel, prima instanta a  retinut ca, potrivit sentintei nr. 517/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Chisineu Cris in dosarul nr.181/210/2008 parata  a fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea reclamantei, de 25% din venitul minim net.
     Din adresa nr. 142-5751/01.09.2009 eliberata de Agentia pentru ocuparea fortelor de munca Nurnberg a rezultat ca parata a lucrat ca muncitor sezonier in agricultura la societatea T.B. GdbR in perioada 06.10.2008-31.12.2008, 24.04.2009-23.07.2009 si 01.09.2009-30.11.2009.
     Instanta a constatat ca veniturile paratei nu au un caracter de permanenta, acestea avand caracter temporar. Mai mult, din aceasta adresa a rezultat faptul ca la data de 30.11.2009 contractul de munca al paratei inceteaza.
     Avand in vedere faptul ca aceste venituri ale paratei au caracter temporar si ca din probele administrate  a rezultat ca la data de 30.11.2009 contractul sezonier de munca al paratei va inceta, instanta a respins cererea in temeiul art. 86, 94 si 97 Cod familiei.
      Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta D.M., solicitand instantei de control judiciar, in urma admiterii caii de atac, schimbarea in tot a sentintei recurate in sensul admiterii actiunii.
    In motivare, a considerat ca hotararea primei instante este lipsita de temei legal si a solicitat plata pensiei de intretinere in cuantum de 25 % din venitul realizat si nu din venitul minim pe economie.
Intimata nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei de recurs.
Verificand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate si tinand seama de dispozitiile art.304 si 3041 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca recursul promovat in cauza este fondat.
Astfel, potrivit art.86 al.1 Codul familiei, starea de nevoie a beneficiarului si posibilitatile de plata ale debitorului obligatiei de intretinere sunt cele doua criterii legale ce trebuie folosite cumulativ cu ocazia fixarii cuantumului pensiei, astfel incat sa se asigure conditiile materiale corespunzatoare nevoilor copiilor raportat la posibilitatile materiale ale parintilor.
Or, in prezenta cauza posibilitatile materiale ale paratei se schimba periodic in mod semnificativ, in sensul ca aceasta a fost angajata atat in cursul anului 2008, cat si in anul 2009,  diverse perioade de timp (spre exemplu parata a fost angajata circa 6 luni in 2009 la o societate comerciala din Germania, realizand venituri lunare importante).
Prin urmare, situatia materiala a paratei s-a schimbat semnificativ de la momentul in care instanta a stabilit obligatia sa de plata a unei pensii de intretinere de 25% din venitul minim pe economie, ocazie cu care s-a avut in vedere faptul ca parata nu realiza venituri, neavand vreun loc de munca.
In concluzie, intrucat  s-a stabilit prin probe certe ca veniturile paratei s-au majorat fata de cele avute in vedere la pronuntarea hotararii prin care s-a stabilit obligatia de intretinere, nu exista niciun impediment pentru ca instanta sa admita recursul reclamantei, cu consecinta modificarii hotararii primei instante in sensul stabilirii cotei procentuale de 25% prin raportare fie la veniturile nete realizate in perioada in care parata obtine asemenea venituri, fie la venitul minim pe economie, in perioada in care parata nu este angajata si nu realizeaza venituri.
O interpretare contrara ar fi lipsita de eficienta juridica si chiar contrara scopului economic al obligatiei de intretinere, deoarece  partile ar fi puse in situatia de a introduce noi actiuni pentru majorarea/reducerea pensiei de intretinere, in conditiile in care exista posibilitatea de a obtine o prestatie corespunzatoare veniturilor reale si actuale ale debitorului, in cadrul unui singur proces.
Fata de cele expuse anterior, in baza art.312 Cod procedura civila tribunalul a admis recursul reclamantei D. M. si a modificat hotararea recurata, in sensul  admiterii actiunii  si  obligarii paratei la plata unei pensii de intretinere in favoarea reclamantei in cuantum de 25% din veniturile nete lunare realizate, iar in perioada in care parata nu realizeaza venituri, in cuantum de 25% din venitul minim pe economie, incepand cu 30 septembrie 2009.