Procedura insolventei

Prin sentinta comerciala nr. 1.254/3.07.2008, pronuntata in dosarul nr. 217/108/2008 al Tribunalului Arad s-au admis cererile formulate de creditoarele S.C. G  S.A. si S.C. AP S.R.L. si cererea de interventie in interes propriu formulata de creditoarea S.C. NB S.R.L., si in consecinta, s a deschis procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006 impotriva debitoarei S.C. VS.R.L
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs debitoarea S.C. V S.R.L., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererilor creditoarelor de deschidere a procedurii falimentului si suspendarea executarii sentintei, in conformitate cu prevederile art. 300 alin. 2 Cod procedura civila,
Prin Decizia civila nr. 57 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de debitoarea S.C. V S.R.L impotriva acestei sentinte pe care a modificat-o in parte, in sensul ca respinge cererea formulata de creditoarea S.C. G  S.A., mentinand celelalte dispozitii.
In considerente s-a retinut, in ce priveste creanta creditoarei intimate SC G SA ca aceasta nu are caracter cert deoarece, pe de o parte, aceasta a fost pretinsa in baza unui contract de vanzare cumparare incheiat cu debitoarea recurenta la data de 20.03.2007, din care rezulta ca marfa contractata urma sa fie livrata la comanda cumparatorului, receptia facandu se la sediul vanzatorului de catre reprezentantul cumparatorului sau de catre o firma specializata, platita de cumparator iar in caz contrar, pe baza de autoreceptie, la sediul vanzatorului precum si a facturii emise la data de 26.06.2007 din care rezulta ca marfa a fost preluata cu mijlocul de transport MS XX YYY de catre numitul I Ioan, fara a se putea stabili, pe baza probelor administrate de catre creditoare, calitatea acestuia de reprezentant (delegat) al debitoarei si faptul ca marfa a fost predata acesteia si, pe de alta parte, intrucat sustinerile din intampinare referitoare la plata partiala cu fila CEC nu sunt dovedite, la dosar nefiind depus CEC-ul mentionat iar "fisa clientului", depusa la prima instanta, constituie un act intern al creditoarei, neinsusit si neopozabil debitoarei,
In ce priveste creantele pretinse de catre celelalte creditoare insa, acestea sunt contestate numai in mod generic de catre recurenta ca nefiind certe, lichide si exigibile, desi, astfel cum a stabilit prima instanta, acestea rezulta din facturi recunoscute de catre debitoare prin semnatura si stampila, respectiv, din bilete la ordin, aspecte cu privire la care recurenta nu a formulat obiectiuni,
Referitor la respingerea cererii de amanare a solutionarii cauzei in vederea discutarii conexarii, in conditiile existentei si a altor cereri de deschidere a procedurii, s-a apreciat ca critica formulata de recurenta, bazata de invocarea dispozitiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, este nejustificata, prima instanta stabilind ca se va dispune asupra conexarii la un termen ulterior,