Recurs plangere contraventionala

2)Prin Decizia civila nr. 77/R/22.01.2009 a Tribunalului Arad, s-a admis  recursul declarat de intimatul Inspectorat de Politie, impotriva Sentintei civile nr.  8329/11.11.2008 a Judecatoriei Arad, si a fost modificata in parte hotararea in sensul admiterii in  parte a plangerii petentului - persoana fizica, impotriva procesului verbal de contraventie incheiat de intimat, pe care l-a mentinut si a redus  cuantumul amenzii aplicate la suma de 250 lei, fata de cea initiala de 650 lei.
In considerentele hotararii tribunalului s-a retinut ca  in mod eronat a procedat judecatorul fondului la anularea procesului verbal de contraventie, intemeiat indeosebi pe ignorarea de catre agentul constatator a limitarii impuse de art.10 alin.2) din O.G.nr.2/2001, intrucat desi este neindoielnic ca regulile cumulului aritmetic, instituite de acest text legal, plafoneaza cuantumul sanctiunilor contraventionale la dublul maximului amenzii prevazut pentru sanctiunea cea mai grava, aplicarea lor gresita nu reprezinta, in sine, un element de nulitate a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, neregularitatea aritmetica putand fi indreptata si de catre judecator, in conformitate cu dispozitiile art.34 alin.1) din O.G. nr.2/2001, care statueaza expres si lipsit de echivoc ca acesta "hotaraste asupra sanctiunii".
Pe de alta parte, lucrarile dosarului demonstreaza neindoielnic ca petentul a savarsit contraventia prevazuta de art.148 pct.16) din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, avand montate pe autovehicul anvelope de alte dimensiuni si caracteristici decat cele prevazute in certificatul de inmatriculare, recunoscand-o de altfel, prin chiar plangerea sa, astfel incat nu exista nici o ratiune pentru care prima instanta nu a mentinut procesul verbal pentru aceasta contraventie, retinuta in mod corect in sarcina petentului de catre agentul constatator.
Sub un alt aspect, insa, just a retinut instanta de fond ca nu s-au facut dovezi privitoare la savarsirea de catre petent a contraventiei prevazute de art.36 alin.1) din O.U.G nr.195/2002, in contextul in care petentul a obiectat in chiar momentul incheierii procesului verbal de contraventie in sensul ca "a avut centura pusa", iar martorul audiat de judecatorul fondului a confirmat, chiar si de o maniera echivoca, aceasta imprejurare, asa incat intimatul era dator sa faca dovezi privitoare la savarsirea de catre petent si a acestei contraventii, concluzie ce se desprinde avandu-se in vedere jurisprudenta Curtii de la Strasbourg ce rezida din cauza "Anghel contra Romania" si in orice caz nu se poate prezuma cu suficienta putere doveditoare, cum ar dori intimatul, ca obiectiunea petentului este nereala pentru ca, in raport cu lucrarile dosarului, o atare prezumtie  nu are puterea si greutatea de a naste probabilitatea.
Nu in ultimul rand este corecta de principiu sustinerea recurentului privitor la interpretarea dispozitiilor art. 31 lit. a din O.U.G. nr.195/2002, in sensul ca acestea se refera si la participantii in trafic ale caror autovehicule au fost oprite (contrar interpretarii excesiv de restrictive a primei instante), dar numai in masura in care "semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier" vizeaza situatii reglementate in lege si alte acte normative la care trebuie raportat textul cu grad de generalitate din articolul mai sus mentionat.
Cu alte cuvinte acesta nu trebuie interpretat nici excesiv de extensiv (cum rezulta din motivele de recurs, ca ar dori intimatul) si in orice caz fapta petentului de a iesi din autovehicul nu are caracter contraventional, contrar cererii politistului rutier, cata vreme nu s-a invocat si o justificare legala pentru instituirea unei atare interdictii.