Desfacere disciplinara contract de munca

6. Prin sentinta civila nr. 676 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Arad, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 270 din 17 februarie 2009 a Curtii de Apel Timisoara, s-a admis contestatia formulata de reclamanta persoana fizica salariata, impotriva paratei angajator - unitate bancara, pentru constatarea nulitatii deciziei privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
In motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat anularea/constatarea nulitatii deciziei mentionate prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca, reintegrarea in functia detinuta anterior, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data deciziei de concediere si pana la  data reintegrarii in functie.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, prin decizia contestata emisa de unitatea bancara, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, persoana fizica salariata, pentru savarsirea unor grave abateri disciplinare, constatate de organele de control prin adresa emisa, care a fost inaintata comisiei de disciplina, in vederea efectuarii cercetarii administrative si stabilirea  masurilor sanctionatoare.
Din dispozitiile art. 63 alin. 11 din Codul muncii, rezulta ca, in cazul in care concedierea intervine pentru motivul  prevazut de art. 61 lit. a, adica grave abateri disciplinare, este obligatorie respectarea dispozitiilor art. 263 - 268 din Codul Muncii, ceea ce nu rezulta din forma si continutul deciziei contestate.
De altfel, instanta a pus in discutie exceptia nulitatii dispozitiei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, conform art. 137 alin.1  Cod procedura civila, exceptie ce a fost invocata de  reclamanta in actiune.
Art. 268 alin. 2 din Codul muncii prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, elementele ce trebuie sa fie cuprinse in decizia de sanctionare, ori deciziei contestate ii lipsesc elementele prevazute de alin. 2 lit. a si c din articolul mai sus mentionat, adica descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara grava si motivele pentru care s-au inlaturat apararile salariatului. Aceste omisiuni nu pot fi complinite in cursul judecatii, pentru ca impiedica instanta sa evalueze gravitatea faptelor pentru care s-a dispus sanctionarea si sa examineze daca sunt intrunite conditiile raspunderii disciplinare prev. in cap. 2 al Codului muncii si legislatia bancara la care face trimitere intimata. Pentru cauza dedusa judecatii indicarea ca reclamanta nu a respectat procedura de incheiere a documentatiei de credit pentru 17 clienti in 31 dosare de credit este total insuficienta si nerelevanta, decizia de sanctionare trebuia sa contina descrierea tuturor faptelor savarsite de reclamanta in legatura cu munca sa, in executarea indatoririlor legale de serviciu, in fiecare dosar de creditare, fata de fiecare client, incalcarea in concret a fiecarei obligatii reglementate prin normele interne, rezultatul  concret produs, raportul de cauzalitate dintre fapta ce constituie abatere si vatamarea relatiilor de creditare produsa. In sfarsit analiza apararilor reclamantei din faza de cercetare administrativa si motivele pentru care nu pot fi luate in seama.