Aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedura penala. Conditiile de aplicare. Decizia nr. 1470/08.11.2011, a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011

Aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedura penala. Conditiile de aplicare. Decizia nr. 1470/08.11.2011, a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011 DECIZIA Nr. 812/07.12.2011 -
autor jud. Costache Elena Raluca
domeniu asociat - Procedura penala

     Prin sentinta penala nr. 138/26.09.2011 a Judecatoriei Mizil, in baza art.180 alin.2 C.pen. cu aplic art.37 lit.b C.pen. a fost condamnat  inculpatul S.R.C. la pedeapsa de 1(unu) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente, fapta din data de 07.12.2009.
     S-a facut aplicarea art. 71 si 64 lit. a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.
In baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. cu art. 998 si urm. C.civ., a fost  admisa in parte actiunea civila formulata de partea vatamata-parte civila P.A., si s-a dispus obligarea inculpatului S.R.C. la plata sumei de 900 lei daune materiale si a sumei de 1.000 lei daune morale.
     In baza art.193 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei catre partea vatamata P.A., reprezentand cheltuieli judiciare.
     In baza art.191 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
     Prin Rechizitoriul nr.1039/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mizil, inregistrat pe rolul Jud. Mizil sub numarul 328/259/2011, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata inculpatul S.R.C., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 180 al.2  C.pen. cu aplic art.37 lit.b C.pen.
     In actul de sesizare al instantei s-a retinut aceea ca la data de 07.12.2009, inculpatul a agresat fizic pe partea vatamata P.A. lovind-o cu pumnul in fata, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile de ingrijiri medicale.
     Fapta retinuta in sarcina inculpatului  a fost probata in cursul urmaririi penale cu urmatoarele mijloace de proba: plangere si declaratie parte vatamata, certificat medico-legal, declaratii martori, declaratii inculpat.
     In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut fapta savarsita, partea vatamata, martorii pe situatia de fapt G.D. si D.I., audiati in cursul urmaririi penale, dar si martorii U.R. si S.C.I. propusi de inculpat, fiind administrata proba cu inscrisuri pe latura civila.
     La termenul de judecata din data de 22.04.2011, partea vatamata P.A. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 10.000 lei din care 5.000 lei reprezentand daune materiale si 5.000 lei reprezentand daune morale.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca la data de 07.12.2009, in jurul orei 11.45, in timp sc insotea un expert topografic la locuinta inculpatului, dupa efectuarea masuratorilor, partea vatamata P.A. a fost lovita de inculpat, in zona fetei, suferind o fractura nazala ce a necesitat pentru vindecare 14-15 de zile  de ingrijiri medicale.  Faptele au avut loc, in strada pe trotuarul opus locuintei inculpatului.
     Fapta, astfel cum a fost descrisa mai sus, a reiesit din intregul material probator administrat in cauza, respectiv din declaratiile martorilor G.D. si D.I. (f.80-81), care au fost prezenti la momentul incidentului si care au aratat ca inculpatul a lovit-o  pe partea partea vatamata in zona fetei, acesti martori fiind, in opinia instantei, persoane neutre, ale caror depozitii apar ca fiind obiectivea. Declaratia martorului U.R., propus de inculpat, nu a fost retinuta de catre instanta, acesta neputand relata daca intre inculpat si partea vatamata a existat o cearta urmata de vreo altercatie. De asemenea instanta nu a retinut nici declaratia martorului S.C.I. persoana care se afla in relatii de prietenie cu  inculpatul, depozitiile acestui martor fiind apreciate de catre instanta ca fiind in mod vadit subiective si in totala contradictie cu materialul probatoriu administrat in cauza, motiv pentru care instanta nu le-a dat valoare probatorie, apreciind ca nu exprima adevarul faptic.
     S-a aratat ca fapta retinuta in sarcina inculpatului constand in aceea ca la data de 07.12.2009, in jurul orei 11.45, a lovit pe partea vatamata P.A. in zona fetei, care a suferit  vatamari ce au  necesitat pentru vindecare 14-15  zile  de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovituri sau alte violente, fapta prevazuta de art.180 alin.2 C.pen., text in baza caruia instanta va pronunta condamnarea acestuia.
     Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat in actiunea de lovire a partii vatamate, in zona fetei, urmarea imediata constand in producerea unor leziuni, respectiv a unei fracturi nazale, ce a necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile de ingrijiri medicale, sub aspectul laturii subiective inculpatul actionand cu intentie indirecta, respectiv a prevazut rezultatul faptei sale, si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui, forma a vinovatiei prevazuta de art.19 pct.1 lit.b C.pen.
     Instanta a facut aplicarea si a disp. art. 37 lit. b C.pen fata de faptul ca din fisa de cazier judiciar a rezultat  ca inculpatul a mai fost condamnat prin sentinta penala nr. 170 din 23.04.2004 a Judecatoriei Mizil definitiva prin decizia penala nr.564 din 14.06.2004 a Tribunalului Prahova la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infr. prev. de art. 208-209 al.1 lit.a,g,i C.pen., fiind arestat  la data de 26.07.2004  si liberat conditionat la 18.07.2006, cu un rest ramas neexecutat de 372 zile inchisoare, astfel incat s-a retinut ca inculpatul a comis fapta in stare de recidiva mare postexecutorie.
     La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere potrivit disp. art.72 C. pen  dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de lege  pentru infractiunea savarsita, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine nesincera pe parcursul urmaririi penale, gradul de pericol social  al faptei, imprejurarile in care aceasta a fost comisa, aspecte fata de care i-a aplicat acestuia o pedeapsa de 1(un) an inchisoare, apreciind ca aceasta pedeapsa este suficienta pentru reeducarea inculpatului.
Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b si c C.pen. intervine de drept in cazul aplicarii pedepsei inchisorii. Totusi, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a art. 3 din Protocolul nr. 1 la aceasta Conventie, in principal prin hotararile pronuntate in cauzele Hirst v. Marea Britanie si Sabou si Parcalab v. Romania, jurisprudenta cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constitutie raportat la art. 46 din Conventie, instanta i-a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. fata de care inculpatul s-a facut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, fata de pericolul social dovedit in savarsirea faptei si fata de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost retinute, instanta a apreciat ca inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevazute la art. 64 lit. a si b, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice, precum si cel de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.
In consecinta, i-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a,b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, pe durata executarii pedepsei stabilite.
     Referitor la modalitatea de executare a pedepsei inchisorii ce i-a fost aplicata, instanta a apreciat ca in speta scopul pedepsei nu va putea fi atins fara privarea de libertate data fiind perseverenta inculpatului in comiterea de infractiuni
     Sub aspectul laturii civile, instanta a apreciat ca s-a facut dovada existentei unui fapta ilicit apt sa produca un prejudiciu material si moral partii vatamate, dar in ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale si morale solicitate de catre acesta, instanta a apreciat ca actiunea civila este intemeiata doar in parte.
     Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei (f.20-21,79), a reiesit ca partea vatamata a suferit un prejudiciu material de 900 lei daune materiale, in ceea ce priveste daunele morale, instanta le-a estimat la suma de 1.000 lei.
     Pe cale de consecinta, in baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. cu art. 998 si urm. C.civ., a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata-parte civila P.A. si a dispus obligarea inculpatului S.R.C. la plata sumei de 900 lei daune materiale si a sumei de 1.000 lei daune morale.
     In baza art.193 alin.1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei catre partea vatamata P.A., reprezentand cheltuieli judiciare.
     In baza art.191 alin.1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, inculpatul, aratand ca solicita aplicarea disp. art. 320 ind. 1 c:p.p., iar pe latura civila ca doreste reducerea despagubirilor civile la care a fost obligat de catre prima instanta, intrucat nu are posibilitati materiale sa le plateasca, astfel incat se impune admiterea recursului, casarea sentintei recurate si pe fond aplicarea unei pedespe intr-un cuantum redus si exonerarea de plata despagubirilor civile.
        Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., Tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
        Referitor la criticile vizand latura penala a cauzei, respective cuantumul pedepsei aplicate inculpatului d ecatre prima instanta, Tribunalul observa ca aceasta pedepasa de 1 an inchisoare cu executarea in regim privativ de libertate a fost corect individualizata, in raport de fapta savarsita, de conditiile de comitere a acestei fapte, de urmarile produse, de persoana inculpatului care este recidivist in modalitatea post executorie, de atitudinea procesuala a acestuia care nu a recunoscut savarsirea faptei sin u in ultimul rand in raport de limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator.
            In consecinta, Tribunalul considera ca pedeapsa de 1 an inchisoare este apta sa atinga scopul educativ-preventiv si sanctionator al pedepsei, astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C.p., iar modalitatea de executare a acestei pedepse a fost corect stabilita de catre prima instanta avand in vedere starea de recidiva post executorie in care se afla inculpatul, cu atat mai mult cu cat acesta a mai beneficiat de clementa legii cu prilejul condamnarii anterioare prin sentinta penala nr. 170 din 23.04.2004 a Judecatoriei Mizil definitiva prin decizia penala nr.564 din 14.06.2004 a Tribunalului Prahova la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infr. prev. de art. 208-209 al.1 lit.a,g,i C.pen., fiind arestat  la data de 26.07.2004  si liberat conditionat la 18.07.2006, cu un rest ramas neexecutat de 372 zile inchisoare, prilej cu care a beneficiat de liberarea conditionata inainte de executarea in intregime a pedepsei de 3 ani inchisoare, neintelegand sa adopte un comportament adecvat normelor penale, in societate, comitand fapta din prezenta cauza.
           In ceea ce priveste solicitarea recurentului-inculpat, care in fata instantei de recurs a inteles sa dea o noua declaratie prin care pentru prima data a recunoscut fapta din data de 07.12.2009, orele 11.45, constand in lovirea partii vatamate P.A. in zona fetei, acesta suferind  vatamari ce au  necesitat pentru vindecare 14-15  zile  de ingrijiri medicale, si care intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovituri sau alte violente, prevazuta de art.180 alin.2 C.pen., de a beneficia de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., Tribunalul o va respinge de asemenea ca nefondata, avand in vedere urmatoarele:
             Prin decizia nr. 1470/08.11.2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011, Curtea Constitutionala a decis:
"1. Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art.320/1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura aplicarea legii penale mai favorabile;
2. Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca alineatul final al art.320/1 din Codul de procedura penala este neconstitutional.
3. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.320/1 din Codul de procedura penala."
            In considerentele acestei decizii s-a retinut, cu privire la critica vizand faptul ca acest text de lege incalca principul egalitatii in drepturi prev. de art. 16 din Constitutia Romaniei,  ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre mijloacele folosite si scopul urmarit.
           Asa fiind, s-a subliniat ca potrivit art.73 alin.(3) lit.h) din Constitutie, Parlamentul are competenta exclusiva de a reglementa prin lege organica infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora si ca in virtutea acestei prevederi constitutionale, legiuitorul este liber sa aprecieze, pe langa pericolul social in functie de care urmeaza sa stabileasca natura juridica a faptei incriminate, si conditiile raspunderii juridice pentru aceasta fapta.
          S-a mai aratat ca reglementarea unui regim sanctionator in functie si de atitudinea de recunoastere a vinovatiei este expresia principiului egalitatii in fata legii, care impune ca la aceleasi situatii juridice sa se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic sa fie diferentiat.
         Prin urmare, s-a concluzionat ca dispozitiile art.320/1 din Codul de procedura penala nu contravin principiului egalitatii in drepturi, fiind operante pentru toti inculpatii aflati in aceeasi situatie juridica.
          Referitor la critica potrivit careia dispozitiile art.320/1 din Codul de procedura penala contravin principiului aplicarii legii penale mai favorabile, Curtea a constatat ca dispozitiile art.320/1 din Codul de procedura penala fiind de imediata aplicare, coroborat cu natura substantial penala a alin.7, este evident ca acestea sunt mai favorabile atat timp cat, anterior solutionarii definitive a cauzei, nu a existat posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsa in cazul recunoasterii vinovatiei, drept care capata caracter efectiv prin constrangere si conformare.
         Prin urmare, s-a mentionat ca desi legiuitorul nu a prevazut in terminis care este calea de urmat in cazul recunoasterii vinovatiei de catre inculpatii care au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, dar care, depasind momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti si pana la solutionarea definitiva a cauzei, se judeca potrivit noii legi, Curtea a constatat ca, intr-o atare situatie, este incident principiul legii penale mai favorabile.
          S-a mai precizat ca in cazul acestor situatii tranzitorii trebuie sa se tina seama de caracterul mixt al dispozitiilor art.320/1 din Codul de procedura penala, care consacra un caracter mai bland prin reducerea limitelor de pedeapsa, iar instantelor de judecata, singurele in drept sa hotarasca cu privire la aplicarea legii in interpretarea constitutionala astfel statuata, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecarei spete in parte.
          Pe cale de consecinta, s-a mentionat ca aceleasi ratiuni sunt valabile si in ce priveste procedura in cazul recunoasterii vinovatiei, textul fiind constitutional in masura in care se intelege ca pana la incetarea starii de tranzitie, in virtutea principiului constitutional al retroactivitatii legii penale mai favorabile, se aplica tuturor inculpatilor care au fost trimisi in judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.202/2010, dar care au depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti.
          In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola impotriva Italiei nr.2, paragraful 106, potrivit careia in Europa si pe plan international s-a consolidat treptat un principiu fundamental al dreptului penal in sensul aplicarii unei legi penale care prevede o pedeapsa mai ingaduitoare chiar daca a fost adoptata dupa comiterea infractiunii.
               In concluzie, Curtea a constatat ca dispozitiile art.320/1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
              Aplicand aceste principii la speta dedusa judecatii, Tribunalul apreciaza ca inculpatul nu a fost in masura sa nu poata beneficia de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. in fata primei instante, intrucat la instanta de fond acesta nu a recunoscut fapta savarsita si astfel nu a solicitat aplicarea acestor dispozitii legale, motiv pentru care prima instanta a procedat la efectuarea cercetarii judecatoresti, fara a avea posibilitatea, in urma unei eventuale cereri a inculpatului si in urma unei declaratii de recunoastere din partea acestuia, sa aprecieze asupra oportunitatii aplicarii disp. art. 320 ind. 1 C.p.p, posibilitate pe care o avea in baza art. 320 ind. 1 al. 8 C.p.p. inainte de declararea ca neconstitutional a acestui ultim alineat al articolului mentionat.
               In consecinta atata timp cat prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1470/08.11.2011, s-a declarat neconstitutional numai alineatul 8 al art. 320/1 C.p.p., iar textul integral al acestui articol s-a apreciat a fi o lege penala mai favorabila, care insa se impune a fi aplicata numai in conditiile prev. de art. 320 ind. 1 al. 1-7 C.p.p., in cazul recunoasterii vinovatiei si dupa momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti, imposibilitatea de aplicare a acestor dispozitii legale mai favorabile datorandu-se situatiilor tranzitorii generate de faptul ca anumiti inculpati au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, iar la data aparitiei Legii nr. 202/2010 au depasit momentul inceperii cercetarii judecatoresti, fara insa a fi judecati definitiv, Tribunalul observa ca recurentul-inculpat S.R.C., nu se poate prevala la acest moment de aceste dispozitii legale, numai in urma schimbarii pozitiei procesuale adoptate pana acum, respectiv in urma recunoasterii vinovatiei in fata instantei de recurs.
            La conturarea acestei concluzii contribuie si faptul ca prin decizia de neconstitutionalitate mentionata, s-a apreciat ca textul ar. 320/1 C.p.p. nu contravine principului egalitatii in drepturi, intrucat, acest principiu prev. de art. 16 din Constitutie, impune ca la aceleasi situatii juridice sa se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic sa fie diferentiat, ceea ce aplicat la cazul dedus judecatii presupune ca inculpatul sa fi recunsiocut inca de la fond fapta retinuta in sarcina sa, iar instanta sa fi apreciat ca nu se impune aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., ci se impune efectuarea cercetarii judecatoresti.
                In consecinta, atata timp cat recurentul-inculpat a avut posibilitatea legala de a solicita si de a beneficia de disp. art. 320 ind. 1 c.p.p. inca din fata primei instante, insa nu a inteles sa profite de acest lucru, negand comiterea faptei retinuta in sarcina sa, astfel incat judecatorul fondului nu a fost in masura sa aleaga intre procedura instituita de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p si procedura obisnuita de solutionare a cauzei, nu se poate considera, la acest moment procesual, ca prin simpla schimbare a pozitiei procesuale adoptate pana acum, in sensul recunoasterii faptei in fata instantei de recurs, devine obligatorie aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., ca lege penala mai favorabila, cu atat mai mult cu cat pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata de instanta de fond se incadreaza intre limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, reduse cu o treime, ca urmare a unei eventuale aplicari a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
          Asadar, fata de toate aceste considerente, Tribunalul va inlatura ca nefondate criticile recurentului, in ceea ce priveste latura penala a cauzei.
           Referitor la latura civila a cauzei, Tribunalul considera ca sumele la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despagubiri civile catre partea vatamata, au fost corect stabilite, cuantumul acestora fiind mai mult decat modic si simbolic, aceste sume reprezentand mai mult o satisfactie morala cuvenita partii vatamate care in urma infractiunii savarsite de inculpat a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de ingrijiri medicale, iar imprejurarea ca incupatul nu are posibilitati materiale sa achite aceste sume in cuantum total de 1900 lei, respectiv 900 lei daune materiale si 1000 lei daune morale, nu reprezinta unul din criteriile ce se impun a fi retinute pentru diminuarea acestor despagubiri care au fost stabilite in raport de principiile raspunderii civile delictuale printre aceste principii neregasindu-se si lipsa posibilitatilor materiale ale inculpatului.
             Dimpotriva, practica judiciara este ferma in sensul ca veniturile inculpatului nu trebuie sa constituie un element demn de retinut la stabilirea despagubirilor pe latura civila a unei cauzei penale.
             Drept urmare, in baza art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-inculpat S.R.C., impotriva sentintei penale nr. 138/26.09.2011 a Judecatoriei Mizil, ca nefondat.
1