Raspunderea patrimoniala a angajatorului. Constatarea starii de discriminare. Consecinte. Termen de prescriptie al dreptului material la actiune.

Domeniul asociat -  Raspunderea patrimoniala a angajatorului. Constatarea starii de discriminare. Consecinte. Termen de prescriptie al dreptului material la actiune.

Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material, din culpa angajatorului in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu sau in legatura cu munca sa (art. 269 alin. 1 Codul muncii).
Potrivit prevederilor O.G. nr. 137/2000 persoana care se considera discriminata poate solicita acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii, in termen de 3 ani de la data savarsirii faptei discriminatoare sau de la data cand a luat cunostinta de aceasta. Termenul de prescriptie al dreptului la actiune incepe sa curga de la data stabilirii starii de discriminare. Sectia civila. Sentinta civila nr. 85/C  din 01.02.2008. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 4875/103 din 06.11.2007, reclamantii V.B si H.P. , in calitate de asistenti judiciari la Tribunalul Neamt, au solicitat in contradictoriu cu paratii Tribunalul Neamt, Curtea de Apel Bacau, Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, sa se constatate discriminarea cauzata de prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 si 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, privind sporul de vechime in munca, precum si cea cauzata de dispozitiile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, privind sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie, anularea situatiei create prin discriminare si restabilirea situatiei anterioare prin acordarea despagubirilor reprezentand sporul de vechime in munca corespunzator fiecaruia pentru perioada 01.10.2000 - 01.03.2003, precum si a despagubirilor reprezentand sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, actualizate cu indicele de inflatie de la data executarii efective.
Totodata, reclamantii au mai solicitat obligarea paratilor Tribunalul Neamt, Curtea de Apel Bacau si Ministerul Justitiei sa le achite diferentele rezultate din calcularea drepturilor salariale ce li se cuveneau - respectiv prima de vacanta si premiul anual reprezentand cel de-al 13-lea salariu - si cele platite efectiv, pentru perioadele indicate mai sus, in baza celor doua sporuri, precum si sumele ce reprezenta diferenta dintre drepturile banesti achitate cu titlu de spor de vechime si spor de 30 - 40% in baza sentintei civile nr. 1591/D/10.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bacau , si sumele reprezentand aceleasi drepturi calculate prin includerea sumelor solicitate prin aceasta actiune, actualizate cu indicele de inflatie de la data executarii efective.
De asemenea, au mai solicitat obligarea paratului Tribunalul Neamt sa efectueze mentiunile corespunzatoare sporurilor indicate mai sus in carnetele de munca si obligarea paratului Ministerul Economiei si Finantelor sa asigure sumele necesare acordarii acestor despagubiri.
In motivare reclamantii au aratat ca, inca de la data numirii in functia de asistent judiciar (30.06.2000), salarizarea lor s-a facut in temeiul disp. Legii nr.50/1996 cu modificarile ulterioare, iar apoi aceasta a fost reglementata prin aceleasi acte normative ca si pentru magistrati (OUG 177/2002, OUG 27/2006); ca sporul de vechime in munca a fost prevazut de art. 12 din Legea nr. 52/1991 privind salarizarea personalului din organele puterii judecatoresti, iar dupa abrogarea acesteia, de art. 31 din Legea nr. 50/1996, avand acelasi obiect de reglementare, si ca au beneficiat de acesta pana la aparitia O.G. nr. 83/2000, care a stabilit ca dispozitiile referitoare la sporul de vechime in munca nu se mai aplica magistratilor.
In continuare au aratat ca desi O.G. nr. 83/2000 nu a mai prevazut acest drept in favoarea lor, nici nu l-a abrogat in mod expres, situatia fiind aceeasi si sub incidenta O.U.G. nr. 177/2002, simpla stabilire a indemnizatiei lunare ca unica forma de remunerare neinlaturand beneficiului sporului de vechime in munca. Aceasta intrucat sporul mentionat este un drept salarial de natura personala, cu caracter general, determinat de activitatea desfasurata, indiferent de functia detinuta, punct de vedere a fost insusit si de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii.
Referitor la sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie, solicitat pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, reclamantii au invederat ca prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui alt recurs in interesul legii, s-a dispus ca in aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, drepturile salariale prevazute de aceste texte legale se cuvin tuturor magistratilor.
Au mai precizat ca prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006, pronuntata de Tribunalul Bacau, ramasa irevocabila prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de paratii Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor, le-a fost recunoscut sporul de vechime in munca si sporul de 30 - 40% cuvenit pentru activitatea de combatere a infractiunilor de coruptie, incepand cu 01.01.2003 si pana la data pronuntarii, iar drepturile banesti corespunzatoare le-au fost achitate, in cuantum actualizat.
Prin prezenta cerere de chemare in judecata reclamantii au considerat ca, in raport de dispozitiile Deciziilor nr. XXXVI din 07.05.2007 si nr. VI din 15.01.2007, sunt indreptatiti sa solicite recunoasterea si plata drepturilor banesti corespunzatoare sporurilor de mai sus pentru perioadele indicate.
Au mai aratat ca prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 si 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, pe de o parte, precum si prevederile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, pe de alta parte, i-au discriminat in mod direct, atat in raport cu personalul auxiliar de specialitate dar si in raport cu alte categorii de magistrati, fara o motivare obiectiva si rezonabila, scopul urmarit prin reglementarile incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvata.
Justificat de faptul ca drepturile salariale recunoscute anterior prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006 a Tribunalului Bacau nu au inclus, pentru perioada vizata, primele de vacanta si premiul anual reprezentand cel de-al 13-lea salariu, nici drepturile solicitate prin prezenta actiune, reclamantii au cerut obligarea paratilor Tribunalul Neamt, Curtea de Apel Bacau si Ministerul Justitiei la plata diferentelor rezultate din calcularea drepturilor salariale ce li se cuveneau si cele platite efectiv, actualizate cu indicele de inflatie de la data executarii efective.
In sprijinul cererii lor reclamantii au invocat practica Curtii Constitutionale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si au aratat ca paratul Ministerul Economiei si Finantelor are calitate procesuala pasiva potrivit dispozitiilor art. 1 din O.U.G. nr. 22/2002, iar in baza art. 242 pct. 2 C. pr. civ. au solicitat judecata in lipsa.
La cerere au atasat sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bacau .
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Neamt, nu a depus intampinare, insa a anexat copia unei cereri de stramutare a litigiului adresata instantei supreme .
Prin intampinarea depusa pentru termenul de judecata din data de 14.12.2007  paratul Ministerul Justitiei si-a fundamentat apararile invocand, pe cale de exceptie, prescriptia dreptului la actiune pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003 si autoritatea de lucru judecat pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 - ambele in ceea ce priveste plata sporului de vechime in munca si a sporului de 30%. Pe fondul cauzei acelasi parat a formulat aparari numai pentru capatul de cerere privind plata diferentelor salariale constand in prima de vacanta si premiul anual reprezentand cel de al 13-lea salariu, solicitand respingerea acestora ca neintemeiate deoarece:
- conform prevederilor art. 3 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 177/2002, indemnizatia de incadrare bruta lunara a magistratilor era stabilita exclusiv pe baza functiilor detinute, in raport cu nivelul instantelor si parchetelor si cu vechimea in magistratura, fara includerea sporului de 30%, ce reprezenta doar un adaos de natura salariala acordat numai judecatorilor ce solutionau cauzele privitoare la infractiunile de coruptie;
- nici sporul de vechime in munca nu facea parte din indemnizatia de incadrare bruta lunara a magistratilor, sens in care nu putea fi luat in calcul la stabilirea altor venituri salariale;
- dreptul privind prima de vacanta nu a mai fost prevazut in beneficiul magistratilor de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 177/2002, imprejurare retinuta si de instanta suprema in Decizia nr. XXIII din 12.12.2005.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in functie de sustinerile partilor, instanta constata ca actiunea formulata de reclamanti este intemeiata, urmand a fi admisa, iar exceptiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Reclamantii au calitatea de asistenti judiciari la Tribunalul Neamt. Prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bacau, ramasa irevocabila prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de paratii Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor, acestora le-a fost admisa actiunea privind plata drepturilor banesti reprezentand sporul de vechime in munca si sporul de 30% - 40% pentru solutionarea infractiunilor de coruptie, incepand cu 01.03.2003, la zi si pentru viitor, ce le-au fost achitate in luna decembrie 2006, in cuantum actualizat, pana la data de 30.11.2006.
Justetea acordarii acestora a fost confirmata ulterior de instanta suprema care, prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 si nr. XXXVI din 07.05.2007, pronuntate in solutionarea unor recursuri in interesul legii, a retinut pe de o parte ca in aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002, drepturile salariale corespunzatoare sporurilor de 30 - 40% se cuvin tuturor magistratilor, iar pe de alta parte ca, desi O.G. nr. 83/2000 nu a mai prevazut sporul de vechime in munca pentru magistrati, in lipsa unei abrogari exprese sau implicite, beneficiul acestuia nu a fost inlaturat.
Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a concluzionat ca, pentru eliminarea oricarei discriminari intre diferitele categorii de magistrati, este necesar ca aceia care nu au beneficiat de sporul specific de 30%, sa aiba dreptul la intregirea veniturilor salariale si cu acest spor, obligatia autoritatii care nu l-a acordat fiind intemeiata pe ideea de raspundere pentru tratament discriminatoriu.
De asemenea, a mai apreciat ca interpretarea sistematica a art. 31 din Legea nr. 50/1996 (devenit art. 33 dupa iesirea lui din vigoare), impunea mentinerea aplicabilitatii dispozitiilor ce au acordat dreptul de vechime in munca si pentru magistrati  si,  implicit,  asistenti  judiciari si nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate, in considerarea principiului egalitatii in drepturi si a eliminarii oricarei forme de discriminare. Aceasta intrucat ar fi de neconceput ca magistratii si  reclamantii  sa nu beneficieze de sporul pentru vechime in munca, cat timp personalului auxiliar din unitatile unde ei isi desfasoara activitatea i s-a mentinut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariati au vocatie la un asemenea drept.
Prin actiunea de fata reclamantii au solicitat, ca un prim capat de cerere, acordarea acelorasi sporuri recunoscute prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006, insa pentru perioadele anterioare datei de 01.03.2003, respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 (sporul de vechime in munca) si 11.04.2002 - 01.03.2003 (sporul de 30%), invocand drept temei legal discriminarea lor, recunoscuta in cele doua decizii ale instantei supreme, ale caror dispozitii sunt obligatorii pentru instante potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
In acest sens dispozitiile O.G. nr. 137/2000 prevad ca persoana care se considera discriminata poate solicita acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii, in termen de 3 ani de la data savarsirii faptei sau de la data cand a luat cunostinta de aceasta.
Ori, existenta discriminarii ca fapta, in masura sa ii indreptateasca pe reclamanti a beneficia de prevederile O.G. nr. 137/2000, a fost stabilita prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 si nr. XXXVI din 07.05.2007, de la pronuntarea carora incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune. Din acest motiv admisibilitatea capatului de cerere privind acordarea sporurilor de vechime in munca si de 30% decurge, pentru perioadele aratate, din obligativitatea dispozitiilor retinute in cele doua hotarari de indrumare care se impun intocmai ca si legea.
In baza acelorasi considerente, exceptia privind prescriptia drepturilor mentionate, invocata de paratul Ministerul Justitiei, va fi respinsa ca nefondata intrucat prin deciziile de mai sus s-a stabilit ca prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, raportate la art. 1 pct. 32 din O.G. nr.  83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 160/2000 "_se interpreteaza in sensul ca judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati au beneficiat, pana la intrarea in vigoare a Legii 45/2007, de sporul de vechime in munca, in cuantumul prevazut de lege_", dar si ca - pentru aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, precum si ale art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 - "drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor".
  Nici exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de paratul Ministerul Justitiei pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 privind plata drepturilor banesti aferente sporurilor de vechime in munca si de 30% nu poate fi retinuta, urmand a fi respinsa ca nefondata intrucat, pe de o parte, prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006 Tribunalul Bacau nu a analizat pe fond pretentia dedusa judecatii, iar pe de alta parte nu este intrunita conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza ceruta de art. 1201 C. civ. Aceasta deoarece, asa cum in mod corect au aratat reclamantii, solicitarile de fata sunt intemeiate pe prevederile speciale ale O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea, cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, spre deosebire de litigiul anterior, care s-a fundamentat pe dispozitiile dreptului comun.
Printr-un alt capat de cerere reclamantii au solicitat obligarea paratilor Tribunalul Neamt, Curtea de Apel Bacau si Ministerul Justitiei sa le achite diferentele salariale rezultate din calcularea drepturilor ce li se cuvin cu titlu de prime de vacanta si premiul anual reprezentand cel de-al 13-lea salariu, si cele platite efectiv in perioadele mentionate - respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 pentru sporul de vechime in munca si 11.04.2002 - 01.03.2003 pentru sporul de 30%. Au justificat aceasta pretentie pe faptul ca, in urma admiterii primului capat de cerere, dar si a pronuntarii sentintei civile nr. 1591/D/10.11.2006 de catre Tribunalul Bacau, cuantumul indemnizatiei lor de baza lunara se majoreaza prin includerea celor doua sporuri.
Instanta apreciaza ca si acest capat de cerere este intemeiat deoarece drepturile salariale achitate reclamantilor in perioadele de mai sus nu au inclus si cele doua sporuri, recunoscute acestora prin hotararea de fata si prin sentinta civila nr. 1591/D/10.11.2006 a Tribunalului Bacau.
Temeinicia acestei pretentii reiese din prevederile O.G. nr. 83/2000 (art. 1 pct. 8), O.U.G. nr. 177/2002 (art. 4) si ale O.U.G. nr. 27/2006 (art. 4 alin. 3), ce sunt in esenta identice, si care dispun ca sporurile reglementate de aceste texte legale se includ in indemnizatia de incadrare bruta lunara si "se ia in calcul la stabilirea _ oricaror alte drepturi ce se determina pe baza veniturilor salariale".
Reiese, cu caracter de principiu, ca sporurile acordate in baza acestor texte legale se includ in indemnizatia de incadrare bruta lunara si, pe cale de consecinta, si prima de concediu de odihna precum si premiul anual reprezentand al 13-lea salariu trebuiau, pentru perioadele indicate, sa fie calculate cu respectarea acestui principiu. Un argument in acest sens il constituie prevederile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 45/2006 potrivit carora magistratii au dreptul, la plecarea in concediul de odihna, pe langa indemnizatia de concediu aferenta acestei perioade, si la o prima de concediu "_ egala cu indemnizatia de incadrare bruta lunara din luna anterioara plecarii in concediu."
Ori, intrucat prima de concediu de odihna si premiul anual reprezentand al 13-lea salariu sunt drepturi ce se determina pe baza veniturilor salariale, este normal ca indemnizatia de incadrare bruta lunara avuta ca punct de referinta la calcularea lor sa includa si sporurile mentionate mai sus, alaturi de sporul de fidelitate. Pentru perioadele mentionate indemnizatia de incadrare bruta lunara a inclus doar cel din urma spor, intrucat celelalte doua au fost recunoscute reclamantilor ulterior, prin hotarari judecatoresti, neexistand la acea vreme o reglementare legala.
Pentru aceste considerente sustinerea paratului Ministerul Justitiei in sensul ca indemnizatia de incadrare bruta lunara a  asistentilor  judiciari  includea numai sporul de fidelitate, nu si pe cele aratate mai sus, care ar reprezenta doar adaosuri de natura salariala, nu poate fi primita deoarece, cand legiuitorul a reglementat acest drept prin art. 1 pct. 8 din O.G. nr. 83/2000, l-a definit folosind tot notiunea de "adaos", pentru ca in O.U.G. nr. 27/2006 sa foloseasca notiunea de "majorare". Ori, nu terminologia folosita in timp in actele normative, prezinta importanta, ci finalitatea urmarita de legiuitor, respectiv ca aceste sporuri sa fie avute in vedere la calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale.
Totodata, instanta a retinut ca in mod gresit acest parat si-a fundamentat apararile si pe dispozitiile O.U.G. nr. 24/2004 aprobata prin Legea nr. 601/2004, intrucat pretentiile reclamantilor nu au vizat si sporul de 40%, reglementat de aceste acte normative.
Avand in vedere cele retinute, instanta a apreciat ca prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 si 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti a instituit o discriminare directa a reclamantilor, in calitatea lor de asistenti  judiciari, in raport cu personalul auxiliar de specialitate, iar prevederile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 instituie o alta forma de discriminare directa prin diferentierile nerezonabile care se fac in cadrul categoriilor ce compun corpul de magistrati.
Reiese ca desi scopurile urmarite prin prevederile legale de mai sus, respectiv  imbunatatirea sistemului de retribuire a magistratilor, reglementarea prin acte normative separate a drepturilor salariale cuvenite acestora si altor categorii de personal din cadrul autoritatii judecatoresti, precum si reducerea neintarziata a fenomenului de coruptie, sunt legitime, metoda de atingere nu este una adecvata, din moment ce reclamantii au fost privati de dreptul de a beneficia de sporul de vechime in munca si de sporul de 30%. In considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curtii Constitutionale s-a retinut jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul Marks contra Belgiei (1979) ca "in aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, reprezinta o incalcare a acestor prevederi, orice diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoge, fara o justificare obiectiva si rezonabila".
Avand in vedere cel retinute mai sus, apararile paratului Ministerul Justitiei in sensul ca reglementarea prin lege a unor drepturi in favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000, vor fi inlaturate intrucat Curtea Constitutionala a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 si nr. 135/05.11.1996, ca "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice,"si ca "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite."
Plata despagubirilor cuvenite reclamantilor se va face in functie de indicele de inflatie, conform art. 1084 C. civ., si nu potrivit art. 1088 C. civ., care reglementeaza dobanda legala. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sanctiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care sunt indreptatiti sa o pretinda pentru repararea pierderii suferite. Scaderea puterii de cumparare a sumelor datorate cu titlu de despagubiri nu se poate inlatura decat prin actualizarea lor cu indicele de inflatie, care spre deosebire de dobanda legala - ce se datoreaza de la data introducerea cererii de chemare in judecata - este aplicabila pentru intreaga perioada in care sumele datorate nu au fost achitate.
Va obliga paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce si sa includa in bugetul paratului Ministerul Justitiei sumele necesare efectuarii platilor drepturilor salariale acordate reclamantilor prin prezenta hotarare. Aceasta intrucat in baza Legii nr. 500/2002 si H.G. nr. 386/2007 Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile ce tin de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregatirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. In consecinta, acesta raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
In temeiul art. 1 si 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca paratul Tribunalul Neamt a fost obligat sa efectueze mentiunile privind acordarea acestui spor in carnetul de munca al fiecarui reclamant.