Poprire. Aplicarea O.G. nr. 22/2002 in procedura executarii silite prin poprire, act normativ care nu contine norme derogatorii de la dreptul comun in materia executarii silite in ce priveste competenta instantelor de judecata.

Domeniu asociat  - Poprire. Aplicarea O.G. nr. 22/2002 in procedura executarii silite prin poprire, act normativ care nu contine norme derogatorii de la dreptul comun in materia executarii silite in ce priveste competenta instantelor de judecata.

Sectia civila. Decizia civila nr.434/RC din 28.03.2007

Prin sentinta civila nr. 4782 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt la data de 15.12.2006 in dosarul nr. 10003/2006 a fost admisa actiunea formulata de B.E.J. N.T. in contradictoriu cu creditoarea S.C. X S.R.L. Piatra Neamt, debitoarea Primaria com. Girov si tertul poprit Trezoreria municipiului Piatra Neamt ; s-a validat poprirea infiintata de B.E.J. N.T. prin adresa nr. 224/23.10.2006 asupra disponibilitatilor pe care debitoarea Primaria com. Girov le detine la tertul poprit  Trezoreria municipiului Piatra Neamt, pana la concurenta sumei de 48.170,57 lei.
Pentru a pronunta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Societatea creditoare S.C. X. S.R.L. Piatra Neamt a solicitat executarea silita a debitoarei Primaria comunei Girov in temeiul sentintei civile nr. 1240/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt, prin care debitoarea a fost obligata la plata sumei de 41.271,57 lei reprezentand contravaloarea unor lucrari de reparatii a unei constructii si 2.507 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin adresa emisa la data de 23.10.2006, in dosarul de executare nr.224/2006, executorul judecatoresc N.T. a infiintat poprirea asupra disponibilitatilor pe care debitoare le detine3 la tertul poprit Trezoreria Piatra Neamt pana la concurenta sumei de 48.170,57 lei, adresa respectiva fiind comunicata tertului poprit la data de 26.10. 2006. Tertul poprit nu s-a conformat dispozitiei de infiintare a popririi cu motivarea ca uni9tatile teritoriale de trezorerie si contabilitate publica vor put5ea efectua, in cadrul procesului neexecutarii silite a sumelor datorate de catre institutiile publice, numai operatiunile privind platile dispuse de ordonatorii de credite, in speta, Primaria comunei Girov.
Ca urmare, in conformitate cu prevederile art. 460 aliniat 1 Cod procedura civila, B.E.J. N.T. a solicitat6 instantei validarea popririi - o faza procedurala executionala care se declanseaza la initiativa creditorului, debitorului sau organului de executare in cazurile in care tertul poprit nu isi aduce la indeplinire obligatiile ce ii revin potrivit art. 465 Cod procedura civila in termenele legale (15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor datorate in viitor, de la scadenta acestora).
Sustinerile tertului poprit potrivit caror5a validarea popririi nu este posibila in conditiile in care nu a primit dispozitie de la ordonatorul de credite, implicit fonduri cu aceasta destinatie, iar trezoreria statului poate efectua numai operatiunile in limita creditelor bugetare si a destinatiei, nu pot fi retinute de catre instanta ca un argument pentru respingerea cererii din urmatoarele considerente :
O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiile publice, stabilite prin titluri  executorii, instituie o procedura speciala pentru executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor bugetare, unitatile teritoriale de trezorerie si contabilitate publica, putand efectua numai operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite , in limitele creditelor bugetare si a destinatiilor potrivit legii.
Insa debitorul si tertul poprit nu se pot prevala de aceasta dispozitie legala pentru a se sustrage de la indeplinirea unor obligatii stabilite printr-un titlu executoriu, ordonatorul de credite ( in speta Primaria comunei Girov) fiind obligat sa includa in bugetul de plati creditele necesare pentru8 achitarea sumelor datorate si stabilite prin titluri executorii. In caz contrar astfel de titluri raman ineficiente si nu ar putea fi executate in mod silit avand in vedere ca decizia privind efectuarea platii revine in exclusivitate debitorului ordonator de credite.
Dupa indeplinirea acestei obligatii de catre debitor, trezoreria, in calitate de tert poprit, urmeaza sa faca platile catre creditor, luand nastere astfel un raport juridic prin care tertul poprit devine debitorul direct al creditorului popritor pentru suma poprita.
Validarea popririi este posibila in cauza cu atat mai mult cu cat, atat in practica judiciara, cat si in literatura de specialitate, s-a statuat ca veniturile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi. Solutia nu prejudiciaza pe tertul poprit in conditiile in care raportul juridic direct intre acesta si creditor se naste in momentul in care creanta debitorului poprit in raporturile sale cu tertul poprit devine exigibila.
Pe de alta parte, solutia de admitere a cererii dedusa judecatii se fundamenteaza pe dispozitiile art. 1718 Cod civil conform carora oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare si art. 452 Cod procedura civila din cuprinsul caruia reiese ca prin sume datorate de catre tertul poprit se intelege nu numai sumele exigibile in momentul infiintarii popririi,cat si cele ce se vor datora, adica sumele care fac obiectul unei datorii existente la momentul infiintarii popririi,dar care va deveni exigibila ulterior, precum si cele ce fac obiectul unei datorii ce se va naste dupa infiintarea popririi, dar dintr-un raport juridic existent la data infiintarii popririi.
Referitor la afirmatia debitoarei potrivit careia executarea silita nu putea fi declansata pana la epuizarea tuturor cailor de atac impotriva hotararii judecatoresti care constituie titlu executoriu, aceasta nu poate justifica respingerea cererii cu a carei solutionare a fost investita instanta, avand in vedere caracterul definitiv al sentintei civile nr. 1240/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt care da posibilitatea initierii procedurii executionale in cazul neexecutarii de buna voie a obligatiei. Promovarea recursului impotriva sentintei respective nu este de natura sa impiedice executarea silita a obligatiei intrucat aceasta cale de atac nu estre suspensiva de  executare. Numai din momentul in care instanta de control judiciar dispune suspendarea executarii silite declansate impotriva debitorului la cererea uneia din parti nu se mai efectueaza nici un act de executare. Faptul ca, in cauza, s-a formulat o cerere in acest sens de catre debitoare nu are efectul suspendarii executarii silite in conditiile in care instanta nu s-a pronuntat cu privire la aceasta cerere.
Imprejurarea ca societatea creditoare nu a formulat o cerere expresa de infiintare a popririi nu este de natura sa afecteze valabilitatea acestei modalitati de urmarire silita intrucat ne precizarea in cererea de executare silita a modalitatii de executare pentru care se opteaza trebuie interpretata in sensul ca societatea creditoare solicita satisfacerea creantei prin oricare din modurile prevazute de lege.
In ceea ce priveste termenul de 3 luni prevazut de art. 460 alin 1 Cod procedura civila, acesta este un  termen procedural de decadere, in interiorul caruia creditorul, debitorul sau organul de executare pot sesiza instanta in vederea validarii popriri. Neexercitarea acestui drept in termenul legal anterior mentionat atrage sanctiunea procedurala a decaderii. In consecinta, legea nu impune solicitarea validarii popririi dupa trecerea unei perioade de 3 luni de la cererea de poprire astfel cum  sustine debitoare prin intampinare.
Impotriva sentintei a declarat recurs Administratia Finantelor Publice Municipiului piatra neamt, solicitand modificarea in tot a acesteia si respingerea cererii de validare a popririi formulata de B.E.J. N. T., ca neintemeiata.
In motivarea cererii de recurs, recurenta invoca urmatoarele imprejurari de fapt si de drept:
Eronat instanta de fond a admis cererea de validare a popririi, desi in continutul sentintei a mentionat sustinerile institutiei recurente potrivit carora ,,validarea popririi nu este posibila in conditiile in care nu a primit dispozitie de la ordonatorul de credite, implicit fonduri cu aceasta destinatie, iar trezoreria statului poate efectua numai operatiunile in limita creditelor bugetare si a destinatiei",instanta a concluzionat ca aceste motive nu pot fi retinute.
Mai mult, arata recurenta, desi instanta de fond admite ca OG 22/2002 instituie o procedura speciala pentru executarea silita a obligatiilor de plata a institutiilor bugetare, totusi instanta si-a intemeiat motivarea pe dispozitiilor dreptului comun, respectiv pe Codul de procedura civila, ceea ce este netemeinic si nelegal.
Considera recurenta ca vointa legiuitorului consta in instituirea unei proceduri speciale de executare silita impotriva institutiilor bugetare, din motive care tin de aplicativitatea normelor de drept administrativ, in vederea asigurarii unui supracontrol a gestiunii banilor din bugetul de stat si, nu in ultimul rand, in ideea de a minimaliza sansele interferentei actelor de coruptie in gestionarea bugetului public.
Referitor la mentiunile instantei de fond ca si bunurile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi, considera recurenta ca acestea nu au nici o relevanta in solutionarea justa a cauzei, deoarece aceasta, in calitate de tert poprit, nu ar putea popri conturile institutiilor bugetare fara a avea o dispozitie in acest sens din partea ordonatorului principal de credite a debitorului.
            Analizand recursul declarat de tertul poprit, instanta constata ca acesta este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
             O.G. nr. 22/2002 instituie o procedura speciala in ce priveste executarea in sine a obligatiilor de plata a institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, dar nu contine norme derogatorii de la dreptul comun in materia executarii silite in ce priveste competenta instantelor de judecata.
              Instanta este competenta sa dispuna executarea silita prin poprire in vederea satisfacerii creantelor, cu respectarea destinatiei creditelor bugetare, iar dispozitiile prevazute in O.G. 22/2002 nu impiedica executarea silita a obligatiilor de plata a institutiilor bugetare, ci obliga doar ordonatorii de credite sa ia masurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, pentru a asigura in bugetele debitorilor creditele necesare in vederea efectuarii platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
             In aceste conditii, intemeiat a retinut prima instanta ca in speta sunt aplicabile dispozitiile de drept comun in materie, prevazute de art. 460 si urm. din Codul de procedura civila, fara a nesocoti insa dispozitiile OG 22/2002, care se refera la o serie de operatiuni administrative de alocare a debitelor supuse executarii ce tin, dupa cum s-a aratat de executarea in sine a obligatiilor.
In consecinta, pentru considerentele expuse, retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, tribunalul, in tem. dispozitiilor legale analizate si a disp. art. 312 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga, ca nefondat recursul declarat in cauza.