Superficie

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamanta T.G. F., impotriva sentintei civile nr. 165 din data de 11 februarie 2009, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 2433/289/2007.
La apelul nominal facut in sedinta publica  se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile in fond ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 3 decembrie 2009, incheiere ce face parte integranta din prezenta, cand s-a dispus amanarea pronuntarii deciziei pentru data de 10 decembrie 2009, respectiv 11 decembrie 2009.

T R I B U N A L U L

Prin sentinta civila nr. 165/11 februarie  2009  pronuntata de Judecatoria  Reghin  in dosarul nr. 2433/289/2007  a fost  respinsa actiunea civila  formulata si precizata de reclamanta T.G. F.  in contradictoriu cu paratele : Comuna Gurghiu , Consiliul  Local al comunei Gurghiu  si Statul Roman - prin Ministerul Economiei si Finantelor si au fost respinse cererile de interventie in interes propriu formulate de intervenientii M.R. , I.S.  , M.I.V. si F.G. , in contradictoriu cu T.G. F. , Comuna Gurghiu si Consiliul local al comunei Gurghiu . 
Pentru a pronunta aceasta hotarare , prima instanta a retinut ca  reclamanta este  proprietara imobilului compus din casa de locuit  din caramida , cu 3 camere , veranda , magazie , garaj  si 6 magazii de lemn  - situate administrativ in com . Gurghiu , P-ta Eroilor , nr. 3 , edificate pe terenul inscris in CF nr. 1235 Gurghiu , nr. top 360 , 361 , 362 si 363  , imobil ce a fost dobandit  prin cumparare  la licitatie  de la SC Nacornic Servimpex SRL .
Totodata , instanta a mai retinut ca pe  acelasi teren  este edificat si un bloc de locuinte , format din 8 apartamente , intervenientii fiind proprietarii apartamentelor  1,3, 4 si 8 .
Nici reclamanta si nici intervenientii nu detin vreun drept de proprietate   asupra terenului .
Reclamanta in cauza a solicitat constituirea unui drept de superficie  asupra unei suprafete de 1468, 45 mp  , fara sa justifice care este modul de calcul al suprafetei solicitate  si motivul pentru care apreciaza ca aceasta ar fi suprafata  de teren "aferenta" constructiilor pe care le detine , iar intervenientii  la randul lor , au solicitat constituirea unui drept de superficie  in indiviziune fortata asupra intregului teren  - ai putin cel de sub constructii .
Ternul pe care se afla edificate constructiile apartine Comunei Gurghiu  , reclamanta si intervenientii beneficiind de un drept de folosinta "de facto"  asupra acestui teren , pe care il folosesc cu permisiunea proprietarului  , care nu le-a limitat in vreun fel modul de utilizare  , dar nici nu a clarificat-o din punct de vedere legal .
Instanta a retinut ca nu s-a facut dovada in cauza a existentei vreuneia dintre modalitatile de dobandire a dreptului de superficie , respectiv : conventie , uzucapiune ( de altfel nu a fost invocata o astfel de modalitate  de dobandire a dreptului de superficie ) sau  lege  ( in conditiile in care singurul caz in care dreptul de superficie  se naste prin lege este consacrat de art. 30 Codul familiei ) .
Prin stabilirea unui drept de superficie in conditiile solicitate , s-a apreciat ca  s-ar aduce o ingerinta in dreptul de proprietate al proprietarului terenului  pe care se afla edificate constructiile si care astfel ar fi lipsit de doua dintre atributele dreptului de proprietate ( posesie si folosinta )  fara a primi un echivalent al lipsirii de aceste atribute   .  
Totodata instanta a retinut ca  din pozitia exprimata de comuna Gurghiu - prin reprezentanti  reiese ca se doreste clarificare  situatiei juridice  a terenului , respectiv  incheierea unor contracte de inchiriere sau concesiune  asupra unor suprafete care urmeaza a fi stabilite cu acordul proprietarului  .
Instanta a avut in vedere si  analiza facuta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului  referitoare la dreptul de superficie , in urma careia s-a apreciat ca  recunoasterea dreptului de superficie  reprezinta o ingerinta in dreptul de proprietate . 
In ceea ce priveste cererea de stabilire a unui drept de servitute  , instanta de fond a constatat ca , intrucat dreptul de proprietate asupra intregului teren pe care se afla edificate constructiile apartine aceluiasi proprietar , iar partile folosesc acest teren cu acordul proprietarului, nu se justifica constituirea in favoarea locatarilor blocului de locuinte a unei servitutii de trecere .
Instanta a facut in cauza aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedura civila .
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta T.G. F. , solicitand admiterea recursului , casarea sentintei atacate , admiterea cererii introductive , cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea recursului se arata ca instanta de fond a calificat gresit  cererea introductiva ,  aceasta fiind una care viza constituirea si nu constatarea  dreptului de  superficie , cerere care este comparabila spre exemplu  cu o cerere de validare a unui contract de vanzare - cumparare .    Se mai arata ca reclamanta recurenta a formulat prezenta cerere tocmai pentru ca  una dintre partile unei virtuale conventii  nascute la momentul cumpararii constructiilor  refuza categoric  sa-si exprime acordul  pentru constituirea dreptului de  superficie  , desi de facto , aceasta exista . In consecinta , argumentul potrivit caruia  nu sunt aplicabile cazurile prevazute de doctrina sau jurisprudenta  in conditiile in care demersul  reclamantei recurente  este o incercare de realizare a dreptului in sine  , este o incalcare a prevederilor art. 480 , 482 si 492 Cod civil .
Se mai arata ca anterior reclamanta recurenta a mai parcurs un ciclu procesual  cu o cerere in constatarea dreptului de superficie , cerere respinsa irevocabil  tocmai in considerarea faptului ca are la dispozitie o actiune in realizarea dreptului . In consecinta , respingerea  prezentei cereri reprezinta  o incalcare flagranta a prevederilor art. 6 pct. 1 din CEDO  si ale art. 21 din Constitutie  , prin ingradirea accesului liber la justitie .
Referitor la argumentele instantei de fond referitoare la pozitie intimatei Comuna Gurghiu privitor la clarificarea situatiei juridice a terenului  , se arata ca aceste argumente nu se sprijina pe probe .
In fine , se arata ca prima instanta a incalcat principiul disponibilitatii partilor , intrucat , in conditiile in care intimata Comuna Gurghiu a achiesat in parte la cererea reclamantei recurente in ceea ce priveste  stabilirea unui drept de superficie  pentru terenul de sub constructii , instanta a respins in totalitate cererea introductiva .
In drept au fost invocate prevederile art. 299 , art. 302-304 indice 1 Cod de procedura civila , art. 480 , 482, 492 Cod civil , art. 21 din Constitutia Romaniei , art. 6 pct. 1 CEDO .
Prin intampinare , Comuna Gurghiu  a solicitat respingerea  ca nefondat a recursului , mentinerea hotararii atacate  , cu cheltuieli de judecata .    In acest sens se arata ca prima instanta a apreciat corect ca cererea reclamantei  nu era justificata prin prisma modalitatilor de dobandire a dreptului de superficie. In ceea ce priveste faptul ca nu s-a putu ajunge la incheierea unei conventii intre parti , se afirma ca  reclamanta recurenta , desi a fost sesizata de mai multe ori sa depuna documentatia necesara  in vederea unei conventii     cu privire la terenul de sub constructii   , a refuzat categoric  , intrucat in fapt aceasta  nu urmareste obtinerea unui drept de superficie aferent  ternului de  sub constructii , ci o suprafata de teren cu mult mai mare - respectiv curtea interioara si cale de acces - care nu pot face obiectul dreptului de superficie  si de altfel este in folosinta comuna  cu ceilalti opt locatari din blocul de constructii . In fine , se arata ca doar titularul dreptului de proprietate poate  dispune de dreptul sau , fara ca hotararea unei instante  sa poata suplinii acordul sau de vointa superficie  .
Referitor la incidenta in cauza a prevederilor art. 304 pct. 5 Cod de procedura civila , invocate de recurenta , se arata ca acest motiv este nefondat , intrucat    nu exista o conventie incheiata intre parti  nici in ceea ce priveste constituire a  dreptului de superficie asupra    terenului de sub constructii .      
Prin intampinarea formulata de Directia Generala a Finantelor Publice Mures  - in  numele Statului Roman ,   s-a invocate lipsa calitatii  procesuale pasive a Statului Roman  iar in subsidiar s-a solicitat respingerea recursului . 
Referitor la exceptie s-a aratat ca prin incheierea din data de 05.11.2008 a judecatoriei s-a admis exceptia  lipsei calitatii procesule  pasive a Statului Roman  , iar din declaratia de recurs nu reiese ca reclamanta ar fi adus critici si cu privire la admiterea acestei exceptii .  In ceea ce priveste fondul cauzei , se sustine ca in mod corect a apreciat prima instanta ca  prin constatarea dreptului de superficie  ar avea loc o ingerinta in dreptul de proprietate  al proprietarului terenului pe care se afla  edificate constructiile . 
Instanta , examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs  a celor sustinute prin intampinari,    vazand si dispozitiile art. 304 1 Cod de procedura civila , constata ca recursul este nefondat , pentru urmatoarele considerente :
Contrar  celor sustinute prin declaratia de recurs , prima instanta nu a dat o calificare gresita  cererii introductive , intrucat , in considerentele sentintei a analizat pe larg modalitatile  de constituire  a dreptului de  proprietate   si s-a pronuntat in  asupra constituirii dreptului de superficie , considerand ca o  atare constituire  ar fi o ingerinta in dreptul de proprietate al proprietarului , iar  suplinirea de catre instanta a consimtamantului proprietarului in vederea  constituirii unui astfel de drept  ar echivala cu o preluare abuziva a acelor terenuri .  Fata de considerentele expuse de prima instanta , asa cum s-a aratat mai sus , reiese ca aceasta a supus analizei cererea reclamantei recurente de constituire a unui drept de superficie ( concluzionand in sensul ca aceasta cerere nu este justificata ) ,  si nu s-a pronuntat asupra unei eventuale constatari a existentei unui astfel de drept .  
Referitor la justificarea constituirii unui drept de superficie in favoarea reclamantei recurente  , tribunalul constata ca ,  fata de natura  acestui dezmembramant al dreptului de proprietate  ,   nu poate fi facuta analogie cu actiunile avand ca obiect validarea unor  contracte de vanzare - cumparare , in aceasta din urma situatie existand un acord exprimat al partilor  cocontractante ( chiar daca nu in forma autentica )   , pe cand in speta se  solicita suplinirea de catre instanta in totalitatea a acordului proprietarului terenului .
Tribunalul mai aminteste si faptul ca , desi dreptul de superficie nu poate fi  constituit decat in ceea ce priveste strict suprafata aferenta constructiilor ce apartin unui alt proprietar decat proprietarul terenului , prin modalitatea in care a fost formulata cerere introductiva , reiese ca se urmareste in fapt stabilirea unui drept de folosinta  al reclamantei recurente pe o suprafata  care excede  celei  a constructiilor , fiind incluse si curtea  interioara si cale a de acces la curte interioara .  
In consecinta , dupa cum a  concluzionat si prima instanta , tribunalul conchide ca a ar fi inadmisibila ingerinta instantei in dreptul de proprietate al proprietarului  terenului  prin dispunerea constituirii unui drept de superficie ( cu atat mai mult cu cat , din actele si lucrarile dosarului reiese ca reclamantei recurente i s-a recunoscut "de facto" un drept de folosinta) .
Din corespondenta purtata intre reclamanta recurenta si comuna Gurgiu , ca si intre aceasta din urma si Institutia Prefectului judetului Mures  reiese ca a existat disponibilitate din parte intimatei comuna Gurghiu in vederea clarificarii situatie juridice a terenului , iar raspunsurile negative intimatei au fost justificate prin  acea ca in fapt  reclamanta urmarea nu constituire a unui drept de superficie aferent constructiilor , ci concesionarea sau cumparare a unei suprafete de teren mai mare , ceea ce ar fi impiedicat folosinta imobilului teren de catre locatarii blocului amplasat aici .
Pe de alta parte , tribunalul mai constata ca textele Codului civile invocate in cauza de catre recurenta ( art. 480 , 482, 492) ,  se refera la dreptul de proprietate si la dreptul de accesiune ,  astfel ca nu reprezinta un temei legal care sa aiba incidenta in cauza ( chiar daca potrivit reglementarii  date de art. 480 cod civil   , proprietatea este  definita ca dreptul de a "se bucura si dispune " de un lucru in mod exclusiv si absolut  , dreptul de proprietate ale reclamantei recurente asupra constructie nu implica  nici o obligatie a corelativa a proprietarului terenului , caruia deopotriva ii sunt aplicabile prevederile art. 480 Cod Civil ) .  
Nu  pot fi considerate fondate nici criticile  aduse in recurs referitoare  la ingradirea accesului la justitie , intrucat , chiar daca actiunea in constatare a dreptului de superficie a fost anterior respinsa  ca inadmisibila ,  in prezenta cauza  , instanta s-a pronuntat asupra temeiniciei cererii de constituire , apreciind  ca aceasta nu este fondata , or accesul la justitie semnifica judecarea cauzei si nu neaparat obtinerea unei solutii favorabile .
In fine  , fata de ultimul motiv de recurs invocat , privitor la incidenta in cauza a prevederilor art. 304 pct. 5 Cod de procedura civila ,  tribunalul constata ca  in sustinerea acestei critici nu a fost avuta in vedere incalcarea de catre instanta a formelor de procedura prevazute de art. 105 alin.2 Cod de procedura civila  , ci s-a aratat ca instanta  ar fi incalcat principiul disponibilitatii partilor  , motiv care nu se regaseste printre cele reglementate  de mai sus mentionatul art. 105 alin.2 Cod de procedura civila  . Totodata , se poate constata ca nu a existat  exprimata o achiesare a Comunei Gurghiu la cererea reclamantei  , ci aceasta parata si-a manifestat disponibilitatea de a incheia un contract de concesiune cu privire la suprafata de teren  aferenta constructiilor apartinand reclamantei , in conditiile legii .
In fine , in ceea ce priveste  exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, admisa ca prin incheierea din data de 05.11.2008 a judecatoriei , tribunalul retine ca , aceasta incheiere nu a fost criticata de catre recurenta  , astfel incat nu se impune reexaminare a acestei exceptii de catre instanta de recurs .
Pentru aceste considerente , apreciind ca  hotararea primei instante este legala si temeinica si prin urmare la adapost de orice critica, tribunalul  , in baza art. 312 alin.1  Cod de procedura civila , se va respinge ca nefondat recursul promovat de  reclamanta   T.G. F. . 
In temeiul art.274 Cod procedura civila, urmeaza a  dispune  obligarea recurentei la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata  Comuna Gurghiu, cheltuieli de judecata  constand in onorariu avocatial.   

PENTRU ACESTE MOTIVE,  IN NUMELE LEGII  HOTARASTE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.G. F., domiciliata in Tg.Mures, B-dul 1 Decembrie 1918, bl.27, ap.13, jud.Mures, impotriva sentintei civile nr. 165 din data de 11 februarie 2009, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 2433/289/2007.
Obliga recurenta la plata catre intimata Comuna Gurghiu, a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 11 Decembrie 2009