Inlocuire masura arest preventiv

Pe rol fiind judecarea cererii formulata de inculpatul D.D.L., de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii acestuia de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv Tg Mures.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatul D.D.L. in stare de arest preventiv, asistat de avocat ales V.C..
Procedura de citare nu este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se acopera lipsa de procedura cu inculpatul prin prezenta acestuia in sala de judecata, adus fiind din Arestul Ipj Mures.
Se constata ca prin incheierea camerei de consiliu din data de 24 noiembrie 2010 a fost solutionata declaratia de abtinere formulata de domnul judecator O.V., in sensul respingerii acesteia.
In temeiul art. 318 C.pr.pen. s-a procedat la identificarea inculpatului, caruia i se pune in vedere ca dreptul la aparare ii este garantat pe tot cursul procedurilor, inculpatul facand uz de acest drept, prin angajarea aparatorului ales.
Instanta constata ca este sesizata cu cererea formulata de inculpatul D.D.L., de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii acestuia de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv Tg Mures.
Intrebati fiind, domnul avocat si domnul procuror arata ca nu au cereri de formulat
Nefiind cereri de formulat, instanta acorda cuvantul in dezbateri asupra cererii.
Domnul avocat V.C. subliniaza ca nu a cerut revocarea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpatul D.D.L., ci inlocuirea acestei masuri cu cea a obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu, apreciind ca scopul bunei desfasurari a procesului penal poate fi atins si prin luarea unei masuri mai blande. Inculpatul se afla in arest preventiv de 90 de zile, iar pana la acest moment s-a cristalizat ceea ce se numeste probatiune, iar daca pana la acest moment nu erau clar conturate toate aspectele, la acest moment sunt.
Inculpatul a dat declaratii sincere, clare, de recunoastere, au ramas doar cateva persoane de audiat, nu mai are nici un interes sa influenteze partile sau martorii, respectiv sa incerce zadarnicirea aflarii adevarului. Nu exista nici pericolul ca inculpatul sa mai comite infractiuni, in conditiile in care, in timpul petrecut in arest preventiv a inteles gravitatea faptelor comise si consecintele acestora.
In opinia domnului avocat, inlocuirea masurii arestarii preventive se impune si in vederea respectarii principiului proportionalitatii avand in vedere si faptul ca ceilalti participanti, cum ar fi domnii Simon, Bokor, Lutsch, care au 20 de fapte in forma continuata, sunt in libertate. De retinut ca domnul D.D.L. a participat la doua infractiuni de inselaciune, una de sprijinire si aderare la grup infractional, un fals si un uz de fals. Nu sunt inca date certe cu privire la clarificarea laturii civile a cauzei, deoarece una dintre masini nu a fost finantata, iar in privinta acesteia nu putem vorbi de infractiune consumata, ci de tentativa.
Domnul avocat arata ca masura arestarii preventive se ia tinand seama de scopul acestei masuri, dar si de alte chestiuni. Actele contabile pe care inculpatul le-a trimis au fost facute de domnul Codo, inculpatul D.D.L. acceptand sa faca unele lucruri in schimbul unor sume nu de mare amploare.
Inlocuirea masurii arestarii preventive nu ar putea impieta bunul mers al urmaririi penale. Nu putem vorbi nici de rezonanta negativa, nici de pericol pentru ordinea publica intrucat aceste fapte s-au comis intr-un cerc restrans. Din punctul d evedere al domnului avocat, obligarea inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu, de a nu face nicio activitate economica, se circumscrie in masura ceruta.
Se poate observa ca inculpatul a "intrat" in aceste lucruri foarte tarziu, in anul 2010. nici vorba de grup organizat, de relatii, de raporturi dintre inculpati. La perchezitia informatica nu s-a gasit nimic care ar conduce la concluzia ca este vorba de ceva facut frecvent.
Inculpatul este inginer, are studii superioare, a regretat cele intamplate, vrea sa minimalizeze consecintele faptelor sale, nu prezinta pericol pentru ordinea publica, se va prezenta la fiecare chemare a organelor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public precizeaza ca cererea inculpatului D.D.L. este formulata in temeiul art.139 alin.1 Cod pr.penala, text de lege care prevede ca masura preventiva luata se inlocuieste cu o alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii, insa o analiza a acestor temeiuri s-a facut recent si asupra posibilitatii schimbarii acestora s-a facut, cu ocazia cererii parchetului de prelungire a masurii arestului preventiv, cand s-a constatat ca temeiurile care au fost avute la luarea masurii arestarii preventive subzista si nu s-au modificat iar aspectele invocate azi de aparare sunt anterioare cererii parchetului de prelungire a masurii arestului preventiv si nu sunt de natura sa duca la concluzia ca acestea s-au schimbat, temeiurile fiind cele prev.de art.148 lit.d si f Cod pr.penala.
Nu contesta sinceritatea inculpatului, nici ca urmarirea penala este spre finalizare, insa motivele de fapt si de drept avute in vedere la luarea si prelungirea masurii preventive subzista in continuare, in sarcina inculpatului s-au retinut 10 acte materiale.  De asemenea, in cauza sunt participanti care s-au implicat, dar au renuntat din propria initiativa inca in anul 2009, iar ceilalti au incetat doar la interventia organelor judiciare.
Pentru motivele expuse, domnul procuror apreciaza ca cererea inculpatului D.D.L. nu este fondata, solicitand respingerea ca atare.
Domnul avocat V.C., in replica, subliniaza ca la momentul luarii masurii arestarii preventive poate puteam vorbi de rezonanta negativa, dar in momentul de fata nu putem, nici de existenta pericolului pentru ordinea publica.
Inculpatul D.D.L. regreta cele intamplate si ii pare rau unde a ajuns.

T R I B U N A L U L

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mures sub numarul 4.778/102/2010 (nr. in format vechi 8.604/2010) din data de 24 noiembrie 2010, inculpatul D.D.L. a solicitat inlocuirea masurii arestarii preventive dispusa si prelungita impotriva sa, cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Din analiza lucrarilor si materialului dosarului, precum si din sustinerile procurorului, ale inculpatului si ale aparatorului acestuia, instanta constata urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 86/C din data de 10 septembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul 3.100/102/2010, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului D.D.L. pentru o durata de 29 de zile, incepand cu data de 10 septembrie 2010 pana la data de 8 octombrie 2010, sub acuzatia savarsirii infractiunilor de :
- inselaciune sub forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (doua acte materiale);
- aderare la un grup infractional organizat - prevazuta si pedepsita de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 38/2003.
In fapt s-a retinut ca, incepand cu anul 2008, inculpatul a aderat la un grup infractional organizat si a actionat in cadrul acestuia, savarsind infractiuni grave contra patrimoniului, cu scopul obtinerii de importante beneficii materiale si financiare, desfasurandu-si activitatea in mod coordonat, in scopul comiterii unor infractiuni grave, in calitate de reprezentanti ai mai multor societati comerciale sau prin persoane interpuse, prejudiciind bugetul consolidat al statului prin nedeclararea activitatilor comerciale desfasurate in cadrul societatii, sustragandu-se de la plata taxelor si impozitelor aferente si inducand in eroare mai multe societati de leasing. Acestea erau induse in eroare prin incheierea unor contracte de leasing in numele societatilor controlate de membrii gruparii, folosindu-se de documente contabile false, de cresterea valorii autovehiculelor finantate prin vanzarea succesiva pe mai multe societati apartinand membrilor gruparii sau prin obtinerea unor documente de identitate (CIV-uri) cu ani de fabricatie falsi, fara a exista intentia de a achita ratele de leasing, banii obtinuti prin inselarea operatorilor de leasing fiind folositi in interes personal de membrii gruparii, prin ridicarea acestora in numerar sau achitarea de sume in conturile unor persoane fizice, sumele ilicite obtinute astfel fiind transferate in alte conturi, comitandu-se astfel si infractiunea de spalare de bani.
Ca temeiuri legale ale luarii masurii arestarii preventive au fost retinute dispozitiile art. 143 si art. 148 alin. 1 literele c si f din Codul de procedura penala.
A fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 53 din data de 10 septembrie 2010.
Prin incheierile penale nr. 92/C din 5 octombrie 2010 si nr. 98/C din 1 noiembrie 2010, masura arestarii preventive a fost prelungita cu cate 30 de zile.
Analizand cererea inculpatului, prin prisma lucrarilor si materialului dosarului de urmarire penala, a sustinerilor procurorului, ale aparatorului inculpatului si ale inculpatului, precum si prin prisma dispozitiilor legale ce se refera la institutia inlocuirii masurilor preventive, judecatorul delegat constata urmatoarele:
Potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
In privinta temeiului prevazut de art. 143 din Codul de procedura penala, respectiv existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, nu s-a schimbat nimic intre timp, pentru ca aceste probe si indicii temeinice, conform acceptiunii din dispozitiile art. 681 din Codul de procedura penala, exista, chiar inculpatul recunoscand participarea sa la savarsirea unora dintre faptele cuprinse in dosarul de urmarire penala.
Dimpotriva, in urma administrarii si a altor probe, coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului, se poate trage chiar concluzia ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunilor de inselaciune in forma agravanta si continuata, fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata si de aderare la un grup infractional organizat de care este acuzat.
Asa cum s-a aratat mai sus, alte temeiuri ale arestarii, si apoi ale prelungirii masurii arestarii preventive, au constatat in existenta cazurilor prevazute de art. 148 alin. 1 literele c si f din Codul de procedura penala.
Daca la momentul luarii masurii arestarii preventive si, eventual, la cel al primei prelungiri cu 30 de zile a masurii, se mai putea accepta ca temeiul constand in existenta datelor ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni era de actualitate, in prezent, dupa ce inculpatul s-a aflat in stare de arest preventiv circa 2 luni si jumatate, acesta si-a pierdut actualitatea. Nici nu poate fi conceput cum ar putea inculpatul pregati savarsirea unei alte infractiuni in conditiile in care libertatea de miscare i s-a ingradit drastic, iar din zona locului de arest preventiv nu au parvenit informatii, sau cel putin nu au fost relevate asemenea informatii, ca inculpatul ar intreprinde asemenea demersuri.
Ramane, asadar, de analizat, actualitatea cazului prevazut de art. 148 alin. 1 litera f din Codul de procedura penala, si, din cadrul acestuia, doar componenta pericolului concret pentru ordinea publica, pentru ca in privinta componentei referitoare la limitele pedepselor prevazute de lege pentru infractiunile de care este acuzat, nu se pune vreo problema.
La stabilirea existentei sau actualitatii pericolului concret pentru ordinea publica trebuie avute in vedere mai multe aspecte, unele dintre ele legate de modalitatile si imprejurarile concrete ale savarsirii faptelor, altele legate de circumstantele personale ale inculpatului si altele legate de rezonanta negativa produsa in randul societatii ca urmare, pe de o parte, a comiterii unor infractiuni grave, iar pe de alta parte, ca urmare a cercetarii sau judecarii inculpatului in stare de libertate.
In cazul inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, care are un anumit grad de instruire, care este integrat corespunzator in societate si care a avut o atitudine corespunzatoare pe parcursul procesului penal, pana in acest moment, recunoscand comiterea faptelor si manifestandu-si disponibilitatea, in continuare, de a colabora cu organele de urmarire penala pentru lamurirea pe deplin a imprejurarilor cauzei, se apreciaza ca, din acest punct de vedere al circumstantelor personale, nu s-ar mai putea vorbi de existenta acestui pericol.
In privinta modalitatilor si a imprejurarilor concrete in care au fost savarsite faptele de care este acuzat inculpatul se poate accepta ca acestea au avut un ecou negativ in randul membrilor societatii, atat prin ingeniozitatea mijloacelor si metodelor folosite la savarsirea faptelor, cat si prin prisma sumelor vehiculate ca reprezentand prejudicii, insa, la acest moment, acest ecou s-a mai temperat, si chiar organele de urmarire penala au observat, intr-un fel, acest aspect, micsorand numarul inculpatilor fata de care s-a solicitat prelungirea arestarii preventive ultima data.
In opinia acestei instante, ecoul negativ a fost provocat de cauza in ansamblul ei, asa cum a fost mediatizata, nu de catre un anumit inculpat luat izolat.
Este adevarat ca la momentul ultimei prelungiri a masurii arestari preventive, la data de 1 noiembrie 2010, judecatorul delegat care a dispus prelungirea a constatat ca toate temeiurile care au stat la baza luarii masurii existau, insa nu trebuie omis ca de la acel moment au trecut inca 25 de zile, timp care a fost de natura sa aduca modificari in privinta actualitatii pericolului concret pentru ordinea publica, inculpatul aflat la dispozitia organelor de urmarire penala, prin comportarea sa sincera, dand dovada ca intelege consecintele a ceea ce a intreprins, iar societatea nu a reactionat ca urmare a lasarii unor inculpati in libertate. 
Desigur ca, pe langa cele aratate mai sus, trebuie avut in vedere si scopul masurilor preventive, asa cum rezulta acesta din dispozitiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Mai precis, in lumina practicii CEDO, organele judiciare trebuie sa analizeze de fiecare data daca scopul masurilor preventive nu poate fi atins si printr-o alta masura mai putin severa, doar restrictiva si nu privativa de libertate, cum este cea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Potrivit unei definitii din doctrina, data masurilor preventive, acestea sunt masuri procesuale prevazute de lege, cu caracter de constrangere, prin luarea carora organele judiciare urmaresc privarea de libertate sau restrangerea libertatii de miscare a invinuitului sau inculpatului, in scopul de a asigura buna desfasurare a procesului penal ori de a impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei.
Aceste deziderate mentionate mai sus, pot fi realizate fara nici un fel de probleme si daca fata de inculpatul D.D.L. s-ar lua masura obligarii de a nu parasi localitatea, masurile de supraveghere instituite intr-un asemenea caz, cumulate cu riscurile la care se expune inculpatul in cazul neonorarii obligatiilor impuse fiind suficiente garantii ca nu se va impieta nici asupra bunei desfasurari in continuare a procesului penal si nici nu s-ar crea premisele sustragerii inculpatului de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei.  
In fine, intr-un caz de complexitatea celui de fata, nu trebuie omise nici chestiunile legate de echitate sau egalitate de tratament intre diferitii participanti la savarsirea infractiunilor.
In prezenta speta, s-au efectuat cercetari fata de mai multe persoane, dar  masura arestarii preventive a fost solicitata, la inceput, de procuror, apoi a fost dispusa de judecator, doar fata de 5 inculpati.
Intre timp, fata de unii inculpati nu s-a mai solicitat prelungirea masurii arestarii preventive, printre cei ramasi in stare de arest preventiv aflandu-se si inculpatul D.D.L..
Legat de acest aspect, trebuie notat ca este dreptul procurorului de a organiza si desfasura urmarirea penala dupa cum considera ca este mai bine, stabilind fata de care inculpati se impune a se propune arestarea sau prelungirea arestarii preventive si fata de care nu, insa si ceilalti inculpati au dreptul de a cere tratament egal la situatii asemanatoare.
La o simpla analiza comparativa a continutului propunerii de arestare preventiva se poate observa ca, in timp ce inculpatului D.D.L. i s-au adus acuze referitoare la savarsirea unei infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave sub forma continuata (doua acte materiale), a unei infractiuni de fals in inscrisuri sub semnatura continuata (trei acte materiale) si a unei infractiuni de aderare la grup infractional organizat, persoane in privinta carora s-au identificat fapte mult mai numeroase decat fata de acest inculpat (exemplu: Walter Lutsch Martin - 17 infractiuni, inclusiv inselaciuni cu consecinte deosebit de grave si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 sau Simo Bela Szilard - 18 infractiuni, inclusiv inselaciuni cu consecinte deosebit de grave si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003), nu au fost propuse spre a fi arestate preventiv, iar alte persoane, dupa ce au fost arestate preventiv, nu s-a mai solicitat prelungirea masurii.
Acceptand motivatia procurorului, potrivit careia cele doua persoane mentionate mai sus, fata de care nu s-a propus deloc arestarea preventiva, au incetat activitatea infractionala din proprie initiativa, denuntandu-i pe inculpati, contribuind  astfel la lamurirea cauzei, tot asa ar trebui acceptata si pozitia procesuala a inculpatului D.D.L. care, dupa ce a incetat activitatea infractionala ca urmare a interventiei organelor de urmarire penala, si-a aratat intreaga disponibilitate de a contribui la aflarea adevarului, iar diferenta dintre inculpat si celelelalte persoane a fost deja inlaturata prin cele doua luni si jumatate de arest preventiv suportate de acest din urma inculpat. Oricum faptele raman fapte, indiferent de modalitatea de incetare a activitatii infractionale, cu exceptia situatiilor reglementate de art. 22 alin. 1 din Codul penal (desistarea si impiedicarea producerii rezultatului), de pozitia procesuala a fiecaruia dintre inculpati urmand a se tine seama la individualizarea pedepselor.
Situatia inculpatului D.D.L. nu este asemanatoare nici cu a co-inculpatilor XXXXX si XXXXX care se mai afla in stare de arest preventiv, si in privinta carora, la datele de 22 si 23 noiembrie 2010, Tribunalul Mures a respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive, intrucat primul inculpat amintit a fost initiatorul si conducatorul grupului infractional organizat, avand participari la majoritatea faptelor infractionale descrise in propunerea de arestare preventiva, el fiind, practic, coordonatorul tuturor activitatilor infractionale desfasurate atat de catre inculpati cat si de catre persoanele indicate in aceeasi propunere, iar fata de cel de-al doilea a fost adusa acuza savarsirii a nu mai putin de 12 infractiuni, intre care se includ 7 inselaciuni cu consecinte deosebit de grave si o infractiune de constituire grup infractional organizat.
Fata de cele de mai sus, instanta urmeaza a admite cererea inculpatului D.D.L. si, pe cale de consecinta:
In baza art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 145 din Codul de procedura penala, se va dispune inlocuirea masurii arestarii preventive dispusa si prelungita fata de inculpatul D.D.L. (fiul lui Petrut si Livia-Florentina, nascut la data de 25 februarie 1980 in Tg-Mures, jud. Mures, domiciliat in Tg-Mures, B-dul Pandurilor nr. 137 ap. 5, jud. jud. Mures, CNP 1800225260059, in prezent detinut in arestul I.P.J. Mures) cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei incheieri.
In baza art. 145 alin. 11 din Codul de procedura, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul va fi obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata, ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie, respectiv la Politia municipiului Tg-Mures, desemnata cu supravegherea de catre instanta de judecata, conform planului de supraveghere intocmit de acest organ;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
In baza art. 145 alin. 12 din Codul de procedura penala, pe durata masurii obligarii de nu parasi localitatea, se va impune inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu se apropie de inculpatii din prezenta cauza: Codo Sandor-Robert, XXXXX   Chibelean Claudiu si Buruian Ovidiu Razvan, de reprezentantii partilor vatamate, precum si de membrii familiilor acestora si sa nu comunice cu acestia in mod direct sau indirect;
- sa nu se afle in locuintele sau sediile persoanelor mentionate mai sus;
- sa nu desfasoare activitati comerciale de natura celor ce au stat la baza savarsirii faptelor.
Se va atrage atentia inculpatului asupra incalcarii cu rea-credinta a obligatiilor stabilite de instanta, fapt care conduce la luarea din nou a masurii arestarii preventive, in ceea ce-l priveste.
Se va dispune punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 53 din data de 10.09.2010 emis de Tribunalul Mures, in dosar nr. 3.100/102/2010, dupa ramanerea definitiva a prezentei incheieri, daca acesta nu este arestat sau detinut in alta cauza.
Prezenta incheiere se va comunica institutiilor indicate la art. 145 alin. 21 din Codul de procedura penala, tot dupa ramanerea sa definitiva, iar inculpatului de indata.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE  IN NUMELE LEGII  D I S P U N E :

Admite cererea formulata de inculpatul D.D.L. si, in consecinta:
In baza art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 145 din Codul de procedura penala inlocuieste masura arestarii preventive dispusa si prelungita fata de inculpatul D.D.L. (fiul lui XXXXXX jud. Mures, domiciliat in Tg-Mures, , in prezent detinut in arestul I.P.J. Mures) cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei incheieri.
In baza art. 145 alin. 11 din Codul de procedura, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata, ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie, respectiv la Politia municipiului Tg-Mures, desemnata cu supravegherea de catre instanta de judecata, conform planului de supraveghere intocmit de acest organ;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
In baza art. 145 alin. 12 din Codul de procedura penala, pe durata masurii obligarii de nu parasi localitatea, impune inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu se apropie de inculpatii din prezenta cauza: XXXXXXXX, de reprezentantii partilor vatamate, precum si de membrii familiilor acestora si sa nu comunice cu acestia in mod direct sau indirect;
- sa nu se afle in locuintele sau sediile persoanelor mentionate mai sus;
- sa nu desfasoare activitati comerciale de natura celor ce au stat la baza savarsirii faptelor.
Atrage atentia inculpatului asupra incalcarii cu rea-credinta a obligatiilor stabilite de instanta, fapt care conduce la luarea din nou a masurii arestarii preventive, in ceea ce-l priveste.
Dispune punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 53 din data de 10.09.2010 emis de Tribunalul Mures, in dosar nr. 3.100/102/2010, dupa ramanerea definitiva a prezentei incheieri, daca acesta nu este arestat sau detinut in alta cauza.
Prezenta incheiere se comunica institutiilor indicate la art. 145 alin. 21 din Codul de procedura penala, tot dupa ramanerea sa definitiva, iar inculpatului de indata.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Cu recurs in 24 de ore de la comunicare pentru inculpat si de la pronuntare pentru procuror. 
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2010, orele 15:00.