Dreptul inculpatului de a da declaratii in apel. Sustragerea de la judecata.

                     1. Prezentarea sesizarii. Prin decizia penala nr. 353/R/10 septembrie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mures a admis recursul declarat de inculpatul Xx impotriva deciziei penale nr. 67/A/14 aprilie 2008 a Tribunalului Mures, a casat integral hotararea atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mures, pe motiv ca instanta de apel, neluand toate masurile in vederea aducerii la judecata a inculpatului Xx pentru a-i oferi posibilitatea efectiva sa faca noi declaratii, a incalcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Prin cererea inregistrata astfel la Tribunalul Mures sub dosar nr. 3178/320/2007/22 septembrie 2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.-Mures a declarat apel impotriva sentintei penale nr.1397 din 23 octombrie 2007 pronuntate de Judecatoria Tg.-Mures in dosarul nr.3178/320/2007.
In motivarea caii de atac, s-a apreciat ca solutia instantei de fond de achitare a inculpatului Xx de sub acuza comiterii infractiunii de inselaciune in foma continuata, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu retinerea art. 41 alin. 2 C. pen., pe considerentul ca fapta nu este prevazuta de legea penala, este total gresita. In cauza,  sustine procurorul, sunt intrunite atat latura obiectiva, cat si latura subiectiva a infractiunii. Reaua credinta de care a dat dovada inculpatul pe parcursul derularii  intregii sale activitati infractionale rezida din aceea ca de la inceput  acesta a prezentat o situatie financiara eronata a societatii sale afirmand ca este profitabila, cand in realitate bilantul contabil intocmit la data de 30.06.2004 reflecta cu totul altceva - respectiv o serie de pierderi financiare. Prin urmare e certa intentia infractionala cu care a actionat inculpatul.
Analizand apelul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 3178/320/2007 al Judecatoriei Tg.-Mures, a motivelor invocate, a concluziilor si motivelor reprezentantului Ministerului Public si ale avocatului inculpatului, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
2. Prezentarea hotararii atacate. Prin sentinta penala nr. 1397/23 octombrie 2007 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures in dosar nr.3178/320/2007:
- in baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera b din Codul de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului XX, de sub acuza savarsirii infractiunii de inselaciune in forma continuata - prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, intrucat fapta de care este acuzat acesta nu este prevazuta de legea penala.
-in baza art. 346 alin. 4 din Codul de procedura penala s-a lasat nesolutionata actiunea civila a partii civile XX.
-in temeiul art. 192 alin. 1 punctul 1 litera a din Codul de procedura penala, partea vatamata a fost obligata la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca, inculpatul Xx a fost administrator al XX. Campia Turzii, societate care avea ca principal obiect de activitate efectuarea si comercializarea de instalatii electrice, si care se afla, in prezent, in stare de lichidare judiciara.
                        La inceputul lunii noiembrie 2004, inculpatul a luat legatura telefonic cu administratorul XX. din Tg-Mures, cunoscandu-l pe acesta prin intermediul tatalui sau, si a comandat de la societatea mentionata cabluri electrice.
        La data de 12.11.2004, inculpatul s-a deplasat personal la Tg-Mures si, in baza intelegerii cu reprezentantul XX. Tg-Mures, a ridicat cabluri electrice in valoare de 13.248,61 RON. S-a convenit ca plata sa fie efectuata in termen de 30 de zile de la livrare, pe baza unui bilet la ordin. Biletul la ordin a fost emis in ziua livrarii marfurilor avand inscris numarul contului si banca la care era deschis contul.
                        Inculpatul a dat asigurari administratorului XX. Tg-Mures ca, la data scadentei, va avea disponibilul necesar in contul bancar pentru decontarea biletului la ordin, spunandu-i totodata ca societatea sa este profitabila.
                       In acelasi mod, inculpatul a achizitionat ulterior, in trei randuri, marfuri de la XX. Tg-Mures, respectiv la datele de 17.11.2004, 03.12.2004 si 16.12.2004, de fiecare data prezentandu-se personal pentru a ridica marfa si emitand de fiecare data cate un bilet la ordin cu scadenta la 30 de zile de la livrare, dand din nou asigurari ca biletele la ordin vor fi onorate la scadenta.
Prin modalitatile mentionate mai sus, inculpatul a achizitionat de la XX. Tg-Mures, marfuri in valoare totala de 39.808,75 RON.
                     Cand au devenit scadente biletele la ordin acestea au fost refuzate la plata din cauza lipsei partiale sau totale a disponibilului din contul societatii cumparatoare.
                     In cursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca a folosit produsele aprovizionate de la XX. Tg-Mures in procesul de productie si a valorificat produsele finite catre clientii firmei sale, insa acestia nu i-au achitat contravaloarea produselor livrate, motiv pentru care, la randul sau, nu a reusit asigurarea disponibilului in cont necesar decontarii celor patru bilete la ordin. Inculpatul a mai mentionat ca nu a avut intentia de a-l insela pe reprezentantul XX. Tg-Mures, ca l-a anuntat pe acesta ca nu si-a incasat sumele cuvenite de la clientii sai si ca nu poate sa-i onoreze biletele la ordin.
                     Prin adresa nr. 3815 din data de 11.05.2006, RB ROMEXTERRA BANK - Sucursala Cluj-Napoca a comunicat faptul ca XX. Campia Turzii a fost declarata in interdictie bancara la data de 07.11.2003, pentru o perioada de un an, din cauza lipsei totale de disponibil in cazul emiterii unui cec barat si prezentarii acestuia la plata inainte de expirarea termenului de prezentare, si ca aceasta interdictie a fost adusa la cunostinta reprezentantei firmei la aceeasi data (fila 32). In somatia trimisa de banca firmei inculpatului nu se mentioneaza decat de interdictia de a mai emite file cec (fila 33).
                     In rechizitoriu s-a retinut faptul ca inculpatul nu a efectuat nici o plata catre XX. desi in conturile XX. Campia Turzii au intrat unele sume de bani, precum si faptul ca inculpatul ar fi prezentat administratorului firmei pagubite o situatie financiara eronata a societatii pe care o administra, pretinzand ca aceasta este profitabila, desi stia ca situatia reala era cu totul alta, conform bilantului contabil intocmit de inculpat la data de 30.06.2004, data la care societatea administrata de inculpat inregistra pierderi.
                     In cursul judecatii, inculpatul nu a putut fi audiat intrucat, desi a fost prezent la termenul de judecata din data de 19.06.2007 si i s-a acordat, la cererea sa, un termen pentru a-si angaja aparator, atragandu-i-se cu acea ocazie atentia ca are obligatia de a comunica, in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare de locuinta, la urmatoarele termene de judecata acesta nu s-a mai prezentat, sustragandu-se astfel de la judecata.
                     In raport de starea de fapt prezentata asa cum a rezultat din probele administrate, prima instanta a apreciat ca fapta de care este acuzat inculpatul nu este probata suficient, cel putin din punctul de vedere al laturilor obiectiva si subiectiva.
                     Faptul ca inculpatul a dat asigurari reprezentantului legal al firmei pagubite ca va exista disponibilul necesar pentru decontarea biletelor la ordin si ca, in realitate, nu s-a intamplat asa la scadente, nu reprezinta o manopera de inducere in eroare ci, cel mult, o incalcare a obligatiilor comerciale asumate, incalcare care era sanctionata prin perceperea de penalitati de intarziere conform conventiei dintre parti.
                     Desi se face vorbire in actul de sesizare al instantei ca inculpatul ar fi prezentat administratorului societatii comerciale pagubite o situatie nereala a firmei sale, acest fapt nu este dovedit. Insasi reprezentantul legal al partii vatamate a aratat in declaratia sa data in fata instantei ca inculpatul, la data comandarii marfurilor, nu i-a facut o prezentare a firmei sale (fila 117). Acelasi reprezentat legal al persoanei vatamate a aratat ca a acceptat plata marfurilor livrate cu bilete la ordin datorita uzantelor comerciale si datorita increderii pe care o avea in tatal inculpatului, caruia i-a livrat, de asemenea, marfuri, si care i le-a achitat la timp.
                     Totodata, sunt adeverite intr-un fel sustinerile inculpatului potrivit carora l-ar fi rugat pe reprezentantul partii vatamate sa nu introduca biletele la ordin in banca pentru decontare intrucat nu are inca disponibilul necesar pentru aceasta, chiar prin declaratia reprezentantului legal al firmei pagubite, acesta afirmand ca, inainte de data scadenta pentru primul bilet la ordin, a fost rugat, intr-adevar, de catre inculpat in acest sens, si acesta este motivul pentru care a introdus primul bilet la ordin doar dupa cateva zile de la data scadentei. 
                     Faptul ca inculpatul a facut promisiuni reprezentantului legal al firmei pagubite ca va onora plata biletelor la ordin in urma derularii unor operatiuni comerciale, chiar de natura compensarilor, iarasi nu poate fi considerata o manopera de inducere in eroare de natura celor reclamate de existenta infractiunii de inselaciune in conventie, neonorarea promisiunii putand reprezenta doar o  nerespectare a obligatiilor comerciale asumate.
                     Producerea pagubei a fost posibila si datorita neefectuarii unor verificari de catre reprezentantul legal al firmei pagubite, la banca clientului sau sau in alte evidente legale la care avea acces, aceasta "delasare" datorandu-se increderii pe care acesta o avea in tatal inculpatului. Inculpatul nu avea cum sa ascunda situatia reala a firmei sale din moment ce a intocmit si depus un bilant contabil la data de 30.06.2004, iar acel bilant contabil putea fi solicitat expres de reprezentantul persoanei vatamate inainte de incheierea contractului si de livrare a marfurilor.
                       Nici chiar interdictia bancara in care s-a aflat o perioada societatea inculpatului nu reprezinta o manopera de inducere in eroare, la data emiterii primului bilet la ordin interdictia nemaifiind in vigoare.
                       Fata de toate aspectele mentionate mai sus, instanta a apreciat ca litigiul ivit intre cele doua societati comerciale este unul de natura pur comerciala si consta in neonorarea obligatiilor asumate prin contract, lipsind cu desavarsire manoperele dolosive de inducere in eroare specifice unei infractiuni de inselaciune.
                       Avand in vedere solutia pronuntata in privinta actiunii penale, in temeiul art. 346 alin. 4 din Codul de procedura penala, instanta a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.
3. Punctul de vedere al instantei de apel. In ceea ce priveste expunerea starii de fapt;, hotararea in discutie este la adapost de critici.
         Cu toate acestea, apelul promovat in cauza impotriva sentintei penale nr. 1397/23 octombrie 2007 a Judecatoriei Tg.-Mures este fondat, iar imprejurarile pe care le vom expune in continuare vor determina, in temeiul art. 379, pct. 2, lit. a C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele desfiintarii integrale a sentintei si rejudecarii in apel a pricinii, in urmatoarele limite:
3.1. a) Examenul elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune, in forma continuata. Dupa cum rezulta din declaratia  reprezentantului partii civile Xx(f.117 dos.fond) inculpatul l-a asigurat ca biletele la ordin emise vor avea acoperirea necesara, intarindu-i astfel increderea in justetea relatiilor comerciale pe care urmau sa le intreprinda. Aceasta incredere i-a fost intarita reprezentantului partii vatamate chiar si de tatal inculpatului. Imprejurarea ca dupa emiterea  primului bilet la ordin din 12 noiembrie 2004, inculpatul l-a rugat sa nu-l depuna la scadenta pe motiv ca nu are inca bani constituie un motiv in plus pentru a demonstra  activitatea de mentinere in eroare a reprezentantului partii civile pe durata executarii conventiei si de a-i intari acestuia increderea in "buna credinta" a inculpatului.
In plus, inainte de data emiterii primului bilet la ordin societatea  inculpatului  inregistra pierderi, conform bilantului contabil intocmit la 30.06.2004 (f.48-78 dos.u.p.), iar din data de 7.11.2003 XX (f.32 dos.u.p.) a fost declarata in interdictie bancara, aspect adus la cunostinta inculpatului de reprezentanta Romexterra Bank - Sucursala Cluj Napoca.
                     Cu toate acestea, inculpatul a dat asigurari reprezentantului partii vatamate ca va avea disponibil suficient si a continuat astfel,  ascunzand situatia reala a firmei sale, sa emita alte bilete la ordin la datele de 17.11.2004, 3.12.2004, 16.12.2004 cu scadenta la 30 de zile de la emitere si pe baza carora a achizitionat marfa in valoare de 39.808,75 lei de la partea civila XX. Tg-Mures. Situatia financiara  dezastruoasa prin care trecea societatea inculpatului  pana la urma a si dus la lichidarea judiciara a acesteia in luna ianuarie sau februarie 2005 (f.28-29 dos.u.p.), asa cum a declarat chiar inculpatul in faza de urmarire penala, intrucat in faza cercetarii judecatoresti, nu s-a mai prezentat in instanta pentru audiere,  desi a dat asigurari ca se va prezenta dupa ce isi va angaja un avocat. Sustinerile aceluiasi inculpat  din faza de urmarire penala ca  avea de incasat sume de bani de la alti clienti nu sunt justificate in nici un fel, astfel ca nu pot fi luate in considerare.
Motivarea instantei de fond ca cel indrituit sa faca verificari cu privire la firma inculpatului era reprezentantul partii civile este doar partial fondata si, oricum, desi era necesara o minima diligenta din partea reprezentantului societatii comerciale, absenta acesteia nu inlatura vinovatia inculpatului. Acesta din urma era animat de credinta ca acuzatul a actionat cu buna-credinta, din moment ce anterior avusese relatii comerciale optime cu tatal inculpatului, iar acuzatul si tatal sau i-au dat asigurari ca marfa livrata va fi achitata, ascunzandu-i realitatea cum ca societatea lor avea pierderi mari.
                      Elementele expuse demonstreaza atat latura obiectiva a infractiunii de inselaciune, constand in inducerea si mentinerea in eroare a reprezentatului partii vatamate in mod repetat, cu ocazia incheierii si apoi a derularii conventiilor comerciale, cat si intentia directa a inculpatului de a-l induce in eroare pe reprezentantul partii civile in scopul de a obtine un folos material injust. Intentia nu era sub nicio forma aceea de a-si redresa situatia financiara a firmei prin crearea unor lichiditati in urma valorificarii instalatiilor electrice, intrucat nu rezulta ca inculpatul ar fi folosit  marfa cumparata in interesul firmei, cu atat mai mult cu cat societatea sa a intrat in lichidare judiciara. Reaua credinta a inculpatului este cu atat mai evidenta cu cat nu a acoperit nici macar partial paguba produsa, desi in faza de urmarire penala s-a angajat sa o acopere pana la data de 2.10.2006 (f.29 dos.u.p.).
                     In consecinta, in raport de specificul cauzei asa cum a fost expus in fapt de prima instanta si reanalizat in drept de catre instanta de apel, activitatea inculpatului Xx de a induce si de a mentine in eroare pe reprezentantul partii vatamate XX cu prilejul incheierii si al executarii unui contract privind achizitionarea de cabluri electrice, in mod repetat, prin patru acte materiale, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale si in scopul producerii unei pagube, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. Astfel, la speta sunt indeplinite conditiile impuse de art. 345 alin. 1 si 2 C. pr. Pen., privind existenta infractiunii, savarsirea ei de catre inculpatul Xx si comiterea ei cu vinovatia ceruta de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu retinerea art. 41 alin. 2 C. pen.
        b) Individualizarea judiciara a pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia. La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica inculpatului, vom tine seama de dispozitiile art. 72 C. pen. si, in egala masura, de regula neagravarii situatiei in propria cale de atac, avand in vedere ca pricina se rejudeca in apel ca urmare a admiterii recursului formulat doar de inculpat impotriva primei decizii pronuntate in apel. Pornind de la: -gradul de pericol social al infractiunii de inselaciune, concretizat in modul si mijloacele comiterii actelor care compun elementul material al infractiunii de inselaciune; activitatea sustinuta a inculpatului in realizarea rezultatului dorit si urmarit, perioada de timp scursa de la momentul consumarii si pana la cel al epuizarii infractiunii, urmarea de rezultat produsa. staruinta de care a dat dovada inculpatul pe parcursul efectuarii activitatii infractionale, numarul actelor materiale, timpul scurs de la consumarea si pana la epuizarea faptei, prejudiciul insemnat cauzat subiectului pasiv. In acest context, nu poate fi ignorata usurinta cu care reprezentantul vatamate s-a lasat indus si mentinut in eroare, fara sa efectueze un minim de verificari ale situatiei financiare a societatii administrate de acuzat. Aceasta imprejurare, cum precizam mai sus, nu inlatura insa vinovatia inculpatului, intrucat legea penala pedepseste actiunea ilicita a celor care induc ori mentin in eroare pe altii, cu scopul de a obtine un profit injust, tocmai pentru a apara pe cei imprudenti si increzatori, fiindca cei prudenti si diligenti se apara in general si singuri;
-persoana inculpatului, care se afla la prima confruntare cu legea penala, dar si comportamentul sau manifestat pe durata procedurilor, manifestat in lipsa totala de interes cu privire la cauza derulata impotriva lui si cu privire la repararea prejudiciului. Imprejurarea ca inculpatul a declarat in cursul urmaririi penale intr-un sens care nu a fost retinut de instanta nu este de natura sa-i creeze o situatie mai grea sub aspect sanctionator, fiind interpretata ca o modalitate de exercitare a apararii si nu ca o incercare de tergiversare a solutionarii cauzei si ingreunare a aflarii adevarului;
-dispozitiile art. 41 alin. 2 C. pen. si ale art. 42 C. pen., privind definirea si indicarea tratamentului sanctionator al infractiunii continuate;
-limitele de pedeapsa prevazute de art. 215 alin. 1, 3 C. pen.
In raport de criteriile expuse, o pedeapsa de 6 luni inchisoare care se va aplica inculpatului este suficienta pentru a da eficienta nevoilor reeducarii si preventiei generale si raspunde in mod adecvat principiului proportionalitatii.
Vazand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 C. pen. si, in raport de gravitatea concreta a infractiunii comise si persoana inculpatului, apreciind ca aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient de puternic pentru acuzat in vederea indreptarii, chiar si fara executarea efectiva a acesteia, vom dispune suspendarea conditionata a pedepsei principale aplicate, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni.
Vom atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 C. pen., privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni sau neexecutarii cu rea-credinta a obligatiilor civile pe durata termenului de incercare.
                     3.2. Latura civila.  In cursul urmaririi penale, partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 39.808,7547 lei. Desi a mentionat atunci ca isi rezerva dreptul sa solicite si alte daune, precum si penalitati (f. 8/verso, dosar de urmarire penala), nu a mai formulat asemenea pretentii, astfel incat cererea partii o vom analiza prin prisma catimii pretinse expres. In declaratiile facute de inculpat in cursul urmaririi penale (f. 24,25, 28, 29), acesta a recunoscut datoria avuta la partea vatamata, creanta care, oricum este demonstrata de inscrisurile aflate la dosar. Declaratiile inculpatului echivaleaza cu o achiesare la pretentiile partii civile, situatie in care, potrivit art. 346 alin. 1 C.pr.pen., vom admite actiunea civila alaturata actiunii penale, inculpatul fiind obligat, conform art. 14 alin. 3 lit. b C.pr. pen., art. 998-999 C. civ., sa plateasca partii civile Xxsuma de 39.808,7547 lei, cu titlu de daune materiale.
3.3. Cheltuielile judiciare. a) Pentru culpa sa procesuala rezultata din culpa infractionala, potrivit art. 191 alin. 1 C. pr. Pen., inculpatul va fi obligat sa suporte cheltuielile judiicare avansate de stat in cursul urmaririi penale si al judecatii in prim grad, in cuantum de 240 lei, din care sumele de 100 lei pentru urmarire penala si cate 10 lei pentru fiecare termen de judecata acopera costul suportului tehnic si de hartie pe care s-au efectuat actele procesuale si procedurale necesare solutionarii pricinii; iar suma de 100 lei reprezinta onorariul avocatului desemnat din oficiu in prim grad si se va vira din fondurile Ministerului Justitiei.
b)Avand in vedere solutia principala adusa apelului, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea apelului vor ramane in sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, in suma de 200 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.
3.4. Aspecte de procedura. Prin decizia penala nr. 353/R/10 septembrie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mures a reprosat Tribunalului Mures ca nu a luat masurile adecvate pentru a asigura inculpatului posibilitatea efectiva sa faca declaratii in fata instantei de apel, cu atat mai mult cu cat in prim grad acuzatul fusese achitat.
In rejudecare, inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecata, cand a solicitat amanarea cauzei in vederea prezentarii de inscrisuri in aparare. Asemenea inscrisuri le-a depus prin registratura instantei, insa el nu s-a mai infatisat, nu a fost gasit la domiciliu pentru a fi adus in fata instantei si nici nu a indicat o alta adresa de unde sa fie chemat. Este, de altfel, atitudinea manifestata de inculpat si la judecata in prim grad. Avand in vedere acest comportament, instanta apreciaza ca inculpatul se sustrage de la judecata, iar acordarea de noi termene pentru o eventualitate a infatisarii din nou a inculpatului in apel este inutila si contravine termenului rezonabil impus ca o componenta esentiala a echitatii procedurilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceasta, in conditiile in care, in prezenta cauza, care nu implica un grad ridicat de complexitate, notificarea oficiala asupra invinuirii s-a facut in urma cu cinci ani, iar trenarea pana in acest moment a procesului s-a datorat in cea mai mare masura comportamentului inculpatului.