Necitarea unei parti. Nelegalitatea sentintei.

Prin sentinta penala nr.  309/19.06.2008, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosar nr. 1942/289/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului XXpentru savarsirea infractiunii de stopaj la sursa prev. de art. 6 din Legea 241/2005  la pedeapsa de 1000 de lei, amenda penala, si obligarea lui la plata sumei de 11409 lei cu titlu de accesorii ale debitului.
In motivarea hotararii se arata ca, in calitate de administrator al Xx, in perioada 17.06.2004-31.12.2006, a retinut si nu avarsat in termenul legal lsa buget sume reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa. 
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul, solicitand incetarea procesuluipenal in baza art. 11 pct. 2 lit. b , art. 10 lit. i ind. 1 Cod pr. penala si art. 10 alin. 1 teza finala din Legea 241/2005 , intrucat a achitat integral prejudiciul cauzat , inainte de primul termen de judecata la prima instanta.
Analizand apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prev art 378 alin 1 Cod procedura penala, instanta il considera fondat, dar pentru urmatoarele motive:
Hotararea primei instante este criticabila pentru mai multe motive tinand de nelegalitatea ei, dintre care cel putin o parte impun desfiintarea sa cu trimiterea dosarului spre rejudecare. Astfel:
Desi incepand cu termenul din 10.04.2008 Administratia Finantelor Publice Reghin a invederat primei instante ca in cauza calitatea de parte responsabila civilmente s-a transmis XX, instanta nu a verificat aceasta sustinere, pentru legala citarea a acestei parti.
Ori, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala instanta, judecand apelul, admite apelul, desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata pentru motivul ca judecata a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate..
 In afara de acestea, prima instanta nu s-a pronuntat in nici un fel asupra cererii de incetare a procesului penal in urma achitarii debitului, desi o asemenea cerere fusese formulata inca pentru termenul din 14.02.2008. Nu a facut nici un demers pentru a solutiona problema, daca debitul este achitat sau nu, iar in acest din urma caz, la cat se ridica el. Este de mentionat in acest sens ca, la dosarul Tribunalului, partea civila a depus inscrisuri din care rezulta ca la data cand inculpatul pretinde ca a facut plata datoriei principale, accesoriile se ridicau la suma de 5030 lei, debitul era 0, si ca art.  119 alin. 2  din Codul de procedura fiscala dispune ca nu se datoreaza majorari de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale accesorii . Mai mult, in data de 7.12.2007 suma ramasa de plata era , potrivit constituirii de parte civila, 2278 de lei. Aceste contradictii nu-si gasesc nici un raspuns in hotararea primei instante.
Nu in ultimul rand, prima instanta nu a facut demersuri in conformitate cu decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, data in interpretarea  art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala , pentru a indrepta neregularitatea sesizarii izvorata din aceea ca Rechizitoriul a fost verificat chiar de autorul lui.
Ca urmare, in baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala instanta va admite apelul , va desfiinta   sentinta atacata si va dispune trimiterea cauzei primei instante, spre rejudecarea ei intr-un mod conform celor de mai sus.
  Avand in vedere si prev. art.  192 alin. 3 Cod procedura penala,