Daune morale si daune materiale

Daune morale si daune materiale
           (Tribunalul Mehedinti s.c. -  56/16.09.2014) Asupra cauzei civile de fata:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la 19.02.2014, reclamantul C.V.A. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta acesta sa fie obligat la plata sumei de 4.000.000 lei reprezentand daune morale si materiale prin privarea sa de libertate in faza de urmarire penala in dosarul nr.20 D/P/2007 ce a fost instrumentat de catre DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinti.
A motivat ca a fost cercetat penal in dosarul penal nr. 20 D/P/2007 de catre DIICOT Mehedinti pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, criminalitate informatica, detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica si efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos, spalare de bani si folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport falsificate, fapte prev. de art.2 si 7 din Legea 39/2003, art.42 al.1, 2 si 3, art.44 al.1, 2 si 3 si art.49 din Legea nr.161/2003, art.24 al.1 si 2, art.25, art.27 al.1, 2 si 3 din Legea 365/2002, art.23 pct.1 lit. c din Legea 656/2002 si art.273 si 274 din Legea 86/2006.
In cadrul cercetarilor efectuate in dosarul nr.20 D/P/2007 la 20.05.2008 au fost efectuate perchezitii la mai multe adrese din Drobeta Turnu Severin inclusiv la domiciliul reclamantului. Ulterior efectuarii perchezitiei, in jurul orelor 7,30 desi nu i-a fost prezentat vreun mandat de aducere si nu a opus nici un fel de rezistenta, a fost incatusat de lucratorii BCCO Mehedinti si dus la sediul IPJ Mehedinti unde a asteptat incatusat pana in jurul orelor 11,30 cand, la sosirea aparatorului sau, a fost descatusat si eliberat, lucratorii BCCO admitand in fata acestuia sa l-au retinut in baza unei dispozitii verbale a procurorului de caz fara a avea un mandat de aducere sau orice alt act. Eliberarea sa a fost conditionata de o declaratie pe propria raspundere a aparatorului ales prin care acesta isi asuma responsabilitatea de a se prezenta cu reclamantul la ora 16 pentru audieri.
La ora 16 in aceiasi zi de 20.05.2008, s-a prezentat pentru a fi audiat de procuror si i s-a adus la cunostinta invinuirea. La scurt timp dupa terminarea declaratiei, procurorul a emis ordonanta de retinere pentru 24 de ore incepand cu 20.05.2008, ora 18,00 pana la 21.05.2008 ora 18,00. Dupa expirarea celor 24 de ore nu s-a facut in ce-l priveste pe reclamant, propunere de arestare.
A sustinut ca in cursul urmaririi penale, lucratorii BCCO Mehedinti au comis o serie de abuzuri legate de ridicarea mai multor bunuri de la domiciliul sau, sau aplicarea sigiliilor, perchezitia in sistem informatic din 5.06.2008 facandu-se in lipsa sa si a aparatorului sau.
Procurorul de caz a intocmit rechizitoriul la 14.07.2008.
Modul abuziv si defectuos in care a fost intocmit rechizitoriul a dus la admiterea exceptiei neregularitatii actului de sesizare de catre Tribunalul Mehedinti, care a trimis cauza catre DIICOT - Biroul teritorial Mehedinti pentru refacerea rechizitoriului. Tribunalul Mehedinti a fost sesizat a doua oara la 27.08.2009, prin rechizitoriu fiind trimis in judecata si reclamantul.
Reclamantul a sustinut ca a fost achitat pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art.27 al.3 din Legea 365/2002 si art.49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 c.p. in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a c.p.p., retinandu-se ca fapta pentru care a fost trimis in judecata nu exista.
Solutia a fost mentinuta de Curtea de Apel Craiova prin d.c.nr.208/19.06.2012 si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a conferit caracter definitiv solutiei de achitare.
A sustinut ca, urmare privarii sale ilegale de libertate din 20.05.2008 si a duratei mari de solutionare a cauzei - peste 5 ani de zile, a suferit o serie de prejudicii morale si materiale.
Inca din prima zi, cea in care a fost retinut, toate trusturile de presa de la nivel local si central au vehiculat numele sau ca pe cel al unui infractor, acest fapt aducandu-i un dezechilibru psihic. A simtit o presiune constanta pe parcursul celor 5 ani de proces atat din partea lucratorilor SCCO Mehedinti dar si din partea societatii, datorita faptului ca o lunga perioada de timp nu a putut sa-si demonstreze nevinovatia. A fost nevoit sa urmeze consiliere psihologica si tratament de specialitate, capacitatea sa de munca si concentrare s-a diminuat in mod constant ajungand ca in februarie 2013 sa nu-si mai poata indeplini atributiile de administrator la SCV. E.D. C. SRL fiind obligat sa-si dea demisia din functie.
A considerat ca este indreptatit la repararea pagubei, invocand hotararea CEDO din 22.02.2012 in cauza Creanga impotriva Romaniei. A sustinut ca a fost privat de libertate cca 30 de ore si tarat peste 5 ani in fata instantelor de judecata, afectandu-i-se sanatatea, posibilitatea de a duce o viata normala si de a avea sanse egale cu ceilalti tineri de varsta sa.
Prejudiciul se compune din daune materiale in sensul cheltuielilor efectuate cu ocazia purtarii procesului penal ce a facut obiectul dosarului nr.20 D/P/2007 la DIICOT in faza de urmarire penala si judecata, precum si daune morale ca urmare a tracasarii, starii de sanatate precare pe care a dobandit-o ca urmare a presiunilor la care a fost supus ca urmare a purtarii nelegale a procesului penal si mediatizarii excesive a acestuia.
Dovada sustinerilor a inteles sa o faca cu inscrisuri si proba testimoniala.
Actiunea a fost intemeiata pe disp. art.539, 540 si 541 din N.c.pr.p. a Romaniei.
A depus copia hotararii CEDO din 23 februarie 2012 in cauza Creanga impotriva Romaniei.
La 6.03.2014, reclamantul depune o precizare a actiunii in privinta modului in care intelege sa-si dovedeasca actiunea depunand inscrisuri si solicitand audierea martorilor B.N. I., V. M., P. C. A., P. D. I., F.R., V. L. si M. A..
S-au depus in copie procesul verbal de efectuare a perchezitiei domiciliare din 20.05.2008, proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului de aparare in dosar nr.20/D/P/2007 din 20 mai 2008, declaratia reclamantului din 20.05.2008, ordonanta de retinere din 20.05.2008 in dosar nr.20/D/P/2007, proces verbal intocmit la 5 iunie 2008 de Directia de Combatere a Crimei Organizate in dosar nr.20/D/P/2007, copia rechizitoriului intocmit la 14.07.2008, decizia penala 107/2011 din 13 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosar nr.6773/101/2009, decizia penala nr.208/19 iunie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosar nr.6773/101/2009, copia cererii nr.27/16.02.2013, decizia nr.4/16.02.2013 a SC A. N. C. I. SRL Drobeta Turnu Severin, articole de ziar din 22 mai 2008 publicate in Gazeta de Sud sau alte publicatii, chitanta nr.40/01.04.2013 - cabinet psihologic, retete medicale, bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice din 2.04.2013.
La 2.04.2014, paratul depune intampinare, solicitand respingerea actiunii.
A apreciat ca actiunea este neintemeiata, intrucat, potrivit temeiului invocat, respectiv art. 539 Cod pr. penala, dreptul la repararea pagubei se naste in cazul unei privari nelegale de libertate. In speta, nu sunt intrunite conditiile unei privari nelegale de libertate. Reclamantul a fost retinut intr-o cauza penala complexa privind infractiuni in domeniul informatic si al comertului electronic. Faptul ca, reclamantul a fost achitat printr-o hotarare judecatoreasca, releva ca s-a infaptuit justitia, scopul oricarui proces, si nu ca s-ar fi produs o paguba. Retinerea este o masura legala al carei scop este acela de a se asigura buna desfasurare a procesului penal, in cazul infractiunilor pedepsite cu inchisoarea. Ori, gravitatea faptelor pentru care se faceau cercetarile impunea cu precadere retinerea persoanelor suspecte si chiar arestarea preventiva. Reclamantul avea la indemana plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura retinerii.
Hotararea judecatoreasca a tribunalului, sustine paratul, nu reprezinta suport al actiunii intemeiate pe disp. art. 539 Cod pr. pen., nefacand parte din inscrisurile doveditoare prevazute de alin. (2) al aceluiasi articol. Hotararea judecatoreasca ceruta de lege pentru dovedirea dreptului la dezdaunare, trebuie sa constate si sa dispuna in cuprinsul sau ca, masura luata impotriva inculpatului este una nelegala. Hotararile penale pronuntate in proces, constata si dispun definitiv cu privire la fapta si nu cu privire la masurile de retinere dispuse in cursul procesului penal.
Paratul a apreciat ca nu este incalcat dreptul comunitar.
Reclamantul a fost cercetat intr-o cauza cu un grad de pericol social ridicat, existand probe impotriva sa si luandu-se masurile legale, prevazute de legea romana, pe care nu le-a contestat. Pentru buna desfasurare a procesului, retinerea sa era justificata, existand informatii transmise de autoritati straine, pe care instanta nu le-a omologat ca probe. Masura luata a fost legala, neexistand o incalcare a dreptului.
In ceea ce priveste nemultumirile reclamantului, cu privire la efectuarea perchezitiei, a sustinut ca exista proceduri reglementate de c.pr.p. de care acesta nu a uzat.
A fost atasat dosarului cauzei - dosarul nr.6773/101/2009 al Tribunalului Mehedinti.
In cauza au fost audiati martorii P. C. A.,V. M., P. D.I., B. N. I., M. A. si C. S..
La termenul din 16.09.2014, s-a depus la dosarul cauzei adresa nr.5446/16.07.2014 a Inspectoratului Teritorial de Munca Mehedinti - informatii din baza de date informatica a Inspectiei Muncii pentru reclamantul C. A. V..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul C.V.A. a fost cercetat penal in dosarul penal nr.20/D/P/2007 pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, criminalitate informatica, detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica si efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos, spalare de bani si folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale de transport falsificate, fapte prev. de art.2 si 7 din Legea 39/2003 art.42 alin.1,2 si 3, art.44 al.1, 2 si 3 si art.49 din Legea 161/2003, art.24 al.1 si 2, art.25, 27 al.1, 2 si 3 din Legea 365/2002, art.23 pct.1 lit.c din Legea 656/2002 si art.273 si 274 din Legea 86/2006.
La 20.05.2008 s-au efectuat mai multe perchezitii la mai multe adrese din Drobeta Turnu Severin intre care si cea a reclamantului. Asa cum rezulta din depozitiile martorilor P.C.A., C. P. S., V. M., reclamantul a fost incatusat si condus la sediul DIICOT Mehedinti pentru cercetari. Dupa mai multe ore in care a ramas intr-unul din birouri, reclamantului i s-a permis sa plece impreuna cu avocatul sau urmand ca in aceiasi zi la ora 16 sa se intoarca pentru cercetari.
La ora 16, in ziua de 20 mai 2008 s-a intors la sediul DIICOT unde i s-a adus la cunostinta invinuirea, punandu-se in miscare actiunea penala.
In aceiasi zi la ora 18, s-a emis ordonanta de retinere a invinuitului C.V.A pentru 24 de ore pana la 21.05.2008, ora 18.
Impotriva reclamantului nu s-a formulat propunere de arestare preventiva.
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinti din 14 iulie 2008 din dosarul 20/D/P/2007, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului C.V.A pentru infractiunile prevazute si pedepsite de art.27 al.3 din Legea 365/2002 cu aplic. Art.41 al.2 c.p. si art.49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 c.p., ambele cu aplicarea art.33-34 c.p.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti sub nr.5393/101/2008.
Prin s.c.nr.367 din 2.10.2008 din dosarul 5303/101/2008 a Tribunalului Mehedinti, s-a admis exceptia neregularitatii actului de sesizare al instantei s-a constatat ca instanta nu a fost legal sesizata si in baza art.300 al.2 c.p. s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare al instantei.
In urma refacerii actului de sesizare la data de 31.08.2009 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinti, rechizitoriul din 27.08.2009 din dosarul nr.20/D/P/2007 intocmit de Biroul teritorial Mehedinti din cadrul DIICOT prin care s-a dispus trimiterea in judecata a mai multor inculpati intre care C.V. A pentru infractiunile prevazute si pedepsite de art.27 al.3 din Legea 365/2002 cu aplicarea art.41 al.2 c.pr. si art.49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art.41 al.2 c.p., ambele cu aplicarea art.33-34 c.p.
Cauza a fost inregistrata sub nr.6773/101/2009.
Prin decizia nr.107/13 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosar nr.6773/101/2009 a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.V.A si in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a c.p.p., inculpatul C.V. A a fost achitat pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.27 al.3 din Legea 365/2002 si art.49 din Legea 161/2003, cu aplicarea art.41 al.2 c.p.. Inculpatului i s-a restituit un hard disk marca MAXTOR, ambalat intr-un plic si sigilat.
Impotriva hotararii mentionate a declarat apel DIICOT si inculpatii B. G. C., P. C.A., P. D. I., S. D., N. N., T.C. si T. H. D..
Prin d.c.nr.208/19 iunie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosar nr.6773/101/2009 apelul DIICOT a fost admis si desfiintata sentinta numai in ce-l priveste pe inculpatul Patru Ionut, mentinandu-se celelalte dispozitii ale sentintei.
Prin decizia penala pronuntata de  Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosar nr.6773/101/2009 la 4.11.2013 au fost respinse recursurile declarate de Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie - DIICOT si inculpatii B. G., S. D. si N. N. impotriva d.c.nr.208/19 iunie 2012 a Curtii de Apel Craiova.
Potrivit disp. art.539 din N.c.pr.p. are dreptul la repararea pagubei si persoana care in cursul procesului penal a fost privata nelegal de libertate. Alin.2 al aceluiasi articol prevede ca privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita dupa caz prin ordonanta procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati, sau a judecatorului de camera preliminara precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei.
Art.540 din n.c.pr.pen. prevede ca la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii nelegale de libertate precum si de consecintele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat in situatiile prev. de art.538.
Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, probele administrate, se constata ca starea de fapt invocata de reclamant se incadreaza in prevederile art.539, 540, 541 N. c.pr.pen., apararile paratului din intampinare neputand fi retinute.
Sustinerea ca prin hotararea judecatoreasca de achitare s-a infaptuit justitia, neproducandu-i-se reclamantului nici un fel de paguba sau ca hotararea judecatoreasca a tribunalului nu reprezinta suport al actiunii intemeiate pe disp. art. 539 c.p.p. nu pot fi retinute. Hotararea de achitare nu poate constitui o reparatie morala prin ea insasi deoarece tocmai solutia de achitare este ipoteza premisa a normei ce reglementeaza acordarea de despagubiri pentru erori judiciare respectiv daca reclamantul nu ar fi fost achitat nu ar fi indeplinit conditiile prevazute de lege pentru a promova actiunea in pretentii.
La fel, sustinerea paratului conform caruia pentru a se incadra in disp. art.539 al.2 c.p.p., privarea de libertate ar fi trebuit sa fie constatata de procuror care prin ordonanta sa fi dispus revocarea masurii retinerii, considerand-o nelegala va fi inlaturata, textul de lege nefacand o asemenea distinctie.
Art. 539 c.p.p. are scopul de a acorda daunele morale si materiale ca urmare a privarii nelegale de libertate, legiuitorul urmarind sa poata fi acordate despagubiri si persoanelor a caror nevinovatie a fost stabilita la finalizarea procesului penal, dupa ce au suportat privari de libertate chiar daca respectivele masuri apareau ca fiind justificate in lumina cercetarilor penale efectuate pana la data adoptarii lor.
Izvorul  raspunderii civile pe care a declansat-o reclamantul are atat un caracter special cat si un caracter general, de drept comun, pentru ca vizeaza raspunderea civila a Statului Roman pentru activitatea desfasurata de autoritatile sale in exercitarea atributiilor legale.
Sub aspectul prejudiciului material si moral, raspunderea statului se constituie intr-o raspundere legala si nu este conditionata decat de intinderea pagubei suferite de cel indreptatit la actiune, fara nici o restrictie sau distinctie in raport de natura sau componentele prejudiciului, forma sau modalitatea culpei, interpretare ce se afla in concordanta cu jurisprudenta CEDO. Daunele datorate de stat trebuie sa reprezinte o justa despagubire pentru compensarea prejudiciului suferit.
Conform practicii constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci cand drepturile fundamentale ale persoanei au fost incalcate prin masuri ce s-au dovedit a fi neintemeiate, persoana are dreptul la repararea integrala a prejudiciului material si moral.
La stabilirea cuantumului daunelor morale ce consta generic in atingerea adusa valorilor ce definesc personalitatea umana, se au in vedere consecintele negative suferite pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost ele lezate si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre persoana lipsita in mod nelegal de libertate. Este adevarat ca in cazul daunelor morale , data fiind natura prejudiciului ce le genereaza nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Insa chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa aprecieze daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.
Stabilirea cuantumului  despagubirii pentru repararea daunelor morale, in lipsa unor criterii obiective se face cu respectarea principiului proportionalitatii daunei cu despagubirea acordata.
Prin raportare la datele concrete ale cauzei cu respectarea principiului evocat, instanta apreciaza ca suma de 20.000 lei daune morale este de natura sa ofere o reparatie completa pentru atingerea adusa onoarei, reputatiei si persoanei reclamantului atat in ceea ce priveste viata sa sociala cat si cea privata.
Instanta are in vedere perioada retinerii preventive 20-21.05.2008 perioada care a fost susceptibila sa-i produca suferinte morale de natura sa lezeze demnitatea si onorarea acestuia, i-a vatamat creditul moral, pozitia sociala, criterii care definesc persoana umana si care analizate si evaluate obiectiv constituie fundamentul daunelor solicitate de reclamant, inculparea acestuia dar si supunerea sa la procedurile judiciare timp de 5 ani, perioada in care a fost judecat pentru infractiuni pe care s-a dovedit ca nu le-a savarsit.
In aprecierea importantei valorilor morale lezate, se va avea in vedere varsta reclamantului, faptul ca tensiunea psihica acumulata de-a lungul celor 5 ani, determinata si de puternica mediatizare a cazului i-au provocat reclamantului tulburari de natura psihica asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (f.247-250) sau depozitiile martorilor B.N., V.M., Patru D.I., dar si faptul ca a fost afectat in plan personal, fiind obligat sa renunte la relatia pe care o avea dupa declansarea procesului datorita faptului ca era considerat infractor, sau ca nu a putut sa urmeze studiile pe care si le-a dorit.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind daunele materiale solicitate, respectiv cheltuielile efectuate cu ocazia purtarii procesului, instanta urmeaza sa-l respinga ca nedovedit. Reclamantul a beneficiat de asistenta judiciara din oficiu si nu a produs probe privind cuantumul unor eventuale alte cheltuieli suportate. Martorul C. S. sustine in depozitia sa ca nu poate evalua cheltuielile efectuate, iar depozitia martorului V. M., singura care face referire la cheltuielile de transport si masa nu poate fi coroborata cu alte probe.
Cat priveste nemultumirea reclamantului legata de masurile luate in timpul perchezitiei, cu privire la modalitatea de restituire a obiectelor ridicate sau in legatura cu aplicarea sigiliilor, aceasta nu poate face obiectul actiunii de fata, impotriva masurilor luate de organele de cercetare, reclamantul avand la momentul respectiv calea plangerii prevazuta de Codul de procedura penala.
Pentru considerentele expuse, actiunea urmeaza sa fie admisa in parte, obligat paratul la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale. Se va respinge capatul de cerere privind daunele materiale. Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.