Daune morale

(Tribunalul Mehedinti s.c. 64/17.10.2014)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 5029/225/2014, reclamantele PAD si CG au chemat in judecata pe parata SC AS IND. SA, pentru ca prin  hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 50.000 euro daune morale.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca in anul 2011 parata a formulat plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 Bucuresti impotriva lor pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.246,288 si 291 Cod penal, ele fiind angajate in cadrul RAAN Drobeta Turnu Severin, unde s-a organizat  o licitatie electronica  pentru  atribuirea unui contract  privind furnizarea de rulmenti  la care a intentionat sa participe parata, ca termenul final  pentru depunerea ofertelor  fiind 22.08.2011,parata depunand cu intarziere oferta  sa de participare, pe care a  si retras-o in ziua depunerii.
Aceasta  a solicitat  amanarea licitatiei  si anularea procedurii de achizitie publica, ambele cereri  fiind  respinse de  Consiliul National de Solutionare  a Contestatiilor, solutie mentinuta  prin decizia nr.3626/2011 a Curtii de Apel Craiova.
Prin rezolutia nr. 19068/P/2011 din 11.06.2013 Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a dispus neinceperea urmarii penale fata de reclamante.
Impotriva acestei rezolutii parata a formulat plangere care, prin sentinta penala nr.184 din 03.03.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului I Bucuresti, a fost respinsa, fiind mentinuta rezolutia parchetului.
Au aratat ca  solicita daune morale  pentru  comportamentul abuziv al paratei fata ele prin tracasarea  cu deplasari la Bucuresti la organelor de urmarire penala, prin  procurarea de documente  pentru a-si dovedi nevinovatia, desi erau doar angajate ale RAAN, tracasare  ce s-a soldat  inclusiv  cu  lezarea  de  parata imaginii publice prin furnizarea catre presa scrisa a unui  material defaimator la adresa lor, desi sunt cunoscute  in municipiu ca doua persoane de buna - credinta , profesioniste la locul de munca.
In drept, au invocat disp. art. 194 c.pr. civ., art.1349 si urmatoarele cod civil, dispozitiile CEDO.
In dovedirea actiunii, reclamantele au solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratei. Au depus la dosar, rezolutia nr.19068/P/2011 din 11.06.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, extras de pe portalul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, practica judiciara si interogatoriu pentru parata.
La data de 26.05.2014, parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, intrucat parata are sediul in municipiul Bucuresti. Pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
A atasat raspunsul la interogatoriul formulat de reclamante.
Prin sentinta civila nr. 2543/01.09.2014 Judecatoria Drobeta Turnu Severin admis exceptia necompetentei materiale  invocata din oficiu si a dispus declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Mehedinti, retinand urmatoarele:
Potrivit cererii de chemare in judecata suma pretinsa de reclamante este de 50.000 euro care echivaleaza cu o suma mai mare de 200.000 lei, suma pana la care judecatoria este competenta sa judece potrivit art.94 alin.1 lit.j c.pr.civ.
S-a apreciat suma pretinsa ca fiind suma globala, facand aplicarea art.100 c.pr.civ., ce reglementeaza situatia mai multor reclamanti ce formuleaza pretentii proprii impotriva aceluiasi parat, dar invocand raporturi juridice distincte si neaflate intr-o legatura care sa faca necesara judecarea lor impreuna.
In raport de suma pretinsa de reclamante, instanta a apreciat potrivit art.94 alin.1 lit.j  c.pr.civ. ca judecarea in prima instanta a prezentei cauze este de competenta tribunalului,.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Mehedinti sub nr.6915/101/2014 din 26.09.2014, depunandu-se la termenul de azi , de catre parata, note scrise, prin care  a invocat exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante , aratand ca  potrivit art. 107  c .pr.civ., instanta competenta pentru solutionarea cauzei  este cea din circumscriptia  in care  isi are sediul paratul,respectiv   Tribunalul Bucuresti.
Examinand  exceptia invocata  de parata, in conf. cu disp. art. 248 alin. 1 c.pr.civ., instanta constata  ca  nu este intemeiata, urmand a fi respinsa , pentru urmatoarele,considerente:
Potrivit disp. art. 113 alin 1 pc t.9  c.pr.civ., in afara de instanta prevazuta de  de art.107 c.pr.civ., respectiv  cea de la  domiciliul sau sediul paratului, mai  este competenta  teritorial instanta in a carei circumscriptie  s-a savarsit fapta ilicita  sau  s-a produs prejudiciul, pentru cererile  privind  obligatiile  izvorate  dintr-o asemenea fapta.
In speta, sunt aplicabile  aceste dispozitii , intrucat , fata de obiectul cauzei , respectiv daune morale  pentru  prejudiciul  cauzat reclamantelor  ca urmare  a inceperii  urmaririi penale  impotriva lor la sesizarea  paratei, competenta  teritoriala este alternativa, astfel ca reclamantele, avand dreptul de a alege intre doua instante competente, respectiv instanta de la sediul paratei-Tribunalul Municipiului Bucuresti si cea in raza careia s-a produs prejudiciul - Tribunalul Mehedinti, au optat pentru aceasta instanta,  stabilirea competentei teritoriale alternative, neaducand atingere dreptului ambelor parti de a beneficia de un proces echitabil, conf. art. 6 din Conventie.
Pe fond, se constata ca reclamantele au solicitat obligarea paratei la plata sumei de 50.000 euro , reprezentand daune morale pentru sesizarea cu o plangere penala a Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti impotriva acestora , pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 246, 288 si 291 c. p., sustinand ca s-au  deplasat   de doua ori la institutiile de urmarire penala din Bucuresti pentru a-si dovedi nevinovatia, dar si pentru lezarea imaginii publice, ca urmare a furnizarii de catre parata presei scrise ,a unui material defaimator la adresa acestora( aparatorul reclamantelor invocand ,prin  concluziile orale, cotidianul  Jurnalul National). 
In practica judiciara raportata la jurisprudenta CEDO, s-a statuat ca aprecierea judecatorului cu privire la situatia  de fapt,  prejudiciul cauzat ca urmare a atingerii adusa reputatiei unei persoane si cuantumul despagubirilor morale,   trebuie coroborata cu  criterii obiective care sa rezulte din cazul concret dedus judecatii, din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite , intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.
Este deci, necesar ca reclamantele sa probeze masura in care le-a a fost afectata reputatia la locul de munca si in societate, ca urmare a sesizarii de catre parata a organelor de urmarire penala prin plangere penala formulata impotriva acestora.
In speta, se retine ca desi au formulat actiunea prin avocat, deci, persoana cu calificare juridica,  reclamantele nu au facut nici un fel de probatorii cu privire la prejudiciul moral suferit din cauza paratei, depunand la dosar numai rezolutia data la 11.06.2013, in dosar nr. 19068/P/2011.
Este adevarat ca reclamantele au obtinut o solutie de neincepere a urmaririi penale pentru faptele imputate de parata , insa instanta nu poate prezuma existenta unui prejudiciu moral fara probe care sa dovedeasca masura in care le-a fost lezata reputatia, onoarea atat pe plan profesional, cat si social, familial.
Mai mult, au  invocat ca  parata le-a adus atingere reputatiei si prin furnizarea unui material defaimator la adresa lor, publicat in cotidianul Jurnalul National, fara a se depune articolul respectiv la dosar, pozitia procesuala a paratei fiind de nerecunoastere , conform raspunsului la intrebarea nr. 2 din interogatoriul  reclamantelor( fila 64 ds. fond).
Pentru considerentele expuse,  instanta apreciaza ca actiunea este neintemeiata,urmand  a fi respinsa.