Imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa raportat la varsta acesteia, in cazul infractiunii de viol

Imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa raportat la varsta acesteia, in cazul infractiunii de viol.

      Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Mehedinti s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului G.C.R.,  pentru savarsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 si 3 teza I C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 cp, constand in aceea ca, in perioada 15-27 iunie 2011, a intretinut, in mod repetat, relatii sexuale cu minora B.S.M., in varsta de 13 ani, profitand de imposibilitatea acesteia de a-si exprima vointa, in timp ce se aflau la locuinta inculpatului, in comuna T..
      In cauza, instanta a retinut ca, desi in rechizitoriu s-a retinut o stare de fapt corecta, incadrarea juridica a faptei comise de inculpat este gresita, iar acesta a comis infractiunea de raport sexual cu un minor, motiv pentru care a fost schimbata incadrarea juridica in acest sens, din infractiunea de viol.
      Astfel, in actul de sesizare infractiunea de viol a fost retinuta pe considerentul ca partea vatamata, fiind in varsta de 13 ani, a fost in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa.
      In conditiile in care partea vatamata a consimtit la intretinerea raporturilor sexuale si nu exista nici un fel de proba ca aceasta se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara, instanta a constatat ca aceasta imprejurare este complet eronata si lipsita de suport probator, astfel incat cererea de schimbare a incadrarii e intemeiata si a fost admisa, in conditiile in care incadrarea juridica corecta a faptei este cea prevazuta de art. 198 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal, respectiv infractiunea de act sexual cu un minor si nu viol asa cum s-a retinut prin actul de sesizare.
      Instanta a retinut ca infractiunea de viol se realizeaza, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, prin modalitati alternative, si anume constrangere - fizica sau morala sau profitand de neputinta victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa, fiind vorba despre un raport sexual realizat fara consimtamant, respectiv prin incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a victimei.
      Pe de alta parte, infractiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 C.pen., presupune realizarea raportului sexual cu un minor care nu a implinit varsta de 15 ani, insa cu consimtamantul acestuia.
      Instanta a retinut ca varsta victimei poate constitui un criteriu pentru a incadra fapta fie in infractiunea prev. de art. 198 C.pen., fie in cea prev. de art. 197 C.pen., insa starea de neputinta a victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa trebuie stabilita in concret, de la caz la caz, existand posibilitatea ca o persoana sub 15 ani sa se gaseasca intr-o asemenea stare, dupa cum este la fel de posibil ca victima - chiar daca are 13 ani - sa aiba aptitudinea de a se apara si de a-si exprima vointa.
       In acest sens, din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, intocmit in cauza, a rezultat ca, la data examinarii, partea vatamata prezenta personalitate insuficient structurata, imatura, la data savarsirii faptei nu avea capacitatea psihica de a-si exprima un acord valabil pentru faptele sale si nu prezenta patologie psihiatrica care sa o puna in imposibilitatea de a-si exprima vointa.
      Astfel, la data savarsirii faptei, partea vatamata nu s-a aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa, fiind nerelevant ca nu avea capacitatea psihica de a-si exprima un acord valabil pentru faptele sale.
      In drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului G.C.R. care, cunoscand varsta victimei si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada 15-27 iunie 2011, a intretinut, in mod repetat, relatii sexuale cu minora B.S.M., in varsta de 13 ani, cu acordul sau, in conditiile in care aceasta nu se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de raport sexual cu un minor, in forma continuata prev. de art. 198 alin. 1  C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
      In ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.
      Pentru exercitarea actiunii civile, in procesul penal sunt necesare a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii : infractiunea trebuie sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral; b) intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit sa existe o legatura de cauzalitate ;c) prejudiciul trebuie sa fie cert; d) prejudiciul sa nu fi fost reparat; e) in cazul persoanelor fizice cu capacitate deplina de exercitiu, sa existe cererea de constituire ca parte civila in cadrul procesului penal.
        Instanta a retinut ca actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu, cand persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa (art. 17 alin. 1 Cod procedura penala).
        In cauza de fata, s-a constatat ca, prin fapta comisa, partii vatamate nu i-a fost produs vreun prejudiciu material sau moral,  in conditiile in care relatia de prietenie dintre parti continua si in prezent, iar acestea si-au manifestat intentia de se casatori ulterior.
        In raport de cele de mai sus, s-a constatat ca, in urma exercitarii din oficiu a actiunii civile, nu se impune acordarea de despagubiri civile partii vatamate minore.

        Apelul declarat de parchet, prin care a fost criticata sentinta in ceea ce priveste solutiile de schimbare a incadrarii juridice si sub aspectul laturii civile, a fost respins de instanta de control judiciar.