Mentinerea gresita a starii de recidiva in contextul aplicarii legii penale mai favorabile, nefiind indeplinite conditiile art.41 alin.1 Noul Cod penal.

Prin sentinta penala nr. 242 din 3 februarie 2014 a Judecatoriei Baia Mare s-a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata ca urmare a sesizarii din oficiu de Comisia de evaluare a incidentei aplicarii legii penale mai favorabile constituita in temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Baia Mare cu privire la condamnatul Vlonga Stefan.
In temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In considerentele sentintei s-a retinut faptul ca in privinta condamnarii dispuse prin sentinta penala nr. 422/17.12.2013 a Judecatoriei Viseu de Sus, definitiva prin nerecurare la data de 06.01.2014 s-a aratat, ca numitul Vlonga Stefan a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 an si 3 luni inchisoare pentru comiterea unei pluralitati de infractiuni in stare de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 37 lit. a Cod penal din 1969.
 Aceasta pluralitate este formata din pedeapsa de 3 luni inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1969 si pedeapsa de 1 an inchisoare cu aplicarea art. 81 - 82 Cod penal  care se compune din:
- pedeapsa de 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de amenintare prevazuta de art. 193 alin.1 Cod penal
- pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g si i Cod penal 
- 300 lei amenda pentru infractiunea de distrugere prevazuta de art. 217 alin.1 Cod penal.
Aplicand regulile art. 83 alin.1 din Codul penal din 1969, instanta a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare si a dispus executarea acesteia alaturi de pedeapsa de 3 luni inchisoare, in final condamnatul avand de executat o pedeapsa totala de 1 an si 3 luni inchisoare.
S-a mai aratat ca potrivit noului Cod penal infractiunea de lovire sau alte violente este pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau amenda, infractiune de amenintare prevazuta de art. 206  este pedepsita cu  inchisoare de la 3 luni  la 1 an sau amenda, infractiunea de furt  calificat prevazuta de art. 229 lit. b, d  este pedepsita cu inchisoare de la 1  la 5 ani, iar pentru infractiunea de distrugere prevazuta de art. 253 alin.1 pedeapsa este inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Raportat la infractiunea pentru care a fost aplicata pedeapsa de 1 an  inchisoare, comisia a apreciat ca nu este aplicabil art. 41 alin.1 Cod penal corespondent al art. 37 lit. a Codul penal din 1969 intrucat pedeapsa aplicata trebuia sa fie mai mare de 1 an inchisoare astfel s-a solicitat a fi retinuta starea de pluralitate intermediara prevazuta de art. 44 alin.1 Cod penal si nu cea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 41 alin.1 Cod penal si, in consecinta, aplicandu-se regulile art. 44 alin.2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedepsele sa fie contopite, iar pedeapsa aplicata sa fie de 1 an si 1 luna inchisoare.
S-a mai aratat ca acesta a inceput executarea pedepsei la data de 09.01.2014.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969 care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.
In ceea ce priveste pedeapsa rezultanta aplicata condamnatului instanta a constatat ca aceasta a rezultat in urma aplicarii unui tratament sanctionator special prevazut de art. 83 Cod penal.
Mai mult, potrivit art. 15 din acelasi act normativ, masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal si, de asemenea, regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei inclusiv sub aspectul revocarii si anularii acestuia este cel prevazut de Codul din 1969.
Avand in vedere ca pentru aplicarea dispozitiilor art. 6 noul Cod penal prezinta relevanta doar modificarile limitelor de pedeapsa nu si alte conditii de care depinde sanctionarea infractorului si constatand ca in speta de fata pedepsele aplicate pentru infractiunile savarsite nu depasesc limitele de pedeapsa prevazute de legea noua, instanta a respins sesizarea comisiei.
In baza art. 275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei sentinte au formulat contestatie condamnatul si Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare.
Contestatorul-condamnat a aratat in cuprinsul contestatiei sale ca aceasta comisie i-a dat "aviz favorabil" cu privire la legea penala mai favorabila, iar in sedinta publica din 11 martie 2014 a solicitat a i se aplica legea mai favorabila, a fi pus in libertate, a i se aplica o amenda si a aratat ca sustine motivele din contestatie ale parchetului.
In cuprinsul motivelor care au stat la baza contestatiei formulate de parchet acesta a solicit a se reduce pedeapsa de la 1 an 3 luni inchisoare la 1 an o luna sau a se constata ca acesta nu a comis fapta in stare de recidiva postcondamnatorie, ci de pluralitate intermediara ceea ce are efecte asupra situatie sale juridice (eventuala gratiere, etc.).
Parchetul si-a motivat contestatia cu aceea este gresita retinerea ideii potrivit careia nu sunt pedepse in considerarea starii de recidiva sau de pluralitate intermediara cele rezultante in cazul persoanelor carora li s-a revocat suspendarea conditionata. Starea de pluralitate trebuie retinuta numai ca vechiul Cod penal a instituit un regim mai sever - regim care potrivit noului cod se aplica recidivei postcondamnatorii. In cazul pluralitatii intermediare noul cod prevede o modalitate de calcul mai blanda si a modificat-o si in cazul revocarii suspendarii sub supraveghere (singura suspendare a pedepsei pe care a pastrat-o).
Normele de drept material cu privire la care se aplica legea mai favorabila trebuie interpretate ca norme autonome (se incadreaza aici pluralitatile de infractiuni - recidiva, concurs, pluralitate intermediara si revocarile de suspendari).
Pentru aplicarea legii mai favorabile in faza de executare trebuie comparata situatia condamnatului definitiva ca urmare a aplicarii vechilor norme de drept material cu cea a aceleiasi persoane aplicand normele de drept  material noi in mod autonom (maximul sanctiunilor pe care instanta i le-ar fi putut aplica daca situatia sa juridica s-ar fi nascut dupa intrarea in vigoare a noilor coduri, atat primul termen al pluralitatii, cat si al doilea ar fi fost comise dupa 1 februarie 2014). Desi situatiile tranzitorii nu sunt avute in vedere, iar comparatia amintita de instanta trebuie facuta intre art. 83 din vechiul Cod penal si pluralitatea aplicabila fiecarei situatii juridice dupa caz.
Art. 15 din Legea nr. 187/2012 reglementeaza o situatie tranzitorie (a persoanelor care la 1 februarie 2014 s-au aflat inauntrul termenului de incercare al unei pedepse suspendate conditionat) deci se aplica doar pentru situatiile de lege mai favorabila din timpul procesului avute in vedere de art. 5 din Cod penal. Acest text are in vedere doar suspendarile conditionate ce vor fi revocate, nu si cele care au fost definitiv judecate si revocate. Acest fapt rezulta din aceea ca art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 face trimitere expres si limitativ la alin. 1, limitand sfera de aplicare a situatiilor tranzitorii. Doar prin analogie s-ar putea extinde acest articol si la situatiile prevazute de art. 6 Cod penal. Analogia e permisa doar "in favorem" astfel ca prin extinderea acestei interpretari nu se poate ajunge la o concluzie defavorabila condamnatului.
In cazul persoanelor cu o pedeapsa care a fost suspendata conditionat ce constituie primul termen al pluralitatii de maximum 1 an prin interpretarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 in sens neconventional si deci neconstitutional se poate ajunge la concluzii diferite in situatii aparent identice. Astfel daca se aplica regimul revocarii suspendarii conditionate in situatiile tranzitorii se genereaza o inechitate fata de persoanele care prin excluderea de la art. 6 Cod penal raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012 sunt judecate definitiv inainte de 1 februarie 2014  carora li se aplica art. 44 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal. Aceasta inechitate trebuie rezolvata prin aprecierea alin. 2 al. art. 15 din Legea nr. 187/2012 in favoarea celor care se afla in situatiile tranzitorii mentionate. 
Si in cazul situatiilor tranzitorii prevazute de art. 15 din Legea nr. 187/2012 alin. 2 trebuie interpretat in sensul ca se refera doar la regimul suspendarii, nu la cel al revocarii. Suspendarile incepute inainte de 1 februarie 2014 isi mentin regimul cu privire la motive si conditiile de revocare, nu si cu privire la calculul pluralitatii de infractiuni intr-o atare situatie speciala.
Acest calcul se face in mod obisnuit cu privire la fiecare pluralitate intermediara sau recidiva, modalitate de calcul care este in conceptia noul Cod penal si prevazuta pentru situatii mai grave decat cea a suspendarii conditionate sau in cazul persoanelor care sunt condamnate la o pedeapsa de maximum 1 an inainte de 1 februarie 2014, se sustrag de la executarea pedepsei, inauntrul termenului de prescriptie mai comite o fapta, fiind apoi condamnate definitiv pentru cele doua infractiuni.
Nu se poate interpreta extinctiv art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru agravarea situatiilor din art. 6 Cod penal.
In caz de revocare a suspendarii conditionate trebuie aplicate regulile generale de la pluralitatea de infractiuni altfel art. 15 din Legea nr. 187/2012 se aplica si art. 6 Cod penal pentru a echivala doua situatii juridice aparent identice, insa aceasta echivalare e in defavoarea condamnatului definitiv - fapt nepermis de jurisprudenta C.E.D.O.
Mai mult, daca ar fi de acord cu aplicarea regimului suspendarii conditionate in si in ceea ce priveste regimul de calcul special al pedepselor, in caz de revocare a suspendarii conditionate, situatiile juridice sunt doar aparent identice, fiind insa distincte. Mai exact, norma tranzitorie are in vedere situatia aplicarii legii mai favorabile in timpul judecatii (art. 5 Cod penal), iar situatia similara condamnatului Vlonga Stefan din sesizare, este apreciabila sub imperiul art. 6 Cod penal, acesta fiind in faza executarii deci dupa o condamnare definitiva. Se reaminteste ca in situatia art. 6 Cod penal trebuie facuta o comparatie intre sanctiunile ce se executa definitiv si situatia persoanei careia i se aplica noile norme de drept material cu privire la intreaga sa situatie juridica, adica ca si cum ar fi comis toate faptele sub auspiciile noii legi (atat primul termen cat si al doilea termen al pluralitatii - lege care in cazul de fata nu prevede pedepse cu suspendare ci doar amanarea aplicarii pedepsei sau pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere, in ambele cazuri fiind o modalitate de calcul a pluralitatii mai blanda decat cea propusa prin interpretarea art. 15 din Legea nr. 187/2012).
Cu toate ca prin interpretarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 se poate ajunge la ideea ca se aplica cumulul aritmetic situatiilor tranzitorii, creandu-se o situatie de tratament distinct intre persoanele carora li se aplica art. 5 Cod penal si cele carora li se aplica art. 6 Cod penal, aceasta diferentiere este si era permisa si nici nu este sau nu va fi singura. Insasi modalitatea de apreciere a celor doua situatii este distincta ca si algoritm, raportat la aceste doua faze ale procesului penal, existand mai multe elemente care nu pot fi avute in vedere in cazul art. 6 Cod penal si care sunt deduse judecatii in cazul art. 5 Cod penal (circumstantiere, existenta plangerii prealabile, existenta cauzelor justificative etc.).
In consecinta, aplicand regulile art. 44 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopind cele doua pedepse de 1 an inchisoare si 3 luni inchisoare executabile, se ajunge la o pedeapsa de 1 ani si o luna inchisoare.
Observand ca pedeapsa efectiv aplicata in executarea careia se afla Vlonga Stefan este de 1 ani si 3 luni, deci mai mare decat limita de 1 an si o luna calculata conform regulilor autonome prevazute de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, in cauza trebuie facuta aplicarea art. 6 alin. 1 Cod penal.
Examinand sentinta penala contestata, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 422 din 17 decembrie 2013 a Judecatoriei Viseu de Sus contestatorului-condamnat Vlonga Stefan i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal.
In temeiul art. 83 Cod penal, i s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare ce i s-a aplicat prin sentinta penala nr. 13/11.01.2012 a Judecatoriei Viseu de Sus si s-a dispus ca acesta sa execute pedeapsa cumulata de 1 an 3 luni inchisoare in regim de detentie in conditiile prevazute de art. 71, 64 lit. a Cod penal.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.
Infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 din vechiul Cod penal se regaseste in prezent in art. 193 alin. 2 din noul Cod penal pentru care pedeapsa prevazuta de lege este de 6 luni - 5 ani inchisoare sau amenda. Intrucat pedeapsa de 3 luni inchisoare aplicata de judecatorie nu depaseste maximul special, nu poate fi redusa.
Avand in vedere faptul ca, potrivit art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, primul termen al recidivei il poate constitui doar o infractiune pentru care pedeapsa aplicata printr-o hotarare definitiva este mai mare de 1 an, iar, in speta, contestatorului-condamnat i s-a aplicat prin sentinta penala nr. 13/2012 a Judecatoriei Viseu de Sus pedeapsa de 1 an inchisoare, starea de recidiva urmeaza a fi inlaturata.
Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012, masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicata in baza vechiului Cod penal se mentine si dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal, iar regimul ei (inclusiv cu privire la revocarea sau anularea ei ) este cel prevazut de vechiul Cod penal.
Fata de acest text legal, vazand si faptul ca Judecatoria Viseu de Sus a dispus executarea pedepsei de 1 an inchisoare ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 13/2012 a aceleiasi instante nu ca urmare a aplicarii institutiei recidivei, ci a altei institutii - cea a revocarii suspendarii conditionate a executarii ei, in mod legal prima instanta a mentinut dispozitia Judecatoriei Viseu de Sus privind revocarea suspendarii conditionate a executarii acestei pedepse. Prin urmare, s-a mentinut pedeapsa rezultanta de 1 an 3 luni inchisoare ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 422/2013 a Judecatoriei Viseu de Sus.
Pentru toate aceste considerente contestatiile parchetului si ale  condamnatului au fost admise potrivit dispozitivului acestei decizii.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina sa, iar onorariu avocatului numit din oficiu in suma de 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justitiei.