Liberarea provizorie sub control judiciar.Omisiunea instantei de a parcurge cele doua etape procesuale. Consecinta - casarea cu trimitere spre rejudecare

Prin incheierea penala nr.1212 din 17 mai 2012 a Judecatoriei Baia Mare s-a respins  ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul C.A.
In considerentele incheierii s-a retinut faptul ca analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar din punct de vedere al admisibilitatii, conform dispozitiilor art.160 ind.2 al.1 Cod procedura penala, instanta a constatat ca aceasta este inadmisibila avand in vedere ca petentul este cercetat pentru savarsirea unei infractiuni pentru sanctionarea careia textul art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a prevede o pedeapsa de la 7 la 20 de ani, iar art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedura penala stabileste ca liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
In art. 1411 din Codul penal se precizeaza ca prin "pedeapsa prevazuta de lege" se intelege pedeapsa prevazuta de textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor astfel incat chiar daca petentul este minor, la solutionarea cererii de liberare pe control judiciar urmeaza a fi avute in vedere limitele de pedeapsa prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal fara ca acestea sa fie reduse potrivit dispozitiilor art. 109 Cod penal.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul, solicitand admiterea cererii formulate pe motiv ca a recunoscut faptele, prevalandu-se de dispozitiile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, astfel ca limitele de pedeapsa vor fi reduse cu o treime.
Examinand recursul declarat, in baza motivelor invocate dar si din oficiu,  tribunalul a retinut ca prin incheierea penala nr.1117 din 9 mai 2012 a Judecatoriei Baia Mare s-a dispus arestarea preventiva a recurentului-inculpat C.A. in temeiul art.148 lit.f Cod procedura penala, pentru infractiunea de talharie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, incheiere care a fost mentinuta prin incheierea penala nr.160/R/2012 a Tribunalului Maramures.
In cazul cererilor de liberare provizorie se parcurg din punct de vedere procedural doua etape distincte: in prima etapa se verifica daca cererile indeplinesc conditiile formale prev. de art.1606 Cod procedura penala, apoi in cea de-a doua etapa se procedeaza la admiterea lor in principiu, la fixarea unui termen pentru solutionarea lor, la audierea inculpatilor si apoi la dezbaterea cererilor.
In cadrul celei de-a doua etape, respectiv dupa admiterea in principiu a cererilor se verifica daca acestea indeplinesc conditiile legale prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala, daca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin, daca sunt indeplinite cerintele prev. de art.1602 alin.2 Cod procedura penala, daca acestea sunt intemeiate, precum si oportunitatea lor (in acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.17/2011 data intr-un recurs in interesul legii care are un caracter obligatoriu).
Or, in speta, prima instanta i-a adus la cunostinta recurentului-inculpat obligatiile ce i-ar reveni in cazul admiterii cererii, situatiile in care se revoca beneficiul liberarii, s-a dat cuvantul asupra admiterii in principiu, iar aparatorul recurentului-inculpat si reprezentantul parchetului au pus concluzii (cu privire la indeplinirea conditiilor prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala - aspect care se examineaza doar in cea de-a doua etapa de judecare a unor asemenea cereri). Prin urmare, judecatoria nu a urmat etapele mai sus mentionate care sunt obligatorii.
Pe de alta parte, in dispozitivul incheierii s-a respins cererea ca fiind nefondata, iar in considerentele ei s-a retinut ca ea este inadmisibila raportat, in esenta, la limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea pentru care acesta este cercetat. Exista astfel o contradictie intre considerente si dispozitiv, iar, pe de alta parte, neindeplinirea conditiilor prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala nu constituie un motiv de inadmisibilitate a cererii, fiind o conditie de legalitate care se ia in examinare dupa admiterea in principiu a unei asemenea cereri.
Pentru toate aceste considerente recursul inculpatului a fost admis, incheierea penala recurata a fost casata integral si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante care va proceda in sensul celor de mai sus.