Nerespectarea de catre organul de urmarire penala a dispozitiilor art. 149 ind. 1 alin. 1 Cod procedura penala privind neaudierea inculpatului cu ocazia intocmirii propunerii motivate de luare fata de acesta a luarii masurii arestarii preventive. Nul...

Prin incheierea penala nr. 72 din 29 februarie 2012 Judecatoria Viseu de Sus a respins  exceptia nelegalei sesizari a instantei invocata de aparatorul inculpatului cu privire la propunerea de arestare preventiva a inculpatului S.M.Z. si a admis propunerea de arestare preventiva  formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Viseu de Sus si in consecinta, a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe durata de 29 de zile, impotriva caruia a fost emis mandatul de arestare preventiva cu incepere de la data de 29.02.2012 pana la data de 28.03.2012, inclusiv.
Pentru a hotari in acest sens prima instanta a retinut ca prin rezolutia din data de 28  februarie 2012, ora 23,15, s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva invinuitului S.M.Z., pentru savarsirea infractiunii de ultraj  prevazuta si pedepsita de art.239  al. 2 si al.5 Cod penal, retinandu-se in sarcina inculpatului ca a exercitat acte de violenta impotriva agentului principal de politie C.G.D., aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, provocandu-i leziuni care necesita pentru vindecare 9-10 zile de ingrijiri medicale, conform constatarii preliminare efectuate de Serviciul Medico-Legal Judetean Baia Mare (fila 35 dosar u.p) .
In fata instantei,  inculpatul a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa si imprejurarile in care aceasta a fost  comisa, aratand ca regreta cele intamplate.
Aparatorul ales al inculpatului a invocat exceptia nelegalei sesizari a instantei, aratand ca acesta nu a fost ascultat in calitate de inculpat.
Cu privire la exceptia invocata, instanta, din ansamblul probator administrat in cauza, a retinut urmatoarele:
La data de 28.02.2012, intre orele 16,20-17,00, in calitate de faptuitor, inculpatul S.M.Z., in prezenta aparatorului ales, a dat o declaratie detaliata cu privire la imprejurarile in care s-a savarsit fapta retinuta in sarcina sa( filele 10-11 dos. u.p.). Dupa inceperea urmaririi penale dispusa prin rezolutia din data de 28.02.2012, ora 23,15, inculpatul, tot in prezenta aparatorului ales, da o declaratie in calitate de invinuit, in data de 29.02.2012, intre orele 0,15-0,30, aratand ca isi mentine in totalitate declaratia anterioara si recunoaste fapta.
Potrivit art.150 Cod procedura penala masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazurile expres si limitativ prevazute de lege. Aceasta  dispozitie a legii a instituit astfel  o garantie a dreptului la aparare, oferindu-i-se inculpatului posibilitatea de a da explicatii in legatura cu faptele retinute in sarcina sa si de a indica eventualele probe cu care intelege sa se apere.
In ceea ce priveste sanctiunea ce intervine in cazul sesizarii instantei cu o propunere de arestare preventiva a inculpatului fara ca acesta sa fie ascultat in prealabil de procuror, in aceasta calitate, desi a fost ascultat in calitate de invinuit,  atat doctrina cat si practica judiciara au adoptat solutii diferite, unele instante pronuntandu-se in sensul ca intervine nulitatea absoluta a actului astfel intocmit,  iar altele ca in cauza este vorba de o nulitate relativa, in acest sens pronuntandu-se si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia  nr.3849/2004.
In speta de fata, instanta a considerat ca intervine o nulitate relativa, in sensul disp.art.197 al.1 Cod procedura penala fiind necesara dovada unei vatamari produse inculpatului, care nu poate fi inlaturata decat prin anularea  acelui act. Or, o astfel de vatamare nu a fost aratata si nici probata astfel ca dreptul la aparare al inculpatului, nu a fost incalcat, acesta avand acces la piesele dosarului si recunoscandu-si fapta atat in fata organelor de cercetare, cat si in fata instantei, a fost audiat de procuror in prezenta aparatorului ales, i s-au luat declaratii in care s-a consemnat ca i s-a adus la cunostinta invinuirea ce i se aduce, incadrarea juridica a faptei, limitele de pedeapsa, drepturile si obligatiile sale procesuale, aspecte fata de care nu este dovedit rationamentul logic ce ar impune o audiere repetata a acestuia.
In alta ordine de idei, avand in vedere ca aparatorul inculpatului a facut referire  in sustinerea exceptiei invocate si la practica CEDO, in sens generic, instanta a retinut ca in practica sa, Curtea a aratat ca potrivit art.5 al.4, persoanele arestate sau retinute au dreptul la o analiza a respectarii cerintelor de procedura si de fond necesare ,,legalitatii",  in sensul art.5 al.1, a privarii lor de libertate, insa  procedura ce intra sub incidenta acestui articol  nu trebuie sa fie  insotita intotdeauna de garantii identice cu cele prev. de art.6 al.1, in aceste situatii  ,,  echitatea procedurii se  apreciaza pentru ansamblul procedurii"( c.Wloch c.Poloniei). Astfel de considerente, in ansamblul lor, in respingerea unei atare exceptii, au fost avute in vedere si de catre Curtea de Apel Cluj in incheierea pronuntata in dos.nr.1502/33/2011 al acestei instante, mentinuta la data de 21.11.2011 de Inalta Curte de Casatie si Justitie .
Pentru  considerentele expuse, instanta a admis propunerea de arestare formulata, in baza dispozitiilor art.148 al.1 lit.d si f din Cod procedura penala.
Impotriva incheierii penale nr. 72/29.02.2012 a Judecatoriei Viseu de Sus a declarat recurs inculpatul S.M.Z., solicitand in principal casarea acesteia si in rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventiva, iar in subsidiar, luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.
In motivarea recursului declarat, recurentul-inculpat a sustinut ca propunerea de arestare preventiva este lovita de nulitate absoluta, intrucat dupa punerea in miscare a actiunii penale nu a fost audiat in calitate de inculpat, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 150 Cod procedura penala. De asemenea, in subsidiar, s-a aratat ca lasarea in libertate a inculpatului nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere persoana si conduita acestuia, existand garantii ca nu va comite alte fapte  prevazute de legea penala.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a actelor si materialului din dosarul cauzei, tribunalul a retinut urmatoarele:
In raport de probele administrate in aceasta faza procesuala, inclusiv declaratia de recunoastere a  inculpatului S.M.Z., in mod corect s-a retinut in cauza existenta unor indicii temeinice in sensul art. 681 Cod procedura penala, ca la data de 28.02.2012, acesta a exercitat acte de violenta asupra agentului principal de politie C.G.D., lovindu-l cu o bata peste antebratul drept, in conditiile in care partea vatamata se afla in exercitiul atributiilor de serviciu.
In raport de aspectele expuse, tribunalul a retinut ca propunerea de arestare preventiva a inculpatului S.M.Z. a fost intocmita de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Viseu de Sus, fara ca acesta sa fi fost audiat subsecvent punerii in miscare a actiunii penale si prealabil intocmirii propunerii de luare a masurii arestarii preventive.
Potrivit art. 1491 alin.1 Cod procedura penala procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute de   art. 143 si exista vreunul din cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta  aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
De asemenea, potrivit art. 150 Cod procedura penala masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea  acestuia de catre procuror si de catre judecator, cu exceptia cazurilor prevazute in cuprinsul aceluiasi text legal.
Modul de reglementare a celor doua texte legale, respectiv sintagma  "numai dupa ascultarea" subliniaza caracterul imperativ al acestora  sub aspectul obligatiilor ce revin procurorului dupa punerea in miscare a actiunii penale si inainte de formularea propunerii de arestare preventiva si are menirea de a asigura garantiile necesare exercitarii dreptului la aparare al persoanei acuzate de comiterea unei fapte  prevazute de legea penala, consacrat prin art. 6 C.pr.pen.
Daca inceperea urmaririi penale  are semnificatia "formularii unei acuzatii in materie penala" in sensul art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, punerea in miscare a actiunii penale constituie certitudinea exercitarii acestei actiuni de catre organele de urmarire penala si este indisolubil legata de dreptul recunoscut persoanei acuzate de a formula aparari, beneficiind si de asistenta juridica calificata.
In consecinta, cata vreme legea procesual penala obliga organul de urmarire penala sa procedeze la audierea persoanei acuzate de comiterea unei infractiuni in fiecare dintre etapele procesuale prealabile formularii propunerii de arestare preventiva, nu poate fi admisa concluzia  ca audierea in calitate de invinuit suplineste si audierea in calitate de inculpat, din cauza regimului juridic si consecintelor procesuale ale celor doua institutii mentionate anterior.
In conditiile in care organul de urmarire penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale si prealabil intocmirii propunerii de arestare preventiva nu cheama personal inculpatul pentru a-l audia si nu constata o eventuala imposibilitate obiectiva de aducere a acestuia, nu este asigurata exercitarea dreptului la aparare, nici in persoana si nici prin asistarea inculpatului de catre aparator,  fiind incalcate astfel dispozitiile art. 1491 alin.1 Cod procedura penala.
In consecinta, de vreme ce dispozitiile art. 1491 alin.1 Cod procedura penala contin "expresis verbis" obligativitatea atat a ascultarii inculpatului, cat si a asistarii acestuia de catre aparator, nerespectarea acestora atrag nulitatea absoluta a propunerii de arestare preventiva, fiind incidente prevederile art. 197 alin.2 teza a II-a Cod procedura penala, nulitate care, conform alin.3 al aceluiasi articol nu poate fi inlaturata in nici un mod.
Pentru aceleasi considerente si cu referire la regimul juridic al nulitatii absolute  consacrat de art. 197 alin.3 Cod  procedura penala  nu poate fi apreciata ca intemeiata sustinerea  instantei de fond in sensul ca audierea inculpatului de catre judecator ar suplini neindeplinirea aceleiasi proceduri conform art. 1491 alin.1 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste practica CEDO invocata de instanta de fond, dincolo de justetea concluziilor expuse, trebuie reamintit ca menirea reglementarilor internationale la care Statul Roman este parte si jurisprudenta instantelor internationale este de a garanta exercitarea drepturilor afectate de norme de drept intern neconforme, iar nu de a justifica ignorarea sau eludarea dispozitiilor procesuale penale sau de a constitui un paliativ pentru acestea.
In consecinta, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala tribunalul a admis recursul declarat de inculpat impotriva incheierii penale nr.72 din 29 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus in dosarul nr. 563/336/2012, pe care a casat-o integral si, in rejudecare, a respins propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Viseu de Sus, revocand masura arestarii preventive si a dispunand punerea de indata in libertate a acestuia.