Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispozitiilor legale privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi (in conditiile in care prin decizia C.C. 903/2010 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din ...

Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispozitiilor legale privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi (in conditiile in care prin decizia C.C. 903/2010 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din OUG 55/2002) a cauzat partii vatamate anumite leziuni, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala  din culpa prev. de art. 184 alin. 1 din Codul penal. S-a constatat ca savarsirea faptei nu a fost urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anume activitati si s-a considerat ca incalcarea obligatiilor de prudenta sau diligenta de catre inculpat se circumscrie notiunii de culpa in general dar nu si a notiunii de culpa speciala ceruta de dispozitiile alin. 3 al art. 184 din Codul penal. Prin sentinta penala nr. 75 din 22 februarie 2011, Judecatoria Sighetu Marmatiei, in temeiul art.334 Cod de procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui asupra unei persoane, prevazuta de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea 60/2003 in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de  art.184 al.1 si 3 Cod penal.
In temeiul art. 345 al. (2) C.pr.penala, a condamnat inculpatul S.W.R. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de  art.184 al.1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit." a si c" si art.76 lit. "f"C.pen. raportat la art. 63 alin.3 C.pen. , la pedeapsa amenzii in cuantum de  450 lei.
A obligat inculpatul sa plateasca partii civile H.I.S. prin  reprezenzant legal, suma de 1800 lei, reprezentand despagubiri  materiale si suma de 5.000 lei  daune morale.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc.pen. a obligat inculpatul sa plateasca statului cheltuieli judiciare in suma de  485 lei.
In baza art.193 Cod de procedura penala, a obligat inculpatul sa plateasca  partii civile  suma de 1968 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca prin rechizitoriul nr. nr.469/P/2008 din data de 07.10.2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, a fost trimis in judecata inculpatul S.W.R. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.  11 al.1 si 2  din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, constand in aceea ca la data de  25.02. 2008,  nu a luat  masurile de prevenire ale atacului canin ceea ce a generat agresarea minorului - parte vatamata H.I.S. de catre cainele periculos  Mastino Napolitano, suferind leziuni corporale vindecabile in timp de 28-30 zile.
In fapt, inculpatul S.W.R. este proprietarul unui caine  rasa ,,Mastino Napolitano", acesta fiind tinut legat in curtea locuintei sale din Sighetu Marmatiei .
In acelasi imobil, cu acces direct din strada, inculpatul detine un bar.
Astfel, la data de 25.02.2008 in jurul orelor 1300, P.M. impreuna cu nepotul sau minor, H.I.R., in varsta de 3 ani,     s-au dus la barul respectiv unde, asezandu-se la o masa situata in apropierea usii de acces in local, a inceput sa consume o cafea in prezenta martorului P.V.
La un moment dat minorul, cu acordul bunicii sale a iesit pe trotuarul din fata localului pentru a urmari masinile.
Intre timp a sosit acasa inculpatul si a deschis poarta mare pentru a intra in curte, moment in care a tasnit pe langa el cainele, care scapase din legatoare si s-a aruncat asupra minorului, doborandu-l la pamant si  muscandu-l de gamba dreapta.
Imediat a intervenit inculpatul si a luat cainele dupa care l-a transportat pe minor la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei.
Atacul canin a avut loc pe la intrarea in bar la o mica distanta de poarta pe unde cainele a iesit.
In urma atacului  partea vatamata H.I.S. a suferit o plaga delabranta prin muscatura de caine la gamba dreapta, cu imobilizare  in atela gipsata, leziuni care au necesitat pentru  vindecare  ingrijiri medicale timp de 28-30 de zile potrivit certificatului medico legal.
In cauza a fost efectuat un  raport de expertiza medico-legala nr. 638 din 8 decembrie 2009,  de catre Serviciul Medico Legal din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" Baia Mare,  ale carui concluzii sunt in sensul ca leziunile au necesitat 18-19 zile de ingrijiri medicale .
Din expertiza efectuata  a rezultat ca leziunile au necesitat 28-30 zile de ingrijiri medicale.
Analizand aceste concluzii, care se coroboreaza cu certificatul medico legal, instanta a considerat ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art. 11 al.1 si 2  din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003 in aceea prev. de art. 184 alin.1 si 3 din Codul penal.  Instanta a avut in vedere decizia   Curtii Constitutionale nr. 903 din 2010 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederile art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi, in considerente retinandu-se ca din cuprinsul art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 nu rezulta daca este vorba despre o infractiune de pericol sau de rezultat. Cu alte cuvinte, textul este imprecis, intrucat poate include varianta unei infractiuni de rezultat, dar si a uneia de pericol, fara sa faca vreo distinctie.
Din motivarea deciziei rezulta ca incriminarea comportamentului periculos al proprietarilor sau posesorilor de caini periculosi sau agresivi este fara indoiala necesara, acesta reprezentand o amenintare grava la adresa vietii si sigurantei personale a cetatenilor.
Potrivit  disp. art. 184 al. 1 vatamarea corporala din culpa este fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 2^1, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savarsite din culpa, iar potrivit disp. al. 3 exista vatamarea corporala din culpa cand savarsirea faptei prevazute in alin. 1 este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati, iar art. 181 C.pen. prevede ca vatamarea corporala este fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile .
Prin nerespectarea dispozitiilor legale prevazute de disp. O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, inculpatul a pricinuit o vatamare partii vatamate care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de 28-30 de zile.
Fapta acestuia sub aspectul laturii obiective intruneste elementele constitutive ale altei infractiuni, respectiv cea prev. de art. 184 al. 1si 3 C.pen., motiv pentru care instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din cea prevazuta de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea 60/2003 in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de  art.184 al.1 si 3 Cod penal.
Fapta inculpatului care, nerespectand dispozitiile legale privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi, a cauzat partii vatamate  leziunile descrise in raportul de expertiza medico legala efectuat in cauza, intruneste asadar elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 184 al. 1si 3 C.pen., neputandu-se sustine ca prin declararea ca neconstitutional al textului art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, fapta inculpatului a fost dezincriminata  si astfel acesta nu mai raspunde penal.
Din probele administrate, respectiv declaratia inculpatului care se coroboreaza cu declaratiile martorilor si cu raportul de expertiza medico-legala, a rezultat culpa exclusiva a inculpatului in vatamarea partii civile, inculpatul recunoscand  fapta.
Fata de cele expuse, instanta a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 C.p.
Sub acest aspect, instanta a retinut pericolul social al infractiunii, reflectat in limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, urmarea faptei, adica vatamarea integritatii corporale si a sanatatii victimei, reflectata in numarul mare de zile de ingrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum si conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, relevante in acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, varsta inculpatului care are 49 de ani, precum si atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, constand in recunoasterea faptei savarsite,  aspecte ce au fost avute in vedere ca si circumstante atenuante, in conditiile art. 74 lit. a si, c din Codul penal.
Sub aspectul laturii civile, in cauza partea vatamataH.I.S. prin reprezentant legal P.M., se constituie parte civila in cauza cu suma de 1.848 lei reprezentand despagubiri materiale si 50.000 euro cu titlu de daune-morale. 
Din declaratiile martorelor S.M.M., fila 68 si B.I., fila 69 reiese ca  partea civila a cheltuit cca 50 lei pe zi cat timp a fost internata in spital, iar la muncile in gospodarie  a fost nevoie de angajarea unor persoane, sens in care s-au platit 1.400 lei . Inculpatul i-a achitat 200 lei si i-a transportat la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei, precum si la cel din Baia Mare.
Instanta a apreciat ca s-au dovedit in cauza pretentiile partii civile pana la concurenta sumei de 1.800 lei, iar in privinta daunelor morale, instanta, avand in vedere suferinta provocata partii civile, a admis in parte cererea si raportat la numarul de ingrijiri medicale, a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei.
In baza art.193 Cod de procedura penala, a obligat inculpatul sa plateasca  partii civile suma de 1968 lei cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu avocatial si transportul partii civile si a reprezentantei legale in vederea efectuarii expertizei la nivelul IML Cluj Napoca.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat sa plateasca statului cheltuieli judiciare in suma de  485 lei.
Prin decizia penala nr. 145/R din 18 mai 2011, Tribunalul Maramures a admis recursurile declarate de inculpatul  S.W.R. si partea civila H.I.S. prin reprezentant legal P.M. In temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat in parte sentinta instantei de fond cu privire la incadrarea juridica a infractiunii, pedeapsa aplicata si cuantumul despagubirilor civile pentru daune morale si  rejudecand, in temeiul art. 334 C.pr.penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice a infractiunii de vatamare corporala din culpa din prev. art. 184 al 1 si 3 C.penal in prev. art. 184 al. 1 C.penal si a condamnat pe inculpatul S.W.R. pentru savirsirea acestei infractiuni, cu aplicarea art. 74 lit. a si c si art. 76 lit. f C.penal, la pedeapsa de 200 lei amenda. A majorat cuantumul despagubirilor civile pentru daune morale pe care inculpatul a fost obligat sa le plateasca partii civile H.I.S. prin reprezentant legal P.M. de la 5.000 lei la 10.000 lei si   s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca fiind nejustificata solicitarea inculpatului de a se casa hotararea si a se trimite cauza primei instante pentru rejudecare, pe motiv ca nu s-a procedat la schimbarea incadrarii juridice a faptei inainte de dezbaterea fondului cauzei, aceasta solicitare neputand fi primita.
Potrivit dispozitiilor art. 334 C.pr.pen., daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
In cauza, prima instanta, in sedinta publica din 26 octombrie 2010 a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea prev. de art. 11 al. 1 si 2 din OUG nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 60/2003, in infractiunea de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 1 si 3 C.penal, dupa care a amanat judecarea cauzei la mai multe termene. Aceeasi schimbare a incadrarii juridice a fost pusa in discutie de instanta si la termenul din 15 februarie 2011, inainte de inchiderea cercetarii judecatoresti si acordarea cuvantului asupra fondului cauzei.
In aceasta situatie instanta a respectat atat exigentele art. 334 C.pr.pen., cat si dreptul la aparare al inculpatului. Noua incadrare juridica a facut efectiv obiectul discutiei partilor, inculpatul avand posibilitatea pe parcursul mai multor termene de judecata sa se pronunte si sa-si formuleze aparari.
Cu privire la incadrarea juridica a faptei, instanta are posibilitatea sa se pronunte fie in cursul judecatii, prin incheiere, fie la adoptarea solutiei in cauza, prin hotarare. Or, imprejurarea ca prima instanta a hotarat asupra incadrarii juridice prin sentinta penala nu a cauzat inculpatului vreo vatamare care sa atraga nulitatea hotararii, cata vreme inculpatul nu a fost privat de dreptul de a-si formula aparari si in raport de incadrarea juridica pusa in discutie.
Starea de fapt a fost corect stabilita de catre prima instanta, din probele administrate reiesind ca inculpatul poseda un caine rasa "Mastino Napolitano" pe care il tine legat in curtea locuintei. In momentul in care inculpatul a sosit acasa si a deschis poarta pentru a intra in curte, cainele, ce scapase din legatoare, a tasnit pe trotuar, unde l-a muscat pe partea vatamata H.I., minor in varsta de 3 ani.
Urmare a atacului canin, partea vatamata a prezentat o plaga delabranta la nivelul gambei drepte, prin muscatura de caine, leziunile suferite necesitand 28-30 zile de ingrijiri medicale (raport de noua expertiza medico-legala nr. 4344/22.12.2010 intocmit de Institutul Medico Legal Cluj Napoca).
Cainele care a produs atacul asupra minorului este rasa Mastino Napolitano si face parte, conform art. 1 lit. b din OUG nr. 55/2002 din categoria a II-a de caini periculosi.
In raport de aceasta stare de fapt, tribunalul constata ca fapta inculpatului realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 1 C.penal. Cu toate ca inculpatul a lasat cainele legat, acesta a reusit sa se dezlege, astfel ca in momentul in care inculpatul s-a intors acasa si a deschis poarta de intrare in curte, nu a depus toate diligentele necesare pentru a preintampina iesirea cainelui in spatiul public, altfel decat in conditiile legii. Sub aspect subiectiv, inculpatul nu a prevazut urmarile conduitei sale neglijente desi trebuia si putea sa le prevada, existand culpa prevazuta de art. 19 pct. 2 lit. b C.penal. In concret, inculpatul nu a manifestat grija necesara, putand sa prevada ca acel caine s-ar putea dezlega si ar avea acces in strada in momentul deschiderii portii. Aceasta cu atat mai mult cu cat din declaratia martorului V.G. rezulta ca in anul 2007, aflandu-se in barul apartinand inculpatului, in local a intrat acelasi caine care l-a muscat pe martor de mana.
In cauza nu se justifica retinerea formei agravate a infractiunii, respectiv a alin. 3 al art. 184 C.penal, ce presupune ca inculpatul sa desfasoare in concret o profesie sau meserie, ori sa indeplineasca o anumita activitate. Incalcarea obligatiilor de prudenta sau diligenta de catre inculpat se circumscrie notiunii de culpa, in general si nu culpei speciale cerute de dispozitiile alineatului 3.