Interpretare eronata, pe baza principiului consacrat de dispozitiile art. 202 din Codul de procedura penala a probelor administrate de organul de urmarire penala. Consecinte: solutie gresita adoptata de instanta de fond care a trimis cauza in vederea...
(Decizie nr. 408/R din data de 16.12.2010 pronuntata de Tribunalul Maramures)Din actele de urmarire penala a rezultat ca petentului i-a fost aplicata o singura lovitura cu o bata, peste spate, de catre invinuit, care se afla in stare de ebrietate si ca de fata la locul incidentului au fost prezenti mai multi martori. Avand in vedere aceste imprejurari retinute drept cadru de comitere a faptei, dovedite cu probatiunea administrata in cauza, tribunalul a considerat ca incadrarea juridica data faptei prin ordonanta procurorului (lovire) este fundamentata, situatie in care redeschiderea urmaririi penale nu se justifica.
In raport de incadrarea juridica a infractiunii (lovire), nu este justificata nici continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului ce l-a determinat pe faptuitor sa comita fapta cata vreme mobilul sau scopul nu intregesc continutul constitutiv al faptei si nu au relevanta sub aspectul caracterizarii juridice a infractiunii.
In speta, s-a considerat ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctiunii administrative a faptuitorului, in raport de pericolul social al faptei, de persoana si conduita procesuala a acestuia.
Prin sentinta penala nr. 82 din 26 octombrie 2010, Judecatoria Dragomiresti, in temeiul art. 2781 al. 8 lit. b C.pr.penala, a admis plangerea introdusa de petentul M.I. , a desfiintat ordonanta nr. 145/P/2010 de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului-intimat B.D.G., data de prim-procurorul delegat al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti si a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale pentru cercetarea faptelor si imprejurarilor la care se refera considerentele din prezenta sentinta.
In baza art.192 alin.(3) C.pr.penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca prin plangerea formulata, petentul M.I. a criticat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G., ordonanta data la data de 19.05.2010 in dosar nr.145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti si mentinuta prin rezolutia din 17.06.2010 data in dosar nr.463/II/2/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Initial a depus plangere petentul impotriva invinuitului B.D.G. si a intimatului M.S. insa, la termenul de judecata din 26.10.2010, acesta si-a precizat plangerea in sensul anterior consemnat, solicitand desfiintarea ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarire penala si trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmaririi penale, subliniind ca intimatul M.S. - fratele sau, este cel ce indeamna pe alte persoane sa il loveasca.
Examinand plangerea, raportat la dispozitiile art.2781 C.pr.penala, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin plangerea prealabila introdusa de petent la data de 22.03.2010, in calitate de persoana vatamata, s-a solicitat cercetarea faptuitorului B.D.G., motivandu-se in fapt ca acesta l-a lovit cu un par in zona capului (f.4 d.u.p.)
Analizand actele premergatoare si cele de urmarire penala ce s-au efectuat, instanta a observat ca prin declaratia ce a fost data de petent in calitate de parte vatamata, s-a invederat ca, in opinia sa, fratele sau - M.S., l-a pus pe invinuit sa il loveasca, intrucat, inainte de a-l lovi, iesise beat de la acesta (f.5 d.u.p.).
Cercetarea penala a acestei persoane nu s-a efectuat, organul de cercetare penala rezumandu-se la a consemna declaratia invinuitului B.D.G. (f.8 dos.Parchet), fara a exercita rol activ in sensul verificarii sustinerilor petentului, potrivit carora invinuitul ar fi iesit de la fratele petentului-M.S., inainte de a intra in curtea numitilor R.L. si R.M. si de a-l lovi pe petent cu parul in cap, precum nu s-a verificat nici sustinerea petentului conform careia fratele sau, M.S., l-a instigat pe acest invinuit la savarsirea infractiunii de lovire asupra petentului (f.8 d.u.p.), rezumandu-se de asemenea, la a consemna declaratia aceluiasi invinuit in sens contrar (f.11 d.u.p.).
Desi din declaratiile martorilor a rezultat ca fiind adevarata sustinerea petentului in sensul ca a fost lovit cu un par in zona capului, incadrarea juridica a faptei s-a facut in infractiunea cea mai usoara, aceea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.1 C.penal, trecand neobservata gravitatea faptei asa cum decurge din instrumentul folosit de invinuit, "un par gros, un bat mai gros" si zona in care a fost lovit, aceea a capului, precum neobservata a trecut si contradictia dintre declaratiile martorilor audiati in ce priveste zona corpului in care petentul a fost lovit - in cap sau in spate (f.12-13).
Nu s-au efectuat cercetari nici cu privire la motivul sau scopul ce a determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, desi fata de sustinerea acestuia din urma privind pe fratele sau, M.S. si fata de posibilitatea organului de urmarire penala de a dispune schimbarea incadrarii juridice, se impunea a se identifica si aceste elemente ce intra in continutul constitutiv al altor infractiuni contra integritatii fizice, cu atat mai mult impunandu-se intrucat petentul si martorii audiati au aratat ca invinuitul a lovit fara a vorbi cu nimeni.
Este adevarat ca petentul nu a solicitat expres extinderea cercetarilor si asupra fratelui sau, insa instanta apreciaza, raportat la considerentele deja expuse, ca nu ar fi fost necesara o plangere prealabila a acestuia impotriva celui ce pretinde ca l-a instigat pe invinuit, cata vreme nu s-a ordonat efectuarea unei constatari medico-legale din care sa rezulte urmarea imediata a faptei de lovire savarsita de invinuit, organului de urmarire penala revenindu-i sarcina administrarii tuturor probelor ce ar conduce la aflarea adevarului, pentru a se retine astfel fiind avuta in vedere si varsta inaintata a petentului (80 de ani), precum si circumstantele personale ale acestuia.
Conform art.62 C.pr.penala "in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penale si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe", iar potrivit art.65 C.pr.penala, "sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instanta de judecata.
Vazand si dispozitiile art.200 C.pr.penala "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata, raportat la considerentele ce preceda, instanta, a apreciat ca urmarirea penala efectuata in Dosarul nr.145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti a fost incompleta, fiind incalcat principiul rolului activ al organului de urmarire penala care, potrivit art.202 C.pr.penala este obligat sa stinga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, indatoriri ce se impun a fi indeplinite chiar daca invinuitul recunoaste fapta, asa cum este in cauza de fata.
Prin urmare, ordonanta nr. 145/P/2010 din 19.05.2010 de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G., s-a dat pe baza unor probe insuficiente, motivarea solutiei rezumandu-se la sustinerile partilor, iar nu la imprejurarile ce au determinat aplicarea art.181 alin.2 C.penal si implicit solutia de netrimitere in judecata, desi propunerea din referatul de terminare a urmaririi penala a fost in acest sens.
Raportat la considerentele expuse, in baza art.2781 alin.8 lit.b) C.pr.penala si a textelor legale precizate, instanta a admis plangerea si a desfiintat in tot Ordonanta nr.145/P/2010 din data de 19.05.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti, dispunand trimiterea cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de invinuitul intimat B.D.G. urmand a se constata prin declaratiile partilor si ale martorilor ce acestia ii vor propune, zona corpului in care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit de invinuit pentru lovirea petentului de a-i pune in primejdie viata, fata de zona corpului ce se va fi stabilit ca a fost lovita, urmand a se stabili aceasta aptitudine si printr-o constatare medico-legala, precum se va stabili si motivul/scopul ce au determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, raportat la sustinerea petentului in sensul ca invinuitul a fost instigat de fratele sau, M.S., urmand ca, dupa strangerea probelor prin care se stabilesc imprejurarile aratate, sa se dispuna asupra incadrarii juridice a faptei, precum si asupra extinderii cercetarii penale si asupra altor persoane.
Prin decizia penala nr. 408/R din 16 decembrie 2010, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Dragomiresti impotriva sentintei penale nr. 82 din 26 octombrie 2010 a Judecatoriei Dragomiresti pe care in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat-o in intregime si rejudecand cauza:
In temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.penala, a respins ca nefondata plingerea formulata de petentul M.I., impotriva ordonantei din 19 mai 2010 data in dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe linga Judecatoria Dragomiresti, pe care a mentinut-o.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut urmatoarele:
In dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti s-au efectuat acte de urmarire penala la plangerea prealabila formulata de petentul M.I., in calitate de persoana vatamata, impotriva faptuitorului B.D.G. pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente.
Prin ordonanta din 19.05.2010 s-a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 180 al. 1 C.penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
In cuprinsul ordonantei s-a retinut ca in data de 20.03.2010, in curtea martorului R.L., petentul a fost lovit o singura data cu o bata peste spate de catre invinuit, care se afla in stare de ebrietate, de fata fiind mai multi martori. Fata de aceasta situatie de fapt s-a considerat ca fapta comisa nu prezinta in concret gradul de pericol social al infractiunii, solutia procurorului fiind mentinuta prin rezolutia din data de 17.06.2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Prima instanta a apreciat ca se impune redeschiderea urmaririi penale pentru a se constata: zona corpului in care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit pentru lovire de a pune in primejdie viata, printr-o constatare medico-legala, motivul/scopul ce l-au determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca invinuitul a fost instigat de numitul M.S., urmand a se stabili, dupa strangerea probelor, asupra incadrarii juridice a faptei si asupra extinderii cercetarii penale cu privire la alte persoane.
Tribunalul retine ca relevante pentru caracterizarea juridica a unei fapte in cazul infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii sunt imprejurarile in care aceasta a fost comisa, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovita victima, intensitatea si repetabilitatea loviturii si regiunea corpului in care a fost aplicata.
Analizand aceste aspecte in raport de imprejurarile retinute drept cadru a comiterii faptei, astfel cum rezulta din actele de urmarire penala, se observa ca petentului i-a fost aplicata o singura lovitura, din unele declaratii reiesind ca in zona capului, iar din altele ca a fost lovit in zona spatelui, instrumentul folosit fiind un bat mai gros, potrivit declaratiei petentului, iar intensitatea loviturii nu a fost mare, avand in vedere ca petentul nu si-a pierdut echilibrul sau cunostinta si nici nu a suferit urmari care sa reclame ingrijiri medicale.
Avand in vedere aceste imprejurari, actiunea de lovire a petentului realizeaza elementul material al infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C.penal, neputandu-se retine o punere in primejdie a vietii petentului.
Nu se justifica, asadar, redeschiderea urmaririi penale, in cauza probatoriul administrat fundamentand incadrarea juridica data faptei prin ordonanta procurorului.
De asemenea, nu se justifica continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului/scopului ce l-a determinat pe faptuitor sa-l loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca a fost instigat de numitul M.S. asa cum in mod eronat a apreciat prima instanta, cata vreme mobilul sau scopul comiterii faptei nu au relevanta sub aspectul elementelor constitutive si caracterizarii juridice a infractiunii, neintregind continutul constitutiv al acesteia.
Mai mult, extinderea cercetarilor cu privire la alte persoane nu are fundamentare, in raport de incadrarea juridica data faptei. Se are in vedere ca prin plangerea prealabila formulata petentul nu a solicitat cercetarea penala a numitului M.S., iar mentiunea din declaratia data ulterior, in sensul ca apreciaza ca fratele sau l-a pus pe faptuitor sa-l loveasca, nu are semnificatia unei plangeri penale, neintrunind cerintele prevazute de lege. Cata vreme pentru infractiunea retinuta urmarirea penala nu se realizeaza din oficiu, ci doar la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar petentul nu a solicitat in conditiile legii cercetarea si tragerea la raspundere si a numitului M.S., organele judiciare nu se pot substitui vointei persoanei vatamate.
Pentru aceste considerente, se constata ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctionarii administrative a faptuitorului, in raport de pericolul social concret al faptei, pozitia procesuala si persoana acestuia.
In raport de incadrarea juridica a infractiunii (lovire), nu este justificata nici continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului ce l-a determinat pe faptuitor sa comita fapta cata vreme mobilul sau scopul nu intregesc continutul constitutiv al faptei si nu au relevanta sub aspectul caracterizarii juridice a infractiunii.
In speta, s-a considerat ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctiunii administrative a faptuitorului, in raport de pericolul social al faptei, de persoana si conduita procesuala a acestuia.
Prin sentinta penala nr. 82 din 26 octombrie 2010, Judecatoria Dragomiresti, in temeiul art. 2781 al. 8 lit. b C.pr.penala, a admis plangerea introdusa de petentul M.I. , a desfiintat ordonanta nr. 145/P/2010 de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului-intimat B.D.G., data de prim-procurorul delegat al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti si a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale pentru cercetarea faptelor si imprejurarilor la care se refera considerentele din prezenta sentinta.
In baza art.192 alin.(3) C.pr.penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca prin plangerea formulata, petentul M.I. a criticat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G., ordonanta data la data de 19.05.2010 in dosar nr.145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti si mentinuta prin rezolutia din 17.06.2010 data in dosar nr.463/II/2/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Initial a depus plangere petentul impotriva invinuitului B.D.G. si a intimatului M.S. insa, la termenul de judecata din 26.10.2010, acesta si-a precizat plangerea in sensul anterior consemnat, solicitand desfiintarea ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarire penala si trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmaririi penale, subliniind ca intimatul M.S. - fratele sau, este cel ce indeamna pe alte persoane sa il loveasca.
Examinand plangerea, raportat la dispozitiile art.2781 C.pr.penala, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin plangerea prealabila introdusa de petent la data de 22.03.2010, in calitate de persoana vatamata, s-a solicitat cercetarea faptuitorului B.D.G., motivandu-se in fapt ca acesta l-a lovit cu un par in zona capului (f.4 d.u.p.)
Analizand actele premergatoare si cele de urmarire penala ce s-au efectuat, instanta a observat ca prin declaratia ce a fost data de petent in calitate de parte vatamata, s-a invederat ca, in opinia sa, fratele sau - M.S., l-a pus pe invinuit sa il loveasca, intrucat, inainte de a-l lovi, iesise beat de la acesta (f.5 d.u.p.).
Cercetarea penala a acestei persoane nu s-a efectuat, organul de cercetare penala rezumandu-se la a consemna declaratia invinuitului B.D.G. (f.8 dos.Parchet), fara a exercita rol activ in sensul verificarii sustinerilor petentului, potrivit carora invinuitul ar fi iesit de la fratele petentului-M.S., inainte de a intra in curtea numitilor R.L. si R.M. si de a-l lovi pe petent cu parul in cap, precum nu s-a verificat nici sustinerea petentului conform careia fratele sau, M.S., l-a instigat pe acest invinuit la savarsirea infractiunii de lovire asupra petentului (f.8 d.u.p.), rezumandu-se de asemenea, la a consemna declaratia aceluiasi invinuit in sens contrar (f.11 d.u.p.).
Desi din declaratiile martorilor a rezultat ca fiind adevarata sustinerea petentului in sensul ca a fost lovit cu un par in zona capului, incadrarea juridica a faptei s-a facut in infractiunea cea mai usoara, aceea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.1 C.penal, trecand neobservata gravitatea faptei asa cum decurge din instrumentul folosit de invinuit, "un par gros, un bat mai gros" si zona in care a fost lovit, aceea a capului, precum neobservata a trecut si contradictia dintre declaratiile martorilor audiati in ce priveste zona corpului in care petentul a fost lovit - in cap sau in spate (f.12-13).
Nu s-au efectuat cercetari nici cu privire la motivul sau scopul ce a determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, desi fata de sustinerea acestuia din urma privind pe fratele sau, M.S. si fata de posibilitatea organului de urmarire penala de a dispune schimbarea incadrarii juridice, se impunea a se identifica si aceste elemente ce intra in continutul constitutiv al altor infractiuni contra integritatii fizice, cu atat mai mult impunandu-se intrucat petentul si martorii audiati au aratat ca invinuitul a lovit fara a vorbi cu nimeni.
Este adevarat ca petentul nu a solicitat expres extinderea cercetarilor si asupra fratelui sau, insa instanta apreciaza, raportat la considerentele deja expuse, ca nu ar fi fost necesara o plangere prealabila a acestuia impotriva celui ce pretinde ca l-a instigat pe invinuit, cata vreme nu s-a ordonat efectuarea unei constatari medico-legale din care sa rezulte urmarea imediata a faptei de lovire savarsita de invinuit, organului de urmarire penala revenindu-i sarcina administrarii tuturor probelor ce ar conduce la aflarea adevarului, pentru a se retine astfel fiind avuta in vedere si varsta inaintata a petentului (80 de ani), precum si circumstantele personale ale acestuia.
Conform art.62 C.pr.penala "in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penale si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe", iar potrivit art.65 C.pr.penala, "sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instanta de judecata.
Vazand si dispozitiile art.200 C.pr.penala "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata, raportat la considerentele ce preceda, instanta, a apreciat ca urmarirea penala efectuata in Dosarul nr.145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti a fost incompleta, fiind incalcat principiul rolului activ al organului de urmarire penala care, potrivit art.202 C.pr.penala este obligat sa stinga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, indatoriri ce se impun a fi indeplinite chiar daca invinuitul recunoaste fapta, asa cum este in cauza de fata.
Prin urmare, ordonanta nr. 145/P/2010 din 19.05.2010 de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G., s-a dat pe baza unor probe insuficiente, motivarea solutiei rezumandu-se la sustinerile partilor, iar nu la imprejurarile ce au determinat aplicarea art.181 alin.2 C.penal si implicit solutia de netrimitere in judecata, desi propunerea din referatul de terminare a urmaririi penala a fost in acest sens.
Raportat la considerentele expuse, in baza art.2781 alin.8 lit.b) C.pr.penala si a textelor legale precizate, instanta a admis plangerea si a desfiintat in tot Ordonanta nr.145/P/2010 din data de 19.05.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti, dispunand trimiterea cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de invinuitul intimat B.D.G. urmand a se constata prin declaratiile partilor si ale martorilor ce acestia ii vor propune, zona corpului in care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit de invinuit pentru lovirea petentului de a-i pune in primejdie viata, fata de zona corpului ce se va fi stabilit ca a fost lovita, urmand a se stabili aceasta aptitudine si printr-o constatare medico-legala, precum se va stabili si motivul/scopul ce au determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, raportat la sustinerea petentului in sensul ca invinuitul a fost instigat de fratele sau, M.S., urmand ca, dupa strangerea probelor prin care se stabilesc imprejurarile aratate, sa se dispuna asupra incadrarii juridice a faptei, precum si asupra extinderii cercetarii penale si asupra altor persoane.
Prin decizia penala nr. 408/R din 16 decembrie 2010, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Dragomiresti impotriva sentintei penale nr. 82 din 26 octombrie 2010 a Judecatoriei Dragomiresti pe care in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat-o in intregime si rejudecand cauza:
In temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.penala, a respins ca nefondata plingerea formulata de petentul M.I., impotriva ordonantei din 19 mai 2010 data in dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe linga Judecatoria Dragomiresti, pe care a mentinut-o.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut urmatoarele:
In dosarul nr. 145/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti s-au efectuat acte de urmarire penala la plangerea prealabila formulata de petentul M.I., in calitate de persoana vatamata, impotriva faptuitorului B.D.G. pentru savarsirea infractiunii de loviri sau alte violente.
Prin ordonanta din 19.05.2010 s-a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului B.D.G. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 180 al. 1 C.penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
In cuprinsul ordonantei s-a retinut ca in data de 20.03.2010, in curtea martorului R.L., petentul a fost lovit o singura data cu o bata peste spate de catre invinuit, care se afla in stare de ebrietate, de fata fiind mai multi martori. Fata de aceasta situatie de fapt s-a considerat ca fapta comisa nu prezinta in concret gradul de pericol social al infractiunii, solutia procurorului fiind mentinuta prin rezolutia din data de 17.06.2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Prima instanta a apreciat ca se impune redeschiderea urmaririi penale pentru a se constata: zona corpului in care a fost lovit petentul, aptitudinea instrumentului folosit pentru lovire de a pune in primejdie viata, printr-o constatare medico-legala, motivul/scopul ce l-au determinat pe invinuit sa il loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca invinuitul a fost instigat de numitul M.S., urmand a se stabili, dupa strangerea probelor, asupra incadrarii juridice a faptei si asupra extinderii cercetarii penale cu privire la alte persoane.
Tribunalul retine ca relevante pentru caracterizarea juridica a unei fapte in cazul infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii sunt imprejurarile in care aceasta a fost comisa, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovita victima, intensitatea si repetabilitatea loviturii si regiunea corpului in care a fost aplicata.
Analizand aceste aspecte in raport de imprejurarile retinute drept cadru a comiterii faptei, astfel cum rezulta din actele de urmarire penala, se observa ca petentului i-a fost aplicata o singura lovitura, din unele declaratii reiesind ca in zona capului, iar din altele ca a fost lovit in zona spatelui, instrumentul folosit fiind un bat mai gros, potrivit declaratiei petentului, iar intensitatea loviturii nu a fost mare, avand in vedere ca petentul nu si-a pierdut echilibrul sau cunostinta si nici nu a suferit urmari care sa reclame ingrijiri medicale.
Avand in vedere aceste imprejurari, actiunea de lovire a petentului realizeaza elementul material al infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C.penal, neputandu-se retine o punere in primejdie a vietii petentului.
Nu se justifica, asadar, redeschiderea urmaririi penale, in cauza probatoriul administrat fundamentand incadrarea juridica data faptei prin ordonanta procurorului.
De asemenea, nu se justifica continuarea cercetarilor pentru constatarea mobilului/scopului ce l-a determinat pe faptuitor sa-l loveasca pe petent, raportat la sustinerile petentului ca a fost instigat de numitul M.S. asa cum in mod eronat a apreciat prima instanta, cata vreme mobilul sau scopul comiterii faptei nu au relevanta sub aspectul elementelor constitutive si caracterizarii juridice a infractiunii, neintregind continutul constitutiv al acesteia.
Mai mult, extinderea cercetarilor cu privire la alte persoane nu are fundamentare, in raport de incadrarea juridica data faptei. Se are in vedere ca prin plangerea prealabila formulata petentul nu a solicitat cercetarea penala a numitului M.S., iar mentiunea din declaratia data ulterior, in sensul ca apreciaza ca fratele sau l-a pus pe faptuitor sa-l loveasca, nu are semnificatia unei plangeri penale, neintrunind cerintele prevazute de lege. Cata vreme pentru infractiunea retinuta urmarirea penala nu se realizeaza din oficiu, ci doar la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar petentul nu a solicitat in conditiile legii cercetarea si tragerea la raspundere si a numitului M.S., organele judiciare nu se pot substitui vointei persoanei vatamate.
Pentru aceste considerente, se constata ca ordonanta procurorului este temeinica si legala, inclusiv sub aspectul sanctionarii administrative a faptuitorului, in raport de pericolul social concret al faptei, pozitia procesuala si persoana acestuia.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012