Dreptul la un proces echitabil

Dreptul la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece ca un drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.

Prin sentinta civila nr. 1702/23.06.2009 pronuntata de Judecatoria Si¬ghe¬tu Marmatiei in dosarul nr. 1481/307/2008, a fost respinsa actiunea civila ina¬in¬tata de reclamantul C. M. in contradictoriu cu parata Comuna Rona de Jos prin Primar, avand ca obiect uzucapiune si s-a constatat ca re¬cla¬man¬tul a renuntat la judecata fata de paratul T.I., cu domiciliu necu¬nos¬cut.
In considerentele sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, Judecatoria Si¬ghe¬tu Marmatiei a retinut ca:
Prin actiunea civila inregistrata sub dosar nr. 1481/307 din 14.05.2008,  re¬clamantul C. M. a chemat in judecata pe paratii T. I., cu do¬mi¬ciliul necunoscut, solicitand instantei:
- sa se constate dobandirea de catre reclamant a dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te prin uzucapiune privind terenul situat in Rona de Sus la locul "Mocsarnyi" in suprafata de cca. 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate in favoarea  recla¬man¬tului, dupa dezmembrarea ce se va efectua;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata de re¬cla¬mant care are destinatie brutarie.
In motivarea actiunii reclamantul arata ca a cumparat printr-un act sub sem¬natura privata terenul din litigiu in anul 1998 de la numitul B.I. Pe acest teren a edificat o brutarie.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, drep¬tul cutumiar maghiar, Legea nr. 7/1996.
Prin precizarea de actiune din data de 29.01.2009, reclamantul si-a  pre¬cizat actiune astfel:
- sa se constate ca mostenirea dupa defunctul T. I. este vacanta, a¬cesta neavand mostenitori legali sau testamentari;
- sa se constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate prin u¬zu¬capiune asupra terenului situat in Rona de Sus, la locul "Mocsarnyi" in su¬pra¬fata de 4.500 mp inscris in CF 1826 nr. top. 2599;
- sa se dispuna inscrierea dreptului de proprietate asupra terenului in CF in favoarea reclamantului, dupa dezmembrarea ce se va efec¬tu¬a;
- sa se dispuna notarea asupra terenului a constructiei edificata cu des¬ti¬natie brutarie.
In sedinta din data de 29.01.2009 reclamantul a chemat in judecata si pe Comuna Rona de Sus prin Primar.
In sedinta din data de 07.05.2009 reprezentantul reclamantului arata ca re¬nunta la judecata fata de paratul  T.I.
Prin precizarea de actiune reclamantul solicita ca, in urma efectuarii no¬tei de constatare, sa se constate ca terenul din litigiu are o suprafata de 10.915 mp.
Parata Comuna  Rona de Sus prin Primar, legal citata, nu si-a exprimat po¬zitia procesuala in cauza.
Din actele de la dosar instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit extrasului CF depus la dosar rezulta ca terenul supus litigiului este inscris in CF nr. 1826 nr. top. 2599 "Arabil Mocsarnyi", fara suprafata, pro¬prietatea lui I. T., cu titlu de donatie, cu inscriere in  anul 1929.
Cu declaratia martorilor audiati in cauza , s-a dovedit ca reclamantul a cumparat terenul din li¬ti¬giu de la tatal sau in anul 1998, anterior familia sa folosind terenul in jur de 80 de ani.
In cauza a fost efectuata o nota de constatare avand ca obiectiv iden¬ti¬fi¬ca¬rea terenului in litigiu.
Conform notei de constatare intocmita in cauza , re¬zulta urmatoarele:
Terenul situat la locul numit "Arabil Mocsarnyi", folosit de reclamant,  este situat in comuna Rona de Sus, intre vecinii: drum, G.G., G.E. si F.B., are suprafata de 10.915 mp, fiind inscris in CF 1826 Rona de Sus nr. top. 2599/1 dupa dezmembrare si CF nr. 23337 Rona de Sus, nr. top. 2600/1 dupa dezmembrare. Pe  acest teren reclamantul a edificat o con¬structie.
Cu declaratiile martorilor audiati in cauza reclamantul a dorit sa do¬ve¬dea¬sca indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului de pro¬prietate prin uzucapiune. Din declaratiile martorilor nu rezulta cu exacti¬ta¬te momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive pentru a se putea deter¬mi¬na legea aplicabila in materie.
Desi reclamantul isi bazeaza actiunea pe prevederile Codului Civil, pri¬vind Cadastrul si Publicitatea Imobiliara, conform recursului in interesul legii pro¬nuntat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXI/12.12.2005, s-a hotarat ca actiunile de carte funciara avand ca obiect inscrierea in cartea fun¬ciara a unor drepturi reale imobiliare sunt guvernate de dispozitiile De¬cre¬tu¬lui-Lege nr. 115/1938 si nu de Legea nr. 7/1996, fapt de altfel specificat ex¬pres in dispozitiile finale ale Legii nr. 7/1996 care arata ca pana la finalizarea lu¬crarilor cadastrale si a Registrului de Publicitate Imobiliara pe teritoriul fi¬e¬ca¬rui judet, in zonele de carte funciara supuse sistemului reglementat in De¬cre¬tul-Lege nr. 115/1938 vor fi aplicabile in continuare dispozitiile acestui decret.
Ori, in regim de carte funciara, conform Decretului-Lege nr. 115/1938 do¬bandirea dreptului de proprietate se face doar in doua situatii expres si li¬mi¬ta¬tiv prevazute de lege, respectiv art. 27, 28 ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Reclamantul nu se afla in nici una din situatiile prevazute de textul de le¬ge.
Pentru ca in regim de carte funciara sa se aplice dispozitiile Codului ci¬vil in materia prescriptiei achizitive, trebuie determinat exact momentul ince¬pe¬rii cursului prescriptiei, chiar prin jonctiunea posesiilor, cum este cazul in spe¬t¬a.
Astfel Decretul-Lege nr. 115/1938, nu a fost aplicabil in Transilvania  ci au fost aplicabile dispozitiile Codului civil, o perioada foarte scurta de timp res¬pectiv in perioada in care dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/1938 au fost sus¬pendate, prin Legea nr. 389/1943, lege a carei incetare a fost prevazuta prin Le¬gea nr. 241/1947. Deci pentru a putea fi aplicabile dispozitiile din Codul ci¬vil in regim de carte funciara, cursul prescriptiei achizitive trebuia sa inceapa in acest interval de timp 1943-1947, cand dispozitiile Decretului-Lege nr. 115/ 1938 au fost suspendate in Transilvania.
Din probele administrate in cauza nu reiese cu exactitate inceperea cur¬sului prescriptiei achizitive a reclamantului si a antecesorilor lor in aceasta pe¬ri¬oada, deci nu pot fi aplicate in speta dispozitiile Codului civil in materia u¬zu¬ca¬piunii.
Conform doctrinei, determinarea inceperii prescriptiei achizitive cu e¬xac¬¬titate este obligatorie pentru a se putea determina legea aplicabila.
Prin precizarea de actiune formulata reclamantul solicita sa se constate suc¬cesiunea vacanta dupa proprietarul tabular, instanta apreciind ca un astfel de capat de cerere nu este admisibil deoarece conform Legii nr. 36, privind no¬ta¬rii publici aceasta este competenta exclusiva a acestora in baza unei pro¬ce¬duri administrative prevazute de lege, motiv pentru care s-a respins si acest ca¬pat de cerere.
Cu privire la capatul de cerere privind inscrierea constructie in cartea fun¬ciara, instanta  a respins si aceasta cerere deoarece conform dispozitiilor Le¬gii nr. 50/1991 inscrierea in cartea funciara a constructiilor se face pe baza de adeverinta emisa de autoritatea locala.
Impotriva sentintei civile nr. 1702/23.06.2009, in termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a declarat recurs recurentul, soli¬ci¬¬tand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate, admiterea ac¬tiunii formulate de reclamant astfel cum aceasta a fost formulata.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 312 Cod procedura civila co¬roborat cu art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 242 alin. 2 Cod pro¬ce¬dura civila.
In motivele de recurs, recurentul arata ca apreciaza hotararea instantei de fond ca nelegala si netemeinica raportat la starea de fapt si probele ad¬mi¬nis¬tra¬te in cauza.
Martorii audiati au confirmat sustinerile privind folosinta terenului din pe¬rioada anilor 1920-1930, folosinta exercitata in mod continuu, pasnic, public si sub nume de proprietar.
In Transilvania, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 389/1943 privind ex¬¬tinderea legislatiei civile si comerciale in Romania peste Carpati (Monitorul O¬ficial nr. 142 din 22.06.1943), a Legii nr. 260/1945, privitoare la legislatia a¬pli¬cabila in Transilvania de Nord, precum si a drepturilor dobandite in acest te¬ri¬toriu, pe timpul ocupatiunii ungare (Monitorul Oficial nr. 78 din 04.04.1945) si a legii n. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii privind u¬ni¬ficarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27.04.1938 (Monitorul O¬ficial nr. 157 din 12.07.1947), uzucapiunea este reglementata de legile ma¬ghi¬a¬re si Codul Civil Austriac. In teritoriile in care se aplicau legile locale ma¬ghi¬a¬re, uzucapiunea era de 32 de ani, iar in tinuturile unde se aplica Codul Civil Au¬striac, uzucapiunea opera printr-o posesie de 30 de ani, de plin drept, chiar fara intabularea in cartea funciara.
Prin noile reglementari (art. 31 din Legea nr. 398/1943 si art. 6 din Le¬gea nr. 241/1947) s-a prevazut ca prescriptiile incepute inainte de extinderea le¬gis¬latiei romane peste Carpati sunt carmuite, in ceea ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legilor care au inceput.
Din depozitiile martorilor rezulta cu certitudine ca, cursul prescriptiei a in¬ceput inainte de anii ’30, motiv pentru care sunt aplicabile dispozitiile legale men¬tionate mai sus si nu cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938, asa cum retine ins¬tanta de fond.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si in considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul con¬stata urmatoarele:
Prima instanta, prin sentinta recurata nr. 1702/23.06.2009, respinge ac¬ti¬unea reclamantilor cu motivarea ca, din probele administrate "nu reiese cu e¬xac¬titate" inceperea cursului prescriptiei achizitive a reclamantului si a au¬to¬ri¬lor acestuia.
In ceea ce priveste capatul de cerere vizand constatarea succesiunii va¬can¬te dupa proprietarul tabular, prima instanta retine ca acesta este inad¬mi¬si¬bil, raportat la dispozitiile Legii nr. 36/1995 iar cu privire la inscrierea dreptului de pro¬prietate asupra constructiei in cartea funciara, judecatoria retine ca se va res¬pinge raportat la dispozitiile Legii nr. 50/1991.
Din incheierile sedintelor publice care au avut loc la prima instanta re¬zul¬ta ca judecatoria nu a pus in discutie niciunul dintre aceste aspecte, retinute in considerentele sentintei ca fiind motivele pentru care actiunea a fost respinsa.
Potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedura civila, judecatorii au  indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind a¬flarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea or¬do¬na administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
In conformitate cu dispozitiile art. 129 pct. 5 Cod procedura civila ra¬por¬tat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, prima instanta, cu res¬pec¬ta¬rea principiului contradictorialitatii, se impunea sa puna in discutia partilor ne¬cesitatea administrarii de probe in vederea elucidarii tuturor aspectelor de ca¬re face vorbire chiar in considerentele hotararii.
Depozitiile martorilor fiind extrem de succinte, se impunea ca prima instanta sa puna in discutie, in ba¬za art. 129 pct. 5 Cod procedura civila raportat la art. 138 alin. 1 pct. 2 Cod pro¬cedura civila, suplimentarea probatiunii testimoniale in vederea elucidarii as¬pectelor vizand momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive.
Prima instanta nu a pus in discutie, cu respectarea principiului con¬tra¬dic¬torialitatii, niciuna dintre problemele la care face referire abia in con¬si¬de¬ren¬te, enumerandu-le ca fiind motivele pentru care a respins actiunea. Pro¬ce¬dand astfel, tribunalul apreciaza ca prima instanta a solutionat procesul fara a in¬tra in cercetarea fondului.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mod constant in ju¬ris¬prudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept un drept efectiv decat daca cererile si obser¬va¬tiile partilor sunt in mod real ascultate, adica in mod real si concret exa¬mi¬na¬te de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 din CEDO implica mai ales in sar¬cina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de pro¬ba, argumentelor si elementelor de proba ale partilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, apreciind ca prima instanta nu si-a exercitat rolul activ prevazut de art. 129 pct. 5 Cod procedura civila si a so¬lutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, in baza art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, tri¬bu¬nalul va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare a¬celeiasi instante.
In rejudecare, prima instanta va pune in discutie necesitatea ad¬mi¬nis¬tra¬rii probelor pertinente, concludente si utile in vederea elucidarii aspectelor le¬ga¬te de momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive si de conditiile jonc¬ti¬u¬nii posesiilor.
Pornind de la realitatea ca existenta unei succesiuni vacante si a com¬po¬nen¬tei acesteia se poate constata si de catre instanta judecatoreasca, in mod di¬rect, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat de notarul public, do¬bandirea de catre stat a mostenirii vacante avand loc pe data deschiderii suc¬ce¬siunii, prima instanta va pune in discutie necesitatea administrarii de probe in ve¬derea solutionarii precizarii de actiune formulata la data de 29.01.2009