Gresita restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale.

Prin sentinta penala nr. 1046/2.06.2005 Judecatoria Baia Mae a dispus, in temeiul art. 333 din C.pr.penala restituirea cauzei privind pe inculpatele N.V. si F.F. trimise in judecata pentru infractiunea prev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata cu aplic.art. 41 al.2 C.pen. si respectiv infractiunea prev.de art. 2151 C.pen. cu aplic.art. 41 al.2 C.pen. la Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures pentru completarea urmaririi penale.
In motivarea solutiei s-a aratat ca inculpata N.V. a formulat, in cursul urmaririi penale o plangere impotriva coinculpatei F.F. pentru infractiunea de amenintare, santaj, furt, gestiune frauduloasa si inselaciune, plangere pe care procurorul nu a solutionat-o in conditiile art. 277 din C.pr.pen. si prin rechizitoriu a dispus neinceperea urmaririi penale fata de inculpata F.F. pentru infractiunile mentionate in loc sa se pronunte prin ordonanta sau rezolutie, iar solutia adoptata sa o comunice petentei.
Prin aceasta s-a ingradit dreptul de optiune al petentei de a actiona impotriva solutiei de netrimitere in judecata adoptata de procuror, mai intai la procurorul ierarhic superior, iar apoi in fata instantei.
Judecatoria a retinut ca procurorul a incalcat si disp.art. 253 din C.pr.penala care prevad obligatia prezentarii din nou a materialului de urmarire penala in cazul in care s-au efectuat noi acte de cercetare penala iar in acest sens s-a aratat ca prin procesul verbal din 16 februarie 2005 al Parchetului de pe langa acest tribunal i s-a prezentat inculpatei N.V. materialul de urmarire penala. Dupa aceasta data respectiv la 17 februarie 2005 Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures a intocmit o adresa catre lichidatorul SC EVEX MRM SRL care in data de 18.02.2005 cu adresa nr. 3701/2005 a comunicat situatia contului societatii comerciale administrate de aceasta inculpata, deschis la B.C.R. - Filiala Somcuta Mare, si s-a mai depus la dosarul de urmarire penala si expertiza contabila efectuata cu ocazia angajarii raspunderii administratorilor societatii.
Aceste acte noi au fost invocate in cuprinsul rechizitoriului astfel ca se impunea prezentarea din nou a materialului de urmarire penala. Intrucat procurorul nu a procedat in acest mod, instanta a considerat ca in faza de urmarire penala s-a incalcat dreptul de aparare al inculpatei intrucat nu i s-a adus la cunostinta intregul material probator strans impotriva sa nefiind astfel in masura sa-si formuleze apararea.
Prin decizia penala nr. 392/R din 21.09.2005 Tribunalul a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare, a casat in intregime hotararea si a trimis cauza pentru continuarea judecatii aceleiasi instante de fond, apreciind ca nu exista nici un motiv care sa justifice restituirea cauzei la procuror in conditiile art. 333 C.pr.penala.
In considerentele deciziei s-a retinut ca din continutul plangerii formulate de N.V. rezulta evident ca este vorba de o plangere in sensul art. 222 C.pr.penala. ca unul din modurile de sesizare a organului de urmarire penala si nu de o plangere a numitei N.V. impotriva actelor de urmarire penala cum in mod gresit a considerat-o prima instanta, retinand apoi, tot eronat, ca ea nu a fost solutionata de procuror.
Plangerea intemeiata pe disp.art. 275-2781 din C.pr.pen. presupune existenta unor acte sau masuri de urmarire penala care sa fi adus o vatamare intereselor unor persoane, or plangerea inculpatei este anterioara datei inceperii urmaririi penale care a fost inceputa fata de inculpate, de abia la data de 29.01.2004.
Prin pct.3 al rechizitoriului s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de F.F. pentru savarsirea infractiunilor de amenintare, santaj, furt, gestiune frauduloasa si inselaciune.
Este adevarat ca motivarea acestei solutii este succinta, ea constituie insa un mod de rezolvare a plangerii formulate de inculpata N.V. si chiar daca nu a fost adoptata prin rezolutie sau ordonanta ea este susceptibila de caile de atac reglementate de art. 275-2781 din C.pr.pen.
De altfel, asa cum rezulta din disp.art. 263 alin.4 din C.pr.penala, procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte, mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262 din C.pr.penala.
In masura in care N.V. este nemultumita de solutia de neincepere a urmaririi penale fata de F.F., poate formula plangere impotriva acesteia in conditiile art. 278-2781 din C.pr.penala, modul de rezolvare a acesteia nefiind relevanta in prezenta cauza, nejustificand astfel restituirea ei la procuror in conditiile art. 333 din C.pr.penala.
In cauza nu au fost incalcate de catre procuror nici dispozitiile art. 253 din C.pr.penala, care prevad obligatia organelor de cercetare penala sa procedeze “din nou la prezentarea materialului daca a efectuat noi acte de cercetare penala...."
Este adevarat ca inculpatei N.V. i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la data de 16.02.2005 (asa cum rezulta din procesul verbal de la fila 88) si ca, ulterior acestei date, respectiv la data de 18 februarie 2005 a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures raspunsul SC EVEX MRM SRL (fila 90).
La data prezentarii materialului (16.02.2005) inculpata N.V. a fost audiata de procuror (a se vedea fila 80 bis) declarand ca nu a savarsit infractiunea de delapidare ci cu acei bani a platit “marfa si transporturile de zahar", documentele respective fiind predate la lichidatorul SC EVEX MRM SRL Baia Mare si in raport de aceasta sustinere a inculpatei procurorul a intocmit acea adresa catre SC EVEX MRM SRL Baia Mare.
Celelalte relatii privind ridicarea diferitelor sume de bani din contul SC VIOFLOR AGRO SRL deschis la BCR Somcuta Mare in cursul lunilor septembrie si octombrie au fost  comunicate organului de urmarire penala, precum si raportul de expertiza contabila anexat (filele 91-106) proba administrata in dosarul nr. 5609/2002 al Tribunalului Maramures (in care inculpata avea calitate de parata) au fost cunoscute de inculpata drept pentru care nu pot fi considerate noi acte de cercetare penala in raport de care sa se impuna prezentarea din nou a materialului de urmarire penala.
Fata de aceste considerente s-a impus casarea sentintei si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la prima instanta.