Infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 din legea 241/2005 - competenta de judecata; dispozitii tranzitorii dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010

      Infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 din legea 241/2005 - competenta de judecata; dispozitii tranzitorii dupa intrarea in vigoare a legii 202/2010; prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neinregistrarea societatii ca platitor de TVA, in raport de valoarea achizitiilor intracomunitare efectuate, si determinarea intinderii acestuia;
      Infractiunea prev. de art. 4 din legea 241/2005 - continut constitutiv; caracterul de lege penala mai favorabila al art. 4 al legii, in reglementarea anterioara OUG 54/2010, din perspectiva conditiilor de incriminare; persoana careia ii revine obligatia de a se prezenta la chemarea organelor fiscale in vederea verificarii contabilitatii societatii comerciale. Pentru a retine vinovatia unei persoane din perspectiva art. 4 al legii 241/2005 este necesar nu numai ca cele trei somatii sa-i fie adresate si comunicate legal, dar si ca acestea sa ajunga la cunostinta persoanei convocate anterior datei la care i se cere sa prezinte documentele solicitate, pentru a indeplini conditiile unei "notificari", unei comunicari corecte din punct de vedere juridic.
      Retinerea in favoarea inculpatului a circumstantei atenuante prev. de art. 74 lit. a C.pen. - fata de redactarea textului corespunzator din Codul penal anterior (art. 157 alin. 1 - "infractorul n-a mai savarsit o alta infractiune") se impune concluzia ca o "conduita buna" nu se reduce la absenta antecedentelor penale, ci implica, de asemenea, o atitudine cuviincioasa fata de munca, o comportare corecta in toate relatiile sociale, o respectare riguroasa a indatoririlor ce-i revin.
      
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani nr. 3569/P/2009 din data de 16.11.2011, inregistrat pe rolul Tribunalului Iasi la data de 07.12.2011 sub nr. 15075/99/2011, s-a dispus trimiterea in judecata, in libertate, a inculpatului A.I., sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 4 din legea 241/2005 si art. 9 lit. b din acelasi act normativ, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
In fapt, in actul de sesizare a instantei de judecata s-a retinut ca in perioada septembrie - octombrie 2009 inculpatul a refuzat de patru ori sa se prezinte la organele fiscale in vederea verificarilor financiar fiscale iar in perioada iunie 2008 - decembrie 2008 acesta s-a aprovizionat cu marfuri din piata intracomunitara fara sa intocmeasca acte de inregistrare ca platitor TVA, cauzand un prejudiciu de 303370 lei.
      Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmaririi penale a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar sesizare din partea Garzii Financiare, proces verbal de control intocmit de DGFP Iasi, copii ale confirmarilor de primire a instiintarilor de prezentare la organele fiscale, copia certificatului de inregistrare a SCC.T.SRL si copia certificatului constatator al ORC, copia actului aditional la actul constitutiv al SCC.T.SRL, a fost intocmit raport de expertiza contabila judiciara, au fost audiati martorii P.N. si P.P., precum si inculpatul A.I..
Pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a procedat la audierea inculpatului A.I., declaratia acestuia fiind consemnata in proces verbal separat si atasata la dosarul cauzei (f. 48).
Inculpatul A.I. a solicitat aplicarea in cauza a prevederilor art. 3201 C.proc.pen., cerere care a fost respinsa de instanta de judecata la termenul din data de 09.04.2012, pe considerentul ca declaratia facuta de inculpat in fata instantei nu intrunea cerintele legale, inculpatul declarand expres ca nu recunoaste infractiunile retinute in sarcina sa in actul de sesizare (f. 47).
In aparare, inculpatul a solicitat instantei, prin aparator din oficiu, administrarea probei testimoniale, proba incuviintata de instanta de judecata. In considerarea probei incuviintate a fost audiata martora A.M.C. (f. 66). De asemenea, inculpatul, prin aparator, a depus la dosarul cauzei inscrisuri (f. 67-72, 84-87 si 93-98).
Instanta, in considerarea si a exigentelor art. 6 CEDO, a procedat la audierea martorului din lucrari P.N., in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate, declaratia acesteia fiind consemnata in proces verbal separat si atasata la dosarul cauzei.
Audierea martorului P.P. nu a mai fost posibila in cauza, acesta fiind plecat la munca in Italia, fara a se cunoaste o adresa precisa unde sa poata fi localizat, motiv pentru care instanta a facut aplicarea in cauza a prevederilor art. 327 alin. 3 C.proc.pen.
Instanta, din oficiu, a dispus atasarea la dosarul cauzei a unei copii a sentintei penale nr. 331/23.06.2011 a Tribunalului Iasi, cu referat intocmit de Biroul de Executari Penale al instantei, din care rezulta ca sentinta nu este definitiva. De asemenea, s-au solicitat relatii ORC Iasi cu privire la SCC.T.SRL, societate care a fost introdusa in procesul penal in calitate de parte responsabila civilmente, fiind citata prin intermediul lichidatorului judiciar.
Pe parcursul procedurii, la cererea partii civile, instanta a dispus largirea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului A.I. inca din cursul urmaririi penale si instituirea sechestrului asigurator si asupra bunurilor imobile si mobile ale partii responsabile civilmente, masurile asiguratorii fiind duse la indeplinire de organele fiscale.
Intrucat in cauza aparatorul din oficiu al inculpatului a contestat competenta procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani de a sesiza Tribunalul Iasi, aspecte solutionate la termenul din data de 27.02.2012, precum si la termenul din data de 09.04.2012, se impun urmatoarele precizari:
Prin legea 202/2010 infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 din legea 241/2005 a fost scoasa din sfera de competenta materiala a judecatoriei si trecuta in competenta materiala a tribunalului. In legatura cu aplicarea in timp a noii legi, dispozitiile art. XXIV au venit cu precizari, putandu-se distinge mai multe situatii, dintre care urmatoarele doua au relevanta:
- in cazul in care la data intrarii in vigoare a legii 202/2010 parchetul de pe langa judecatorie a efectuat doar acte premergatoare cu privire la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 din legea 241/2005 acestea vor putea fi continuate numai de parchetul de pe langa tribunal, singurul competent sa dispuna inceperea sau neinceperea urmaririi penale;
- in cazul in care la data intrarii in vigoare a legii 202/2010 parchetul de pe langa judecatorie incepuse urmarirea penala cu privire la infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 din legea 241/2005, situatie care se regaseste si in prezenta cauza unde urmarire penala impotriva inculpatului A.I. a fost inceputa inca din data de 17.12.2009, cauza ramane in competenta acestuia pentru efectuarea urmaririi penale, evitandu-se astfel mutarea dosarelor de la parchetele de pe langa judecatorii la cele de pe langa tribunale.
      Daca procurorul de la parchetul de pe langa judecatorie dispune in aceste ultime cauze trimiterea in judecata a inculpatului va trebui sa sesizeze tribunalul, care este instanta competenta potrivit normelor in vigoare la momentul emiterii rechizitoriului. Astfel, legea 202 prevede, cu caracter temporar (doar in situatii tranzitorii), o situatie derogatorie de la dispozitiile art. 209 alin. 4 C.proc.pen. Prin urmare, sesizarea tribunalului de catre parchetul de pe langa judecatorie nu poate ridica nici o discutie sub aspectul existentei unui caz de nulitate absoluta ca urmare a nelegalei sesizari.
      Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala si probatoriile administrate pe parcursul cercetarii judecatoresti, cu privire la fondul cauzei penale de fata instanta retine urmatoarele:
      In fapt, inculpatul A.I. a infiintat SCC.T.SRL inca din data de 10.06.2008, societatea avand ca obiect principal de activitate transportul rutier de marfuri iar ca activitati secundare cele legale de importul si exportul de bunuri. Inculpatul a devenit singurul actionat si administratorul acestei firme. Pentru tinerea evidentei contabile inculpatul nu a angajat legal vreo persoana, contabilitatea firmei fiind asigurata de martora P.N. in baza unei "conventii verbale".
      Incepand cu luna iunie 2008 SCC.T.SRL, administrata de inculpat, a desfasurat activitati comerciale constand in vanzarea en gros de legume si fructe aduse din spatiul intracomunitar. Potrivit declaratiilor inculpatului A.I., pentru transportul acestor bunuri folosea serviciile diverselor firme de transport, firme contactate de pe internet - Bursa de transport sau telefonic. Atat contravaloarea bunurilor achizitionate din spatiul intracomunitar, cat si contravaloarea serviciilor de transport, erau achitate de inculpat prin intermediul platii directe (cash), fara folosirea serviciilor bancare.
      Din notele de receptie puse la dispozitia expertului contabil de catre inculpat a rezultat ca intre 21 iunie si 28 iunie 2008 societatea administrata de inculpat facuse deja achizitii intracomunitare totale de 6231 euro, depasind plafonul de scutire de la plata TVA, plafon calculat de expert potrivit raportului de expertiza contabila judiciara intocmit in cursul urmaririi penale la suma de 5833 euro (societatea fiind infiintata abia din 10 iunie 2008). Administratorul A.I. nu a solicitat insa in termen legal inregistrarea societatii ca platitor de TVA, situatie in care aceasta a pierdut dreptul de deducere de TVA, avand obligatia de plata a TVA colectat la vanzarea marfurilor achizitionate de la furnizorii din Uniunea Europeana.
      Din verificarea datelor furnizate de sistemele informatice privind achizitiile intracomunitare, a documentelor de transport (CMR) si a datelor transmise de transportatori pentru serviciile efectuate SCC.T.SRL, a datelor din aplicatia Trafic Control si a celor din sistemul VIES, a rezultat ca societatea administrata de invinuit a efectuat achizitii intracomunitare de produse agricole in perioada in care a fost neplatitor de TVA, respectiv de la data infiintarii societatii si pana la sfarsitul anului 2008, in valoare totala de 303312,7 euro (1225853,44 lei). La aceasta valoare, in cursul urmaririi penale expertul contabil desemnat a calculat TVA necolectat la valoarea achizitiilor efectuate de 226895 lei, TVA necolectat aferent adaosului comercial in valoare de 15984 lei si dobanzi pana la data de 30.10.2009 in valoare de 60491 lei, deci un prejudiciu de 303370 lei.
      In data de 24.06.2008 a fost luata la control SCC.T.SRL de catre Garda Financiara, Sectia Judeteana Iasi, controlul fiind efectiv efectuat la data de 24.07.2008, societatea fiind sanctionata contraventional pentru nedotarea cu aparate de marcat. De la acea data SCC.T.SRL a fost periodic controlata de organele fiscale cu privire la achizitiile intracomunitare de marfuri, fiind intocmite note de constatare, atasate dosarului de urmarire penala. Cu ocazia acestor controale au fost identificate nereguli multiple in contabilitatea societatii, aceasta fiind sanctionata contraventional.
      La data de 19.03.2009 inculpatul A.I. a cesionat SCC.T.SRL, cu titlu gratuit, martorului P.P., acesta devenind legal actionar unic si administrator al societatii (f. 113 si urm. d.u.p.). Potrivit punctului 2 al actului aditional la actul constitutiv al SCC.T.SRL (act incheiat in fata notarului public conform incheierii de autentificare nr. 3354/19.03.2009), noul actionar si administrator prelua "activul si pasivul, impreuna cu documentele financiar contabile si stampila societatii".
      Ulterior, prin patru invitatii succesive trimise administratorului SCC.T.SRL in perioada septembrie - octombrie 2009, acesta era invitat de organele fiscale sa prezinte documentele financiar contabile ale firmei in vederea unor noi verificari, invitatii carora insa inculpatul A.I. nu le-a dat curs.
      Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta de judecata, rezulta din coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti.
      Astfel, atat inculpatul A.I., cat si martora P.N., au aratat ca SCC.T.SRL nu a fost inregistrata ca platitor de TVA pentru achizitiile intracomunitare efectuate. In declaratiile date in cursul procesului inculpatul a sustinut ca a fost indus in eroare de martora, care tinea contabilitatea societatii in baza unei conventii verbale si care nu cunostea plafonul pana la care societatea era scutita de TVA.
      In declaratia data in fata instantei de judecata martora P.N. a sustinut insa ca inculpatul a adus tarziu actele de achizitie si astfel a realizat tarziu ca societatea trebuia sa plateasca TVA; oricum a sustinut martora ca in momentul in care si-a dat seama de acest aspect a comunicat inculpatului obligatia care ii revenea (f. 65).
      Dincolo de faptul ca atat timp cat nu avea angajat contabil in mod legal sau nu avea un contract cu o societate de profil pentru tinerea contabilitatii societatii SCC.T.SRL intreaga raspundere pentru contabilitatea firmei revine inculpatului (art. 10 alin. 1 din legea 82/1991), sustinerile martorei par a fi mai aproape de adevar decat cele ale inculpatului prin raportare la mentiunile raportului de expertiza contabila judiciara. Astfel, in cuprinsul acestui raport expertul contabil arata ca actele de intrare a marfurilor achizitionate intracomunitar in patrimoniul SCC.T.SRL au numeroase deficiente care le lipseste de calitatea de document justificativ, din actele firmei nu rezulta documentele si modalitatea in care a fost platita marfa catre furnizorii externi, documentele si modalitatea de plata a transportatorilor, cum s-a efectuat vanzarea marfurilor catre clientii interni; pentru multe dintre vanzarile de marfuri nu s-au intocmit facturi legale iar pentru ca gestiunea valorica sa fie scazuta din marfa achizitionata s-a folosit monetarul, nici acesta nefiind semnat, ba chiar fiind intocmit ulterior operatiunilor (s-a ajuns astfel ca monetarul cu nr. 39 sa fie intocmit la 17.07.2008 in timp ce monetarul anterior, cu numarul 38, a fost intocmit la 24.12.2008).
      De altfel inculpatul a avut o atitudine oscilanta pe parcursul procedurii cu privire la achizitiile intracomunitare efectuate, in incercarea de a valida sustinerea ca nu a efectuat achizitii intr-un cuantum care sa-i impuna obligatia de a inregistra societatea drept platitor de TVA. In declaratiile date succesiv inculpatul a recunoscut sau infirmat achizitionarea unor marfuri, pentru ca in fata instantei sa conteste doar transportul de ceapa din Olanda si achizitia de rosii din Polonia (f. 48 verso). Contrar acestor sustineri, inscrisurile depuse la dosar arata faptul ca inculpatul contesta achizitiile din Olanda si Austria, nu Polonia.
      Desi la dosar s-a atasat o adresa din partea Waterman Onion Products BV din care rezulta ca aceasta nu a efectuat livrari catre SCC.T.SRL (f. 84, 85), instanta nu va da efect acesteia prin raportare la datele furnizate de autoritati in urma consultarii inregistrarilor informatice (f. 203 - 205, d.u.p.). Faptul ca societatea din Olanda nu recunoaste livrarea de marfuri catre SCC.T.SRL nu inseamna ca o astfel de achizitie nu a fost facuta de societatea din Romania data fiind modalitatea in care inculpatul a relatat ca efectua aceste achizitii, prin plati exclusiv in numerar, modalitate de conducere a unei afaceri ce atesta intentia inculpatului de a se sustrage obligatiilor fiscale.
      De altfel, nici una dintre cele doua achizitii contestate de inculpat nu produce efecte in latura penala a cauzei, SCC.T.SRL devenind platitoare de TVA, asa cum se arata in raportul de expertiza contabila si cum am retinut anterior, inca din data de 28.06.2008, deci cu mult anterior transporturilor contestate. In plus, deficientele majore de tinere a evidentelor contabile si realitatea ca nu a evidentiat corect achizitiile efectuate intracomunitar sunt aspecte ce nu au fost contestate de inculpat si singurele cu relevanta in stabilirea raspunderii penale a acestuia.
      In drept, fapta inculpatului A.I. care, in calitate de asociat unic si administrator al SCC.T.SRL a efectuat in perioada iunie - decembrie 2008 achizitii de marfuri din piata intracomunitara care prin valoare determinau obligatia societatii de inregistrare ca platitor de TVA, fara a evidentia in actele contabile aceste achizitii, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, in speta obligatia de a achita TVA la valoarea achizitiilor efectuate si TVA aferent adaosului comercial, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b din legea 241/2005.
      Sub aspect obiectiv instanta retine ca prin fapta sa de a nu organiza o evidenta contabila exacta a achizitiilor efectuate intracomunitar si de a se sustrage de la inregistrarea societatii ca platitor de TVA inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 242879 lei, din care TVA necolectat la valoarea achizitiilor efectuate de 226895 lei si TVA necolectat aferent adaosului comercial in valoare de 15984 lei. La aceasta suma se adauga dobanzi calculate de expert pana la data de 30.10.2009, in valoare de 60491 lei, inculpatul datorand si in continuare dobanzi pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
      Sub aspectul laturii subiective instanta retine ca inculpatul a comis fapta cu intentie directa, intentie ce rezulta cu prisosinta din numeroasele nereguli identificate de expertul contabil in evidentele SCC.T.SRL. In plus, asa cum am aratat anterior, instanta retine ca inculpatul este singura persoana responsabila pentru modalitatea de organizare si evidentiere a contabilitatii firmei, martorei P.N. neputandu-i-se imputa vreo vina in conditiile in care nu avea nici un raport legal stabilit cu societatea. Mai mult, insasi modalitatea in care inculpatul a inteles sa efectueze tranzactii in derularea afacerilor comerciale, prin plati in numerar si evitand tranzactiile bancare susceptibile de verificari, denota intentia sa de a evita legislatia fiscala, mai ales in conditiile in care inculpatul cunostea reglementarile in materie privind comertul cu legume si fructe (a fost angajat la SC T. C. SRL, societate ce avea un astfel de obiect de activitate si care era administrata de sotia sa, f. 166, d.u.p.).
      Cat priveste cealalta infractiune pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului instanta retine ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 4 din legea 241/2005 pentru a fi atrasa raspunderea penala a inculpatului.
      In primul rand instanta retine ca in cauza se impune schimbarea incadrarii juridice a acestei fapte, din infractiunea prev. de art. 4 din legea 241/2005, in infractiunea prev. de art. 4 din legea 241/2005, cu aplic. art. 13 C.pen. Este incident astfel textul art. 4 al legii in reglementarea anterioara OUG 54/2010, text mai favorabil inculpatului din perspectiva conditiilor de incriminare, fapta constituind infractiune doar daca inculpatul refuza nejustificat, dupa trei somatii, sa prezinte documentele legale ale societatii, in scopul impiedicarii verificarilor financiare.
      In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca inculpatul ar fi fost invitat in patru randuri sa prezinte spre control actele financiar contabile ale societatii si ca acesta nu a dat curs invitatiilor nr. C-10071/27.08.2009 cu confirmarea nr. 44864/28.08.2009, nr. C-10513/02.09.2009 cu confirmarea nr. 5854/09.09.2009, nr. C-11156/16.09.2009 cu confirmarea nr. 14085/17.09.2009 si nr. C-12549/06.10.2009 cu confirmarea nr. 3729/07.10.2009. Din copia confirmarilor de primire atasate dosarului de urmarire penala (f. 21-24) rezulta insa ca invitatiile au fost expediate pe numele societatii SCC.T.SRL. Ori, incepand cu data de 19.03.2009 inculpatul A.I. nu mai avea nici o calitate in aceasta societate si nu putea nici macar sa primeasca o corespondenta adresata acesteia, cu atat mai mult neavand obligatia de a se prezenta la organele fiscale. Aceasta obligatie revenea administratorului societatii de la acel moment, respectiv martorul P.P., cesiunea societatii catre aceasta persoana fiind inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Iasi pentru opozabilitate conform mentiunii nr. 24115/24.03.2009 (f. 29, dosar instanta). De altfel, una dintre invitatiile la care procurorul face trimitere, respectiv nr. 10513, a fost adresata expres martorului (f. 24, d.u.p.), o eventuala preluare si deschidere a corespondentei de catre inculpat presupunand comiterea de catre acesta a infractiunii de violare a secretului corespondentei prev. de art. 195 C.pen.
      S-a argumentat de catre procuror in actul de sesizare a instantei ca inculpatul avea obligatia de a prezenta documentele contabile ale SCC.T.SRL chiar daca nu mai era administratorul firmei intrucat nu predase efectiv aceste documente noului administrator iar verificarile priveau perioada de timp in care inculpatul fusese administrator. Totusi, corespondenta la care se face referire nu era adresata inculpatului, asa cum am aratat anterior, iar acesta nu mai avea de ce sa raspunda in numele SCC.T.SRL. In plus, asa cum s-a mentionat la punctul 2 al actului aditional la actul constitutiv al SCC.T.SRL (act incheiat in fata notarului public conform incheierii de autentificare nr. 3354/19.03.2009), noul actionar si administrator prelua "activul si pasivul, impreuna cu documentele financiar contabile si stampila societatii".
      Prin urmare, raspunderea penala a inculpatului nu poate fi retinuta pentru aceasta infractiune, acesta neavand obligatia de a raspunde invitatiilor adresate de organele fiscale.
      Mai mult, asa cum rezulta din declaratia inculpatului si a sotiei sale, martora A.M.C., inculpatul nici nu a putut lua la cunostinta de invitatiile adresate de organele fiscale, fiind plecat din tara. Aceste sustineri nu pot fi considerate exclusiv subiective in conditiile in care la data de 04.09.2009 fata de inculpatul A.I. a fost emis mandat de arestare preventiva in lipsa intr-o alta cauza, mandat care nu a putut fi pus in executare decat la data de 10.11.2009 (f. 123-127 d.u.p. si 27 dosar instanta). Prin urmare, apare ca veridica sustinerea inculpatului ca nu a luat cunostinta de invitatiile adresate de organele fiscale, acesta nefiind la domiciliul cunoscut de autoritati, existand indicii ca ar fi fost plecat din tara.
      Prin raportare la aceste aspecte, instanta retine ca nu se poate angaja raspunderea penala a inculpatului A.I. pentru infractiunea prev. de art. 4 din legea 241/2005, cu aplic. art. 13 C.pen., impunandu-se achitarea acestuia conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen. Asa cum s-a retinut si in jurisprudenta instantelor interne, pentru a retine vinovatia unei persoane din perspectiva art. 4 al legii 241/2005 este necesar nu numai ca cele trei somatii sa-i fie adresate si comunicate legal, dar si ca acestea sa ajunga la cunostinta persoanei convocate anterior datei la care i se cere sa prezinte documentele solicitate, pentru a indeplini conditiile unei "notificari", unei comunicari corecte din punct de vedere juridic (decizia nr. 264/09.04.2009 si nr. 332/07.05.2009 ale Curtii de Apel Bacau, decizia nr. 102/17.02.2009 a ICCJ). Ori, organele de urmarire penala nu au atasat dosarului cauzei copia invitatiilor la care fac trimitere dovezile de expeditie pentru a se verifica concordanta dintre numele persoanelor invitate, ce anume acte erau solicitate si daca exista posibilitatea legala de a fi prezentate.
      Retinand insa ca in cauza sunt intrunite conditiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen. din perspectiva infractiunii de evaziune fiscala pentru care acelasi inculpat a fost trimis in judecata, in sensul ca fapta exista, constituie infractiune si a fost comisa de inculpat in modalitatea si cu contributia anterior descrise, instanta va dispune condamnarea acestuia.
      La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului pentru infractiunea comisa instanta va avea in vedere dispozitiile art. 72 C.pen. privind dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul de incriminare din legea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, relevat de modalitatea de comitere - inculpatul a actionat in conditiile in care cunostea legislatia incidenta si in scopul prejudicierii bugetului de stat, intr-o perioada de timp redusa dar extrem de prolifica din perspectiva numeroaselor achizitii intracomunitare realizate - dar si persoana inculpatului A.I. care, la acest moment, nu este cunoscut cu antecedente penale, cauza in care a fost arestat preventiv fiind solutionata in prima instanta si nedefinitiva, inculpatul bucurandu-se in continuare de prezumtia de nevinovatie conform art. 52 C.proc.pen.
      Desi lipsit de antecedente penale, instanta nu poate retine in favoarea inculpatului conduita buna in sensul prev. de art. 74 lit. a C.pen. Fata de redactarea textului corespunzator din Codul penal anterior (art. 157 alin. 1 - "infractorul n-a mai savarsit o alta infractiune") se impune concluzia ca o "conduita buna" nu se reduce la absenta antecedentelor penale, ci implica, de asemenea, o atitudine cuviincioasa fata de munca, o comportare corecta in toate relatiile sociale, o respectare riguroasa a indatoririlor ce-i revin. Ori, o astfel de conduita nu a fost probata in cauza de fata, instanta avand, dimpotriva, date suficiente pentru a concluziona ca nu se impune retinerea acestei circumstante atenuante in favoarea inculpatului.
      Prin raportare la datele ce caracterizeaza in ansamblu persoana inculpatului, dar si la circumstantele comiterii infractiunii si prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisa, instanta considera ca aplicarea unei pedepse de 2 ani inchisoare, egala cu minimul special prevazut de lege, corespunde unei juste individualizari a pedepsei.
      In raport de cuantumul pedepsei cu inchisoarea stabilite, prin raportare la dispozitiile art. 65 alin. 2 C.pen. si art. 9 din legea 241/2005, se va aplica inculpatului si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C.pen. - dreptul de a mai ocupa functia de administrator al unei societati comerciale - pentru o perioada de 2 ani, calculata conform disp. art. 66 Cod penal.
      In baza art. 71 C.pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si c - dreptul de a mai ocupa functia de administrator al unei societati comerciale -, pe durata pedepsei principale.
       In raport de prevederile art. 71 alin. 2 C.pen., instanta va interzice inculpatului doar drepturile prevazute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a, lit. b si c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, retinand ca natura faptei savarsite si datele personale ale inculpatului (a fost implicat intr-un conflict extrem de violent, fiind condamnat in prima instanta) conduc la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de textul de lege mentionat.
      Referitor la pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanta constata ca inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator in vederea comiterii infractiunii, motiv pentru care se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, inculpatului urmand a-i fi interzis dreptul de a mai ocupa functia de administrator al unei societati comerciale. De altfel, acesta va deveni si nedemn de a mai ocupa o astfel de functie la momentul ramanerii definitive a condamnarii prin raportare la prevederile art. 12 din legea 241/2005.
      In ceea ce priveste pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanta va avea in vedere hotararea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care instanta europeana a constatat incalcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr.1 ca urmare a interzicerii in baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnata la pedeapsa inchisorii, apreciind ca o restrangere generala, automata si nediferentiata a unui drept fundamental consacrat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, depaseste marja de apreciere acceptabila oricat de larga ar fi, dar si decizia 74/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii. Fata de aceste considerente, apreciind ca in prezenta cauza, din probatoriul administrat, nu rezulta o nedemnitate a inculpatului in ceea ce priveste dreptul de a alege, instanta nu va interzice exercitiul acestui drept de natura electorala si, in consecinta, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal. Intrucat fapta ce face obiectul cauzei nu are legatura cu modalitatea de exercitare a drepturilor si obligatiilor parintesti, iar inculpatul, desi casatorit, nu are copii in intretinere, intrucat nu rezulta din actele dosarului ca inculpatul ar fi fost desemnat, sau sa existe posibilitatea previzibila ca acesta sa fie desemnat, tutore sau curator al unei persoane, instanta nu va interzice inculpatului nici drepturile prev. de art. 64 lit. d si e C.pen.
      Avand in vedere datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, faptul ca acesta nu a mai fost anterior condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infractiuni, varsta inculpatului si faptul ca acesta pare a avea suportul familiei in adoptarea unui comportament licit pe viitor, dar si gravitatea relativ redusa a faptei comise de acesta, prin raportare la cuantumul prejudiciului si modalitatea efectiva de comitere, instanta considera ca simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpat si ca, chiar fara executarea efectiva a pedepsei cu inchisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infractiuni. Instanta are in vedere si faptul ca inculpatul, chiar daca nu a recunoscut comiterea faptelor (de altfel, a si fost achitat pentru una dintre infractiunile pentru care a fost trimis in judecata), s-a prezentat in fata instantei de judecata si pare a constientiza consecintele grave ale comportamentului ilicit adoptat.
      De aceea instanta, in baza art. 81 C.pen., va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului, pe o durata de 4 ani, reprezentand termen de incercare stabilit potrivit art. 82 C.pen. In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii se va suspenda si executarea pedepsei accesorii.
      Instanta, in baza art. 359 C.proc.pen. va atrage atentia inculpatului ca in cazul savarsirii altei infractiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendarii sub supraveghere a pedepsei si executarea acesteia in intregime.
      Cu privire la latura civila a cauzei instanta constata ca partea civila Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, a solicitat obligarea inculpatului A.I. la plata sumei de 303370 lei cu titlu de despagubiri civile, plus dobanda legala.
      Potrivit raportului de expertiza judiciara intocmit in cursul urmaririi penale, prin fapta sa de a nu organiza o evidenta contabila exacta a achizitiilor efectuate intracomunitar si de a se sustrage de la inregistrarea societatii ca platitor de TVA, inculpatul A.I. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 242879 lei, din care TVA necolectat la valoarea achizitiilor efectuate de 226895 lei si TVA necolectat aferent adaosului comercial in valoare de 15984 lei. La aceasta suma se adauga dobanzi calculate de expert pana la data de 30.10.2009, in valoare de 60491 lei, inculpatul datorand si in continuare dobanda legala prev. de art. 120 din OG 92/2003 pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
      Desi inculpatul a contestat cuantumul prejudiciului stabilit de expert sustinerile sale sunt nefondate. Asa cum am aratat in latura penala a cauzei, desi contesta unele achizitii de marfuri pentru care expertul a calculat TVA in raportul atasat dosarului de urmarire penala, inculpatul nu a depus la dosar acte contabile care sa contracareze sustinerile expertului din raportul intocmit. Ori, insusi expertul arata in raportul de expertiza ca exista posibilitatea recalcularii prejudiciului daca inculpatul prezinta documente din care sa rezulte ca a achitat partial TVA-ul calculat, documente ce nu au fost depuse. Faptul ca inculpatul contesta transportul de marfuri din Olanda si Austria sau ca societatea din Austria a negat ca ar fi avut relatii comerciale cu SCC.T.SRL nu inseamna ca inculpatul nu a efectuat acele achizitii, in conditiile in care acestea sunt inregistrate in sistemele informatice consultate de autoritati, inculpatul avea o modalitate de derulare a afacerilor comerciale de natura a evita supravegherea fiscala si nu a tinut o evidenta contabila legala a tranzactiilor efectuate.
      De aceea instanta va admite actiunea civila promovata in cauza si va obliga inculpatul la repararea prejudiciului cauzat, astfel cum a fost anterior defalcat.
      Avand in vedere prevederile art. 11 din legea 241/2005, se va mentine masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente, astfel cum a fost dispusa prin incheierea din data de 09.04.2012.
In baza art. 13 din legea 241/2005 si art. 7 si 21 din legea 26/1990 se va comunica Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Iasi copie a prezentei hotarari, dupa ramanerea definitiva, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare si punerii in practica a interdictiei legale prev. de art. 12 din legea 241/2005.