Actiune in anulare act administrativ fiscal

 Prin cererea inregistrata pe rol sub nr. _/99/2011, contestatoarea S.C. V S.R.L. a formulat plangere impotriva deciziei nr_./20.04.2011 emise de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE IASI, prin care s-a respins plangerea sa impotriva deciziei privind Regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. _/26.10.2010 si a procesului verbal de control al valorii in vama din data de 26.10.2010, incheiat de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi. Solicita contestatoarea anularea deciziei nr_./20.04.2011, admiterea contestatiei, anularea actelor administrative nelegale, admiterea valorii la vama asa cum a declarat in declaratiile vamale si restituirea cautiunii de 3026 lei.
 In motivarea cererii sale, contestatoarea arata ca prin decizia privind Regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. _./26.10.2010 si prin procesul verbal de control al valorii in vama din data de 26.10.2010, incheiat de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, s-a respins valoarea in vama declarata de contestatoare la marfa "boabe de soia", valoare facturata 0,3 USD/kg, s-a stabilit cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg si s-a dispus incasarea garantiei in suma de 3026 lei sub forma de TVA.
 De fapt, la data de 24.09.2010, contestatoarea a importat din Republica Moldova cantitatea de 48 tone de boabe soia la pretul de 0,3 USD/kg, pentru care a depus declaratiile vamale si pentru care a platit suma de 11.350 lei contravaloare TVA. Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, la data efectuarii formalitatilor vamale, a luat decizia amanarii determinarii definitive a valorii in vama, in baza art. 1 din HG 973/2006 si art. 57 al. 4 si 5 din Codul Vamal al Romaniei, liberul la vama fiind dat dupa constituirea garantiei de 3026 lei. Ulterior, in baza art. 8 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert din 1994, ratificat prin Legea 133/1994, s-a respins valoarea la vama declarata de contestator si s-a stabilit cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg, garantia fiind incasata.
 Considera contestatoarea ca valoarea la vama a fost stabilita arbitrar, fara respectarea dispozitiilor legale, nu s-a avut in vedere ca pretul stabilit de parti este cel real, raportat la cantitatea mare de marfa, a fost dovedit cu facturi si a fost negociat. Impunerea arbitrara a unor tarife aduce atingere libertatii comerciale si contractuale si a libertatii de circulatie a marfurilor. Decizia nu indica in mod concret cum s-a stabilit valoarea, ci enumera doar texte de lege.
 DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE IASI a depus intampinare, solicitand respingerea contestatiei. Sustine intimata ca societatea contestatoare nu a depus documente prin care sa probeze valoarea tranzactiilor pentru produsele importate, desi i s-a pus in vedere acest lucru. Petenta nu a prezentat, la solicitare, actele necesare stabilirii valorii, respectiv contractul comercial incheiat cu vanzatorul marfurilor, contractul si polita de asigurare a marfurilor pe parcurs extern, documente bancare privind efectuarea platilor externe si extrasul contului de valuta din care s-a facut plata, orice alte documente relevante. Drept urmare, organele vamale au procedat la compararea valorii de vama declarata cu valori declarate pentru marfuri asemanatoare care provin din aceeasi tara de export, existente in baza de date a AUTORITATII NATIONALE A VAMILOR. Valoarea la vama indicata de petent nu a putut fi primita deoarece art. 8 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert din 1994 pentru determinarea valorii la vama se adauga la pretul efectiv platit sau de platit comisioanele, cheltuielile de intermediere, costul ambalajelor.
 In cauza a fost introdusa DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE, la cererea reclamantului, ca emitent al actelor premergatoare emiterii actului administrativ contestat.
 Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
 Prin decizia nr. _./20.04.2011, pronuntata de Directia Generala a Finantelor Publice Iasi s-a respins ca neintemeiata contestatia formulata de S.C. V S.R.L. impotriva Deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. __./26.10.2010, emisa in baza procesului verbal de control al valorii in vama nr. __./26.10.2010 pentru suma de 3026 lei, reprezentand TVA.
 Prin decizia pentru regularizarea situatiei mentionata, s-a respins valoarea la vama declarata de importator pentru marfa "boabe de soia" la valoarea facturata de 0,3 USD/kg si s-a stabilit ca valoare in vama cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg.
 S-a avut in vedere de organul fiscal faptul ca in baza HG 973/2006 s-a amanat determinarea definitiva a valorii in vama conform art. 57 al. 4 si 5 din Legea 86/2006, fiind necesara ajustarea pretului in baza art. 8 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994. Contribuabilul a avut 30 de zile de la ridicarea marfii timp pentru a depune documente concludente privind determinarea valorii in vama, conform art. 57 din Legea 86/2006, dar nu a depus asemenea documente, astfel incat stabilirea valorii s-a facut de organul fiscal avand in vedere valorile in vama declarate pentru marfuri asemanatoare care provin din aceeasi tara de export existente in baza de date a autoritatii vamale, facandu-se astfel aplicarea art. 3 lit d din HG 973/2006.
 Contribuabilul pretinde ca autoritatile vamale au avut toate inscrisurile necesare la indemana, ca taxa trebuia stabilita in functie de pretul contractat rezultat din facturi si ca stabilirea valorii s-a realizat pe criterii netransparente.
 In drept, in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comertt1994 se stabileste ca "pentru importatori, procesul de stabilire a valorii unui produs in vama reprezinta o problema care poate fi la fel de serioasa ca si taxa vamala aplicata. Acordul privind evaluarea in vama isi propune un sistem de evaluare a marfurilor in vama corect, uniform si neutru, conform realitatilor comerciale. » Regula instituita prin Acordul privind evaluarea in vama este aceea ca autoritatile vamale sa determine valoarea marfurilor pe baza pretului de tranzactie platit sau de platit de catre importator, autoritatile vamale putand sa se abata de la acest principiu atunci cand au dubii serioase cu privire la corectitudinea sau acuratetea valorii declarate de importator sau a documentelor prezentate de acesta. Se prevad cinci metode de stabilire, dupa caz, a valorii la vama(valoarea de tranzactie la marfuri identice, valoarea de tranzactie la marfuri similare, valoarea dedusa, valoarea calculata si valoarea construita), precum si obligatia autoritatilor vamale de a lua in considerare punctele de vedere ale importatorilor.
 Art. 1 al Acordului, care prevede regula stabilirii valorii in functie de pretul tranzactiei, trebuie corelat cu art. 8 din Acord, care prevede, intre altele, ajustari ale pretului efectiv platit sau de platit, atunci cand anumite elemente specifice care sunt considerate ca facand parte din valoarea in vama sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse in pretul efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate.
 Relevante pentru prezenta cauza sunt dispozitiile alineatelor art. 8 cu urmatorul continut:
 "Pentru determinarea valorii in vama conform prevederilor Articolului 1, se vor adauga pretului efectiv platit sau de platit pentru marfurile importate:
a) elementele urmatoare, in masura in care ele sunt suportate de cumparator dar nu au fost incluse in pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri:
 i) comisioanele si cheltuielile de intermediere, cu exceptia comisioanelor de cumparare;
 ii) costul ambalajelor considerate, in scopuri vamale, ca facand un tot cu marfurile;
 iii) costurile ambalajului, cuprinzand atat manopera cat si materialele;
 La elaborarea legislatiei sale, fiecare Membru va stabili prevederi pentru a include in valoarea in vama sau a exclude, in totalitate sau in parte, urmatoarele elemente:
a) cheltuielile de transport a marfurilor importate pana la portul sau locul de import;
b) cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare conexe transportului marfurilor importate pana la portul sau locul de import; si
c) costul asigurarii.
 Orice element care va fi adaugat, in aplicarea prevederilor prezentului articol, pretului efectiv platit sau de platit, va fi bazat exclusiv pe date obiective si cuantificabile.
 Pentru determinarea valorii in vama, nici un element nu va fi adaugat pretului efectiv platit sau de platit, cu exceptia celor care sunt prevazute prin prezentul articol."
 Romania a stabilit in Codul vamal prevederi privind calcularea valorii la vama a marfurilor in art. 57: "La valoarea in vam?, conform prevederilor art. 1 din acordul prev?zut la alin. (1), in m?sura in care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse in pret, se includ:
a) cheltuielile de transport al m?rfurilor importate pan? la frontiera roman?;
b) cheltuielile de inc?rcare, de desc?rcare si de manipulare, conexe transportului, ale m?rfurilor din import aferente parcursului extern;
c) costul asigur?rii pe parcurs extern.
 In speta, contestatorul a incheiat cu F S.R.L. din Republica Moldova un contract pentru achizitionarea a 300 tone de soia boabe. Potrivit intelegerii partilor, locul si receptia marfii este la sediul cumparatorului, in Romania, iar marfa se va livra in vrac. Pretul stabilit, rezultat si din facturi, care a fost si achitat potrivit ordinelor de plata in valuta, este de 300 dolari/tona. Partile au convenit ca "transportul se face prin grija" vanzatorului, costul transportului pana la cumparator fiind suportat de vanzator.
 Mai mult, conform scrisorii de trasura si celorlalte documente depuse si la documentatia intimatei, partile au convenit conditia de vanzare CPT INCOTERMS(Carriage Paid To :Proprietatea, riscul si costurile de asigurari trec catre cumparator in momentul livrarii catre transportator de catre vanzator. Vanzatorul plateste transportul pana la destinatie).
 Organul fiscal a apreciat ca pretul indicat de contestatoare nu cuprinde toate cheltuielile efectuate de cumparator, si a solicitat, in baza art. 57 din Codul vamal, sa se faca dovada nu numai a pretului platit, dar si a altor cheltuieli efectuate de cumparator, care nu sunt cuprinse in pret: cheltuielile de transport pana la frontiera romana, cheltuielile de manipulare aferente parcursului extern si costul asigurarii pe parcurs extern.
 Or, din toate inscrisurile aflate la dispozitia organului vamal rezulta ca societatea contestatoare nu a efectuat costuri cu transportul, acesta cazand in sarcina vanzatorului, prin urmare a fost inclus in pret.
 Din scrisoarea de trasura rezulta chiar ca vanzatorul insusi a fost cel care a transportat marfa vrac, el stampiland conform procedurilor de transport international rubrica "transportator", prin urmare netransmitandu-se nici costurile de asigurare a marfii pana la livrarea ei in Romania catre cumparator si nerealizandu-se nici cheltuieli de manipulare a marfii care sa nu fie cuprinse in pret.
 Din adresa emisa catre contestatoare, rezulta ca organul vamal a solicitat pentru determinarea valorii la vama: contractul comercial si ofertele de pret, contractul si polita de asigurare a marfurilor transportate pe parcurs extern, documente bancare privind efectuarea platilor, orice documente relevante. Cum contractul a fost depus initial la dispozitia intimatei, iar plata a fost probata si in fata instantei, prin ordine de plata, rezulta ca problema asigurarii marfurilor pe parcurs extern este cea care a impiedicat in fapt determinarea valorii la vama. Or, potrivit conditiei de vanzare CPT convenita de parti, valoarea asigurarii pe parcurs extern a fost suportata de vanzator, fiind deci inclusa in pret. Mai mult, asigurarea nu s-a transferat la cumparator nici pe parcurs intern, astfel ca pretul tranzactionat a continut toate cheltuielile facute de cumparator, fiind pe deplin incidenta regula generala ca valoarea la vama trebuie sa fie egala cu cea a tranzactiei, fara alte ajustari. De altfel, apelarea la cea de a doua metoda de stabilire a valorii, pe baza valorii de marfuri similare, s-a facut netransparent, nejustificandu-se de ce nu s-a putut aplica prima metoda, a valorii marfurilor identice, si nefurnizandu-se elemente din care sa rezulte de unde a rezultat valoarea de 0,38 USD/kg, in conditiile in care aplicarea graduala a celor 5 metode este obligatorie.
 Pentru aceste considerente, instanta va admite contestatia, va desfiinta actele fiscale intocmite de intimate si va obliga paratele sa emita decizie pentru valoarea declarata in vama de importator. De asemenea, va desfiinta si retinerea de catre intimate a garantiei stabilite si percepute conform art. 57 al. 4 si 5 din Codul vamal.