Aplicarea dispozitiilor legale privind sanctionarea recidivei postcondamnatorii in situatia in care primul termen al recidivei il constituie o infractiune pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata. Posibilitatea de modifica...

Aplicarea dispozitiilor legale privind sanctionarea recidivei postcondamnatorii in situatia in care primul termen al recidivei il constituie o infractiune pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata.
Posibilitatea de modificarea a regimului sanctionator al recidivei aplicat de instanta care a judecat fondul cauzei pe calea contestatiei la executare; notiunea de "incident" ivit in cursul executarii.
 
Prin cererea formulata de judecatorul delegat la Biroul executari penale din cadrul Tribunalului Iasi, inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.6254/99/2011, s-a formulat contestatie la executarea sentintei penale nr.157/18.03.2011 pronuntata de Tribunalul Iasi motivat de ivirea unui incident in cazul executarii, in sensul deducerii corecte a perioadei executate de condamnatul Z.D., respectiv de la 28.03.2010.
In drept s-au invocat dispozitiile art.461 lit.d C.proc.pen.
Prin contestatia formulata s-a invocat, ca in fapt, prin sentinta penala nr.157 din 18.03.2011 a Tribunalului Iasi, pronuntata in dosarul nr.10036/99/2010, ramasa definitiva prin neapelare s-a dispus:
 "In baza art. 20 C.p. raportat la art.174 C.p. si art.176,lit.c C.p. cu aplicarea art.37,lit.a C.p. condamna pe inculpatul Z.D. la pedeapsa principala de 9 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev si ped de art.64.lit.a,.teza a doua si b C.p. pe o durata de 5 ani, pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor deosebit de grav.
 In baza art.39.alin.1 C.p. raportat la art.34 alin.1 lit.a C.p. si art.35 alin.2 C.p. contopeste pedeapsa de 9 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev si ped de art.64 lit.a, teza a doua si b C.p. pe o durata de 5 ani aplicate prin prezenta sentinta cu pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b c.p. pe o durata de 10 ani aplicate prin Sp.83/1998 a Tribunalului Iasi, definitiva prin DP.1143/2000 a Curtii Supreme de Justitie, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea a detentiunii pe viata si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64, lit.a si b C.p. pe o durata de 10 ani.
 Pe durata si in conditiile art.71 C.p. interzice inculpatului drepturile prev de art. 64,lit.a,teza a doua si b C.p.
Anuleaza mandatul de executare a pedepsei nr. 98/1998/12.05.2000 emis in baza Sp.83/1998 a Tribunalului Iasi, definitiva prin DP.1143/2000 a Curtii Supreme de Justitie, si dispune emiterea unui nou mandat in baza prezentei sentinte, la ramanerea definitiva a acesteia.
 Deduce din pedeapsa detentiunii pe viata perioada executata din 3.03.1997 la zi."
La data de 11.04.2011, Tribunalul Iasi a emis pe numele inculpatului, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.207/2011.
La data de 15.04.2011, Penitenciarul Iasi, cu adresa nr.X332027/PIIS din data de 12.04.2011, a formulat o solicitare instantei de executare prin care a opinat cu privire la oportunitatea promovarii unei contestatii la executare avand ca obiect deducerea corecta a perioadei executate de catre condamnatul Z.D.. S-a motivat in adresa formulata ca, in mod gresit, Tribunalul Iasi a dispus prin sentinta penala sus-mentionata deducerea perioadei executate de condamnat, cu incepere de la data de 03.03.1997, facand aplicarea disp. art.39 alin.1 C.penal, deoarece la data savarsirii infractiunii pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr.157/2011, condamnatul era deja in executarea unei condamnari definitive fiind aplicabile disp. art.39 alin.2 C.penal. In aceste imprejurari se impunea deducerea perioadei executate, cu incepere de la data savarsirii ultimei infractiuni, respectiv, de la data de 28.03.2010.
Urmare a acestei adrese, judecatorul delegat la Biroul Executari Penale din cadrul Tribunalului Iasi, a formulat contestatia la executare de fata.
Instanta a dispus atasarea ds.10036/99/2010 al Tribunalului Iasi in care s-a pronuntat sentinta penala nr.157/18.03.2011.
Analizand actele si lucrarile dosarului, vazand contestatia la executare formulata si argumentele expuse in motivarea acesteia, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.157 din 18.03.2011 a Tribunalului Iasi, pronuntata in dosarul nr.10036/99/2010, ramasa definitiva prin neapelare s-a dispus condamnarea inculpatului Z.D. pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor deosebit de grav prev. si ped. de disp. art. 20 C.p. raportat la art.174 C.p. si art.176,lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. la pedeapsa principala de 9 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev si ped de art.64, lit.a, teza a doua si b C.p. pe o durata de 5 ani,
 In baza art.39, alin.1 C.p. raportat la art.34 alin.1, lit.a C.p. si art. 35, alin.2 C.p. s-a contopit pedeapsa de 9 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev si ped de art.64, lit.a, teza a doua si b C.p. pe o durata de 5 ani aplicate prin prezenta sentinta, cu pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64, lit.a si b c.p. pe o durata de 10 ani aplicate prin Sp.83/1998 a Tribunalului Iasi, definitiva prin DP.1143/2000 a Curtii Supreme de Justitie, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea a detentiunii pe viata si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64, lit.a si b C.p. pe o durata de 10 ani.
 Pe durata si in conditiile art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev de art. 64, lit.a, teza a doua si b C.p.
 S-a dedus din pedeapsa detentiunii pe viata perioada executata din 3.03.1997 la zi si s-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 98/1998/12.05.2000 emis in baza Sp.83/1998 a Tribunalului Iasi, definitiva prin DP.1143/2000 a Curtii Supreme de Justitie, dispunandu-se emiterea unui nou mandat, conform sentintei nr.157/2011 a Tribunalului Iasi.
 Din examinarea fisei de cazier judiciar a condamnatului Z.D., rezulta ca acesta a fost anterior condamnat prin sentinta penala nr.83/1998 a Tribunalului Iasi, definitiva prin decizia penala nr.1143/2000 a Curtii Supreme de Justitie, la pedeapsa rezultanta a detentiunii pe viata si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b C.penal pe o durata de 10 ani.
 Inculpatul a fost arestat preventiv la 03.03.1997, in baza mandatului de arestare preventiva nr.105 din 03.03.1997, de la aceasta data executand pedeapsa detentiunii pe viata aplicata. La data de 28.03.2010, aflat in executarea acestei pedepse, in Penitenciarul Iasi, condamnatul savarseste o noua infractiune, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani inchisoare, prin sentinta penala 157 din 18.03.2011 a Tribunalului Iasi, sentinta prin care, data fiind starea de recidiva a inculpatului, prev. de art.37 lit.a C.penal, s-au aplicat prevederile art.39 alin.1 C.penal, instanta contopind pedeapsa detentiunii pe viata (primul termen al recidivei) cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune (al doilea termen al recidivei). Ca urmare, a dispus deducerea perioadei executate de condamnat, de la 03.03.1997, data de la care a inceput practic executarea pedepsei detentiunii pe viata, in executarea careia se afla condamnatul la data savarsirii noii infractiuni.
 Instanta retine ca nu este intemeiata contestatia la executare formulata, urmand a fi respinsa, pentru mai multe considerente, dupa cum urmeaza.
 In primul rand, stabilirea regimului juridic aplicabil, in speta, aplicarea art.39 alin.1 C.penal (ce presupune contopirea pedepsei stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior cu pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara si ca urmare, deducerea din durata pedepsei a tot ce s-a executat din pedeapsa anterioara) sau a art.39 alin.2 C.penal (care ar fi determinat contopirea doar a restului de pedeapsa ramas de executat din durata pedepsei detentiunii pe viata cu noua pedeapsa de 9 ani inchisoare si in consecinta si deducerea doar a perioadei executate de la data savarsirii ultimei infractiuni) este apanajul exclusiv al instantei care a judecat fondul cauzei, schimbarea temeiului juridic neputand fi operata de instanta de fata, in cadrul restrans reglementat de legiuitor prin art.461 lit.d C.proc.pen. (si nici chiar la lit.a, b, sau c), nefacand parte dintre incidentele ivite in cursul executarii, ci o chestiune legata chiar de solutionarea pe fond a cauzei.
 Se constata astfel, ca dispozitia instantei de fond de a face aplicarea disp. art.39 alin.1 C.penal (in conditiile in care aceasta s-a aflat in imposibilitate sa determine restul de pedeapsa ramas de executat din pedeapsa detentiunii pe viata, avand in vedere ca nu se poate vorbi de un rest al pedepsei detentiunii pe viata pana la intervenirea comutarii sau inlocuirii acesteia cu pedeapsa inchisorii si in conditiile in care inculpatul se afla la data savarsirii noii infractiuni chiar in cursul executarii acestei pedepse (nefiind liberat conditionat), si nu a art.39 alin.2 C.penal a intrat in puterea de lucru judecat, promovarea unei contestatii la executare cu privire la acest aspect neputand sa readuca in discutie, decat sub forma unei cai de atac deghizate, chestiuni ce tin de solutionarea fondului pricinii.
 In ceea ce priveste solicitarea de a se deduce in mod corect din durata pedepsei detentiunii pe viata aplicata numitului Z.D., doar perioada executata de la data savarsirii ultimei infractiuni, respectiv de la 28.03.2010 la zi, instanta constata ca si aceasta chestiune tine, in speta, de solutionarea fondului pricinii, derivand din regimul juridic stabilit de instanta de fond in ceea ce priveste pedeapsa in caz de recidiva, pentru persoana fizica.
 Instanta retine ca pentru ca un "incident" sa poata forma caz de contestatie la executare se cer indeplinite doua conditii: in primul rand, incidentul sa se iveasca in cursul executarii pedepsei, deci o imprejurare ce nu putea fi avuta in vedere la pronuntarea hotararii de condamnare, deoarece altfel neaplicarea sa de catre instanta este o eroare de judecata care nu poate fi inlaturata decat in caile ordinare de atac; in al doilea rand, incidentul sa se refere la executarea hotararii, fara sa atraga schimbari in dispozitivul hotararii definitive de condamnare, sa respecte deci autoritatea de lucru judecat. Or, aplicarea regimului juridic determinat de starea de recidiva, nu poate forma obiect al contestatiei la executare, nefiind indeplinita prima cerinta, iar schimbarea acestuia de catre instanta de fata ar conduce la schimbari in dispozitivul hotararii de condamnare, fiind incompatibila cu cea de-a doua cerinta impusa de legiuitor.
 Pentru toate aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga contestatia la executare formulata.