Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale - distinctie intre situatiile de aplicare a prevederilor art. 300 alin. 2 C.proc.pen. si art. 332 C.proc.pen. Caracterul sanctiunii prevazute de lege pentru nerespectarea de catre proc...
(Decizie nr. 242 din data de 30.03.2010 pronuntata de Tribunalul Iasi)Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale - distinctie intre situatiile de aplicare a prevederilor art. 300 alin. 2 C.proc.pen. si art. 332 C.proc.pen.
Caracterul sanctiunii prevazute de lege pentru nerespectarea de catre procuror a obligatiei de prezentare din nou a materialului de urmarire penala invinuitului, in situatia efectuarii unor noi acte de urmarire penala dupa prezentarea initiala a materialului de urmarire penala.
Prin sentinta penala nr. 3821/10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 13130/245/209 s-au dispus urmatoarele:
In temeiul prevederilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, prin raportare la dispozitiile art. 257, 250 alin. 1, 253 si 254 alin. 1 Cod procedura penala, constata ca actul de sesizare, respectiv rechizitoriul din data de 27.05.2009 intocmit in dosarul cu nr. 2418/P/2008, nu a fost intocmit potrivit dispozitiilor legale si dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, in vederea refacerii actului de sesizare.
In temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Pentru a se pronunta astfel, Judecatoria Iasi a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 27.05.2009, intocmit in dosarul cu nr. 2418/P/2008, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor L.A.C. si L.I.F., acesta din urma minor, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal pentru primul si a art. 99 alin. 3 Cod penal pentru cel de-al doilea. In sarcina inculpatilor s-au retinut, in esenta, urmatoarele:
La data de 22.01.2008, in jurul orelor 15,00, pe drumul comunal din satul B., in statia rezervata mijloacelor de transport in comun, in urma unor discutii in contradictoriu, cei doi inculpati au inceput sa o loveasca pe partea vatamata U.I., luand din caruta acestuia cate o bucata de lemn cu care i-au aplicat lovituri peste corp si cap, dupa care au fugit, partea vatamata necesitand, potrivit certificatului medical-constatator nr. 6477/2008, 30 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
La termenul de judecata din data de 27.11.2009, cu procedura de citare legal indeplinita, instanta a invocat din oficiu exceptia neregularitatii sesizarii prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi. Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, raportat la concluziile reprezentantului Ministerului Public si ale aparatorilor partilor asupra exceptiei, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Punerea in miscare a actiunii penale cu privire la inculpatii L.A.C. si L.I.F. s-a dispus in cuprinsul rechizitoriului. Potrivit art. 257 Cod procedura penala, atunci cand urmarirea penala s-a desfasurat fara punerea in miscare a actiunii penale, procurorul, primind dosarul, il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala, potrivit dispozitiilor art. 250 si urmatoarele, care se aplica in mod corespunzator.
Acest text are in vedere o obligatie pentru procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, de a chema pe invinuit in vederea prezentarii materialului de urmarire penala, un moment procesual esential anterior sesizarii instantei prin rechizitoriu. Prezentarea materialului de urmarire penala este o garantie a dreptului la aparare de care trebuie sa beneficieze invinuitul, care ii permite sa ia cunostinta de lucrarile dosarului, de probele care sustin invinuirea ce i se aduce, si care ii confera posibilitatea de a solicita in cunostinta de cauza administrarea altor probe, precum si de a face orice precizari in apararea sa, inainte de a se dispune trimiterea sa in judecata.
Cu toate acestea, obligatia prezentarii materialului de urmarire penala nu exista, pentru organul de urmarire penala, in cazurile avute in vedere de art. 254 alin. 1 Cod procedura penala, in care efectuarea acestei proceduri esentiale din punct de vedere al respectarii dreptului la aparare si al garantarii unui proces echitabil nu este posibila, si anume daca cel vizat este disparut sau se sustrage de la chemarea ce i s-a facut. Caracterul imperativ al dispozitiilor referitoare la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala este pus in evidenta de alin. 2 al art. 254 Cod procedura penala, potrivit caruia, daca totusi inculpatul ori invinuitul se prezinta de bunavoie, este prins de organele abilitate sau este adus, trebuie sa se procedeze la prezentarea catre acesta a materialului de urmarire penala, pentru a lua cunostinta de probele care sustin invinuirea si a-si putea face apararile in consecinta, cunoscand pozitia acuzarii.
Astfel cum rezulta din procesul-verbal de la fila 27 din dosarul de urmarire penala, inculpatului L.A.C. i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la data de 4.07.2008. La acea data inculpatul L.I.F. fusese audiat, la datele de 19.02.2008 si 3.07.2008. Ulterior, acest din urma inculpat a fost audiat din nou, la data de 21.11.2008, si i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la aceeasi data, astfel cum rezulta din procesul-verbal de la fila 108 din dosarul de urmarire penala. Ulterior acestei audieri, care a reprezentat un act de procedura cu implicatii asupra raspunderii penale a ambilor inculpati, lui L.A.C. nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmarire penala, fiind incalcate dispozitiile art. 253 Cod procedura penala.
Ori, procurorul avea obligatia de a-l chema pe L.A.C. in vederea efectuarii din nou a prezentarii materialului de urmarire penala, iar in cazul in care acesta nu se prezenta de buna-voie la chemarea sa, avea nu numai posibilitatea, conform art. 183 alin. 1 Cod procedura penala, dar si obligatia, astfel cum reiese din art. 254 alin. 2 din acelasi act normativ, sa dispuna aducerea cu mandat a invinuitului, fiind gresit a se considera ca putea lasa la aprecierea acesteia prezentarea sau nu in vederea efectuarii acestei proceduri.
Nici din dosarul de urmarire penala, nici din actul de sesizare nu rezulta nici un fel de date cu privire la imprejurarile care au impiedicat prezentarea din nou a materialului de urmarire penala, si nici nu exista dovada unor demersuri pentru chemarea lui L.A.C. in acest sens la sediul organului de urmarire.
Neindeplinirea obligatiei de a dispune aducerea invinuitului in vederea efectuarii prezentarii materialului de urmarire penala a fost de natura a leza posibilitatea invinuitului de a-si exercita efectiv si eficient dreptul la aparare, in conditiile in care nu a avut cunostinta de continutul celei mai recente declaratii a coinculpatului sau, daca acesta si-a schimbat ori nu pozitia procesuala, neputand aprecia astfel daca se impune a-si modifica apararile ori a propune noi probe. Pe de alta parte, procurorul trebuie sa urmareasca aflarea adevarului, prin administrarea de probe atat in aparare, cat si in acuzare, precum si respectarea caracterului echitabil al procedurii.
Aceasta omisiune are semnificatia incalcarii unor dispozitii legale a caror verificare trebuia efectuata de procuror inainte de a finaliza urmarirea penala prin emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei. Ori, potrivit art. 197 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, care poate fi invocata si din oficiu, in categoria acestor dispozitii inscriindu-se si cele referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala. Din acest punct de vedere, instanta a constatat ca nu a fost regulat sesizata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 27.05.2009, urmand a dispune, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchet in vederea refacerii actului de sesizare.
Impotriva acestei sentinte penale, in termenul legal a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate pentru urmatoarele considerente:
Inculpatului L.A.C. i-a fost prezentat de catre procuror materialul de urmarire penala la data de 04.07.2008.
In faza de urmarire penala invinuitului L.I.F. i-a fost luata o declaratie pe formular tipizat la data de 21.11.2008, iar materialul de urmarire penala i-a fost prezentat de catre procuror in aceeasi zi. Pe parcursul cercetarilor invinuitul L.I.F. a dat doua declaratii, una olograf la data de 19.08.2008 si una pe formular tipizat la data de 03.07.2008, deci anterior datei de 04.07.2008 la care i s-a prezentat inculpatului L.I.F. materialul de urmarire penala. In cele doua declaratii date inculpatul a relatat o situatie de fapt identica cu cea prezentata in declaratia data pe formularul tipizat din data de 21.11.2008. Prin urmare, la momentul prezentarii materialului de urmarire penala inculpatul L.A.C. a cunoscut pozitia procesuala a inculpatului L.I.F. si a avut posibilitatea de a-si formula apararea si de a solicita administrarea de probe in raport cu aceasta.
Avand in vedere aspectele mai sus mentionate este evident ca inculpatului L.A.C. nu i s-a incalcat dreptul la aparare si nu i s-a creat o situatie mai grea, avand in vedere declaratiile similare ale coinculpatilor si faptul ca acesta este fratele inculpatului L.I.F., fiindu-i astfel mai usor sa cunoasca pozitia procesuala a acestuia. Pe parcursul cercetarilor coinculpatii au fost constanti in declaratiile lor, amandoi incercand sa-si justifice fapta comisa prin existenta unei presupuse legitime aparari fata de agresiunea initiata de catre partea vatamata U.I. In aceste conditii, faptul ca inculpatului L.I.F. i-a fost luata o declaratie pe formular tipizat ulterior datei la care i s-a prezentat inculpatului L.A.C. materialul de urmarire penala nu trage nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala.
Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala nu este sanctionata de lege cu nulitatea absoluta, incalcarea acestor prevederi atragand potrivit art. 197 alin.1 Cod procedura penala, sanctiunea nulitatii numai atunci cand s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului si a fost invocata in termenele legale. In cazul de fata, prin neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala inculpatului L.A.C. dupa reaudierea in calitate de invinuiti a inculpatului L.I.F., nu i-a fost produs nici o vatamare procesuala, nefiindu-i lezat dreptul de a-si exercita efectiv si eficient dreptul la aparare.
Pe de alta parte, in baza art. 197 alin.2 Cod procedura penala, sunt precizate fara echivoc incalcarile care atrag nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala. Motivul in baza caruia instanta de fond a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi nu se incadreaza in dispozitiile textului de lege anterior mentionat, in acest sens pronuntandu-se si practica judiciara ( decizia penala nr. 782/29.10.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi).
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta penala criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si conditiile prevazute de art. 385 indice 6 alin 3 Cod procedura penala, tribunalul constata ca recursul de fata este fondat si urmeaza sa-l admita ca atare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 252 Cod procedura penala, daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor, precum si completarea cercetarii penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii. Potrivit art. 253 Cod procedura penala, organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.
Or, in speta, Tribunalul nu poate retine nici una dintre aceste imprejurari, pentru urmatoarele considerente:
La data de 4.07.2008, inculpatului L.A.C., cercetat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 Cod penal, constand in aceea ca in ziua de 22.01.2008, aflandu-se impreuna cu fratele sau, coinculpatul L.I.F., pe drumul comunal din satul B., in urma unor discutii in contradictoriu cu partea vatamata U.I., au aplicat lovituri cu corpuri contondente peste cap si corp, cauzandu-i leziuni vindecabile in 30 de zile, i-a fost prezentat materialul de urmarire penala.
La data de 19.02.2008 si 3.07.2008, inculpatului minor L.I.F. i-au fost luate declaratii de invinuit in care acesta a sustinut versiunea coinculpatului L.A.C.
Ulterior, inculpatul minor s-a sustras urmaririi penale, in cauza emitandu-se de catre organul de urmarire penala mai multe mandate de aducere.
Dupa identificarea inculpatului L.I.F. la data de 21.11.2008, i-a fost luata a noua declaratie inculpatului, avand in esenta acelasi continut cu cele date anterior in cauza, la data de 21.11.2008, prezentandu-i-se de asemenea, materialul de urmarire penala.
Tribunalul apreciaza ca in speta, imprejurarea neprezentarii din nou a materialului de urmarire penala inculpatului L.A.C. nu atrage nulitatea absoluta prev. de art. 197 alin.2 Cod procedura penala, neincadrandu-se in dispozitiile relative la sesizarea instantei.
Neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala poate atrage, de principiu, sanctiunea nulitatii relative in conditiile art. 197 alin.1 Cod procedura penala, daca prezentarea este obligatorie potrivit legii si numai daca a cauzat invinuitului sau inculpatului o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului. Doar in mod exceptional, ea este de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute, atunci cand priveste un inculpat, aflat intr-una din situatiile prev. de art. 171 alin.2 Cod penal, privind asistenta juridica obligatorie in cursul urmaririi penale.
In consecinta, Tribunalul retine ca, criticile Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi sunt intemeiate.
Mai mult, in cauza, parchetul ar fi putut dispune, disjungerea cauzei in ce-l priveste pe inculpatul minor L.I.F. ( avand in vedere ca acesta se sustragea urmaririi penale) dispunand trimiterea in judecata doar a inculpatului major L.A.C.
In cauza, nu s-au mai efectuat acte de urmarire penala, care sa il priveasca direct pe acesta din urma, ci doar acte de urmarire penala referitoare la inculpatul minor caruia i s-a prezentat ulterior materialul de urmarire penala.
Mai mult, Tribunalul apreciaza ca in mod gresit, Judecatoria Iasi a restituit cauza la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, in temeiul disp. art. 300 alin.2 Cod procedura penala, textul de lege invocat referindu-se la neregularitatea actului de sesizare al instantei, restituirea avand ca scop refacerea actului de sesizare, pe cand in speta, motivarea instantei de fond se refera la refacerea urmaririi penale, care ar fi trebuit sa presupuna o noua prezentare a materialului de urmarire penala si abia apoi, intocmirea rechizitoriului.
Or, asa cum s-a precizat motivul de nulitate absoluta indicat de prima instanta ( respectiv nerespectarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei), ar fi atras, in conditiile in care ar fi fost incident in cauza, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, in conditiile art. 332 alin.2 Cod procedura penal si nu restituirea in vederea refacerii actului de sesizare, care indeplineste din punct de vedere formal, toate cerintele impuse de lege.
Fata de cele mai sus expuse, constatand nelegalitatea si netemeinicia hotararii criticate, in baza art. 385 indice 15 pct. 2 Cod procedura penala, tribunalul va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, impotriva sentintei penale nr.3821/11.12.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 13130/245/2009, incheiere pe care o va casa integral, trimitand cauza Judecatoriei Iasi.
Caracterul sanctiunii prevazute de lege pentru nerespectarea de catre procuror a obligatiei de prezentare din nou a materialului de urmarire penala invinuitului, in situatia efectuarii unor noi acte de urmarire penala dupa prezentarea initiala a materialului de urmarire penala.
Prin sentinta penala nr. 3821/10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 13130/245/209 s-au dispus urmatoarele:
In temeiul prevederilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, prin raportare la dispozitiile art. 257, 250 alin. 1, 253 si 254 alin. 1 Cod procedura penala, constata ca actul de sesizare, respectiv rechizitoriul din data de 27.05.2009 intocmit in dosarul cu nr. 2418/P/2008, nu a fost intocmit potrivit dispozitiilor legale si dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, in vederea refacerii actului de sesizare.
In temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Pentru a se pronunta astfel, Judecatoria Iasi a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 27.05.2009, intocmit in dosarul cu nr. 2418/P/2008, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor L.A.C. si L.I.F., acesta din urma minor, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal pentru primul si a art. 99 alin. 3 Cod penal pentru cel de-al doilea. In sarcina inculpatilor s-au retinut, in esenta, urmatoarele:
La data de 22.01.2008, in jurul orelor 15,00, pe drumul comunal din satul B., in statia rezervata mijloacelor de transport in comun, in urma unor discutii in contradictoriu, cei doi inculpati au inceput sa o loveasca pe partea vatamata U.I., luand din caruta acestuia cate o bucata de lemn cu care i-au aplicat lovituri peste corp si cap, dupa care au fugit, partea vatamata necesitand, potrivit certificatului medical-constatator nr. 6477/2008, 30 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
La termenul de judecata din data de 27.11.2009, cu procedura de citare legal indeplinita, instanta a invocat din oficiu exceptia neregularitatii sesizarii prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi. Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, raportat la concluziile reprezentantului Ministerului Public si ale aparatorilor partilor asupra exceptiei, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Punerea in miscare a actiunii penale cu privire la inculpatii L.A.C. si L.I.F. s-a dispus in cuprinsul rechizitoriului. Potrivit art. 257 Cod procedura penala, atunci cand urmarirea penala s-a desfasurat fara punerea in miscare a actiunii penale, procurorul, primind dosarul, il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala, potrivit dispozitiilor art. 250 si urmatoarele, care se aplica in mod corespunzator.
Acest text are in vedere o obligatie pentru procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, de a chema pe invinuit in vederea prezentarii materialului de urmarire penala, un moment procesual esential anterior sesizarii instantei prin rechizitoriu. Prezentarea materialului de urmarire penala este o garantie a dreptului la aparare de care trebuie sa beneficieze invinuitul, care ii permite sa ia cunostinta de lucrarile dosarului, de probele care sustin invinuirea ce i se aduce, si care ii confera posibilitatea de a solicita in cunostinta de cauza administrarea altor probe, precum si de a face orice precizari in apararea sa, inainte de a se dispune trimiterea sa in judecata.
Cu toate acestea, obligatia prezentarii materialului de urmarire penala nu exista, pentru organul de urmarire penala, in cazurile avute in vedere de art. 254 alin. 1 Cod procedura penala, in care efectuarea acestei proceduri esentiale din punct de vedere al respectarii dreptului la aparare si al garantarii unui proces echitabil nu este posibila, si anume daca cel vizat este disparut sau se sustrage de la chemarea ce i s-a facut. Caracterul imperativ al dispozitiilor referitoare la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala este pus in evidenta de alin. 2 al art. 254 Cod procedura penala, potrivit caruia, daca totusi inculpatul ori invinuitul se prezinta de bunavoie, este prins de organele abilitate sau este adus, trebuie sa se procedeze la prezentarea catre acesta a materialului de urmarire penala, pentru a lua cunostinta de probele care sustin invinuirea si a-si putea face apararile in consecinta, cunoscand pozitia acuzarii.
Astfel cum rezulta din procesul-verbal de la fila 27 din dosarul de urmarire penala, inculpatului L.A.C. i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la data de 4.07.2008. La acea data inculpatul L.I.F. fusese audiat, la datele de 19.02.2008 si 3.07.2008. Ulterior, acest din urma inculpat a fost audiat din nou, la data de 21.11.2008, si i-a fost prezentat materialul de urmarire penala la aceeasi data, astfel cum rezulta din procesul-verbal de la fila 108 din dosarul de urmarire penala. Ulterior acestei audieri, care a reprezentat un act de procedura cu implicatii asupra raspunderii penale a ambilor inculpati, lui L.A.C. nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmarire penala, fiind incalcate dispozitiile art. 253 Cod procedura penala.
Ori, procurorul avea obligatia de a-l chema pe L.A.C. in vederea efectuarii din nou a prezentarii materialului de urmarire penala, iar in cazul in care acesta nu se prezenta de buna-voie la chemarea sa, avea nu numai posibilitatea, conform art. 183 alin. 1 Cod procedura penala, dar si obligatia, astfel cum reiese din art. 254 alin. 2 din acelasi act normativ, sa dispuna aducerea cu mandat a invinuitului, fiind gresit a se considera ca putea lasa la aprecierea acesteia prezentarea sau nu in vederea efectuarii acestei proceduri.
Nici din dosarul de urmarire penala, nici din actul de sesizare nu rezulta nici un fel de date cu privire la imprejurarile care au impiedicat prezentarea din nou a materialului de urmarire penala, si nici nu exista dovada unor demersuri pentru chemarea lui L.A.C. in acest sens la sediul organului de urmarire.
Neindeplinirea obligatiei de a dispune aducerea invinuitului in vederea efectuarii prezentarii materialului de urmarire penala a fost de natura a leza posibilitatea invinuitului de a-si exercita efectiv si eficient dreptul la aparare, in conditiile in care nu a avut cunostinta de continutul celei mai recente declaratii a coinculpatului sau, daca acesta si-a schimbat ori nu pozitia procesuala, neputand aprecia astfel daca se impune a-si modifica apararile ori a propune noi probe. Pe de alta parte, procurorul trebuie sa urmareasca aflarea adevarului, prin administrarea de probe atat in aparare, cat si in acuzare, precum si respectarea caracterului echitabil al procedurii.
Aceasta omisiune are semnificatia incalcarii unor dispozitii legale a caror verificare trebuia efectuata de procuror inainte de a finaliza urmarirea penala prin emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei. Ori, potrivit art. 197 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, care poate fi invocata si din oficiu, in categoria acestor dispozitii inscriindu-se si cele referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala. Din acest punct de vedere, instanta a constatat ca nu a fost regulat sesizata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 27.05.2009, urmand a dispune, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchet in vederea refacerii actului de sesizare.
Impotriva acestei sentinte penale, in termenul legal a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate pentru urmatoarele considerente:
Inculpatului L.A.C. i-a fost prezentat de catre procuror materialul de urmarire penala la data de 04.07.2008.
In faza de urmarire penala invinuitului L.I.F. i-a fost luata o declaratie pe formular tipizat la data de 21.11.2008, iar materialul de urmarire penala i-a fost prezentat de catre procuror in aceeasi zi. Pe parcursul cercetarilor invinuitul L.I.F. a dat doua declaratii, una olograf la data de 19.08.2008 si una pe formular tipizat la data de 03.07.2008, deci anterior datei de 04.07.2008 la care i s-a prezentat inculpatului L.I.F. materialul de urmarire penala. In cele doua declaratii date inculpatul a relatat o situatie de fapt identica cu cea prezentata in declaratia data pe formularul tipizat din data de 21.11.2008. Prin urmare, la momentul prezentarii materialului de urmarire penala inculpatul L.A.C. a cunoscut pozitia procesuala a inculpatului L.I.F. si a avut posibilitatea de a-si formula apararea si de a solicita administrarea de probe in raport cu aceasta.
Avand in vedere aspectele mai sus mentionate este evident ca inculpatului L.A.C. nu i s-a incalcat dreptul la aparare si nu i s-a creat o situatie mai grea, avand in vedere declaratiile similare ale coinculpatilor si faptul ca acesta este fratele inculpatului L.I.F., fiindu-i astfel mai usor sa cunoasca pozitia procesuala a acestuia. Pe parcursul cercetarilor coinculpatii au fost constanti in declaratiile lor, amandoi incercand sa-si justifice fapta comisa prin existenta unei presupuse legitime aparari fata de agresiunea initiata de catre partea vatamata U.I. In aceste conditii, faptul ca inculpatului L.I.F. i-a fost luata o declaratie pe formular tipizat ulterior datei la care i s-a prezentat inculpatului L.A.C. materialul de urmarire penala nu trage nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala.
Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala nu este sanctionata de lege cu nulitatea absoluta, incalcarea acestor prevederi atragand potrivit art. 197 alin.1 Cod procedura penala, sanctiunea nulitatii numai atunci cand s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului si a fost invocata in termenele legale. In cazul de fata, prin neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala inculpatului L.A.C. dupa reaudierea in calitate de invinuiti a inculpatului L.I.F., nu i-a fost produs nici o vatamare procesuala, nefiindu-i lezat dreptul de a-si exercita efectiv si eficient dreptul la aparare.
Pe de alta parte, in baza art. 197 alin.2 Cod procedura penala, sunt precizate fara echivoc incalcarile care atrag nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala. Motivul in baza caruia instanta de fond a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi nu se incadreaza in dispozitiile textului de lege anterior mentionat, in acest sens pronuntandu-se si practica judiciara ( decizia penala nr. 782/29.10.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi).
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si sentinta penala criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si conditiile prevazute de art. 385 indice 6 alin 3 Cod procedura penala, tribunalul constata ca recursul de fata este fondat si urmeaza sa-l admita ca atare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 252 Cod procedura penala, daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor, precum si completarea cercetarii penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii. Potrivit art. 253 Cod procedura penala, organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.
Or, in speta, Tribunalul nu poate retine nici una dintre aceste imprejurari, pentru urmatoarele considerente:
La data de 4.07.2008, inculpatului L.A.C., cercetat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 Cod penal, constand in aceea ca in ziua de 22.01.2008, aflandu-se impreuna cu fratele sau, coinculpatul L.I.F., pe drumul comunal din satul B., in urma unor discutii in contradictoriu cu partea vatamata U.I., au aplicat lovituri cu corpuri contondente peste cap si corp, cauzandu-i leziuni vindecabile in 30 de zile, i-a fost prezentat materialul de urmarire penala.
La data de 19.02.2008 si 3.07.2008, inculpatului minor L.I.F. i-au fost luate declaratii de invinuit in care acesta a sustinut versiunea coinculpatului L.A.C.
Ulterior, inculpatul minor s-a sustras urmaririi penale, in cauza emitandu-se de catre organul de urmarire penala mai multe mandate de aducere.
Dupa identificarea inculpatului L.I.F. la data de 21.11.2008, i-a fost luata a noua declaratie inculpatului, avand in esenta acelasi continut cu cele date anterior in cauza, la data de 21.11.2008, prezentandu-i-se de asemenea, materialul de urmarire penala.
Tribunalul apreciaza ca in speta, imprejurarea neprezentarii din nou a materialului de urmarire penala inculpatului L.A.C. nu atrage nulitatea absoluta prev. de art. 197 alin.2 Cod procedura penala, neincadrandu-se in dispozitiile relative la sesizarea instantei.
Neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala poate atrage, de principiu, sanctiunea nulitatii relative in conditiile art. 197 alin.1 Cod procedura penala, daca prezentarea este obligatorie potrivit legii si numai daca a cauzat invinuitului sau inculpatului o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului. Doar in mod exceptional, ea este de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute, atunci cand priveste un inculpat, aflat intr-una din situatiile prev. de art. 171 alin.2 Cod penal, privind asistenta juridica obligatorie in cursul urmaririi penale.
In consecinta, Tribunalul retine ca, criticile Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi sunt intemeiate.
Mai mult, in cauza, parchetul ar fi putut dispune, disjungerea cauzei in ce-l priveste pe inculpatul minor L.I.F. ( avand in vedere ca acesta se sustragea urmaririi penale) dispunand trimiterea in judecata doar a inculpatului major L.A.C.
In cauza, nu s-au mai efectuat acte de urmarire penala, care sa il priveasca direct pe acesta din urma, ci doar acte de urmarire penala referitoare la inculpatul minor caruia i s-a prezentat ulterior materialul de urmarire penala.
Mai mult, Tribunalul apreciaza ca in mod gresit, Judecatoria Iasi a restituit cauza la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, in temeiul disp. art. 300 alin.2 Cod procedura penala, textul de lege invocat referindu-se la neregularitatea actului de sesizare al instantei, restituirea avand ca scop refacerea actului de sesizare, pe cand in speta, motivarea instantei de fond se refera la refacerea urmaririi penale, care ar fi trebuit sa presupuna o noua prezentare a materialului de urmarire penala si abia apoi, intocmirea rechizitoriului.
Or, asa cum s-a precizat motivul de nulitate absoluta indicat de prima instanta ( respectiv nerespectarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei), ar fi atras, in conditiile in care ar fi fost incident in cauza, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, in conditiile art. 332 alin.2 Cod procedura penal si nu restituirea in vederea refacerii actului de sesizare, care indeplineste din punct de vedere formal, toate cerintele impuse de lege.
Fata de cele mai sus expuse, constatand nelegalitatea si netemeinicia hotararii criticate, in baza art. 385 indice 15 pct. 2 Cod procedura penala, tribunalul va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, impotriva sentintei penale nr.3821/11.12.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 13130/245/2009, incheiere pe care o va casa integral, trimitand cauza Judecatoriei Iasi.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012