Infractiunea de talharie - retinerea formei continuate a infractiunii in situatia afectarii patrimoniului unor persoane diferite; Analiza probelor administrate in cursul procesului penal - valoarea probanta a declaratiei martorului ocular care nu a ...

Infractiunea de talharie - retinerea formei continuate a infractiunii in situatia afectarii patrimoniului unor persoane diferite;
Analiza probelor administrate in cursul procesului penal - valoarea probanta a declaratiei martorului ocular care nu a putut fi audiat de instanta de judecata in conditii de contradictorialitate; aplicarea principiului in dubio pro reo.
 
 Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi din data de 01.04.2010 a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul S.N., pentru savarsirea infractiunilor de talharie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. si talharie urmata de moartea victimei prev. de art. 211 alin. 1, 3 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
In fapt, in actul de sesizare a instantei de judecata s-a retinut ca in noaptea de 21/22.11.2009, in jurul orelor 22:30-23:00, inculpatul S.N. a venit, insotit de un alt tanar, la locul in care partile vatamate R.Z. si C.M. dormeau impreuna cu martorul A.M., respectiv in cartierul Dacia, la intersectia strazilor Buridava si Vitejilor. Aici inculpatul a inceput sa le vorbeasca urat si sa-i ameninte pe cei trei boschetari, solicitandu-le banii pe care-i aveau asupra lor. De frica, partea vatamata R.Z. i-a dat inculpatului suma de 3 lei iar C.M. suma de 6 lei. Intrucat martorul A.M. nu avea bani asupra lui inculpatul l-a amenintat atat pe el cat si pe cele doua parti vatamate ca, daca pana in seara urmatoare nu ii mai fac rost de suma de 60 lei ii va bate pana ii va omori. Apoi inculpatul si insotitorul sau s-au indepartat de grupul celor trei. In urma lui, martorul A.M. si partea vatamata C.M. au inceput sa consume dintr-o sticla de vin in timp ce martora R.Z. s-a culcat. In acest timp, inculpatul s-a deplasat pe spatiul verde unde asezat pe o plapuma dormea victima V.V. si a inceput sa-l loveasca cerandu-i totodata banii pe care ii avea asupra lui. Intrucat scena se derula foarte aproape de locul unde se gasea martorul A.M., respectiv la distanta de 5-6 metri, acesta din urma a putut vedea cum inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu picioarele pe V.V., mai exact cu talpa adidasilor cu care inculpatul era incaltat cu precadere in zona capului si pieptului, trantindu-l pe spate. A cautat apoi sub salteaua pe care dormea victima si si-a insusit suma de 11 lei. Cum inculpatul stia ca fusese vazut de catre martor a mers apoi la acesta si l-a amenintat din nou ca, daca va spune ceva la politie, ii va omori pentru ca lui oricum nu ii este frica si a mai facut puscarie. Pentru a fi mai convingator inculpatul l-a amenintat pe martor cu un cutit cu buton moment in care martorul avea sa vada asupra inculpatului bancnota de 100 de mii lei vechi pe care o sustrasese de la victima V.V.. De frica inculpatului, martorul nu a avut curajul sa mearga la locul unde ramasese victima V.V. insa starea acesteia a fost sesizata de catre alti martori ce treceau prin zona si care au anuntat salvarea. Victima a decedat insa in mai putin de 24 de ore, medicii legisti constatand ca moartea victimei s-a datorat comei cerebrale consecutive hemoragiei subarahnoidiene in panza, contuziei grave cerebrale, complicata in evolutie cu bronhopneumonie hipostatica. Cadavrul mai prezenta un infiltrat cervical anterior, consecutiv cel mai probabil comprimarii formatiunilor gatului cu mana si care nu a avut rol tanatogenerator necesitand in caz de supravietuire 8-10 zile de ingrijiri medicale. Cu privire la aceasta din urma constatare este de observat ca, la un moment dat, martorul A.M. a vazut cum inculpatul s-a aplecat asupra victimei, acesta fiind cel mai probabil si momentul sugrumarii.
Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmaririi penale s-a intocmit proces verbal de cercetare a locului faptei si plansa foto, proces verbal de recunoastere dupa fotografii, au fost audiati partea vatamata R.Z., martorii A.M., M.Gh. G.M., C.C. si C.P., precum si inculpatul S.N., si s-a intocmit proces verbal referitor la imposibilitatea audierii partii vatamate C.M.. De asemenea, a fost intocmit raport medico-legal de necropsie si planse foto referitor la victima V.V..
Pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a procedat la aducerea la cunostinta inculpatului a drepturilor procesuale si a acuzarii, ocazie cu care acesta a declarat ca nu doreste sa fie audiat cu privire la faptele de care este acuzat (f. 19), si a solicitat Primariei Comunei Rediu desemnarea unui curator pentru partea vatamata C.M. (f. 29).
In aparare, inculpatul S.N., prin aparator ales, a solicitat instantei administrarea probei testimoniale cu audierea martorilor S.G., A.A., B.E., P.F. si A.Cs., precum si a martorului A.C. despre care s-a sustinut ca ar fi martor ocular, a probei cu inscrisuri si a probei cu inregistrari audio video (f. 55).
 Instanta a incuviintat ca fiind pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei proba testimoniala, dispunand audierea martorilor S.G., A.C. si A.Cs., si proba cu inscrisuri, respingand cererea referitoare la probele audio video cu privire la care nu s-a precizat teza probatorie si unde se afla pentru a fi solicitate. La termenul din data de 31.03.2011 instanta a respins cererea de audiere si a martorilor A.A., B.E. si P.F. intrucat teza probatorie propusa era aceeasi cu cea referitoare la audierea martorilor S.G. si A.Cs., deja audiati.
Instanta a procedat la audierea martorului A.C. (f. 91), precum si a martorilor A.C. (f. 118), M.Gh. (f. 119), C.P. (f. 232), G.M. (f. 258), C.C. (f. 259) si S.G. (f. 340) si a dispus efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpat, referat intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi si care a fost atasat la dosarul cauzei (f. 336).
In ciuda numeroaselor demersuri facute de instanta de judecata nu au putut fi identificate si audiate partile vatamate R.Z. si C.M., si nici martorul A.M., acesta din urma decedand la data de 26.01.2011 (f. 251).
Pe tot parcursul procedurii inculpatul S.N. s-a prevalat de dreptul la tacere.
La termenul din data de 17.02.2011 instanta, din oficiu, a pus in discutia contradictorie a partilor schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului prin rechizitoriu.
Referitor la schimbarea de incadrare juridica pusa in discutie, instanta retine urmatoarele:
Din analiza descrierii faptei realizata de procuror in actul de sesizare a instantei de judecata rezulta dincolo de orice dubiu ca la trimiterea in judecata a inculpatului S.N., sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie s-a avut in vedere faptul ca in noaptea de 21/22.11.2009 acesta a deposedat, prin folosirea amenintarii, pe partile vatamate R.Z. si C.M. de sumele de 3 si respectiv 6 lei. Ori, in conditiile in care se retine ca prin activitatea infractionala desfasurata de inculpat au fost amenintate doua parti vatamate si au fost afectate patrimoniile apartinand ambelor, este evident ca infractiunea de talharie retinuta nu poate imbraca forma simpla, fiind vorba de doua acte materiale ce intra in continutul aceleiasi infractiuni, instanta fiind sesizata cu intreaga situatie de fapt, situatie de fapt careia insa procurorul i-a dat o incadrare juridica gresita.
Pe de alta parte, infractiunea de talharie urmata de moartea victimei (constand in aceea ca la aceeasi data inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu piciorul victimei V.V., caruia i-a sustras suma de 11 lei) a fost incadrata de procuror doar in dispozitiile art. 211 alin. 1 si 3 C.pen. Ori, asa cum se constata din expunerea detaliata a situatiei de fapt retinute de procuror, presupusa agresiune ar fi fost comisa de inculpat in noaptea de 21/22.11.2009, in timp ce victima V.V. dormea. In acelasi timp, din declaratiile martorilor rezulta ca victima obisnuia sa doarma in gradina unui bloc, spatiu public cum rezulta si din relatarile martorului C.C., proprietarii de apartamente avand drept de proprietate doar asupra terenului de sub bloc. In aceste conditii este evident ca referitor la aceasta infractiune, astfel cum este descrisa in actul de sesizare a instantei de judecata, opereaza si agravantele prevazute de alin. 2 lit. b si c ale art. 211 C.pen., respectiv savarsirea infractiunii in timpul noptii si in loc public.
Referitor tot la incadrarea juridica a celor doua infractiuni pentru comiterea carora inculpatul S.N. a fost trimis in judecata, instanta mai retine ca procurorul a retinut incidenta dispozitiilor privind starea de recidiva, aspect care insa nu este sustinut de fisa de cazier judiciar a inculpatului. Potrivit fisei de cazier (f. 71, d.u.p.), inculpatul S.N. a fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de talharie, pedeapsa pe care a executat-o in perioada 06.03.2007 - 03.08.2009, cand a fost liberat conditionat, cu un rest de pedeapsa de executat de 398 zile inchisoare. Ori, rezulta clar din fisa de cazier ca aceasta condamnare a fost dispusa in timpul minoritatii inculpatului, fiind nelegal a retine starea de recidiva in sarcina acestuia in raport de prevederile art. 38 alin. 1 lit. a C.pen.
Cum insa faptele ce fac obiectul cauzei de fata se sustine de catre procuror ca ar fi fost comise la data de 21/22.11.2009, deci inainte de considerarea ca executata a pedepsei anterioare, incidente in cazul ambelor infractiuni sunt dispozitiile art. 40 C.pen. si nu cele privind starea de recidiva.
Fata de considerentele anterior expuse, instanta, in baza art. 334 C.proc.pen. va dispune schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul S.N. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, respectiv, din infractiunile prev. de art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. si art. 211 alin. 1 si 3 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., in infractiunile prev. de art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 40 C.pen. si cea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 3 C.pen., cu aplic. art. 40 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
  Analizand probatoriile administrate in faza urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, instanta retine ca vinovatia inculpatului S.N. in comiterea faptelor descrise in actul de sesizare a instantei nu poate fi retinuta dincolo de orice dubiu.
Desi la debutul urmaririi penale au existat indicii temeinice referitoare la posibila comitere de catre inculpatul S.N. a infractiunilor pentru care era cercetat, aceste indicii, departe de a fi confirmate pe parcursul cercetarii judecatoresti, au fost dimpotriva mai mult subrezite.
Astfel, toata urmarirea penala si acuzatia adusa inculpatului S.N. de catre procurori au avut la baza declaratia partii vatamate R.Z. si a martorului A.M., persoane care nu au putut fi audiate nemijlocit de catre instanta de judecata, partea vatamata fiind de negasit, la fel si martorul (timp de mai bine de 1 an) pana la decesul acestuia intervenit la data de 26.01.2011.
Desi instanta retine ca a facut toate demersurile posibile pentru gasirea si audierea celor doua persoane, a dispune condamnarea inculpatului doar pe baza declaratiilor date de cei doi in cursul urmaririi penale ar insemna incalcarea disp. art. 6 din CEDO privind dreptul inculpatului la un proces echitabil. Aceasta intrucat inculpatul nu a avut posibilitatea pe parcursul procedurii sa interogheze martorul si partea vatamata si sa examineze prin observatii sau intrebari declaratiile acestora (a se vedea CEDO, cauzele Constantin si Stoian impotriva Romaniei si Caka impotriva Albaniei). Intrucat inca de la debutul urmaririi penale se cunostea faptul ca cele doua persoane sunt persoane fara adapost, era de datoria acuzarii sa asigure cazarea acestora in unitati speciale (camine) pentru a se asigura interogarea lor de catre instanta de judecata.
In plus, declaratiile date de partea vatamata R.Z. si de martorul A.M. in cursul urmaririi penale sufera de numeroase inadvertente si contradictii.
Astfel, in prima declaratie data in fata organelor de politie (f. 2, d.u.p.) partea vatamata R.Z. arata ca fiind amenintata cu bataia de inculpatul S.N. a dat acestuia 3 lei. Ulterior, intr-o declaratie mai detaliata data in fata procurorului (f. 36, d.u.p.) aceeasi parte vatamata arata ca a fost amenintata de un tanar, despre care a aflat de la martorul A.M. ca se numeste N., ca o bate pana o omoara daca nu-i da bani, context in care aceasta a dat tanarului respectiv 3 lei iar numita C.M. 4 lei. Acest tanar era insotit de un altul, de 14-15 ani, mai mic de statura, care insa nu a intervenit cu nimic in evenimente. Sustine partea vatamata ca dupa ce a luat banii si le-a spus ca pana seara urmatoare sa-i mai faca rost de 60 lei, N. si celalalt tanar au plecat spre strada principala, ea, martorul A.M. si numita C.M. culcandu-se. Mai arata partea vatamata ca dupa un timp a fost trezita de martorul A.M. care i-a spus ca N. l-a batut pe un cetatean care dormea pe o saltea intr-un parculet din apropriere, moment in care se alertasera si oamenii de la bloc. Rezulta astfel din declaratia partii vatamate ca martorul A.M. i-a spus despre faptul ca inculpatul l-ar fi batut pe V.V. cam la acelasi moment cu alertarea Salvarii si ca, oricum partea vatamata nu a vazut momentul presupusei loviri a victimei V.V. de catre inculpat.
Aceste sustineri insa nu se coroboreaza in totalitate cu cele ale martorului A.M.. De altfel, declaratiile acestui martor sunt contradictorii si intre ele nu numai cu declaratiile partii vatamate R.Z..
Astfel, in declaratia data in fata organelor de politie la data de 23.11.2009 (f. 42, d.u.p.) martorul arata ca in seara de 21.11.2009 pe la orele 23:00 inculpatul S.N. (cunoscut de martor drept G.N.) a venit in zona in care el si cele doua parti vatamate dormeau, insotit de "un tanar mai mic", si a intrebat pe martor pe care dintre cele doua femei i-o da "sa o frece". Sustine martorul ca inculpatul le-a cerut bani si de frica partea vatamata R.Z. i-a dat 3 lei iar C.M. 6 lei, dupa care, impreuna cu celalalt tanar, s-au deplasat la locul unde dormea victima V.V.. Aici martorul sustine ca inculpatul l-a trezit din somn pe V.V. si a inceput sa-l loveasca cu picioarele si sa-i ceara bani. Inculpatul a luat de langa V.V. doua bancnote de 1 leu dupa care l-a lovit din nou cu picioarele peste corp iar de sub cap a luat o bancnota de 10 lei. Sustine martorul ca toate acestea au fost vazute de el si de catre C.M. (persoana in imposibilitate psihica de a depune marturie, cum arata procurorul in procesul-verbal intocmit), intrucat R.Z. adormise, si ca inculpatul i-a amenintat cu un cutit cu buton ca ii va bate daca spun ceva la politie.
Aceasta declaratie este greu de crezut in conditiile in care martorul sustine ca dupa ce, de frica, a dat banii pe care-i avea inculpatului partea vatamata R.Z. a si adormit, aceasta fiind singura persoana care ar fi putut sustine versiunea prezentata de martor. De altfel, chiar partea vatamata a aratat ca s-au culcat toti trei, dar dupa ce a vazut pe inculpat si pe celalalt tanar ca au plecat din zona, spre strada principala!. Pe de alta parte acelasi martor sustine ca pe timp de noapte si de la o distanta de 20 de metri (distanta dintre locul unde se afla martorul si locul unde dormea victima este precizata in declaratia aceluiasi martor de la fila 44) a vazut cum inculpatul a luat victimei 12 lei in bancnote de 1 leu si 10 lei!.
Aceasta si in conditiile in care in declaratia de la fila 44, data cu o zi anterior celei de la fila 42, acelasi martor relateaza evenimentele intr-o alta cronologie. Sustine martorul ca inculpatul era insotit de un tanar cam de aceeasi inaltime si i-a spus ca pana a doua zi sa-i dea suma de 60 de lei, dupa care a mers la locul unde dormea V.V. si l-a trezit din somn lovindu-l cu picioarele. In plus, sustine martorul ca inculpatul i-a cerut lui V. bani si acesta i-a spus ca nu are (singura declaratie in care martorul sustine ca inculpatul a vorbit cu victima), motiv pentru care inculpatul i-a bagat mana in buzunarele de la pantaloni de unde i-a luat doua bancnote de 1 leu, dupa care a inceput sa-l loveasca cu picioarele "unde apuca, inclusiv cu calcaiul de sus in jos in cap si in piept". Din invalmaseala, de sub capul victimei a iesit suma de 10 lei care a fost luata tot de inculpat. Arata martorul ca ulterior inculpatul a venit la el si l-a amenintat cu un cutit sa nu spuna nimic organelor de politie. Tot in aceasta declaratie martorul sustine ca si tanarul ce insotea pe inculpat ar fi lovit pe victima, fara sa-i i-a vreo suma de bani, si ca dupa plecarea celor doi si martorul a plecat de la fata locului, revenind in zona pe la orele 04:00, aspecte ce nu vor mai fi sustinute in nici una dintre declaratiile date ulterior.
In declaratia din data de 25.11.2009 (f. 46) martorul declara total diferit de cele sustinute anterior, aratand ca inculpatul S.N. a venit in zona si i-a cerut o tigara, martorul spunandu-i ca nu are. Atunci inculpatul s-a dus la victima V.V. pe care l-a lovit o singura data cu piciorul in zona fesei, fara sa-i ia vreo suma de bani. Precizeaza expres martorul faptul ca inculpatul nu a luat bani nici de la partile vatamate R.Z. sau C.M. si ca dupa momentul anterior descris a plecat de la fata locului. Ulterior martorul s-a deplasat catre V.V. pe care l-a lovit cu talpa piciorului de trei ori in zona fetei, cel mai probabil din cauza ca era sub influienta bauturilor alcoolice, ca si cele doua femei care erau cu el. Mai arata martorul ca apoi s-a culcat, trezindu-se dimineata, in jurul orelor 08:00 fiind chemata Salvarea de catre vecini, si ca aceste aspecte au fost povestite si fratelui sau anterior prezentarii martorului in fata organelor judiciare.
Aceasta declaratie in care se recunoaste drept autor al omorului caruia i-a fost victima V.V. este retractata de martor in aceeasi zi printr-o declaratie data in fata procurorului (f. 49), motivand ca a recunoscut ca el este autorului omorului intrucat asa i-ar fi cerut rudele inculpatului, prezente la sediul parchetului anterior luarii declaratiei martorului.
 In aceasta declaratie martorul sustine din nou ca inculpatul S.N. a venit in zona insotit de un alt tanar, insa aduce si elemente de noutate fata de declaratiile anterioare. Astfel, martorul sustine ca inculpatul a cerut bani de la el, amenintandu-i cu moartea atat pe martor cat si pe partile vatamate C.M. si R.Z., dupa ce anterior sustinuse ca inculpatul doar l-ar fi intrebat pe care dintre cele doua femei i-o da "sa o frece". In urma amenintarii, partea vatamata R.Z. a dat inculpatului suma de 6 lei (o bancnota de 5 lei si una de 1 leu), ca si partea vatamata C.M., desi anterior sustinuse (f. 42), ca si partea vatamata R.Z. de altfel, ca aceasta a dat inculpatului doar 3 lei. Ulterior, inculpatul s-a deplasat spre parcul unde dormea victima V.V., in timp ce partea vatamata R.Z. s-a culcat iar partea vatamata C.M. si martorul consumau vin. Sustine martorul ca a vazut cum inculpatul S.N. a lovit pe victima cu talpa piciorului in zona fetei si a capului; victima V.V. s-a ridicat in sezut (element de noutate si cu privire la care instanta nu poate sa nu observe ca apare in declaratiile martorului - persoana nestiutoare de carte - dupa ce organelor de urmarire penala le-au fost comunicate concluziile provizorii ale necropsiei de catre IML, concluzii in care se arata ca "leziunile s-au putut produce prin lovire urmata de cadere cu impact cranian dr."), dar nu a spus nimic, cazand ulterior din nou pe spate. Martorul declara si faptul ca inculpatul s-a aplecat si a luat ceva de pe jos, probabil bani (desi anterior sustinuse ca a vazut si valoarea bancnotelor sustrase de inculpat), si ca intre locul unde era el si cel unde dormea victima erau cam 5-6 metri (anterior sustinuse ca erau 20 de metri). Mai sustine martorul ca tanarul ce-l insotea pe inculpat nu mai era la fata locului, plecand anterior spre strada mare, desi sustinuse la un moment dat ca si acest tanar a lovit pe victima V.V.. De asemenea, martorul a aratat ca a fost amenintat de inculpat sa nu declare nimic organelor de politie, dar, desi anterior sustinuse ca inculpatul l-a amenintat aratandu-i un cutit cu buton, acum sustine ca inculpatul i-a aratat o bancnota de 10 lei si ca amenintarea cu cutitul a fost adresata atat martorului, cat si celor doua parti vatamate l-a momentul imediat ulterior luarii banilor de la acestea, desi partea vatamata R.Z. nu aminteste nimic despre vreun cutit in declaratia data.
Existenta acestor numeroase contradictii intre declaratiile martorului A.M. face ca sustinerile acestuia sa nu poata constitui temei al condamnarii inculpatului S.N.. Mai mult, instanta constata, prin raportare la aceste aspecte, ca declaratia acestui martor este neveridica si din perspectiva faptului ca apare mai reala declaratia acestuia in care se recunoaste autor al agresiunii comise asupra victimei V.V.. Astfel, aceasta declaratie de recunoastere este sustinuta de declaratia data de martorul A.C., atat in faza de urmarire penala, cat si in fata instantei de judecata. In plus, motivarea data de martorul A.M. pentru revenirea asupra acestei recunoasteri (ca la data de 25.11.2009 ar fi fost influientat de rudele inculpatului, prezente la sediul parchetului) nu poate fi reala in conditiile in care in declaratia de recunoastere martorul precizeaza expres ca a povestit si fratelui sau, A.C., ceea ce facuse, dupa care a venit la Iasi pentru a recunoaste in fata organelor de urmarire penala, aspect sustinut de insasi declaratia martorului A.C. (f. 52, d.u.p.). Ori, daca A.M. ar fi declarat la acel moment cum l-au invatat rudele inculpatului anterior intrarii la audieri, de ce a relatat aceleasi aspecte fratelui sau in ziua anterioara!?
Mai mult, posibilitatea ca martorul A.M. sa fie autorul agresiunii asupra victimei V.V. este sustinuta si de declaratiile martorilor A.C. si S.G.. Primul martor a relatat ca, chiar in seara de 21.11.2009 (pe 22.11.2009 s-a aflat de decesul victimei) a vazut cum V.V. era agresat de martor si de partile vatamate, pe motiv ca victima s-ar fi dat la cele doua femei (f. 118, dosar instanta), iar cel de-al doilea a relatat ca in aceeasi noapte a asistat la un conflict dintre V.V. si A.M., conflict in care victima V.V., culcat fiind, era lovit cu picioarele de A.M., si a carui aplanare a incercat-o inculpatul S.N..
In aceste conditii, instanta retine ca exista un dubiu cu privire la vinovatia inculpatului S.N. in comiterea faptelor, dubiu care nu poate profita decat acestuia. Acest dubiu vizeaza nu doar infractiunea de talharie urmata de moartea victimei (agresiunea a carei victima a fost V.V. putand sa fi fost comisa de o alta persoana), dar si infractiunea de talharie in forma continuata presupus a fi fost comisa asupra partilor vatamate R.Z. si C.M..
Pentru motivele pe care anterior le-am aratat, declaratia martorului A.M. apare ca lipsita de veridicitate, mai aproape de adevar fiind declaratia acestuia in care se recunoaste autor al agresiunii comise asupra numitului V.V., declaratie in care precizeaza ca inculpatul S.N. nu a cerut nici o suma de bani de la el sau de la partile vatamate si nici nu i-a amenintat in acest scop.
Ori, inlaturarea declaratiei martorului A.M. nu poate avea loc decat in integralitatea ei, intrucat este afectata de contradictii cu privire la toata activitatea infractionala presupus comisa de inculpat.
In aceste conditii, declaratia partii vatamate R.Z. nu mai poate fi coroborata cu un alt mijloc de proba administrat in cauza pentru a putea sta la baza condamnarii inculpatului pentru comiterea infractiunii de talharie, conditie impusa de disp. art. 75 C.proc.pen., mai ales in conditiile in care aceasta parte vatamata s-a sustras de la obligatia de a-si sustine reclamatia in fata instantei de judecata. Ori, dintre ceilalti martori audiati in cauza nici unul nu cunoaste aspecte privind sumele de bani presupus sustrase de inculpat de la cele doua parti vatamate, sume care nu au fost gasite (si nici cautate) asupra acestuia, iar procesul verbal de cercetare a locului faptei este intocmit de organele de urmarire penala cu incalcarea prevederilor art. 92 C.proc.pen. (un singur martor asistent, A.M., care trebuia sa fie suspect in cauza).
Este adevarat aspectul sustinut de procuror in actul de sesizare a instantei de judecata ca inculpatul S.N. a mai fost anterior condamnat definitiv pentru comiterea unei infractiuni de talharie, dar si persoanele cu antecedente penale beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, prezumtie care nu a fost rasturnata in cauza.
Avand in vedere ca la pronuntarea unei condamnari instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe, si intrucat in cauza probele in acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incoerente, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat de art. 3 C.proc.pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite (decizia nr. 3465/27.06.2007 a ICCJ).
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii). Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor. Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ceea ce priveste vinovatia, atunci indoiala este echivalenta cu o "proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatul trebuie achitat.
Fata de motivele anterior aratate, instanta va dispune achitarea inculpatului S.N. sub aspectul comiterii ambelor infractiuni cu privire la care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
 Avand in vedere solutia dispusa cu privire la acuzatiile aduse inculpatului S.N., instanta, in baza art. 350 C.proc.pen., va revoca masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea dispusa fata de inculpat prin incheierea de sedinta din data de 17.02.2011 a Tribunalului Iasi, luand act ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv in cauza in perioada 24.11.2009, ora 16:00, - 23.02.2011.
Intrucat in latura penala a cauzei s-a concluzionat de catre instanta ca inculpatul nu se face vinovat de comiterea agresiunii care a condus la moartea victimei V.V., instanta va respinge ca nefondate pretentiile civile formulate in cauza de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "Prof. dr. N. Oblu" Iasi.