Aplicarea dispozitiilor art. 3001 C.proc.pen. - nemotivarea solutiei dispuse de instanta de fond determina nulitatea absoluta a incheierii pronuntate, cu consecinta casarii si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, dar reprezinta si o ...

Aplicarea dispozitiilor art. 3001 C.proc.pen. - nemotivarea solutiei dispuse de instanta de fond determina nulitatea absoluta a incheierii pronuntate, cu consecinta casarii si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, dar reprezinta si o incalcare a prevederilor art. 5 paragraf 3 si art. 6 paragraf 1 din CEDO.
 Prin incheierea de sedinta din 18.07.2011, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 23201/245/2011 s-au dispus urmatoarele:
 "In baza disp. art. 3001aln. 1 Cod Procedura Penala constata ca fiind legala si temeinica starea de arest preventiv luata impotriva inculpatilor: F.A.C si C.C in baza mandatelor de arestare preventiva cu nr. 105, respectiv 106/U/22.06.2011, emise de Judecatoria Iasi-Sectia Penala;
 In baza disp. art. 3001 aln. 3 Cod Procedura Penala mentine starea de arest preventiv fata de inculpatii: F.A.C. si C.C.
 Respinge cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv mun. Iasi, formulate de inculpatii F.A.C si C.C.,in baza disp. art. 139 aln. 1 Cod Procedura Penala."
 Pentru a hotari astfel, Judecatoria Iasi a retinut textual doar urmatoarele:
 "Avand in vedere modalitatea de savarsire a presupusei infractiuni retinuta in sarcina inculpatilor: F.A.C si C.C. ("talharie",prev. si ped. de art. 211 aln. 1,aln. 2 lit. c,aln. 2 indice 1 lit. a Cod penal,cu aplicarea art. 37 aln. 1 lit. b Cod Penal, respectiv lit. a Cod Penal) la limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru savarsirea presupusei infractiuni retinuta in sarcina inculpatilor F.A.C si C.C., respectiv 7 (sapte) - 20 (douazeci) ani, la urmarea produsa de savarsirea presupusei infractiuni de catre inculpatii F.A.C si C.C., disp. art.68 indice1 Cod Procedura Penala ce definesc notiunea de"indicii temeinice", notiune aplicabila la stabilirea aplicabilitatii masurilor preventive, disp. art. 5 din CEDO ce stabilesc dreptul la libertate si dreptul la siguranta (Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decat in conditii legale. Orice persoana lipsita de libertate are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal), sustinerile CEDO privind analizarea aplicarii masurilor preventive, in sensul ca instanta trebuie sa examineze fiecare cauza in mod individual (cauza Irinel Popa si altii impotriva Romaniei-cererile nr. 6289/03,6297/03 si 9115/03), ca prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 6 aln. 2 din Conventie figureaza printre elementele procesului echitabil si impune ca nici un reprezentant al statului sa nu declare ca o persoana este vinovata de o infractiune pana cand vinovatia sa nu a fost stabilita de instanta (cauza Vitan impotriva Romaniei-cererea nr.42084/02), garantiile oferite inculpatului privind existenta formularii unui recurs fata de solutia ce va fi adoptata de instanta (cauza Bolos impotriva Romaniei-cererea nr. 33078/03), faptul ca ambii inculpati, F.A.C si C.C., nu sunt la primul contact cu legea penala, conform fiselor de cazier judiciar ambilor inculpati aplicandu-li-se initial sanctiuni penale nerestrictive de libertate (inculpatului C.C.-suspendare conditionata sub supraveghere si inculpatului F.A.C- masura educativa a mustrarii), dar perseverand intr-o conduita infractionala instanta a aplicat pedepse privative de libertate, si in acest context nu si-au insusit disp. art. 52 Cod Penal privind scopul pedepsei (pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni), dovedind perseverenta infractionala in realizarea unor acte materiale ce constituie latura obiectiva a aceluiasi gen de infractiuni, contra patrimoniului - talharie,".
  Impotriva acestei incheieri, in termenul legal, in sedinta publica, au declarat recurs, oral, inculpatii C.C. si F.A.C..
 Motivele de recurs au fost prezentate in fata instantei de control judiciar, oral, prin intermediul aparatorilor ( av. ales - pentru inculpatul F.A.C. si avocat din oficiu - pentru inculpatul C.C.).
 Inculpatul F.A.C., prin aparator, a criticat hotararea primei instante motivat de imprejurarea ca in cauza, nu se mai impune mentinerea arestarii sale preventive, precum si faptul ca lasarea lui in libertate nu prezinta un pericol pentru ordinea publica. De asemenea, acest inculpat a invocat si faptul ca, la analizarea pericolului pentru ordinea publica, nu s-au avut in vedere circumstantele sale personale pozitive (precum pozitia de recunoastere a faptei, faptul ca era integrat din punct de vedere social), ca si cele referitoare la fapta (mobilul nefiind talharia).
 Inculpatul C.C., prin aparator, a invocat urmatoarele: instanta fondului nu a facut o analiza si o motivare a mentinerii masurii arestarii preventive a inculpatului C. raportat la circumstantele sale personale, la individualizarea sa, si nu in ultimul rand, raportat la faza procesuala si la probele din dosar, la conduita, contributia efectiva a inculpatului la momentul savarsirii faptei, iar incheierea prin care s-a dispus mentinerea masurii arestarii preventive este absolut nejustificata. In acest sens, s-a invocat faptul ca instanta de fond, pe o jumatate de pagina a enuntat un amalgam de principii de drept , cateva spete CEDO, cateva drepturi pe care inculpatul le avea intr-o atare procedura prin care se cerceteaza mentinerea masurii arestarii preventive, fara a argumenta si fara a analiza efectiv si a justifica mentinerea starii de arest.
S-a mai invocat prin motivele de recurs ca starea de recidiva a inculpatului nu trebuie sa reprezinte un temei principal si un indiciu care sa aiba valoare la momentul la care se judeca mentinerea starii de arest, solicitandu-se a fi avute in vedere atitudinea de recunoastere, faptul ca prejudiciul a fost recuperat, precum si faptul ca la acest moment nu se impune mentinerea starii de arest a inculpatului.
 O alta critica subsidiara se refera la aceea ca, desi in dispozitiv se arata foarte clar ca se respinge solicitarea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, in motivarea incheierii nu se face nici o referire si nu se argumenteaza de ce fata de inculpatul C. nu s-ar putea lua o masura mai putin restrictiva cum ar fi aceea de a nu parasi localitatea, desi instanta de fond era obligata chiar si din oficiu, conform practicii CEDO, sa analizeze posibilitatea luarii fata de inculpat a unei masuri alternative.
 Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si incheierea de sedinta criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si in conditiile prev. de art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul constata ca recursurile de fata sunt fondate si urmeaza sa fie admise ca atare pentru urmatoarele considerente:
 Potrivit dispozitiilor art. 3001 alin.1 C.p.p., dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice, din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Potrivit alineatului 3 al acestui ultim articol, instanta, in ipoteza in care "constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva".
 Toate dispozitiile relevante ale Codului de procedura, atunci cand se refera la pronuntarea unei hotarari judecatoresti, indiferent ca este vorba de o solutie referitoare la fondul cauzei ori la o masura preventiva, obliga instanta sa-si motiveze solutia. Aceasta cerinta a motivarii este subliniata, in mod deosebit, de dispozitiile procedurale in ceea ce priveste masurile preventive luate sau mentinute de instanta.
 In speta, in opinia tribunalului, Judecatoria Iasi nu si-a motivat, practic, solutiile pronuntate in ceea ce priveste masura preventiva. Intreaga motivare este reprezentata de doua fraze ( ambele eliptice de predicat), cu caracter general, ce contin inclusiv formulari stereotipe si, unele, chiar inutile raportat la datele cauzei ori la tipul procedurii incidente (gen): a) "garantiile oferite inculpatului privind existenta formularii unui recurs fata de solutia ce va fi adoptata de instanta" - precizare care nu poate avea o inraurire asupra modului in care judecatorul face verificari efective asupra legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, ca si asupra necesitatii mentinerii sau nu a acestei masuri in continuare) "scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni - judecatorul nefiind in masura la acest moment sa pronunte o eventuala solutie de condamnare a inculpatilor").
 Tribunalul observa ca judecatoria nici macar nu a precizat daca se mentin temeiurile initiale, ori ca se impune mentinerea starii de arest a inculpatilor, limitandu-se la a face trimitere la notiunea de indicii temeinice, prev. de art.68 indice 1 C.proc.pen. si la trecutul infractional al inculpatilor, si trimiteri generice de genul (imprejurarile comiterii faptei - fara a arata in ce consta aceasta, urmarile produse-fara a le evidentia), fapt ce indreptateste tribunalul sa considere, o data in plus, ca motivarea judecatoriei este una stereotipa, formala si lipsita de continut.
 In plus, tribunalul observa, ca nu s-au analizat in nici un fel : a) cerintele art.143 C.proc.pen.; b) conditia prevazuta de art. 148 lit. "f" C.p.p. referitoare la pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor; c) posibilitatea unei alternative la detentia preventiva (desi inculpatii au formulat cereri in acest sens si desi s-a pronuntat in dispozitiv, in considerente, judecatoria nu a facut nici o referire in aceasta privinta); d) argumentele si criticile inculpatilor referitoare la lipsa pericolului pentru ordinea publica, prin prisma circumstantelor lor personale si la celelalte date ale cauzei.
 In cauzele Calmanovici impotriva Romaniei (paragrafele 90-101) si Scudeanu impotriva Romaniei (paragrafele 83-89), Curtea EDO a statuat, printre altele, ca, in aplicarea art. 5 par. 3 din Conventie, "orice mentinere in stare de arest preventiv, chiar si pentru o perioada scurta, trebuie motivata convingator de catre instanta".
 Curtea a statuat ca este necesara "o motivare convingatoare a instantelor" a solutiilor de mentinere a starii de arest a unei persoane intrucat "o decizie motivata probeaza faptul ca partile au fost ascultate, permite partii interesate sa exercite calea de atac, cu trimitere la aceste motive, iar instantei de control sa se raporteze la ele, cu ocazia examinarii hotararii". Curtea EDO a mai statuat ca "argumentele pro si contra punerii in libertate a unei persoane suspectata de savarsirea unei infractiuni nu pot fi prezentate doar intr-o forma generala si abstracta", in toate situatiile instanta trebuind sa ofere motive "pertinente si suficiente" pentru mentinerea unei persoane in stare de arest.
 In ceea ce priveste motivul pericolului pentru ordinea publica, Curtea a apreciat ca el "nu poate fi invocat intr-o maniera general-abstracta" (in speta, judecatoria nici macar nu a facut trimitere la acesta, in nici un fel, sub acest aspect motivarea fiind totalmente inexistenta), de genul "reproducerii textului articolului de lege, intr-o maniera stereotipa" .
 Tot in cauza Calmanovici impotriva Romaniei (paragraful 99), CEDO a statuat ca "scurta referire_la gravitatea faptelor comise, la modul in care acuzatul se pare ca le-ar fi comis si la calitatea acestuia nu poate suplini lipsa de motivare, intrucat este capabila sa ridice si mai multe intrebari decat raspunsuri_", instantele avand "datoria sa ofere, in mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publica ar fi efectiv amenintata daca acuzatul ar fi lasat liber".
 Fata de cele anterior aratate, rezulta ca instantele au obligatia legala de a-si motiva efectiv si in concret solutia de mentinere a starii de arest, ceea ce, in esenta, insemna: a) indicarea temeiurilor de fapt si de drept ce au justificat solutia de mentinere a starii de arest; b) analizarea fiecarui conditii impuse de textul de lege pe care se fundamenteaza mentinerea starii de arest (de pilda: conditiile de la art. 148 lit. "f" C.p.p.); c) sa se indice de ce o alternativa la detentia preventiva nu este oportuna (adica o alta masura preventiva) - a se vedea in acest sens paragraful 101 din cauza Calmanovici impotriva Romaniei; d) sa se tina seama de situatia inculpatilor (a se vedea acelasi paragraf 101, dar si art. 136 alin. 8 C.p.p.) si sa se raspunda "argumentelor invocate de inculpat in favoarea punerii sale in libertate" (a se vedea acelasi paragraf 100, din cauza Calmanovici).
 Or, nimic din toate acestea nu se regaseste in incheierea recurata.
 Nerespectarea acestor conditii cu privire la motivarea incheierii atacate echivaleaza cu nemotivarea hotararii, care ar fi trebuit si trebuie sa fie una efectiva, concreta si reala.
 Asa cum s-a aratat, mentiunile generice ale judecatoriei (si care vizeaza doar anumite aspecte) nu sunt suficiente, prima instanta avand obligatia de a analiza si expune considerentele pentru care se impune solutia de mentinere a starii de arest.
 Prin urmare, in speta, lipseste motivarea - in sensul avut in vedere de jurisprudenta CEDO mentionata, de art.300 indice 1 alin. 3 C.p.p., art. 356 alin. 1 lit. "b" si "c" si art. 3859 pct. 9 teza I Cod procedura penala - solutiei pronuntate de Judecatoria Iasi, ceea ce pune instanta de control judiciar in imposibilitate obiectiva de a verifica legalitatea si temeinicia incheierii criticate intrucat nu se cunosc motivele (ce anume s-a avut in vedere la luarea solutiei criticate) avute in vedere de prima instanta, acestea fiind practic inexistente.
 Prin nerespectarea dispozitiilor legale sus-citate referitoare la motivarea hotararii recurate s-a incalcat, pe langa dispozitiile art. 5 parag. 3 din Conventie (asa cum s-a aratat) si dreptul partilor la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragr. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului (una din componentele acestuia, consacrate de CEDO fiind si aceea a obligativitatii motivarii hotararilor judecatoresti sub toate aspectele). Astfel, prin Hotararea CEDO din 28.04.2005 in cauza Albina contra Romaniei s-a statuat ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca apararile si observatiile partilor sunt in mod real si corect examinate de instanta sesizata, ceea ce impune in sarcina acesteia "obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba" ale partilor si nu la unul formal (asa cum s-a procedat in speta). A mai aratat CEDO, in aceasta hotarare, ca instantele au obligatia de a examina efectiv si real problemele esentiale invocate. De aceea, in respectiva cauza CEDO a hotarat ca a existat o incalcare a dreptului la un proces echitabil intrucat hotararile judecatoresti nu fusesera motivate. In acelasi sens sunt si dispozitiile Hotararii CEDO in cauza Helle contra Finlandei din 19.12.1997.
 In speta este deci incident cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 teza I Cod pr. pen. potrivit caruia "hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege" prin raportare la art. 3856 alin. 3 C.p.p. (potrivit carora, in cazul de fata - cand hotararea nu poate fi atacata cu apel - tribunalul are obligatia de a examina si din oficiu, cauza sub toate aspectele, avand in vedere ca au fost aduse critici privind nemotivarea incheierii doar de recurentul F.A.C.).
 Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul constata ca recursurile declarate de inculpatii C.C. si F.A.C sunt fondate. Pe cale de consecinta, in baza art. 38515 pct. 2 lit. "c" Cod pr. pen., tribunalul urmeaza sa admita recursurile declarate de inculpati impotriva incheierii de sedinta din 18.07.2011 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul nr. 23201/245/2011, incheiere pe care o va casa integral in ceea ce priveste solutiile pronuntate cu privire la masurile preventive, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
 Cu prilejul rejudecarii, judecatoria va avea in vedere aspectele mai sus evidentiate, cat si toate celelalte motive invocate de recurenti.