Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni; analiza criteriilor prevazute de art. 181 alin. 2 C.pen. in situatia specifica a infractiunii prev. de art. 6 din legea 241/2005; Plangere impotriva solutiei dispuse de procuror; limitel...
(Decizie nr. 54 din data de 27.01.2011 pronuntata de Tribunalul Iasi) Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni; analiza criteriilor prevazute de art. 181 alin. 2 C.pen. in situatia specifica a infractiunii prev. de art. 6 din legea 241/2005;
Plangere impotriva solutiei dispuse de procuror; limitele investirii instantei de judecata.
Prin sentinta penala nr. 3080/18.11.2010, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 18620/245/2010, s-au dispus urmatoarele:
"Respinge plangerea formulata de petenta D.G.F.P. Iasi impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ din 23.04.2010, data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, fata de intimata O.L., ca nefondata.
Mentine ordonanta dispusa in dosarul susmentionat.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obliga petenta la plata sumei de 50 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in considerentele hotararii urmatoarele:
"Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 21.06.2010, petenta D.G.F.P. Iasi a contestat solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ data in dosarul nr. 11410/P/2009, fata de intimate O.L.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca intimata nu a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului in suma de 5382 lei, ci doar partial, in suma de 4246 lei, ramanand de achitat suma de 1136 lei.
Instanta constata ca prin ordonanta din 23.04.2010 data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimate O.L., pentru savarsirea infractiunii de retinere si nevirare cu intentie in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, fapta prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., deoarece faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni iar sanctiunea administrativa aplicata este suficienta pentru indreptarea conduitei invinuitei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut in esenta ca invinuita nu prezinta antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei retinute in sarcina sa iar pe parcursul desfasurarii cercetarilor a achitat integral sumele datorate la bugetul de stat cu titlu de impozite si taxe cu retinere la sursa.
Plangerea petentei impotriva acestei solutii a fost respinsa de primul procuror care a retinut ca, in speta, solutia dispusa este legala si temeinica, insusindu-se argumentele expuse anterior.
Impotriva acestei solutii petenta a formulat plangere la instanta in baza art. 278/1 C.p.p.
La dosar a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de faptuitoare, este legala si temeinica, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
In mod corect s-a retinut ca sunt aplicabile prev. art. 10 alin. 1 lit. b/1 C.p.p., faptuitoarea nu are antecedente penale, fiind la prima abatere, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fiind suficienta pentru indreptarea sa, fara a fi necesara aplicarea unei pedepse, fata de achitarea debitului restant si recunosterea si regretarea savarsirii faptei, care, prin continutul sau concret, este in mod vadit lipsita de importanta si aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege, astfel incat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Odata stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia daca in concret, fapta invinuitei prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, demers in care acesta va tine teama de vatamarea sau periclitarea valorii sociale impotriva careia este indreptat actul de conduita ilicit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in conditiile concrete ale savarsirii faptei, imprejurarile comiterii acesteia, etc.
Potrivit art. 18/1 C.p., "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni."
Alineatul 2 al aceluiasi text de lege prevede ca : "La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului."
Instanta considera totodata ca o fapta este infractiune numai daca legea o prevede, in continutul ei specific iar pe de alta parte, aceasta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pe de alta parte, pericolul concret nu se confunda cu pericolul social generic, prezumat de legiuitor atunci cand a incriminat aceasta fapta.
Instanta apreciaza pericolul social concret al faptei, pentru ca aceasta sa constituie infractiune din analiza dialectica a tuturor imprejurarilor cauzei penale, imprejurari in care faptuitorul si persoana sa nu pot fi disociate de faptele savarsite.
A retine in constructia acestui rationament, numai imprejurarile ce caracterizeaza fapta savrasita, facand abstractie de persoana faptuitoarei, care este la primul impact cu legea penala, ar insemna ca instanta sa nu tina seama de o serie de elemente care particularizeaza contextul conduitei faptuitoarei si sa vicieze o judecata rationala a cauzei sub toate aspectele acesteia, dovedite, astfel cum s-a aratat, pe baza de probe.
Imprejurarea ca petenta este in dezacord cu suma totala ce reprezinta debitul nu poate justifica o alta solutie decat cea care, in mod judicios a fost aleasa.
Atitudinea de recunostere si regret a faptuitoarei a fost dublata de conduita pozitiva in sensul achitarii sumelor de bani reprezentand prejudiciul cauzat prin fapta sa, imprejurari care, in contextul circumstantelor personale la care am facut referire anterior, trebuie sa primeasca o valorificare adecvata.
Pentru toate aceste considerente, instanta, vazand dispozitiile art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p., va respinge plangerea formulata de petenta, ca nefondata si va mentine solutia dispusa in dosarul susmentionat.
Avand in vedere solutia asupra plangerii si tinad seama de principiul potrivit caruia plata cheltuielilor judiciare revine celui in sarcina caruia s-a retinut culpa procesuala, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va obliga petenta la plata sumei de 50 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
Impotriva acestei sentinte, in termenul prevazut de art. 3853 alin. (1) Cod procedura penala, a declarat recurs recurenta D.G.F.P. Iasi care a criticat-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, sustinand, in esenta, ca, atat organele de ancheta cat si instanta de fond nu au analizat suficient aspectele prezentate in cuprinsul plangerilor si au retinut ca intimata a achitat integral prejudiciul, cu toate ca din evidentele fiscale rezulta ca mai are de achitat suma de 1.136 lei, iar in conditiile in care in cauza s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 18 indice 1 Cod penal, intimata trebuia sa achite integral prejudiciul care, de altfel este in cuantum redus si cu o vechime destul de mare, fiind aferent perioadei 25.10.2007 - 25.05.2009, iar termenul de scadenta de 30 de zile fiind cu mult depasit. D.G.F.P. Iasi, prin reprezentantii sai, a solicitat admiterea recursului, desfiintarea hotararii instantei de fond si pronuntarea unei hotarari prin care intimata sa fie obligata la plata diferentei de prejudiciu in suma de 1.136 lei reprezentand stopaj la sursa.
Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului de fond si hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele si in limitele prevazute de art. 3856 alin. ultim Cod procedura penala, constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin ordonanta din 23.04.2010 data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, confirmata prin rezolutia din 11.06.2010 a prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimata O.L., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, intrucat fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Ulterior, prima instanta a fost investita cu exercitarea controlului judecatoresc asupra acestei solutii, in cadrul procesual instituit prin dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala, ce presupune verificarea legalitatii si temeiniciei rezolutiei sau ordonantei atacate, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate.
Din aceasta perspectiva, tribunalul constata ca prima instanta a examinat in mod judicios actele din dosarul de urmarire penala si a expus corect circumstantele spetei, asa cum au putut fi extrase din actele de urmarire penala efectuate in cauza si, raportat la situatia de fapt temeinic stabilita pe baza lor, in mod legal si temeinic a retinut prima instanta ca fapta intimatei O.L. a adus o atingere minima valorilor sociale aparate de legea penala si, prin urmare, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni intrucat, desi este certa comiterea cu vinovatie de catre aceasta a unei fapte incriminate in normele penale ca infractiune, totusi periculozitatea ei sociala trebuie apreciata in legatura cu aspecte si imprejurari intrinseci si extrinseci faptei si conditiilor ei de savarsire, a modului si mijloacelor de comitere, a urmarilor efectiv produse, a cauzelor ce a generat-o, a mobilului urmarit, elemente care, analizate coroborat, nu releva o periculozitate sociala semnificativa a activitatii ilicite imputate intimatei.
In consecinta, tinand seama de criteriile prevazute in art. 181 alin. (2) Cod penal pentru stabilirea gradului de pericol social al unei fapte, in mod corect prima instanta a retinut ca procurorul a facut in mod judicios aplicarea in cauza a art. 10 lit. b1) Cod procedura penala, cu consecinta aplicarii unei sanctiuni in alternativa amenzii cu caracter administrativ, intr-un cuantum corespunzator dozat.
In ceea ce priveste critica recurentei petente vizand faptul ca organele judiciare nu ar fi analizat suficient aspectele prezentate in cuprinsul plangerilor si au retinut in mod gresit ca prejudiciul a fost achitat integral, desi mai exista o diferenta de 1.136 lei, reprezentand stopaj la sursa, tribunalul apreciaza ca este cu totul nefondata, in conditiile in care la solutionarea cauzei s-a avut in vedere perioada indicata in plangerea penala si suma mentionata in cuprinsul acesteia ca fiind prejudiciu, diferenta ce mai trebuie achitata constituind, potrivit aceleiasi plangeri penale, sume accesorii.
Intrucat aceasta suma nu este inclusa in debit, ci in categoria accesorii, nefacand parte din suma ce constituie impozite si obligatii fiscale cu retinere la sursa, exclusiv la care se refera dispozitiile Legii nr. 241/2005, neplata ei nu poate conduce la reaprecierea criteriilor avute in vedere de procuror la stabilirea gradului redus de pericol social al infractiunii imputate, criterii considerate si de catre prima instanta a fi corect retinute in cauza.
Tribunalul constata, totodata, ca nu este intemeiata nici cererea recurentei petente privind obligarea intimatei la plata diferentei de prejudiciu pretins a fi nerecuperat, intrucat in solutionarea unei plangeri impotriva unei solutii de netrimitere in judecata dispuse de procuror, instanta se limiteaza doar la analiza legalitatii si temeiniciei ei, neavand cadrul procesual in care sa se pronunte asupra unei actiuni civile, care poate fi alaturata numai unei actiuni penale valabil exercitate, situatie ce nu se regaseste insa in speta, in conditiile in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala fata de intimata.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca este legala si temeinica sentinta penala nr. 3080 din 18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 18620/245/2010, in raport de aspectele invocate de D.G.F.P. Iasi si ca nu exista alte motive de nelegalitate si netemeinicie ce pot fi constatate din oficiu, Tribunalul, in conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat impotriva ei, mentinand hotararea atacata.
Plangere impotriva solutiei dispuse de procuror; limitele investirii instantei de judecata.
Prin sentinta penala nr. 3080/18.11.2010, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 18620/245/2010, s-au dispus urmatoarele:
"Respinge plangerea formulata de petenta D.G.F.P. Iasi impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ din 23.04.2010, data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, fata de intimata O.L., ca nefondata.
Mentine ordonanta dispusa in dosarul susmentionat.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obliga petenta la plata sumei de 50 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in considerentele hotararii urmatoarele:
"Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 21.06.2010, petenta D.G.F.P. Iasi a contestat solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ data in dosarul nr. 11410/P/2009, fata de intimate O.L.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca intimata nu a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului in suma de 5382 lei, ci doar partial, in suma de 4246 lei, ramanand de achitat suma de 1136 lei.
Instanta constata ca prin ordonanta din 23.04.2010 data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimate O.L., pentru savarsirea infractiunii de retinere si nevirare cu intentie in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, fapta prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., deoarece faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni iar sanctiunea administrativa aplicata este suficienta pentru indreptarea conduitei invinuitei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut in esenta ca invinuita nu prezinta antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei retinute in sarcina sa iar pe parcursul desfasurarii cercetarilor a achitat integral sumele datorate la bugetul de stat cu titlu de impozite si taxe cu retinere la sursa.
Plangerea petentei impotriva acestei solutii a fost respinsa de primul procuror care a retinut ca, in speta, solutia dispusa este legala si temeinica, insusindu-se argumentele expuse anterior.
Impotriva acestei solutii petenta a formulat plangere la instanta in baza art. 278/1 C.p.p.
La dosar a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de faptuitoare, este legala si temeinica, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
In mod corect s-a retinut ca sunt aplicabile prev. art. 10 alin. 1 lit. b/1 C.p.p., faptuitoarea nu are antecedente penale, fiind la prima abatere, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fiind suficienta pentru indreptarea sa, fara a fi necesara aplicarea unei pedepse, fata de achitarea debitului restant si recunosterea si regretarea savarsirii faptei, care, prin continutul sau concret, este in mod vadit lipsita de importanta si aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege, astfel incat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Odata stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia daca in concret, fapta invinuitei prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, demers in care acesta va tine teama de vatamarea sau periclitarea valorii sociale impotriva careia este indreptat actul de conduita ilicit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce in conditiile concrete ale savarsirii faptei, imprejurarile comiterii acesteia, etc.
Potrivit art. 18/1 C.p., "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni."
Alineatul 2 al aceluiasi text de lege prevede ca : "La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului."
Instanta considera totodata ca o fapta este infractiune numai daca legea o prevede, in continutul ei specific iar pe de alta parte, aceasta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pe de alta parte, pericolul concret nu se confunda cu pericolul social generic, prezumat de legiuitor atunci cand a incriminat aceasta fapta.
Instanta apreciaza pericolul social concret al faptei, pentru ca aceasta sa constituie infractiune din analiza dialectica a tuturor imprejurarilor cauzei penale, imprejurari in care faptuitorul si persoana sa nu pot fi disociate de faptele savarsite.
A retine in constructia acestui rationament, numai imprejurarile ce caracterizeaza fapta savrasita, facand abstractie de persoana faptuitoarei, care este la primul impact cu legea penala, ar insemna ca instanta sa nu tina seama de o serie de elemente care particularizeaza contextul conduitei faptuitoarei si sa vicieze o judecata rationala a cauzei sub toate aspectele acesteia, dovedite, astfel cum s-a aratat, pe baza de probe.
Imprejurarea ca petenta este in dezacord cu suma totala ce reprezinta debitul nu poate justifica o alta solutie decat cea care, in mod judicios a fost aleasa.
Atitudinea de recunostere si regret a faptuitoarei a fost dublata de conduita pozitiva in sensul achitarii sumelor de bani reprezentand prejudiciul cauzat prin fapta sa, imprejurari care, in contextul circumstantelor personale la care am facut referire anterior, trebuie sa primeasca o valorificare adecvata.
Pentru toate aceste considerente, instanta, vazand dispozitiile art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p., va respinge plangerea formulata de petenta, ca nefondata si va mentine solutia dispusa in dosarul susmentionat.
Avand in vedere solutia asupra plangerii si tinad seama de principiul potrivit caruia plata cheltuielilor judiciare revine celui in sarcina caruia s-a retinut culpa procesuala, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va obliga petenta la plata sumei de 50 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
Impotriva acestei sentinte, in termenul prevazut de art. 3853 alin. (1) Cod procedura penala, a declarat recurs recurenta D.G.F.P. Iasi care a criticat-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, sustinand, in esenta, ca, atat organele de ancheta cat si instanta de fond nu au analizat suficient aspectele prezentate in cuprinsul plangerilor si au retinut ca intimata a achitat integral prejudiciul, cu toate ca din evidentele fiscale rezulta ca mai are de achitat suma de 1.136 lei, iar in conditiile in care in cauza s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 18 indice 1 Cod penal, intimata trebuia sa achite integral prejudiciul care, de altfel este in cuantum redus si cu o vechime destul de mare, fiind aferent perioadei 25.10.2007 - 25.05.2009, iar termenul de scadenta de 30 de zile fiind cu mult depasit. D.G.F.P. Iasi, prin reprezentantii sai, a solicitat admiterea recursului, desfiintarea hotararii instantei de fond si pronuntarea unei hotarari prin care intimata sa fie obligata la plata diferentei de prejudiciu in suma de 1.136 lei reprezentand stopaj la sursa.
Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului de fond si hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele si in limitele prevazute de art. 3856 alin. ultim Cod procedura penala, constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin ordonanta din 23.04.2010 data in dosarul nr. 11410/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, confirmata prin rezolutia din 11.06.2010 a prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimata O.L., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, intrucat fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Ulterior, prima instanta a fost investita cu exercitarea controlului judecatoresc asupra acestei solutii, in cadrul procesual instituit prin dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala, ce presupune verificarea legalitatii si temeiniciei rezolutiei sau ordonantei atacate, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate.
Din aceasta perspectiva, tribunalul constata ca prima instanta a examinat in mod judicios actele din dosarul de urmarire penala si a expus corect circumstantele spetei, asa cum au putut fi extrase din actele de urmarire penala efectuate in cauza si, raportat la situatia de fapt temeinic stabilita pe baza lor, in mod legal si temeinic a retinut prima instanta ca fapta intimatei O.L. a adus o atingere minima valorilor sociale aparate de legea penala si, prin urmare, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni intrucat, desi este certa comiterea cu vinovatie de catre aceasta a unei fapte incriminate in normele penale ca infractiune, totusi periculozitatea ei sociala trebuie apreciata in legatura cu aspecte si imprejurari intrinseci si extrinseci faptei si conditiilor ei de savarsire, a modului si mijloacelor de comitere, a urmarilor efectiv produse, a cauzelor ce a generat-o, a mobilului urmarit, elemente care, analizate coroborat, nu releva o periculozitate sociala semnificativa a activitatii ilicite imputate intimatei.
In consecinta, tinand seama de criteriile prevazute in art. 181 alin. (2) Cod penal pentru stabilirea gradului de pericol social al unei fapte, in mod corect prima instanta a retinut ca procurorul a facut in mod judicios aplicarea in cauza a art. 10 lit. b1) Cod procedura penala, cu consecinta aplicarii unei sanctiuni in alternativa amenzii cu caracter administrativ, intr-un cuantum corespunzator dozat.
In ceea ce priveste critica recurentei petente vizand faptul ca organele judiciare nu ar fi analizat suficient aspectele prezentate in cuprinsul plangerilor si au retinut in mod gresit ca prejudiciul a fost achitat integral, desi mai exista o diferenta de 1.136 lei, reprezentand stopaj la sursa, tribunalul apreciaza ca este cu totul nefondata, in conditiile in care la solutionarea cauzei s-a avut in vedere perioada indicata in plangerea penala si suma mentionata in cuprinsul acesteia ca fiind prejudiciu, diferenta ce mai trebuie achitata constituind, potrivit aceleiasi plangeri penale, sume accesorii.
Intrucat aceasta suma nu este inclusa in debit, ci in categoria accesorii, nefacand parte din suma ce constituie impozite si obligatii fiscale cu retinere la sursa, exclusiv la care se refera dispozitiile Legii nr. 241/2005, neplata ei nu poate conduce la reaprecierea criteriilor avute in vedere de procuror la stabilirea gradului redus de pericol social al infractiunii imputate, criterii considerate si de catre prima instanta a fi corect retinute in cauza.
Tribunalul constata, totodata, ca nu este intemeiata nici cererea recurentei petente privind obligarea intimatei la plata diferentei de prejudiciu pretins a fi nerecuperat, intrucat in solutionarea unei plangeri impotriva unei solutii de netrimitere in judecata dispuse de procuror, instanta se limiteaza doar la analiza legalitatii si temeiniciei ei, neavand cadrul procesual in care sa se pronunte asupra unei actiuni civile, care poate fi alaturata numai unei actiuni penale valabil exercitate, situatie ce nu se regaseste insa in speta, in conditiile in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala fata de intimata.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca este legala si temeinica sentinta penala nr. 3080 din 18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 18620/245/2010, in raport de aspectele invocate de D.G.F.P. Iasi si ca nu exista alte motive de nelegalitate si netemeinicie ce pot fi constatate din oficiu, Tribunalul, in conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat impotriva ei, mentinand hotararea atacata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012