CONTESTATIE LA HOTARAREA ADUNARII CREDITORILOR PRIN CARE S-A HOTARAT VANZAREA DE BUNURI IN PERIOADA DE OBSERVATIE, CONTESTATIE FORMULATA DE DEBITORI SI CREDITORII CARE S-AU OPUS LA ACEASTA MASURA. ADMITERE

         
            Prin cererea inregistrata sub nr. _/99/2011/a3, din 26.10.2011, creditorii S.C. GP S.R.L., S.C. GL S.A., S.C. GM S.R.L., S.C. GA S.R.L. au formulat contestatie impotriva procesului verbal al adunarii creditorilor debitorului S.C. GB S.R.L., nr.192/GPB/21.10.2011, solicitand anularea hotararilor adoptate pentru urmatoarele motive:
            - In perioada de observatie, se desfasoara doar activitati curente, premergatoare planului de reorganizare. In cazul in care s-ar proceda la vanzarea bunurilor, debitorul nu mai are posibilitatea conferita de lege de a face un plan de reorganizare. Chiar daca legea nu prevede expres ca bunurile debitorului nu pot fi vandute in perioada de observatie, este lesne de inteles ca atat timp cat debitorul are dreptul de a intra in procedura de reorganizare, este interzisa o asemenea vanzare. Legea prevede expres ca vanzarea bunurilor debitorului poate fi facuta doar in procedura falimentului sau in timpul reorganizarii activitatii firmei.
            Solicita anularea punctelor 1 si 3 din procesul verbal privind adunarea creditorilor din 21.10.2011.
            In drept, se invoca Legea 85/2006, Legea 31/1990.
            La 26.10.2011, se inregistreaza in cauza contestatia administratorului special al debitoarei S.C. GB S.R.L.,  impotriva aceluiasi proces verbal al adunarii creditorilor, motivele invocate fiind aceleasi ca si cele descries de creditorii de mai sus.
            Administratorul judiciar a formulat un punct de vedere in care arata ca administratorul judiciar a supus aprobarii administratorului special, a creditorilor ipotecari, a creditorilor majoritari vanzarea bunurilor in perioada de observatie, considerand-o oportuna in conditiile in care procedura insolventei este guvernata de principiul maximizarii averii debitorului, valorificarea bunurilor la pretul de 100% din pretul de evaluare si depunerea sumelor obtinute intr-un cont bancar fiind o masura de conservare si marire a patrimoniului debitoarei benefica acesteia. Desi administratorul special nu a fost de accord cu vanzarea bunurilor, creditorii in procent de 86,13% au considerat-o oportuna. Mai arata administratorul judiciar ca debitoarea a formulat plan de reorganizare ce cuprinde posibilitatea suplimentarii veniturilor prin vanzarea in primul an a imobilului.
            Sustine administratorul judiciar ca vanzarea nu se va efectua pana la aprobarea si confirmarea planului de reorganizare sau pana la intrarea in faliment.
            A fost depusa practica judiciara in materie.
            Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
            In fapt, prin sentinta nr. _/10.06.2011, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitorului S.C. GB S.R.L..
            Debitoarea se afla in perioada de observatie asa cum este ea definita de art.3 pct.15 din Legea insolventei.
            Totodata, chiar prin cererea introductiva prin care a solicitat deschiderea procedurii insolventei, si-a exprimat intentia de reorganizare prin propunerea unui plan de reorganizare.
            La sedinta adunarii creditorilor din 21.10.2011, creditorii convocati de administratorul judiciar au votat aprobarea vanzarii bunurilor in perioada de observatie(pct.1) si aprobarea regulamentului de vanzare si a strategiei de vanzare(pct.3), hotarari supuse analizei datorita contestatiilor formulate.
            Potrivit art. 11 al.2 din Legea insolventei, coroborat cu art. 14 al.7 din acelasi act normativ, judecatorul sindic poate desfiinta hotararea adunarii doar pentru motive de nelegalitate.
            Doua sunt motivele supuse dezbaterii: calitatea de reprezentant a persoanelor care au votat in numele unui creditor si posibilitatea vanzarii bunurilor in perioada de observatie.
            Cu privire la prima problema, a lipsei capacitatii de exercitiu a Sucursalei, aceasta lipsa invocata a fost acoperita prin confirmarea actelor facuta de Societatea mama conform imputernicirii .
            Cu privire la cel de al doilea aspect, al vanzarii bunurilor in perioada de observatie, instanta constata ca este o problema de legalitate si nu de oportunitate pentru motivele redate mai jos.
            Este adevarat ca Legea insolventei nu interzice expres vanzarea bunurilor debitorului in perioada de observatie. Cu toate acestea, dispozitiile legii in ansamblul lor prevad ca regula vanzarea bunurilor dupa intrarea in faliment(fiind reglementata amanuntit la capitolul lichidarii din sectiunea referitoare la faliment), sau inainte de faliment, ca parte a executarii planului de reorganizare(art. 94 care reglementeaza in al.3 formele reorganizarii).
            Inainte de aceste momente(faliment sau confirmare plan de reorganizare), vanzarea bunurilor este doar o exceptie, reglementata strict de art. 49 si 39 din Legea insolventei. Conform primului text normativ, debitorul propune vanzarea bunului care este supusa unor formalitati(aprobarea de comitetul creditorilor). Creditorii care vor sa fie vandute bunurile gajate, pot cere ridicarea suspendarii in temeiul art. 39 din Legea insolventei, cu posibilitatea vanzarii, cu alte formalitati specifice.
            Ratiunea acestei reglementari este aceea ca in perioada de observatie administrarea debitorului se realizeaza de debitor, nu de creditori, in limitele art. 49, adica doar pentru activitati curente. Debitorul este cel care poate, in viziunea unui plan de reorganizare pe care urmeaza sa-l propuna, sa solicite doar in mod exceptional si motivat vanzarea bunurilor sale.
            In speta, creditorii, desi debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare, au preluat indirect administrarea societatii hotarand peste limitele atributiilor lor in aceasta faza a procedurii vanzarea unicului bun imobil al debitorului, periclitand astfel sansele de reorganizare a societatii. Nu au inteles sa invoce art. 39, care ar fi permis in mod exceptional vanzarea bunurilor, dar cu verificarea de catre instanta a conditiilor privind importanta bunului pentru planul de reorganizare.
            Sustinerea administratorului judiciar ca debitorul are in vedere aceasta vanzare in planul de reorganizare propus este fara relevanta, de vreme ce acest lucru este doar o posibilitate pe care debitorul a fost nevoit sa o aiba in vedere fata de hotararea creditorilor. De asemenea, in aceasta faza a procedurii, principiul maximizarii averii debitorului trebuie corelat cu dreptul debitorului de a formula un plan de reorganizare. Nu prezinta relevanta nici aspectul ca vanzarea nu se va face decat la momentul confirmarii planului/intrarii in faliment, cat timp mentinerea hotararii i-ar permite administratorului judiciar sa vanda bunurile oricand doresc creditorii, nemaifiind in puterea sa alegerea momentului vanzarii.
            Intrucat hotararea a fost luata de creditori cu depasirea competentelor lor in cadrul perioadei de observatie, judecatorul sindic considera, pe de o parte, ca aspectele invocate in contestatii tin de legalitate si nu de oportunitate si ca, pe de alta parte, hotararea creditorilor este nelegala raportat la dispozitiile legii insolventei.
            Pentru aceste motive, instanta va admite contestatiile formulate.