Cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitorului, intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit d, admisa

            Prin cererea inregistrata la data de 16.05.2011, reclamantul CI A, in calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. C S.R.L., a chemat in judecata pe parata SL, solicitand atragerea raspunderii acestuia in baza dispozitiilor art. 138 al.1 d, a si e.
            In motivare, se arata ca societatea nu a depus nici o declaratie privind impozitele datorate bugetului de stat si nici nu a depus bilant contabil pentru exercitiile financiare in care a desfasurat activitate. Mai mult, debitoarea a fost verificata in repetate randuri de inspectorii DGFP Iasi, dar administratorul statutar nu s-a prezentat la nici unul dintre controale.
            Deoarece registrele contabile nu au fost predate administratorului judiciar, se creeaza prezumtia ca administratorul societatii fie a tinut o contabilitate fictiva, fie ascunde cu buna stiinta realitatea economico-financiara, fie a facut sa dispara documentele contabile. In conformitate cu art. 10 din Legea 82/1991, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului statutar. In fisa sintetica privind taxele si impozitele datorate bugetului de stat, debitoarea nu a declarat impozitele aferente activitatii desfasurate si nu a intocmit situatii financiare.
            Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
            In fapt, prin sentinta comerciala nr. _/S/6.12.2010 a Tribunalului Iasi, pronuntata in dosarul nr. _./99/2010, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului impotriva debitoarei S.C. C S.R.L., s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei si s-a ridicat dreptul acesteia de administrare, numindu-se lichidator judiciar provizoriu reclamantul.
            S-a fixat termen pentru predarea gestiunii de catre debitor la data de 15.12.2010. Conform relatiilor furnizate de Oficiul Registrului Comertului Iasi, aflate la fila 175 din dosarul de baza, de la momentul infiintarii societatii, in 2004, si pana la intrarea in faliment, societatea debitoare a fost administrata de parata SL. Nici pana la momentul prezent, parata nu a predat documentatia contabila sau gestiunea societatii.
            In raportul cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa, intocmit in baza bilanturilor contabile si balantelor furnizate de Directia Generala a Finantelor Publice, lichidatorul judiciar a opinat ca starea de insolventa s-a datorat imprejurarii ca administratorul nu a tinut contabilitatea legal. Impotriva acestui raport nu s-au inregistrat contestatii.
            In drept, instanta retine ca in reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, raspunderea membrilor organelor de conducere devine operanta in toate cazurile cand pasivul social nu poate fi acoperit din culpa lor, cand acestia au cauzat starea de insolventa a societatii prin savarsirea vreuneia dintre faptele expres si limitativ enumerate la lit. a - g ale articolului mentionat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabila savarsita.
            Rezulta asadar ca pentru instituirea raspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesara intrunirea anumitor conditii, specifice unei raspunderi delictuale: acestia sa aiba calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, aceste fapte sa fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolventa a debitoarei falite. Raspunderea persoanelor enumerate in alin. 1 al art. 138 este conditionata, printre altele, de existenta legaturii de cauzalitate intre faptele expuse si starea de insolventa, aceasta forma speciala de raspundere fiind instituita exclusiv in favoarea debitorului falit, care se vede nevoit in aceasta etapa, prin reprezentantul sau care in procedura de fata este administratorul judiciar, sa readuca in patrimoniul sau contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolventa.
            
            Raportat la aceste dispozitii legale, urmeaza ca instanta sa verifice in functie de probatoriile existente in cauza intrunirea conditiilor de raspundere.
            Prima fapta pe care lichidatorul judiciar o imputa administratorului statutar este aceea reglementata de art. 138 al.1 lit d: a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, daca aceste fapte au provocat insolventa.
            Parata, in calitate de administrator al firmei, avea obligatia legala prevazuta de art. 73 din Legea 31/1990 si 11 din Legea 82/1991 de a tine evidenta contabila in conformitate cu legea.
            Or, potrivit documentatiei inaintate de creditorul Directia Generala a Finantelor Publice, aflata la filele 10 si urmatoarele din dosarul de baza, debitoarea a fost in repetate randuri supusa unor controale din partea organelor de stat, in urma carora s-a constatat ca a incalcat de mai multe ori prevederile dispozitiilor legale care ii impuneau depunerea la organele fiscale a informatiilor legate de firma.(procese verbale de contraventie fila 32 si urmatoarele dosar baza).
             Mai mult decat atat, conform unei note de constatare, incheiata in urma unui control operativ si inopinat efectuat de Garda Financiara, s-au descoperit un numar de 22 de facturi emise de debitoare, inregistrate in evidenta financiar contabila a unei alte societati, S.C. F, in suma de 94.105 lei. Invitata de patru ori pentru explicatii, parata, in calitate de administrator statutar, nu s-a prezentat la organele de inspectie, dar nici nu a declarat veniturile impozabile realizate, ceea ce a determinat creditorul sa formuleze plangere penala pentru evaziune fiscala. In plus, documentele gasite au fost transmise catre DGFP Iasi, pentru stabilirea obligatiilor fiscale corespunzatoare. In acelasi sens, in urma unor controale incrucisate, inspectia fiscala a mai stabilit si cu alte ocazii ca debitoarea a emis facturi cu privire la alte sume catre alte firme  ,a emis chitante. Nedeclarandu-le din nou la organele financiare, sumele datorate statului au fost stabilite prin estimare, conform precizarilor facute la Parchet de catre creditor. In acelasi sens, a procedat debitoarea la emiterea de facturi catre S.C. A .,S.C. M   ., S.C. BS.R.L., S.C. ES.R.L..
            In concluzie, debitoarea a emis numeroase facturi fiscale catre diversi clienti, chiar a incasat sume de bani si nu a intocmit contabilitatea aferenta, respectiv nu a facut declaratiile financiare la organele in drept pentru stabilirea obligatiilor fiscale. Ca urmare, obligatiile legale i-au fost stabilite in urma controalelor fiscale intreprinse, rezultand suma cu care creditorul s-a inscris la masa credala, la care au fost aplicate accesoriile legale. Declararea corecta si la timp a veniturilor realizate ar fi condus la o stabilire a situatiei reale a debitoarei, prin evidentierea si a cheltuielilor societatii si a sumelor decontabile. Existenta unor sume incasate si necontabilizate constituie de asemenea un element material al faptei de la art. 138 lit d care a contribuit la starea de insolventa a firmei.
            Retine astfel instanta ca parata nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea(fapta ilicita), ceea ce a condus la stabilirea unor obligatii suplimentare uriase in sarcina sa, pe care nu le-a putut achita si care au condus la incetarea de plati si intrarea in insolventa(legatura de cauzalitate).
            Prejudiciul  creat debitoarei este starea acesteia de insolventa si valoarea lui rezulta din Tabelul preliminar al creantelor, definitivat prin neexercitarea contestatiilor, unde debitoarea figureaza cu debit de 3.161.132 lei catre Directia Generala a Finantelor Publice.
            Cu privire la faptele de la art. 138 lit a si e:
            Art. 138 al.1 lit a din Legea 85/2006 prevede raspunderea administratorului daca a cauzat insolventa prin aceea ca a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in folosul unei alte persoane.
            Art. 138 lit e: a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia.
            Reclamantul nu a probat fapte care sa se incadreze in aceste dispozitii legale, singura motivatie a reclamantului, ca netinerea contabilitatii e contrara interesului debitoarei si s-a facut in scopul profitului personal al paratei nefiind circumscrisa art. 138 lit. a sau e.
            Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca se impune ca in temeiul dispozitiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, sa fie admisa actiunea formulata de catre lichidatorul judiciar privind stabilirea raspunderii personale a paratei in calitate de fost administrator al debitorului si sa  stabileasca raspunderea personala a acesteia in sensul ca il va obliga sa acopere intreg pasivul ramas neacoperit al debitoarei, in cuantum de 3.161.132 lei, potrivit tabelului definitiv intocmit de catre lichidatorul judiciar.

1