Actiune in raspundere intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit.a, c si d din Legea insolventei, formulata de administratorul judiciar. Admiterea cererii intemeiate pe art. 138 lit a pentru nepredarea de catre parat a unui autoturism pe care l-a primit...

            Prin cererea inregistrata la data de 8.07.2011, sub nr. _/99/2010/a1, reclamantul SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA A SPRL , in calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. S S.R.L., a solicitat atragerea raspunderii personale patrimoniale a paratilor SM si MT, pentru ca acestia sa suporte pasivul societatii.
            In motivarea actiunii, reclamantul arata ca societatea debitoare a fost infiintata la 3.11.2004, avand ca administrator de la infiintare si pana la 1.06.2010 pe MT si de la 1.06.2010 si pana la intrarea in insolventa pe SM.
            Potrivit raportului cauzal intocmit in cauza, datoriile societatii s-au nascut in perioada in care societatea era administrata de MT, sub mandatul caruia firma a inregistrat pierdere si capital net negativ. Cu toate acestea, administratorul nu a convocat adunarea generala extraordinara pentru a se decide dizolvarea societatii, iar prin continuarea activitatii au fost prejudiciate interesele creditorilor. Potrivit balantei de verificare din aprilie 2009, societatea a incasat peste 50.000 lei, fara a achita debitele catre creditori. Prezenta obligatiilor catre bugetele speciale, prin nevirarea sumelor retinute de la asigurati, reprezinta, pe langa o infractiune, si o modalitate de folosire a creditelor societatii in interes personal. Prezenta creantelor de valori mari in contul de active denota atitudinea administratorului statutar de pasivitate in recuperarea acestora.
            Cu privire la fapta reglementata de art. 138 lit a, administratorul judiciar arata ca fapta s-a savarsit prin urmatoarele modalitati:
            - debitorul a colectat TVA din vanzarile de produse sau serviciile prestate si nu a virat sumele la bugetul de stat, folosind creditul statului  in interes personal;
            - Debitorul a retinut contributiile asiguratilor si nu le-a virat la bugetele  speciale, folosind creditul societatii in interes personal;
            - De la 31.12.2008 si pana la 31.12.2009 s-a constatat o diferenta in minus a activelor imobilizate, in conditii de crestere a datoriilor, de unde rezulta ca nu au fost folosite pentru societate, ci pentru alte persoane;
            - Potrivit balantei de verificare din aprilie 2009, societatea a incasat 50.000 lei in perioada 1.01.2009-30.04.2009, dar nu a achitat datorii catre creditori, suma fiind folosita in interesul altor persoane;
            - Debitoarea figureaza cu un autoturism Ford Scorpio, fata de care AFP a aplicat masura sechestrului, autoturism ramas in custodia lui MT, care nu a predat bunul.
            Cu privire la fapta reglementata de art. 138 lit c, administratorul judiciar arata ca fapta s-a savarsit prin urmatoarele modalitati:
- incasarea sumei de 50.290,69 lei fara achitarea datoriilor catre creditori;
- refuzul de predare a bunului aflat sub sechestrul creditorului bugetar;
- neluarea masurii dizolvarii societatii, desi in perioada 2008-2009 datoriile societatii s-au dublat, iar activul era net negativ;
- prezenta creantelor coroborata cu nepredarea documentelor din care sa rezulte fie incasarea lor, fie efectuarea demersurilor in vederea recuperarii.
            In acest caz, raportul de cauzalitate rezulta din faptul ca o societate comerciala nu poate functiona viabil daca administratorul manifesta dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor minime pentru functionarea ei.
            Cu privire la fapta reglementata de art. 138 lit d, reclamantul arata ca paratii nu au predat documentele contabile ale societatii, desi obligatia de a tine legal contabilitatea rezulta din dispozitiile art. 73 din Legea 31/1990 si art. 10 din Legea 82/1991. In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs, prezumtie juri et de jure, care nu poate fi rasturnata prin proba contrarie.
            In ceea ce priveste fapta de la art. 138 lit e: MT nu a predat autoturismul aflat in custodie. Ambii parati trebuie sa raspunda pentru ascunderea activului societatii, in lipsa inscrisurilor din care sa rezulte preluarea documentelor si a gestiunii intre administratorii statutari. Aceeasi situatie se mentine si cu privire la celelalte active descrise scriptic la 31.12.2009, in legatura cu care nu au fost prezentate justificari.
            Subliniaza reclamantul ca raportul de cauzalitate se prezuma atat timp cat exista incetarea de plati si una dintre faptele de la art. 138 din Legea 85/2006.
            In drept, se indica art. 138 al.1 lit a, c, d si e din Legea 85/2006, Legea 31/1990, Legea 82/1991, art. 1082 si 1540 Cod civil, art. 374 Cod comercial.
            Paratii, legal citati, nu au depus intampinare si nu s-au prezentat in instanta pentru a-si formula probe in contradovada.
            Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
            In fapt, potrivit relatiilor furnizate de Oficiul Registrului Comertului, paratul MT a fost administrator al debitoarei de la data infiintarii societatii(3.11.2004) si pana la 2.06.2010, cand partile sociale au fost transmise lui SM, care a devenit si noul administrator al firmei.
            Art. 138 din Legea insolventei permite obligarea persoanelor responsabile de cauzarea insolventei sa fie obligate la parte din pasivul societatii, in conditiile in care se intrunesc cerintele raspunderii civile delictuale speciale prevazute de acest text de lege: savarsirea uneia din faptele de la art. 138, fapta sa fi cauzat insolventa debitoarei si prejudiciul, vinovatia autorului. Art. 138 prevede expres si limitativ faptele care atrag raspunderea si nu instituie nici o prezumtie legala referitor la vinovatie sau cauzalitate, nici absoluta nici relativa, astfel incat reclamantul are intotdeauna sarcina de a proba in concret toate elementele legale.
            Faptele reglementate de Legea insolventei imputate paratilor sunt:
            138 lit. a: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau al unei alte persoane;
            138 lit c: fapta de a dispune, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetare de plati;
            138 lit d: tinerea unei contabilitati fictive sau au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
            138 lit.e: deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori marirea fictiva a pasivului acesteia.
            Verificand conditiile raspunderii delictuale speciale, instanta retine ca fiind probata calitatea paratilor de administratori statutari ai debitoarei. In ceea ce priveste starea de insolventa, conform raportului cauzal, intocmit de administratorul judiciar si publicat in BPI, necontestat, aceasta s-a instalat inca din perioada in care administrator statutar era MT. Prejudiciul este probat de reclamant, rezultand din imposibilitatea debitorului de a acoperi creantele mentionate in tabelul definitiv de creante.
            Cu privire la paratul MT:
            Faptele prevazute de art. 138 lit.a si e, vinovatia si raportul de cauzalitate intre fapte si prejudiciu s-au probat de reclamanta cu privire numai la anumite elemente materiale descrise in cererea de chemare in judecata.
            Imprejurarile ca debitorul a colectat TVA din vanzarile de produse sau serviciile prestate fara a vira sumele la bugetul de stat, a retinut contributiile asiguratilor si nu le-a virat la bugetele  speciale, a diminuat activele imobilizate, fara a determina o crestere a datoriilor, a incasat 50.000 lei in perioada 1.01.2009-30.04.2009, dar nu a achitat datorii catre creditori, aspecte reale, nu pot fi incadrate in dispozitiile alineatului a, si pe cale de consecinta nu pot atrage raspunderea personala a administratorului statutar, daca nu s-a probat folosul propriu al paratului in folosirea acestor bunuri. Ele pot fi expresia unui management neinspirat, daca aceste cifre sunt raportate si la indicatorii care indica si cheltuielile societatii, si nu pot constitui un argument solid pentru retinerea unei prezumtii judecatoresti ca veniturile ar fi fost folosite de administratorul statutar in interesul sau sau al altei persoane. Neplata obligatiilor catre stat a fost fortat calificata de reclamant ca fiind un credit acordat de stat debitorului.
            In ceea ce priveste insa autoturismul Ford Scorpio, fata de care AFP a aplicat masura sechestrului, potrivit procesului verbal de sechestru din 24.06.2009, se retine de catre instanta ca acesta nu a fost predat de paratul-custode administratorului judiciar spre valorificare si acoperirea unei parti din prejudiciu. Paratul in mod clar l-a folosit in interesul propriu, cat timp nu a inteles sa il restituie, in ciuda tuturor demersurilor facute si de creditor si de administratorul judiciar de a-l prelua, fapta incadrandu-se atat in dispozitiile art. 138 lit a cat si in cele ale art. 138 lit e invocata de reclamanta(ascunderea bunului din activ). Se mai retine ca fapta, daca nu a declansat, cel putin a contribuit la agravarea starii de insolventa a debitorului, intrucat bunul urma sa fie executat silit(transformat in lichiditati) inca din 2009 chiar de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, care la acel moment avea o creanta de 45900 lei, ce in parte ar fi fost indestulata de contravaloarea bunului(peste 11.000).
            Paratul MT a refuzat restituirea bunului, din atitudinea sa rezultand si elementul vinovatiei.
            In ceea ce priveste fapta de la lit. c din Legea insolventei, incasarea sumei de 50.290,69 lei fara achitarea datoriilor catre creditori; refuzul de predare a bunului aflat sub sechestrul creditorului bugetar; neluarea masurii dizolvarii societatii, desi in perioada 2008-2009 datoriile societatii s-au dublat, iar activul era net negativ sau prezenta creantelor coroborata cu nepredarea documentelor din care sa rezulte fie incasarea lor, fie efectuarea demersurilor in vederea recuperarii nu se circumscriu definitiei de "continuarea in interes personal a unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetare de plati". Reclamantul nu a probat interesul personal, care nu se poate prezuma, iar din toate faptele enumerate, singura care ar presupune continuarea unei activitati desi societatea era in incetare de plati este cea privind nedizolvarea societatii. Si in acest caz insa reclamantul era tinut sa probeze interesul personal care l-a determinat pe parat sa continue activitatea, ceea ce nu a dovedit.
            In ceea ce priveste fapta de la lit d, se retine ca reala imprejurarea ca nu au fost predate actele financiar contabile administratorului judiciar, de unde se poate prezuma ca paratul nu a tinut o contabilitate corecta. Cu toate acestea, nu este suficient ca paratul sa tina o contabilitate neconforma legii pentru atragerea raspunderii, fiind necesar ca reclamantul sa probeze si ca fapta a condus sau contribuit la starea de insolventa. Or, reclamantul nu a probat acest lucru, limitandu-se a invoca o prezumtie apreciata absoluta, ca existand fapta se prezuma raportul de cauzalitate, prezumtie nereglementata de lege si care nu poate fi retinuta de instanta in absenta altor probatorii care sa o sustina.
            Cu privire la paratul SM, cel care a preluat societatea debitoare la data de 2.06.2010, reclamantul ii imputa savarsirea acelorasi fapte, fara a solicita administrarea vreunui probatoriu. In sarcina acestui parat, instanta nu poate retine nici una dintre fapte, intrucat din probatorii a rezultat ca starea de insolventa s-a instalat anterior preluarii societatii de catre acesta. Toate alegatiile reclamantului prin care isi sustine cererea se bazeaza pe inscrisuri ce reflecta perioada anterioara datei de 06.2010, cand numitul SM nu avea nici o legatura juridica cu debitorul(evidentele contabile postate de organele de finante in baza carora s-a verificat situatia debitoarei datand din 31.12.2009). Chiar daca acest parat nu a predat actele financiar contabile si nu a mai facut publice evidentele debitorului dupa momentul cand a devenit administrator, nu aceasta fapta a cauzat insolventa.
            Fata de aceste considerente, instanta va respinge cererea reclamantului fata de paratul SM, iar fata de paratul MT o va admite in parte, in masura prejudiciului cauzat.
            La obligarea paratului, instanta va avea in vedere ca valoarea prejudiciului ce urmeaza a fi reparat este egala cu valoarea bunului nerestituit (apreciata potrivit estimarii facute in procesul verbal de sechestru, de 11.272 lei.