Actiune in raspundere intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit.d din Legea insolventei, formulata de administratorul judiciar. Respingere pentru neprobarea legaturii de cauzalitate dintre fapta si starea de insolventa

            Prin cererea inregistrata pe rol sub nr. _/99/2010/a1, reclamantul Cabinetul de insolventa P, in calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. B S.R.L., a chemat in judecata pe paratul LM, in calitate de administrator statutar al debitoarei, solicitand obligarea acestuia sa suporte din averea proprie pasivul neacoperit al societatii, in cuantum total de 153.574 lei.
            In motivarea cererii sale, reclamanta arata ca debitoarea datoreaza creditorilor sai suma de 153.574 lei, potrivit tabelului definitiv al creantelor.
             Considera reclamanta ca paratul se face vinovat de savarsirea faptei prevazute de art. 138 lit  d din Legea insilventei.
            Astfel, arata reclamanta ca paratul nu a predat documentele contabile, nu a publicat ulterior anului 2008 situatiile financiare. Faptul ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea rezulta din administrarea frauduloasa a societatii debitoare.
            Mai arata creditoarea ca in bilantul aferent anului 2008, societatea prezinta creante de recuperat de 596.980 lei, disponibilitati de 3391 lei, sume care indica faptul ca societatea debitoare nu a fost gestionata corect si ar fi putut scapa de starea de insolventa. Considera ca societatea nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorul acesteia denota dezinteres fata de indeplinirea conditiilor minime si obligatiilor legale care ii revin in exercitarea mandatului.  Lipsa evidentei contabile conduce la ideea ca paratul a efectuat operatiuni ilicite sub activitatea societatii debitoarei. Derularea activitatii fara evidenta contabila duce la cresterea datoriilor, in conditiile in care nu se cunoaste ce trebuie platit sau incasat.
            In drept, se invoca art. 138 lit a si d din Legea insolventei.
            Cererea este scutita de plata taxelor judiciare potrivit art. 77 din Legea insolventei.
            A depus in sustinere reclamanta inscrisuri: raportul cauzal, tabelul definitiv al creantelor debitorului.
            Paratul, legal citat, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a-si formula probe in contradovada.
            A fost atasat dosarul de fond.
            Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
            In fapt, potrivit relatiilor furnizate de Oficiul Registrului Comertului, paratul a fost administrator al debitoarei de la data infiintarii societatii(30.11.2006) si pana la momentul deschiderii procedurii insolventei, pana la 27.11.2008 fiind coadministrator si asociatul PT.
            Art. 138 din Legea insolventei permite obligarea persoanelor responsabile de cauzarea insolventei sa fie obligate la parte din pasivul societatii, in conditiile in care se intrunesc cerintele raspunderii civile delictuale speciale prevazute de acest text de lege: savarsirea uneia din faptele de la art. 138, fapta sa fi cauzat insolventa debitoarei si prejudiciul, vinovatia autorului. Art. 138 prevede expres si limitativ faptele care atrag raspunderea si nu instituie nici o prezumtie legala referitor la vinovatie sau cauzalitate, nici absoluta nici relativa, astfel incat reclamantul are intotdeauna sarcina de a proba in concret toate elementele legale.
            Fapta reglementata de Legea insolventei imputata paratului este:
            138 lit d: tinerea unei contabilitati fictive sau au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
            Verificand conditiile raspunderii delictuale speciale, instanta retine ca fiind probata calitatea paratului de administrator statutar al debitoarei.
            In ceea ce priveste starea de insolventa, conform raportului cauzal, intocmit de administratorul judiciar si publicat in BPI, necontestat, aceasta s-a instalat datorita netinerii contabilitatii in conformitate cu legea.
            Din probatoriile administrate in cauza, respectiv notificarile ramase fara raspuns, efectuate in cadrul procedurii insolventei de catre administratorul judiciar si numeroasele demersuri facute de creditor in faza executarii silite fiscale, rezulta ca paratul a fost invitat sa prezinte ultimele documente contabile si financiare, refuzand acest lucru.
            Cu toate acestea, la momentul refuzului de prezentare a documentelor, atat administratorului judiciar cat si organelor fiscale, societatea debitoare se afla deja in insolventa. Potrivit referatului intocmit de AFP aflat la fila 7 dosar, debitorul a depus ultima declaratie fiscala la 20.07.2010 si a realizat ultima plata la bugetul de stat, nesemnificativa, la 4.06.2010. Datoriile debitorului s-au acumulat anterior anului 2010, fiind in exclusivitate datorii fiscale.
            Prin urmare, refuzul prezentarii documentelor ulterioare anului 2010 nu a putut contribui la declansarea sau agravarea starii de insolventa.
            Se retine astfel ca nu a fost probata nici o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
            Cu privire la administrarea "frauduloasa" a societatii si gestionarea incorecta a acesteia, acestea nu pot constitui elemente materiale ale faptei de la art. 138 lit d, care se refera strict si limitativ la modalitatea de tinere a contabilitatii, nu la optiuni de management. De altfel, reclamantul nu a precizat in ce constau aceste actiuni frauduloase, prezumand din datele contabile furnizate de ultimul bilant publicat de organele financiare ca resursele ar fi putut fi altfel gestionate. Retine instanta ca prezumtia nu este sustinuta de alte probatorii si ca interpretarea datelor contabile nu se poate realiza extrasa din ansamblul bilantului, de unde rezulta de asemenea si ca societatea avea datorii foarte mari si a incheiat exercitiul financiar in pierdere. Aceste aspecte pot fi verificate insa doar daca sunt invocate ca temei dispozitiile altor reglementari ale art. 138 din Legea insolventei, nu art. 138 lit.d.
            Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge cererea reclamantului.