Cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditor. INTERESUL CREDITORULUI. Momentul in functie de care se verifica conditiile de admisibilitate a cererii creditorului. Valoare prag.

 Prin cererea inregistrata initial la data de 5.11.2009, creditoarele A si B au solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei E, pentru recuperarea debitului de 36.139,12 lei rate de leasing restante, rate prime de asigurare casco restante, taxe de somatie si penalitati la contractele de leasing.
 In motivarea cererii lor, creditoarele arata ca au incheiat cu debitoarea contractele de leasing X si Y, avand ca obiect dreptul de folosinta al unor bunuri. De la data incheierii contractelor si dupa achitarea avansului, debitoarea nu a respectat scadentele pentru plata ratelor de leasing, desi a fost somata sa faca plata si prin intermediul executorilor judecatoresti. Debitoarea si-a incetat platile de 50 de zile.
 In drept, se invoca art. 15 din OG 51/1997, Legea 85/2006.
 Debitoarea a formulat intampinare, invocand lipsa de interes a creditoarelor in a formula o astfel de cerere. Sustine in acest context ca neplata a doua rate consecutive atrage rezilierea contractului si obligarea utilizatorului la restituirea bunului, dand dreptul locatorului la folosirea mijloacelor proprii pentru luare in posesie a bunului afectat garantiei. Or, creditoarea, in calitate de proprietar, are posibilitatea efectiva de a intra in posesia bunurilor, dar cu toate acestea formuleaza cerere de deschidere a procedurii insolventei.
 Pe fond, arata debitoarea ca nu se afla in insolventa si nici in stare de insolvabilitate, platile pe care le-a efectuat in ultimul timp demonstrand cu prisosinta ca suma pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei nu poate constitui un criteriu de stabilire a insolventei. Considera ca incetarea platilor sau a unei singure plati nu este intotdeauna sinonima cu insolventa, debitorul putand refuza sa faca anumite plati sau sa le intarzie pentru motive pe care le considera intemeiate.
 In drept, se invoca art. 115 Cod pr.civ.
 Prin mai multe precizari facute la dosar de creditoare(26.04.2010, 1.07.2010), acestea arata ca debitoarea a facut anumite plati in aprilie 2010, dar intre timp debitul s-a ridicat la valoarea de 65.769,80 lei, respectiv 62.823,01 lei.
 In recurs, creditoarele au aratat ca debitele restante au ajuns la valoarea de 99.936,23 lei.
 In rejudecare nu au fost administrate alte probe.
 Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
 Cu privire la exceptia lipsei de interes a creditoarelor:
 Retine instanta ca sustinerile debitoarei potrivit carora creditoarele nu ar avea interes in promovarea prezentei cereri motivat de imprejurarea ca au la indemana o actiune in restituirea bunurilor nu pot fi primite, deoarece cererea de deschidere a procedurii insolventei nu are caracter subsidiar, iar temeiul in fapt si in drept al acestei actiuni difera de cel al unei luari in posesie a bunurilor, chiar daca interesul pare a fi acelasi. De fapt, creditoarele au atat dreptul la restituirea bunului, dar si la restituirea sumelor restante, care le indreptatesc a formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei, cu respectarea conditiilor legii.
 Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia invocata.
 
 Pe fond:
 Potrivit dispozitiilor art. 33 alin 1 din legea 85/2006, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva in care va preciza cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale constituite de debitor sau instituita in temeiul legii, existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului.
 Conform art. 3 pct. 6 din lege, in forma in vigoare la data formularii cererii initiale de deschidere a procedurii insolventei, precum si la data completarilor cererii introductive, prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Pentru cererea completatoare a creditoarelor, formulata la 6.01.2011, creanta trebuie sa fie exigibila mai mult de 90 de zile.
 Dispozitiile mentionate urmeaza a fi coroborate cu prevederile art. 379 cod proc civ , conform carora "creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala."
 De asemenea, din dispozitiile art. 6 pct.12, in forma in vigoare la data formularii cererii introductive, precum si primelor cereri completatoare a creditorilor, rezulta ca valoarea prag a creantei pentru promovarea unei cereri de deschidere de catre creditor era de 30.000 lei. Valoarea prag prevazuta de lege la momentul ultimei completari a cererii de deschidere a procedurii insolventei(6.01.2011) era de 45.000 lei, valoare care va fi avuta in vedere de instanta la analizarea creantei.
 Rezulta ca legea prevede urmatoarele conditii pentru promovarea unei cereri de deschidere a procedurii de catre creditor:
- creata certa, lichida si exigibila,
- creanta scadenta mai mult de 90 de zile,
- creanta sa depaseasca valoarea prag de 45.000 lei,
- debitorul sa fie in insolventa.
 
 In fapt, intre parti au fost incheiate doua contracte de leasing, insusite de debitor, in baza carora debitorul s-a obligat sa achite rate, dobanzi, prime de asigurare, potrivit planului de esalonare a ratelor, insusit de asemenea de debitor.
 La momentul promovarii cererii de chemare in judecata, debitoarea datora suma de 36.139,12 lei, reprezentand rate de leasing restante, rate prime de asigurare casco restante, taxe de somatie si penalitati la contractele de leasing, sume de altfel necontestate de debitor.
 Valorile datorate sunt certe, dar si lichide si exigibile, cuantumul ratelor fiind predeterminat de parti, care au stabilit de asemenea si termenele de plata.
 Conform art. 15 din OG 51/1997, in caz de neplata a doua rate consecutive, utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.
 Retine instanta ca nici la momentul solutionarii prezentei cereri, debitorul nu a restituit bunurile creditorilor.
 Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, din valoarea initiala, debitorul a achitat in cursul procesului(primul ciclu procesual, V1, filele 198 si urmatoarele)) sumele de: 8795 lei, 5640 lei, 4380 lei, 6120 lei, 2591.82 lei, 3705,70 lei.
 Judecatorul-sindic retine ca verificarea conditiilor de admisibilitate a cererii creditorilor, inclusiv respectarea valorii prag a creantei, se face la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii. Prin urmare, daca intre data introducerii cererii si cea a judecarii acestei cereri, intervin modificari ale cuantumului creantei, inclusiv in sensul reducerii acesteia sub valoarea-prag(ca urmare a platilor partiale), judecatorul - sindic este obligat sa verifice admisibilitatea cererii in raport cu situatia existenta la data pronuntarii. Aceasta intrucat, potrivit art.31 alin.3 din Legea 85/2006, daca intre momentul inregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori impotriva aceluiasi debitor, judecatorul sindic va stabili indeplinirea conditiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor, in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor. In cazul de fata, creditorii initiali au modificat cererea de chemare in judecata de mai multe ori pe parcursul procesului, ultima oara chiar prin cererea de recurs, este adevarat peste termenul prevazut de art. 132 Cod pr.civ, dar paratul nu s-a opus, aceasta fiind o norma de drept privat de care se putea prevala doar debitoarea. Judecatorul sindic este obligat a tine seama de aceste majorari de pretentii, motivat tocmai de scopul urmarit de legiuitor. Astfel, daca cererile facute in cursul procesului de alti creditori sunt conexate in orice moment al procedurii(inainte de deschiderea insolventei) si analizate de instanta, conform art. 31 din Legea 85/2006, cu atat mai mult trebuie avute in vedre si cererile aceluiasi creditor, care pretinde si alte creante certe, lichide si exigibile, a inlatura aceste completari de la analiza ar echivala cu un tratament inechitabil al creditorului initial fata de orice alt creditor care ar putea promova o cerere in cauza. Pe cale de consecinta si modificarile cuantumului creantei, in sensul majorarii pretentiilor de catre creditorul initial, intre momentul introducerii cererii si cel al judecarii acesteia, este necesar a fi luate in considerare de judecatorul sindic.
 Pentru aceste considerente, instanta va retine ca, potrivit ultimelor inscrisuri depuse de creditoare, debitoarea datora acestora debite certe, lichide si exigibile mai mult de 90 de zile peste valoarea prag de 45.000 lei. Astfel, din situatia facturilor si incasarilor depuse de creditoare, rezulta ca din ratele restante la data de 6.01.2011, debitoarea a achitat in martie si aprilie 2010 suma de 31.233 lei, iar in luna iulie 2010 a mai facut patru plati de 2308,18 lei, respectiv 1126,50 lei, pentru unul din contracte, respectiv 2628,48 lei si 1175,68 pentru celalalt contract(total: 38.471,84 lei).
 Cu toate acestea, figura cu debite la creditoare cu mult peste pragul minim legal, reprezentand:
- facturile neachitate scadente mai mult de 90 de zile aferente perioadei de emitere 20.10.2009-20.09.2010
- facturile neachitate scadente mai mult de 90 de zile aferente perioadei de emitere 5,11.2009-20.09.2010
- contravaloarea facturilor privind ratele de asigurare.
 Cum creditorii au o creanta certa, lichida si exigibila mai mult de 90 de zile in cuantum total de peste 45.000 lei, se naste in defavoarea debitorului o prezumtie relativa de insolventa potrivit art. 3 lit a din Legea 85/2006.
 Prin urmare, instanta urmeaza a verifica situatia debitoarei, pentru a aprecia asupra indeplinirii conditiei prevazute de dispozitiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, referitoare la insolventa debitoarei.
 Conform art 3 pct 1 din acelasi act normativ, insolventa este acea stare a patrimoniului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
 Instanta are in vedere, in general, la aprecierea capacitatii de plata a debitoarei, ansamblul operatiunilor comerciale pe care aceasta le desfasoara, datoriile lunare ale acesteia si posibilitatile sale financiare, concluzii ce ar putea fi deduse din analiza documentelor contabile. Debitoarea a depus la dosar o serie de inscrisuri, prin care sa dovedeasca faptul ca nu este in insolventa(V1, filele 115 si urm.): chitante emise de diversi creditori, memoriu plati, foi de varsamant.
 Acestea insa nu au dovedit ca debitorul are disponibil suficient in cont pentru plata datoriilor exigibile. Astfel, platile facute altor creditori sunt modice, debitoarea achitandu-se in genere de utilitati si de obligatiile catre cocontractantii mai mici, astfel incat ele nu pot fi probe concludente din care sa rezulte ca debitoarea are lichiditati suficiente pentru plata tuturor datoriilor sale.
 In plus, platile efectuate de debitoare catre terti nu prezinta relevanta, deoarece plata se raporteaza la plata creantei invocate de creditoare, nu la cele care nu fac obiectul cererii de fata.
 Raportat chiar la creanta creditoarelor, care nu este contestata, debitoarea a facut doar trei plati pe parcursul 2009-2011, sub valoarea datorata.
 Debitoarea ar fi putut proba existenta unui disponibil suficient cu extrasul de cont din care sa rezulte ca are bani in cont cu care sa acopere creanta creditorului.
 Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca debitoarea nu a reusit sa rastoarne prezumtia de insolventa ce opereaza in defavoarea sa.