Drept de creanta; drept de retentie.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 15195/16.07.2007 reclamantii-parati P. S. V. si P. I., au solicitat, in contradictoriu cu paratii-reclamanti P. M. si P. A., obligarea acestora din urma la plata sumei de 200.000.000 ROL, reprezentand dreptul lor de creanta cu privire la imobilul aflat in proprietatea paratilor reclamanti, recunoasterea in favoarea lor a unui drept de retentie asupra apartamentului detinut de acestia pana la achitarea integrala a debitului datorat, obligarea la restituirea unui calculator cu tot echipamentul aferent, aflat in posesia lui P. M. si A., precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 2260/15.02.2010 pronuntata de catre Judecatoria Iasi a fost respinsa ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
A fost admisa in parte actiunea civila modificata si precizata, formulata de catre reclamantii P. S. V. si P. I. in contradictoriu cu paratii P. M. si P. A., ambii cu domiciliul in satul Holboca, comuna Holboca, jud. Iasi.
Au fost obligati paratii, in solidar, la plata catre reclamanti a sumei de 100.000 lei reprezentand contravaloarea drept de creanta .
Au fost obligati paratii, in solidar, sa restituie reclamantilor computerul si echipamentul aferent achizitionat cu factura fiscala seria IS YEL nr. 9117113/10.01.2007 emisa de catre SC M. C. SRL .
A fost respinsa in rest ca neintemeiata actiunea formulata de catre reclamanti .
S-au compensat cheltuielile de judecata pana la concurenta sumei de 4255,1 lei .
Au fost obligati paratii, in solidar, la plata catre reclamanti a sumei de 2807,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1486/13.10.2003 de catre BNP T. I. (filele 43 -44) paratii P. M. si P. A. au dobandit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1000 mp teren situata in sat Dancu comuna Holboca iar ulterior, au obtinut Certificatul de Urbanism nr. 83/20.1.2003 ( filele 55 -56) in vederea construirii unei case de locuit .
Dupa construirea parterului casei astfel incepute, paratii s-au inteles cu reclamantii sa contribuie la ridicarea apartamentului situat la etajul acestei case, urmand ca ei sa ocupe apartamentul astfel construit, fara a incheia o conventie in acest sens, astfel ca reclamantii au participat la construirea acestui apartament si la o serie de lucrari exterioare ale imobilului .
Ulterior, dupa finalizarea constructiei, partile au locuit o perioada de timp impreuna, insa din vara anului 2007, intelegerile aparute intre reclamanti si parati nu au mai putut fi rezolvate, astfel incat primii au fost nevoiti sa se mute din apartament si sa intenteze prezenta actiune .
Pe parcursul solutionarii acestei cauze, paratii au instrainat apartamentul situat la etajul imobilului catre B. M. si B. D., prin contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager autentificat sub nr. 574/02.04.2008 ( filele 327 - 328) completat prin Incheierea nr. 1620/03.06.2008 emisa de catre BNP A. G. ( fila 329) .

Conform art. 137 Cod procedura civila, urmeaza ca instanta sa
solutioneze mai intai exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Potrivit art 1,7,8,11 si 21 din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si art 1903 -1904 C.civ, drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor sunt supuse prescriptiei extinctive, care este, potrivit articolului trei din decretul mentionat mai sus, un termen general de 3 ani si care incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.
In primul rand, dreptul la actiune se naste de la data la care este cunoscut prejudiciul si persoana responsabila .
Prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca a fost introdusa la o instanta necompetenta sau printr-un act intrerupator de executare .
De asemenea, recunoasterea trebuie sa fie neindoielnica .
Astfel, din actele si lucrarile dosarului rezulta ca exceptia este neintemeiata .
Dreptul la actiune al reclamantilor s-a nascut la momentul in care a pierdut posesia imobilului, respectiv la data la care au fost nevoiti sa se mute din apartamentul la a carui edificare au contribuit, adica in vara anului 2007 .
Ori, actiunea initiala a reclamantilor a fost introdusa la 16.07.2007, deci evident ca terenul de trei ani nu s-a implinit .
Pentru aceste considerente, constatand ca, termenul de prescriptie nu s-a implinit, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune .

Cu privire la fondul cauzei :
A. Dreptul de creanta :
A.1. CONTRAVALOAREA IMBUNATATIRILOR:
Art. 1073 Cod civil stipuleaza ca : "Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare.",iar art. 969 Cod civil prevede ca : conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante .
Fata de dispozitiile art.1169 Cod Civil instanta considera ca in cauza, reclamantii au facut dovada existentei unei obligatii in sarcina de plata a paratilor, a sumei reprezentand sporul de valoarea al apartamentului situat la etajul imobilului paratilor .
Existenta dreptului de creanta :
In ceea ce priveste existenta dreptului de creanta a reclamantilor nu
exista nici o obiectie, paratii recunoscand pe tot parcursul derularii procesului ca reclamantii au un drept de creanta, ceea ce este contestata fiind intinderea acestui drept .
Astfel, recunoasterea paratilor este expresa si a fost manifestata initial prin intampinare (fila 22) dar si prin concluziile orale si prin consemnarea sumei de 20.000 lei la CEC.
Intinderea dreptului de creanta :
Din actele si lucrarile dosarului rezulta cu certitudine ca reclamantii au
contribuit la ridicarea intregului apartament situat la etajul imobilului paratilor dar si la edificarea altor lucrari si nu numai la finalizarea tencuielilor interioare, a montarii instalatiilor sanitare, parchetului si a tamplariei cum au recunoscut initial paratii prin intampinare .
Astfel, din declaratiile martorilor L. B. si L. C. - propusi de catre reclamanti (filele 112 - 113), ambii martori oculari, care au participat la edificarea constructiei, reiese cu certitudine ca reclamantii au contribuit atat la edificarea apartamentului situat la etaj (instalatiile sanitare aferente acestuia, materialele) cat si a scarii exterioare .
In aceasta ordine de idei martorul L. B. arata : "_am participat la ridicarea constructiei inca de la ridicarea fundatiei_" "_parterul a fost achitat de catre parat iar etajul de catre reclamant, stiu pentru ca aveam discutii legate de acest aspect si personal cu cei care au solicitat lucrarea_."( fila 111) in timp ce martorul L. C. invedereaza pe aceeasi linie : "_la etaj a contribuit P. V._" sau "_ gardul, trotuarele si portile sunt facute prin contributia reclamantului _." Si "_..instalatiile de apa, gaz si electricitate au circuite separate, contravaloarea acestora fiind suportate tot de catre reclamanti_. "( fila 113).
In ceea ce priveste declaratia acestui martor, instanta a retinut, desi a recunoscut ca are o relatie de rudenie spirituala cu reclamantii, avand in vedere ca se coroboreaza cu restul probatoriului administrat in cauza, nefiind afectata de o doza de subiectivitate care sa fie de natura a altera perceptia asupra situatie de fapt retinute .
O dovada in acest sens este si faptul ca declaratiile celor doi martori sunt confirmate partial si de catre martorii M. C. si L. M. - propusi de catre parati( filele 110 - 111) .
In acest sens, instanta retine ca martorul M. C. a arata : "_fundatia a fost achitata de catre parati_" "_..racordurile de gaz, electricitate au fost achitate si de catre reclamanti_.", "_.in ceea ce privesc instalatiile si racordul, reclamantii au suportat doar partea de la etaj_.." ( fila 110). De remarcat ca martorul a recunoscut ca nu a participat decat la ridicarea fundatiei, nu si a apartamentului de la etaj .
De asemenea, martorul L. M., care nu a participat efectiv la lucrarile de construire arata ca : "_.Reclamantii au contribuit doar la amenajarea etajului, din punct de vedere financiar, dupa ce s-au mutat_. ".
Asa cum am aratat, aceste declaratii se coroboreaza si cu recunoasterile exprimate de catre parati pe parcursul solutionarii prezentei cauze, privind restituirea sporului de valoare .
Astfel, instanta retine ca reclamantii au contribuit la constructia apartamentului situat la etajul imobilului paratilor, retinand ca si lucrari, constructia apartamentului, scara exterioara, aleea betonata, garajul - dovedite cu declaratiile martorilor si facturile depuse la dosar, gardul, instalatiile sanitare parchetul, usile si geamurile - dovedite cu declaratiile martorilor si facturile depuse la dosar dar si recunoscute de catre parati .
In ceea ce priveste valoarea acestora, instanta retine valorile stabilite prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de catre expert tehnic U. V.( filele 477 - 496) .
Sporul de valoare - pe care paratii au fost de acord sa il plateasca - este reprezentat de valoarea apartamentului asa cum acesta a fost finalizat dar si a celorlalte lucrari efectuate de catre reclamanti, respectiv gard, alee betonata, garaj, scara exterioara, respectiv suma cu care a crescut valoarea totala a imobilului prin edificarea etajului .
In aceste conditii, instanta va retine ca si drept de creanta al reclamantilor suma de 172.569,895 lei, compusa din :
- 2/3 din valoarea apartamentului ( 2/3 din 178707 lei - fila 482 capitolul III) - apreciind ca reclamantii au contribuit majoritar dar nu exclusiv la edificarea acestuia, asa cum rezulta din declaratiile martorilor dar si din celelalte probe, deci o suma de 119138 lei; Instanta retine ca toate finisajele si utilitatile au fost incluse de catre expert in sporul de valoare al apartamentului.
- 1 din garaj - suma de 5281 lei (fila 482 capitolul III);
- 1 din gard - suma de 3137,275 lei (fila 485 pct. 3);
- trotuare - suma de 956 lei;
- scara exterioara - suma de 44057,62 lei .
Referitor la sustinerile paratilor potrivit carora sunt constructori de buna credinta si au posibilitatea returnarii sporului de valoare conform art. 494 Cod civil, instanta retine ca sunt neintemeiate .
In primul rand nu ne aflam in situatia constructorului de buna credinta deoarece, conform art. 494 constructorul de buna credinta este acela care nu stie ca terenul apartine altuia, ori reclamantii au construit cu acceptul paratilor, acestia neopunandu-se nici un moment ca si reclamantii sa contribuie la edificarea apartamentului, in baza unei intelegeri verbale si a relatiei de rudenie dintre parti ce nu poate fi negata si nici ignorata .
In al doilea rand, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 494 Cod civil, iar paratii nu au alegerea modalitatii de restituire, deoarece acest text de lege nu se aplica celui care a construit fara a avea puterea materiala asupra terenului, nefiind nici posesor nici detentor . Ori, reclamantii s-au instalat in apartament dupa finalizarea acestuia si nu aveau nici posesie si nici detentia terenului la momentul la care au edificat apartamentul .
In aceste conditii, reclamantii au un drept de creanta de 172.569,895 lei - asa cum s-a aratat mai sus, de unde rezulta ca, valoarea imobilului paratilor a crescut cu aceasta suma, astfel ca, patrimoniul acestora s-a marit pe seama patrimoniului reclamantilor, fara ca pentru aceasta marire sa existe un temei juridic, operand astfel o imbogatire fara justa cauza a paratilor .
Instanta retine ca, in speta, sunt indeplinite conditiile pentru ca reclamantii sa intenteze actiunea in restituire, dupa cum urmeaza :
Conditiile materiale
-prin intrarea paratilor in posesia apartamentului asa cum a fost imbunatatit de catre reclamanti, s-a marit patrimoniul paratului cu sporul de valoarea al intregului imobil situat in comuna Holboca, jud. Iasi .
-prin plata de catre reclamanti, a acestor lucrari la apartamentul pe care l-au predat paratilor ca urmare a mutarii acestora, patrimoniul lor s-a micsorat .
-plata de catre reclamanti a sumei reprezentand sporul de valoare,
este cauza atat a maririi patrimoniul paratilor cat si a micsorarii patrimoniul reclamantilor .
Conditiile juridice
- marirea patrimoniului paratilor si a micsorarea patrimoniul
reclamantilor nu isi regasesc temeiul in vreun contract, astfel ca nu exista un temei legitim pentru marirea patrimoniului paratilor in detrimentul reclamantilor.
- reclamantii nu au la indemana alt mijloc pentru recuperarea
pierderii suferite, respectiv a sumelor reprezentand sporul de valoare.
Cu toate acestea, suma ce va fi acordata de catre instanta reclamantilor este aceea de 100.000 lei, avand in vedere principiul disponibilitatii, care obliga instanta sa judece in limitele cu care a fost investita, mentionand aici precizarea actiunii de la termenul din 14.12.2009, cand reclamantii isi modifica catimea obiectului actiunii, solicitand obligarea paratilor la plata sumei de 1.000.000.000. ROL .
A.2. CONTRAVALOAREA COMPUTERULUI:
In ceea ce priveste computerul si echipamentul aferent achizitionat
cu factura fiscala seria IS YEL nr. 9117113/10.01.2007 emisa de catre SC M. C. SRL in valoare de 1747,90 lei, instanta constata de asemenea intemeiata actiunea, avand in vedere inscrisurile depuse la dosar ( factura fiscala nr. 9117113/18.01.2007 si constatarea din 03.03.2008 emisa de catre M. C. - filele 10 5 - 106) .
De asemenea, instanta nu a retinut declaratia numitului T. M., avand in vedere ca acesta nu a fost audiat nemijlocit de catre instanta, in conditiile in care Codul de procedura consacra principiul nemijlocirii, care consta in cercetarea directa si nemediata a situatiei de fapt .
Ori, martorul nefiind audiat in mod nemijlocit de catre instanta, nu se poate aprecia daca aceasta a perceput personal faptele relatate .
In acest sens, instanta retine si practica instantei supreme, respectiv deciziile nr. 1032/1975 si 975/1978 ale Tribunalului Suprem - sectia civila si decizia nr. 1115/1990 a Curtii Supreme de Justitie - sectia civila .
B. Dreptul de retentie :
Cu privire la dreptul de retentie, solicitat de catre reclamanti, instanta
urmeaza sa il respinga pentru urmatoarele considerente :
Orice persoana care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva poate sa retina acel bun si, sa refuze restituirea, pana ce i se plateste datoria legata de bunul respectiv.
Dreptul de retentie, reglementat expres de dispozitiile Codului civil pentru unele raporturi juridice, are o aplicare mai larga, fiind recunoscut oricarui detinator al unui bun, ca un drept real de garantie, atunci cand exista o datorie in legatura cu bunul a carui restituire se cere.
Astfel, conditia esentiala, pentru a putea opera acordarea dreptului de retentie, este aceea de a exista o conexiune materiala intre creanta datorata si posesia imobilul litigios .
In speta, insa, nu exista o astfel de conexiune materiala, deoarece lipseste posesia imobilului litigios .
Astfel, asa cum am aratat mai sus, parcursul solutionarii acestei cauze, paratii au instrainat apartamentul situat la etajul imobilului catre B. M. si B. D., prin contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager autentificat sub nr. 574/02.04.2008 ( filele 327 - 328) completat prin Incheierea nr. 1620/03.06.2008 emisa de catre BNP A. G. ( fila 329) .
In aceste conditii, evident reclamantii nu mai au posesia apartamentului, astfel incat nu se poate institui dreptul de creanta in favoarea acestora .
In acest sens, invoca si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie - sectia civila si de proprietate intelectuala, deciziile nr. 2018/02.11.1992, 484/11.02.20031902/27.03.2003 .
Pentru aceste considerente, instanta a admis in parte actiunea, a obligat paratii, in solidar, la plata catre reclamanti a sumei de 100.000 lei reprezentand contravaloarea drept de creanta , a obligat paratii, in solidar, sa restituie reclamantilor computerul si echipamentul aferent achizitionat cu factura fiscala seria IS YEL nr. 9117113/10.01.2007 emisa de catre SC M. C. SRL.
De asemenea, a respinge in rest ca neintemeiata actiunea formulata de catre reclamanti.
In ceea ce privesc cheltuielile de judecata, potrivit art. 276 Cod procedura civila, instanta a compensat cheltuielile de judecata pana la concurenta sumei de 4255,1 lei .
De asemenea, retinand culpa procesuala a paratilor, ii va obliga pe acestia, in solidar, la plata catre reclamanti a sumei de 2807,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
In ceea ce priveste calea de atac, avand in vedere ca suma totala a dreptului de creanta depaseste 100.000 lei ( 100.000 lei + 1747,90 lei), facand aplicarea art. 2821 Cod procedura civila, aceasta va fi apelul .
Impotriva acestei sentinte a formulat apel in termen P. M. si P. A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-au aratat urmatoarele :
Netemeinicia sentintei instantei de fond provine din faptul ca toate actele si probele din dosar au fost administrate in fata unui judecator iar la ultimul termen de judecata concluziile orale s-au pus in fata unui alt complet de judecata, complet care in mod hilar a confundat toate actele depuse de catre parti in dosar.
Retine instanta de judecata ca "paratii au depus inscrisuri la filele 234 - 277. Aceste inscrisuri sunt depuse de catre reclamanti si sunt in numar de 43.
Analizand in detaliu fiecare inscris constatam ca reclamantii nu au edificat o constructie ci au un drept de creanta asupra imobilului construit in totalitate de catre ei.
In sustinerea acestei teze vine si expertul in constructii care cuprinde in tabelul lor toate materialele necesare ridicarii constructiei.
In tabelul 4, anexa la raportul de expertiza, expertul enumera toate materialele folosite de catre P. V., atat cele pentru care prezinta facturi si bonuri cat si cele incorporate in constructie, la care expertul adauga si contravaloarea manoperei totalizand o suma de 13.210,334 lei.
Nu a contestat niciodata imbunatatirile facute de catre acestia in apartamentul de la etaj.
Nu a contestat nici faptul ca reclamantii au contribuit cu munca fizica la ridicarea gardului, trotuare, porti, trotuarele fiind calculate la suma de 956 lei iar portile si gardul la suma de 6274,55 lei de catre expert. Aceste sume trebuie impartite la trei, in conditiile in care la aceste lucrari a participat efectiv si fiica lor B. M., fiind lucrari care priveau exteriorul constructiei.
Toate aceste sume adunate conduc la ideea ca valoarea dreptului de creanta al reclamantilor nu poate depasi suma de 20.000, drept de creanta cu care au investit initial instanta de judecata si pe care l-a recunoscut.
In mod gresit instanta de judecata retine si faptul ca reclamantii au contribuit cu jumatate din contravaloarea garajului in conditiile in care acestea fiind la parterul cladirii a fost integral ridicat de catre ei, faptul ca il foloseau nu le confera nici un drept asupra acestuia.
Tot in mod eronat s-a retinut de catre instanta de judecata ca, calculatorul a fost achitat de catre ei. A facut dovada faptului ca subsemnatii detin factura in original precum si a faptului ca acest calculator a fost in apartamentul lor. Faptul ca a apelat la acestia, fiind mai tineri si cunoscand mai bine tehnica decalcul sa le cumpere calculatorul, nu le confera un drept de proprietate asupra acestuia, insa din dorinta de a finaliza acest dosar, cand le-a inaintat notificarea sa ridice suma de 20.000 i-a instiintat ca le returneaza si calculatorul. In acest sens trebuie avuta in vedere si declaratia notariala a martorului T. M. de la fila 107 care atesta faptul ca banii pentru cumpararea calculatorului provin de la ei. In conditiile in care instanta de fond le-a limitat numarul de martori la 2 acesta nu a putut fi audiat nemijlocit de catre instanta de judecata, aspect pe care il solicita in apel dar declaratia lui autentica sub nici o forma nu trebuie indepartata ca proba din dosar.
La fila 108 dosar a depus dovada faptului ca ea a imprumutat de la banca bani pe care i-a dat fiului sau ca sa-si poata finaliza amenajarile in interiorul locuintei, aspect care nu a fost retinut sub nici o forma in considerente de catre instanta de judecata.
Martora L. M. a declarat nemijlocit in fata instantei de judecata ca la inceput nu s-a pus problema locuirii impreuna cu fiul si nora sa, deoarece la data inceperii constructiei locuinta a fost conceputa pentru ea, fiica sa si mama sa, care in anul 2004 a decedat, dupa ridicare constructiei. Aceasta declara ca toata constructia a fost edificata de catre ei iar in toamna anului 2004 s-a pus problema separarii apartamentului de la etaj, ajungandu-se la o modificare de proiect in sensul edificarii scarii in exterior si separarii apartamentului de la etaj de restul constructiei de la parter.
La fila 112 martorul propus de catre reclamanti, L. B., cumatrul reclamantilor, martor prohibit de lege, declara ca a primit de la reclamanti suma de 23 mil. vechi iar restul manoperei nu-si mai aduce aminte de la cine a incasat-o.
La fila 113 martorul L. B. declara ca a construit scara exterioara, trotuare, placa de legatura dintre etaje. Acest martor afirma ca trotuarele si portile au fost facute de catre ambele parti. Afirma faptul ca toate imbunatatirile au fost facute de catre reclamanti.
Un alt motiv pentru care considera ca sentinta instantei de fond este netemeinica rezida in aspectul ca instanta de fond nu a retinut pe baza nici unei probe de unde reclamantii ar fi putut avea banii pentru edificare unui apartament, in conditiile in care ei au facut dovada cu acte ca au vandut doua case, pe care le detineau in orasul Tirgul Frumos si apartamentul din Holboca pentru edificarea acestei constructii, acte depuse la filele 146 si 149 dosar.
Incepand cu fila 154 dosar pana la fila 232 dosar ei au depus facturi si bonuri prin care dovedesc cumpararea alimentelor si a materialelor de constructii, parte din facturi fiind pe numele lor si parte pe numele Stan Ionel, a carui legitimatie a folosit-o la Metrou sau pe numele ginerelui lor Balaceanu Dumitru.
Nu a contestat existenta dreptului de creanta, ca drept dovada a depus pe numele lor inca din prima zi de judecata suma de 20.000 lei, ceea ce contesta in prezent este intinderea dreptului de creanta stabilit de catre instanta de judecata. Dupa depunerea sumei prin consemnare la CEC, acestia in fata instantei de judecata au solicitat ca intinderea dreptului lor de creanta sa fie evaluat printr-o expertiza in constructii. Ori un drept de creanta se actualizeaza si este evaluat printr-o expertiza contabila si nu printr-o expertiza in constructii. Intinderea unui drept de creanta nu poate fi dovedit cu martori in conditiile unei confuziuni intre bunurile proprietatea lor si bunurile reclamantilor si in conditiile in care reclamantii au pastrat si bonurile pentru cuie, coturi, de valoare mica aspect care conduce la ideea ca incontestabil in conditiile in care acestia ar fi contribuit la achizitionarea de materiale ar fi pastrat facturile, ar fi facut demersuri sa fie trecuti pe autorizatie,ar fi facut o conventie sau un contract civil cu ei. Or aceste acte lipsesc tocmai pentru faptul ca in acest caz nu s-a ridicat constructia de catre ei. Retinand depozitia martorului L. B., fara ca aceasta sa se coroboreze cu alte depozitii, instanta de judecata a procedat in mod nelegal si partinitor.
Pentru determinarea dreptului de creanta instanta de judecata trebuia sa retina care sunt lucrarile si contravaloarea acestor lucrari efectuate de catre reclamanti coroborand aceste acte cu recunoasterile lor.
Un alt motiv de nelegalitate a sentintei instantei de fond este calificarea actiunii dintr-o actiune in stabilirea unui drept de creanta intr-o actiune ca fiind obligatia de restituire intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, insa nu a analizat si nu a tinut seama de faptul ca aceasta obligatie de restituire are o dubla limita:
- cel care si-a marit patrimoniul nu poate fi obligat sa restituie decat in masura cresterii patrimoniului sau;
- cel care si-a micsorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau, deoarece altfel s-ar imbogati fara un temei legitim.
Prin solutia data, judecatorul nu a respectat aceste efecte ale institutiei imbogatirii fara just temei si in consecinta a pronuntat o hotarare nelegala netemeinica.
Instanta a stabilit ca reclamantii au contribuit la constructia proprietatea paratilor cu manopera si materiale in valoare de 172.569,895 lei (Prin dispozitiv, instanta obliga la 100.000 lei deoarece pentru aceasta suma au timbrat reclamantii.
Din valoarea la care au timbrat rezulta ca nici ei reclamantii nu erau convinsi de temeinicia pretentiilor lor).
a. 1.) Pentru a justifica saracia patrimoniului reclamantii trebuiau sa dovedeasca faptul ca au avut in patrimoniul la materialele pretinse a fi incorporate in cladirea paratilor si sumele necesare pentru plata meseriasilor (manoperei).
Numai dupa probarea existentei acestor bunuri si valori in patrimoniul reclamantilor si cu dovada ca acestea au fost folosite in edificarea constructiei se poate vorbi de saracia patrimoniului.
a. 2.) Din probele administrate, creanta certa ce se cuvine reclamantilor poate fi determinata prin doua modalitati:
- pe baza actelor depuse de acestia si a manoperei platite (inventariate de expert in tabelele 4-6 din anexele la raport) din care rezulta un total de 13210,334 lei (cu toate acestea paratii au dovedit cu facturile originale faptul ca reclamantul a cumparat cu banii paratilor si acesta este motivul pentru care nu a ramas la el originalul facturilor si a depus copii. Aceeasi explicatie este valabila pentru toate facturile depuse in copii certificate de emitentii acestor facturi).
- dupa recunoasterea paratilor, evaluata de expert (tabelele 7 si 8 din anexele la raportul de expertiza) la suma totala de 18426,80 lei.
Toate celelalte pretentii: edificarea in intregime a apartamentului de la etaj, garaj, gard, trotuare, scara exterioara - care exced recunoasterii paratilor - nu au fost dovedite si a obligat pe parati sa plateasca contravaloarea acestor lucrari are ca si consecinta imbogatirea fara just temei a reclamantilor.
b. Cu privire la cresterea patrimoniului paratilor prin contributia reclamantilor.
Paratii au dovedit ca au fost pregatiti pentru a edifica constructia in intregime. Au vandut doua imobile din Tg. Frumos, au cumparat terenul si au intocmit proiectul casei. Au turnat fundatia in 2003, iar in primavara anului 2004 au continuat lucrarile. Abia in iunie 2004 (cand s-a modificat proiectul) s-au hotarat partile sa construiasca la etaj in loc de mansarda un apartament in care sa locuiasca reclamantii. Aceasta succesiune a evenimentelor este un argument in plus a faptului ca materialele cuprinse in facturile din aprilie 2004 (filele depuse de reclamanti in copie) au fost cumparate cu banii paratilor pentru ca la acea vreme reclamantii inca nu se hotarasera sa construiasca.
De asemenea, paratii au vandut apartamentul si au mai fost ajutati la amenajarea constructiei la parter de fiica lor B. M. asa cum rezulta din dovada imprumuturilor facute din banca de aceasta si de sotul ei, cat si din recunoasterile reclamantilor la interogatoriu.
Aceste probe duc la concluzia ca - in afara lucrarilor recunoscute de parati ca fiind facute de reclamanti - parati au avut suficiente resurse financiare si in cauza nu s-a probat o imbogatire a lor in detrimentul reclamantilor.
Potrivit "imbogatirii" stabilita de instanta de 172.500 lei, astazi - pentru a echilibra balanta saraciei/imbogatire - paratii trebuie sa vanda intreaga proprietate.
Rezulta ca calificare juridica corecta a actiunii reclamantilor trebuia facuta pe dispozitiile legale privind accesiunea.
Avand in vedere ca locuinta proprietatea lor este un bun imobil prin natura sa, conform art. 462 Cod civil, iar imbunatatirile si reparatiile realizate de reclamanti sunt, conform art. 468 alin. 1 Cod civil, imobile prin destinatie, instanta trebuia sa aprecieze ca in cadrul raportului de accesorietate, constructia are calitatea de lucru principal, astfel incat raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile normele din materia accesiunii imobiliare artificiale.
Art. 494 alin. 1 Cod civil prevede ca proprietarul imobilului la care s-au facut imbunatatiri, are un drept de optiune, putand fie sa le pastreze, invocand accesiunea imobiliara artificiala, fie sa ceara ridicarea lor pe cheltuiala constructorului.
Reclamantii, in calitate de constructori a imbunatatirilor au fata de apelanti, conform art. 494 alin. 3 Cod civil, un drept de creanta afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla, pentru valoarea materialelor si pretul muncii, dar numai atunci cand proprietarul bunului principal ar fi optat pentru invocarea accesiunii imobiliare artificiale.
Dreptul de creanta al reclamantilor este conditionat de manifestarea de vointa a lor, expresa sau tacita, in sensul operarii accesiunii astfel ca pana la formularea optiunii de catre apelanti, ei nu au deschisa calea unei actiuni in realizare, in vederea obligarii paratului la despagubiri pentru imbunatatirile aduse.
Un alt motiv de nelegalitate este obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata in conditiile in care de la prima zi de infatisare a recunoscut pretentiile reclamantilor in cuantum de 20.000 lei, suma pe care a consemnat-o.

Prin incheierea de sedinta din data de 08.09.2010 a fost admisa cererea de ajutor public judiciar formulata de apelanti si s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru datorate de la 1424 lei la 712 lei.
Intimatii au depus intampinare si au solicitat respingerea apelului.
In motivare au aratat ca:
- Apelantii considera ca sentinta este netemeinica pentru faptul ca probele au fost administrate in fata unui judecator, iar sentinta a fost pronuntata de un alt judecator. Codul de procedura civila recomanda continuitatea membrilor completului de judecata in orice cauza. Aceasta continuitate a fost mentinuta in tot cursul procesului civil. Faptul ca la ultimul termen de judecata a intrat un alt judecator nu insemna ca partile au fost prejudiciate in vreun fel. Concluziile au fost formulate in fata aceluiasi judecator care a pronuntat sentinta. Afirmatia ca judecatorul nu a cunoscut dosarul si a facut confuzia intre probele administrate este o rautate nejustificata si o insulta in acelasi timp. Judecatorul a cunoscut foarte bine dosarul in momentul judecarii acestuia in instanta, a verificat inscrisurile pe care dorea sa le depuna parata P. A. si in acelasi moment a afirmat ca acestea acte se gasesc la dosar, in mai multe exemplare, indicand si filele unde se gasesc, situatie in care nu mai era justificata depunerea lor inca odata. Nu gasesc nimic ilar in aceasta situatie.
De remarcat ca apelantii nu au fost multumiti nici de judecatorul anterior, C., impotriva caruia au formulat cerere de recuzare, cerere ce a fost respinsa. Probabil doresc un judecator personal cu care sa vina si in instanta.
- Apelantii considera ca sentinta nu este temeinica pentru ca a pretins un drept de creanta asupra imobilului construit in totalitate de parati. Argumenteaza apelantii ca faptul ca au depus facturi in original, in timp ce intimatii au depus doar chitanta sau copii ale facturilor. Apelantii au uitat sa spuna ca intimatilor le-au oprit furnizarea tuturor utilitatilor, apa, gaz, energie electrica, ca au fost obligati prin sentinta civila 2172/2007 Tribunal sa le asigure aceste utilitati, ca nici dupa punerea in executare a sentintei nu au respectat-o, si ca i-au scos din casa, formuland ordonanta presedintiala pentru evacuare. Actiunea in evacuare a fost respinsa prin sentinta civila nr. 649/2008 insa datorita situatiei create reclamantii au parasit imobilul in luna aprilie 2009. In aceasta situatie, de mutare fortata toate actele au ramas in casa, in posesia paratilor. Insa aceasta nu inseamna ca au investit in totalitate in constructie, pentru ca toate facturile sunt pe numele reclamantilor intimati, ca si chitantele. Daca nu au cumparat reclamantii cum se explica intocmirea facturilor pe numele acestora.
Mai arata apelantii ca au facturi pentru usi, calorifere, tamplarie PVC. Desigur ca si parterul care are 5 camere, holuri, bucatarie si alte anexe are usi, ferestre, calorifere si este normal sa posede acele facturi pentru parterul locuintei, care a fost construit de ei. Invelitoarea din tabla a casei din chiar redactarea actiunii este mentionat ca apartine paratilor. Nu a sustinut nici un moment ca tabla a fost cumparata de ei, intimatii. Daca se face o simpla operatie aritmetica si se aduna facturile ce mentioneaza achizitia de usi, calorifere din toata constructia, ferestre, facturile depuse de parati pentru parter iar facturile depuse pe numele intimatilor pentru etaj, rezulta numarul total de usi, ferestre, calorifere din intreaga casa.
Sustinerea in prezent ca valoarea casei trebuie impartita la trei pentru ca si fiica lor a contribuit este o absurditate. Nu s-a sustinut si nu au fost administrate probe in acest sens. Nu exista nici un bon pe numele B. pana la introducerea actiunii, in iulie 2007. B. nu a locuit niciodata la etaj si nu ar fi avut nici un interes sa investeasca bani in ceva ce nu le apartinea si de care nu se folosea in nici un fel.
- Cu privire la calculator, orice discutie este inutila pentru ca factura este pe numele intimatului P. V., a fost recunoscut prin intampinare, a fost oferit sa fie restituit prin executorul judecatoresc, pentru ca in final sa pretinda ca nu a fost avuta in vedere o proba extrajudiciara o declaratie mincinoasa data in fata notarului de o persoana necunoscuta.
- Tot pentru netemeinicie este criticata sentinta pentru ca instanta nu mentioneaza de unde a avut intimatii banii pe care i-au investit. Instanta trebuie sa verifice si reclamantii sa dovedeasca dreptul pretins. In acest sens au fost administrate inscrisuri, facturi, bonuri si numele acestora din care rezulta materialele cumparate, valoarea acestora si faptul ca au fost folosite la acel apartament. Actele au fost completate prin depozitia martorilor ca si prin expertiza efectuata, probe ce conduc la aceeasi concluzie, ca intimatii au construit apartamentul ce face obiectul dreptului de creanta.
Paratii au avut doua proprietati de valoare redusa in localitati mici (Tg. Frumos) care au fost insuficiente pentru ridicarea unei case tip vila cu multe camere, cu confort sporit. P. A. este pensionata medical de foarte multi ani, pensia este mica, la fel si salariul lui P. M.. Apelanta era pensionata inainte de inceperea constructiilor. Cu aceste venituri nu au putut nici sa plateasca utilitatile la apartament fiind actionati in justitie de Asociatia de proprietari Dancu si obligati la plata cheltuielilor pe 3 ani in urma.
Si in prezent au incheiat contract de intretinere cu fiica lor Balaceanu Monalisa, pentru ca nu pot face fata cheltuielilor de intretinere. Acestea fiind spuse, rezulta cu certitudine ca fara contributia intimatilor nu ar fi terminat niciodata.
- Sentinta atacata este criticata pentru nelegalitate. Apelantii recunosc dreptul de creanta insa nu dimensiunea lui afirmand ca dupa depunerea sumei de 20.000 lei la CEC intimatii si-au majorat valoarea acestuia. Este inexact si mincinoasa sustinerea pentru ca in redactarea actiunii au indicat valoarea creantei la suma ce va fi stabilita prin expertiza. Faptul ca nu figura pe autorizatia de constructie este normal, pentru ca autorizatiile eliberate proprietarilor de teren si nu oricui. Nici un contract pentru furnizarea de utilitati nu se incheie decat cu proprietarul. Nu puteau pretinde la acel moment ca paratii sa le cedeze terenul. Relatiile de familie erau normale, intre parinti si copii, intre cei care muncesc si cei care profita de munca copiilor. Si in prezent apelantii profita de munca fiicei lor B. M..
- Mai este criticata sentinta pentru nelegalitate, considerand ca a fost schimbat obiectul, din stabilirea unui drept de creanta intr-o actiune in restituire intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza.
Motivul invocat nu este intemeiat. Prin actiune se solicita plata sumei de care reprezinta dreptul de creanta al reclamantilor. In motivarea actiunii se arata in ce consta dreptul de creanta si care este intinderea lui materiala specificandu-se toate lucrarile efectuate la proprietatea paratilor. Dimensiunea valorica a rezultat din administrarea probelor respectiv efectuarea expertizei. In tot cursul procesului au fost administrate probe ce au dovedit dreptul de creanta al reclamantilor, inclusiv recunoasterile partiale ale paratilor. Obiectul actiunii nu a fost constatarea dreptului de creanta ci plata valorii care reprezinta dreptul de creanta.
Interpretarea apelantilor cu privire la imbogatirea fara justa cauza nu are nici o legatura cu speta. Instanta a motivat sentinta pe imbogatire fara justa cauza a paratilor dispunand in acest sens obligarea lor la sporul de valoare catre reclamanti. Nici reclamantii nu si-au intemeiat actiunea pe aceste dispozitii legale. Intregul comentariu pe aceasta tema atata timp cat nu se regaseste in motivarea sentintei este inutil. Pentru toate aceste motive considera apelul nefondat si solicita respingerea lui cu cheltuieli de judecata.
Cu ocazia judecarii apelului s-a administrat proba cu inscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine urmatoarele :
In ceea ce priveste primul motiv de apel si anume cel referitor la faptul ca sentinta este nelegala pentru ca toate actele si probele din dosar au fost administrate in fata unui judecator iar la ultimul termen de judecata concluziile orale s-au pus in fata unui alt complet de judecata tribunalul retine ca nu este intemeiat. Astfel doctrina si practica juridica in materie este unanima in a retine ca principiul continuitatii completului de judecat este respectat daca judecatorul, care a pronuntat hotararea, a participat la dezbaterile pe fondul cauzei chiar daca nu a participat la administrarea probelor. Aceasta concluzie se desprinde si din interpretarea dispozitiilor art. 260 alin.2 c. pr. civ. care preved obligativitatea repunerii pe rol a cauzei in cazul in care un judecator nu mai poate participa la pronuntarea hotararii, doar pentru a se pune concluzii in fata completului legal constituit si nu pentru readministrarea probatoriului. Deci in situatia in care judecatorul in fata caruia au fost administrate probele se gaseste in imposibilitatea de a participa la termenul de judecata la care se da cuvantul partilor la dezbateri pe fondul cauzei, judecatorul in fata caruia se pun concluzile este cel care are obligatia de a solutiona cauza si de pronunta hotararea.
  Sustinerea apelantilor potrivit careia prima instanta a confundat inscrisurile depuse de parti nu este intemeiata. Intr-adevar in mod gresit prima instanta a retinut ca paratii au depus la dosar inscrisuri la filele 234-277 cand de fapt aceste inscrisuri au fost depuse de reclamanti dar aceasta mentine este doar o simpla eroare materiala care nu este de natura sa aiba consecinte asupra solutiei pronuntate. Din verificarea sentintei atacate rezulta faptul ca prima instanta a realizat o verificare amanuntita a inscrisurilor care au fost administrate ca mijloace de proba si ca au fost avute in vedere inscrisurile depuse de ambele parti cu interese contradictorii.
 Prin cererea de chemare in judecata reclamantii P. S. V. si P. I. au solicitat obligarea paratilor P. M. si P. A., la plata sumei de 200.000.000 ROL, reprezentand dreptul lor de creanta corespunzator lucrarilor de constructie efectuate la imobilul proprietatea paratilor. Desi la inceputul cererii de chemare in judecata reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 200.000.000 ROL in motivarea actiunii s-a mentionat faptul ca aceasta suma a fost indicata estimativ doar pentru calcularea taxei de timbru si si-au rezervat dreptul de a-si modifica cuantumul pretentiilor solicitate dupa evaluarea lucrarilor de catre expert.
In aceste conditii faptul ca paratii au consemnat la CEC suma de 200.000.000 lei ROL nu reprezinta o recunoastere din partea acestora a pretentiilor solicitate deoarece pretentiile solicitate prin cererea introductiva de reclamanti aveau un caracter estimativ pana la stabilirea contravalorii lucrarilor de construire de catre un expert iar atat timp cat nu a fost administrat ansamblul probator solicitat de reclamanti pentru determinarea intinderii exacte a pretentiilor nu se poate retine ca paratii au recunoscut pretentiile. Din acest motiv paratii nu pot beneficia de prevederile art. 275 c. pr. civ. si deci sustinerea lor ca in mod gresit au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata nu este intemeiata.
Asa cum in mod corect a retinut si prima instanta din probele administrate in cauza si anume inscrisuri coroborate cu declaratii de martori si cu recunoasterile de la interogatoriu a rezultat cu certitudine ca reclamantii au contribuit la ridicarea apartamentului situat la etajul imobilului paratilor si la finisarea acestuia dar si la efectuarea altor lucrari si anume ridicarea gardului, trotuare, porti, scara exterioara, racordarea la utilitati. Aceasta concluzie este intarita si de faptul ca din probe a rezultat ca intelegerea dintre parti a fost ca reclamantii sa locuiasca in apartamentul de la etaj ceea ce justifica pe deplin suportarea de catre reclamanti a lucrarilor pentru construirea etajului.
In mod corect a interpretat prima instanta declaratiile martorilor audiati si a retinut ca reclamantii au contribuit la lucrarile mentionate anterior cu atat mai mult cu cat declaratiile se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar.
Astfel din facturile depuse la dosar la filele 237-240 rezulta faptul ca reclamantul P. V. a achizitionat cantitati mari de otel beton si sarma care cu siguranta a fost folosit la ridicarea etajului si nu la finisaje interioare. Paratii au sustinut ca ei au fost cei care i-au dat reclamantului banii pentru achizitionarea acestor materiale dar prin probele administrate nu au dovedit acest aspect iar faptul ca facturile care dovedesc achizitionarea acestor materiale sunt pe numele lui P. V. duce la prezumtia ca au fost cumparate cu banii reclamantului. Nu poate fi retinuta nici sustinerea paratilor ca au contractat la 16.06.2005 un imprumut si i-au dat banii reclamantului P. V. pentru a finaliza amenajarile la apartamentul de la etaj pentru ca in primul rand nu s-a facut prin alte probe dovada celor sustinute iar in al doilea rand imprumutul a fost contractat in anul 2005 cand casa era finalizata asa cum rezulta din declaratia martorului L. C.. Din facturile emise pe nume reclamantilor si depuse la dosar rezulta ca acestia au achizitionat materiale necesare pentru finisajele interioare (var, glet, tevi, gresie, faianta, parchet, tamplarie) dar si faptul ca au achitat manopera pentru efectuarea instalatiei sanitare si montarea centralei termice( contractul de la fila 262 dosar fond). Desi paratii au contestat contractul incheiat de catre reclamantul P. V. pentru efectuarea instalatiilor sanitare sustinand ca a fost intocmit procauza ei nu s-au inscris in fals impotriva acestuia si nici nu au administrat probe din care sa rezulte o alta situatie de fapt astfel ca instanta va retine ca cele mentionate in contract corespund adevarului.
  In ceea ce priveste constructia garajului din declaratiile martorilor audiati nu a rezultat faptul ca reclamantii au contribuit la construirea acestuia astfel ca in mod gresit prima instanta a retinut la stabilirea cuantumului creantei pe care o au paratii fata de reclamanti contravaloarea a jumatate din valoarea garajului in cuantum de 5281 lei. In conditiile in care cuantumul total al contravalorii materialelor si a manoperei cu care reclamantii au contribuit la construirea imobilului paratilor a fost stabilit la suma de 172569,895 lei dar prima instanta a acordat doar suma de 100000 lei ca urmare a faptului ca reclamantii si-au limitat pretentiile solicitate la aceasta suma , scaderea contravalorii a jumatate din garaj nu este de natura sa duca la modificarea sumei acordate de catre prima instante care este oricum mai mica decat suma la care erau indreptatiti reclamantii.
Sustinerea apelantilor potrivit careia sentinta atacata este netemeinica deoarece instanta nu a retinut pe baza nici unei probe de unde au avut reclamantii bani pentru edificarea apartamentului nu este intemeiata. Astfel prima instanta a fost investita cu solutionarea unei actiuni avand ca obiect pretentii. Reclamantii fiind cei care au solicitat obligarea paratilor la plata contravalorii lucrarilor efectuate de ei la imobilul proprietatea paratilor trebuiau sa dovedeasca doar faptul ca au contribuit financiar la efectuarea lucrarilor si nu trebuiau sa faca dovada resurselor lor financiare. Sursa si cuantumul veniturilor realizate de catre reclamanti nu fac obiectul cercetarii in cadrul procesual stabilit ca urmare a pretentiilor formulate de acestia.
 Nu poate fi retinuta nici sustinerea apelantilor referitoare la faptul ca sumele stabilite de expert ca reprezentand contravaloarea gardului, trotuarului, portilor trebuie impartita la trei deoarece la efectuarea acestor lucrari a participat si fiica lor B. M. deoarece aceste sustineri nu sunt probate in cauza. Reclamantii au recunoscut ca la construirea parterului paratii au fost ajutati si de fiica lor B. M. dar nu au recunoscut si ca la lucrarile mentionate anterior a participat si sora lui iar martorii audiati nu au confirmat cele sustinute de parati.
  Apelantii au criticat hotararea atacata si prin prisma faptului ca in mod gresit s-a incuviintat efectuarea unei expertize in constructii cand in mod corect trebuia efectuat o expertiza contabila prin care sa fie actualizate sumele dovedite ca au fost achitate de reclamanti pentru efectuarea lucrarilor de constructie la imobilul proprietatea lor. Aceasta critica nu este intemeiata deoarece in primul rand ca urmare a incorporarii materialelor si a muncii achitate de reclamanti in constructia care este proprietatea paratilor era nevoie de un expert in constructii pentru identificarea materialelor si stabilirea valorii acestora si a manoperei necesara efectuarii constructiei iar in al doilea rand materialele si munca depusa ca urmare a incorporarii acestea si-au pierdut individualitatea si au dobandit un spor de valoare de care trebuie sa beneficieze si reclamantii si care nu putea fi stabilit decat prin raportare la valoarea constructiei finalizate, care trebuia stabilita de expert.
In mod corect prima instanta a retinut ca temeiul pretentiilor reclamantilor este imbogatirea fara justa cauza. Reclamantii au solicitat recunoasterea unui drept de creanta reprezentat de contravaloarea materialelor si a muncii incorporate in imobilul proprietatea paratilor. Dreptul de creanta este dreptul creditorului de a pretinde o anumita conduita din partea debitorului in cazul nostru de a da o suma de bani. Obligatia de a da o suma de bani care incumba debitorului trebuie sa aiba un izvor. In cauza de fata in lipsa dovedirii unui contract valabil incheiat intre parti sau a unei fapte ilicite a paratilor din care sa izvorasca obligatia lor de a da reclamantilor suma de bani pretinsa, singurul izvor al obligatiei il poate reprezenta faptul juridic licit reprezentat de imbogatirea fara justa cauza a paratilor ca urmarea a contributiei reclamantilor la construirea imobilului proprietatea lor.
  Contrar sustinerilor apelantilor in cauza in mod corect prima instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile materiale si juridice a existentei imbogatirii fara justa cauza care da nastere la dreptul de a solicita contravaloarea lucrarilor efectuate de reclamanti la imobilul paratilor. Astfel ca urmare a lucrarilor de constructie suportate de reclamanti a crescut valoarea imobilul proprietate paratilor ceea ce a dus la marirea patrimoniului paratilor cu aceasta valoare si micsorarea patrimoniului reclamantilor in mod corespunzator cu aceeasi valoare fara a exista un temei juridic pentru aceasta. Sustinerile apelantilor ca reclamantii nu au facut dovada ca au avut in patrimoniul lor materialele pretins incorporate si sumele necesare pentru plata meseriasilor nu sunt intemeiate deoarece din probele administrate a rezultat contrariul. Nici sustinerile apelantilor potrivit carora nu s-a dovedit cresterea patrimoniului paratilor prin contributia reclamantilor la construirea casei nu sunt intemeiate. Faptul ca paratii ar fi avut resursele financiare sa suporte construirea in intregime a casei fara contributia reclamantilor nu inseamna ca daca acestia din urma si-au adus contributia, paratii care sunt proprietarii casei nu beneficiaza de pe urma acestui fapt. Cu atat mai mult cu cat desi conventia partilor a fost ca reclamantii sa contribuie la construirea casei pentru a locui acolo, acestia au fost nevoiti sa se mute din casa astfel ca paratii au dobandit folosirea in intregime a casei si au avut astfel posibilitatea de a instraina apartamentul de la etaj.
  Nu sunt intemeiate nici sustinerile apelantilor potrivit carora calificarea juridica a actiunii trebuia facuta prin raportare la dispozitiile art. 494 c. civ.privind accesiunea artificiala imobiliara. Astfel reclamantii nu si-au intemeiat actiunea in baza art. 494 c. civ. si nici nu ar fi avut aceasta posibilitate atata timp cat aceasta dispozitie este pusa la dispozitia proprietarului bunului imobil care invoca dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la materialele si munca unei alte persoane care au fost incorporate in bunul principal al carui proprietar este. Mai mult dispozitiile art. 494 c. civ sunt inaplicabile in cazul existentei unei conventii intre proprietarul bunului principal si cel care a construit cu materialele sale. Or, in cauza de fata a rezultat faptul ca intre parti, care sunt de altfel si rude apropiate, a existat o intelegere potrivit careia reclamantii sa participe la construirea casei ca ulterior la locuiasaca impreuna cu paratii in imobil.
In ceea ce priveste criticile aduse sentintei atacate referitoare la dispozitia de restituire a computerului si acestea sunt neintemeiate. Astfel asa cum rezulta din factura depusa la dosar computerul a fost achizitionat pe numele reclamantului P. V. si a fost achitat de acesta. Faptul ca factura in original se afla in posesia paratilor nu dovedeste faptul ca acestia au fost cei care au achitat computerul atata timp cat factura a fost semnata de catre reclamant ceea ce dovedeste ca acesta a cumparat si achitat computerul.
  Pentru aceste motive tribunalul va respinge apelul si va pastra sentinta atacata ca legala si temeinica.
In baza art. 274 c. pr. civ. constatand culpa procesuala a apelantilor in promovarea acestui apel ii va obliga sa plateasca intimatilor suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul de avocat achitat conform chitantelor depuse la dosar.