Partaj bunuri comune. Cota de contributie.

Prin sentinta civila nr. 12863/10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta-parata P. E., in contradictoriu cu paratul-reclamant P. P.
A fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant P. P. in contradictoriu cu reclamanta-parata P. E..
S-a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o contributie de 50% pentru reclamanta-parata si 50% pentru paratul-reclamant urmatoarele bunuri:
- casa de locuit situata in Horpaz, com.Miroslava, jud.Iasi, cu o valoare de circulatie de 97000 lei;
- suprafata de 4226,15 mp teren situat in sat Horpaz, com.Miroslava, jud.Iasi in valoare de 194492 lei;
- imobil cu destinatia moara si garaj cu o valoare de circulatie de 8640 lei;
- corp de cladire alcatuit din crama, bucatarie de vara, hol si beci, toate cu o valoare de circulatie de 8768 lei.
S-a dispus iesirea din indiviziune si ca efect al partajului atribuie partilor loturi dupa cum urmeaza:
A fost atribuit reclamantei-parate lotul I din terenul in suprafata de 1917,80 mp, in valoare de 97426 lei, conform raportului de expertiza intocmit de expert Morosanu Aurel.
A fost atribuit paratului-reclamant lotul II din terenul in suprafata de 1918 mp, in valoare de 97426 lei, conform raportului de expertiza intocmit de expert M. A. si constructiile: casa de locuit, garaj, constructie cu destinatie moara, corp de cladire alcatuit din crama, bucatarie de vara, hol si beci, toate cu o valoare de circulatie de 114408 lei.
A fost obligat paratul-reclamant la plata catre reclamanta-parata a sumei de 8491 lei cu titlu de sulta.
A fost obligat paratul-reclamant la plata catre reclamanta-parata a sumei de 15800 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Instanta de fond a constata ca, la data de 01.08.2007 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub numar de dosar 16662/245/2008, cererea prin care reclamanta P. E. a chemat in judecata pe paratul P. P., solicitand instantei partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, in cote de 50% pentru fiecare.
In fapt, motiveaza reclamanta ca prin sentinta civila nr. 28648 din 17.12.2001, pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul civil nr. 29226/2001, s-a pronuntat desfacerea casatoriei partilor, sentinta fiind definitiva si irevocabila, ca in timpul casatoriei, prin aport egal in munca si in bani, a dobandit impreuna cu paratul urmatoarele bunuri:
A.1. un imobil casa de locuit, din caramida, situat in sat Horpaz nr.180, com. Miroslava, jud. Iasi, imobil format din patru camere, o bucatarie, o baie si doua holuri
2.un teren in suprafata de 4226,15mp, situat in sat Horpaz, obtinut prin contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4181 din 10.05.2001
 3.cota indiviza din garsoniera situata in str. Vasile Ureche nr.6, bl. H5, B, et.2, ap.4, dobandita impreuna cu fiica lor B. P. prin contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 838 din 26.02.1998.
4.un teren in suprafata de 6000 mp situat in sat Horpaz nr.180, sola 6 si teren pe care s-a construit de catre reclamanta si parat, urmatoarele:
a. un imobil cu destinatia moara, alcatuit din doua incaperi, din
chirpici
b. garaj
c. corp de cladire alcatuit din crama, beci, bucatarie de vara si hol.
B. lunuri mobile: .
 1. doua recamiere
 2. un aragaz cu doua butelii
3. un frigider Arctic
4. un pat din lemn
5. doua sifoniere
6. doua covoare mari lana, lucrate manual
7. una biblioteca mare 8.tablouri
9. mobila de bucatarie
10.masa mare cu patru scaune
11 doua fotolii
12.una biblioteca mica
13. masuta TV
14.una masina de cusut Ileana
15.masina de spalat
16. oale din inox
17.oala sub presiune
18.roboti bucatarie.
Sustine ca toate bunurile mobile au ramas in posesia exclusiva a paratului, fiind folosite doar de acesta incepand cu anul 1998 si pana in prezent. Precizeaza ca din Italia a trimis permanent sume importante de bani paratului.
 In drept au fost invocate dispozitiile art. 30 Cod familie, art. 673 ind.1 - 673 ind.14 Cod procedura civila.
Paratul a formulat intampinare, prin care solicita respingerea cererii, intrucat este neintemeiata.
Sustine ca in anul 2000 reclamanta a parasit domiciliul conjugal plecand in Italia, ca la sfarsitul aceluiasi an a plecat si el in Italia pentru clarificarea situatiei familiale si ca in 2001, la cererea reclamantei, partile au incheiat acea conventie, care insa cuprinde elemente fanteziste, neconforme cu realitatea, conventie care este lovita de nulitate absoluta intrucat este incheiata in timpul casatoriei.
Invedereaza ca in noiembrie 2001 reclamanta a venit in Romania, formuland actiune de divort, ocazie cu care a luat din domiciliul comun mai multe bunuri mobile.
 Despre bunurile solicitate de reclamanta a fi partajate, sustine ca:
intregul teren si casa din satul Horpaz. nr. 180, au fost dobandite de el prin mostenire de la bunicii sai, P. GH. si P. A. fiind, conform art. 31 din Codul Familiei, bunuri proprii, ca la data de 18-07-1992, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.82674 pentru suprafata de teren de 6000 mp. terenul in cauza fiind bun propriu al paratului. In prezent din acest teren detine suprafata de 3890,16 mp,garsoniera in cauza a fost cumparata de fiica lor B. P., cu banii proveniti din vanzarea unui apartament cu 2 camere-bun comun, in urma divortului si partajarii bunurilor cu fostul ei sot, B. D. C. Nici reclamanta si nici paratul nu au contribuit cu nimic la cumpararea garsonierei revendicate de reclamanta.,
casa situata in sat Horpaz la nr. 180, a fost mostenita de parat de la bunicii sai, P. GH. si P. A., fiind bun propriu, fapt dovedit prin cele doua testamente. Sustine ca reclamanta nu a contribuit cu nimic la lucrarile de intretinere, reparare si modernizare a casei respective, lucrari efectuate de el dupa desfacerea casatoriei, folosind si materiale ramase de la bunicii sai. Astfel de lucrari sunt: aplicarea unui nou acoperis din tabla, instalarea de gaz metan, apa curenta, incalzire centrala, termopan la usi si ferestre, tencuirea si consolidarea peretilor, zugraveli, aplicarea de parchet melaminat si lambriuri, instalarea de chiuvete si tevi noi, grup sanitar, hota etc. lucrari care depasesc valoarea de 100.000 RON. Pentru realizarea acestor imbunatatiri aduse casei a contactat si un imprumut in valoare de 23.000 RONde la BRD - Groupe Societe Generale, restituibil in 5 ani, contractul de credit fiind in derulare, lunar achitand rate de 600 RON. Ca urmare casa constituie proprietatea sa exclusiva fiind bun propriu, avand in vedere cota de 100% contributia la repararea, intretinerea, modernizarea, plata impozitelor, a asigurarilor. Solicita sa se aiba in vedere si faptul ca el are resedinta in aceasta casa si locuieste in ea,, pe cand reclamanta locuieste in Italia. In plus natura bunului, prin impartire, ar duce la scaderea importanta a valorii acestuia si i-ar tulbura grav relatiile de familie.
Terenul in suprafata de 4226,15, i-a fost lasat lui prin cele doua testamente de bunicii sai P. Gh. si P. A.. Initial acest teren a fost atribuit tatalui sau in baza aceluiasi drept de mostenire peste vointa bunicilor sai si unui frate, P. E., impreuna cu alte suprafete de teren, iar cestia pentru a respecta macar in parte vointa bunicilor sai care l-au crescut de la varsta de 7 luni pana la majorat, i-au restituit suprafata de teren prin contractul de vanzare-cumparare nr.4181/10-05-2000. Mentioneaza ca la timpul respectiv reclamanta P. E. se afla in Italia, nu a stiut de aceasta tranzactie si nu a contribuit cu nimic la aceasta.
In legatura cu imobilul cu destinatia moara si garajul, sustine ca reclamanta omite cu rea credinta sa mentioneze ca acestea apartin fiului lor P. E. E., aflat in prezent cu domiciliul si activitatea in Italia. In aceste conditii imobilul respectiv nu poate face obiectul prezentului partaj.
In legatura cu bunurile mobile solicitate de reclamanta, sustine ca, o parte au fost luate chiar de ea in luna noiembrie 2001 si instrainate, iar alte bunuri s-au uzat ori au fost furate in luna ianuarie 2004 de catre numitul C. M. din satul Horpaz. condamnat prin sentinta penala nr.2064/2004 in dosarul nr.4432/2004 (fila 40). Printre obiectele furate se numara butelie de aragaz, tacamuri, covoare, oale, un televizor si alte obiecte care in timp au constatat ca nu mai sunt. Prejudiciul in valoare de 8.200.000 lei vechi nu au fost recuperat nici in prezent, fapt cunoscut de reclamanta.
La termenul din 12.03.3008 reclamanta-parata a facut precizari, in sensul ca a renuntat la capatul de cererea privind partajarea garsonierei, ca imobilul casa de locuit este bun comun, insa nu solicita atribuirea lui si ca nu mai are nici o pretentie cu privire la bunurile indicate la punctul 4 din cererea de chemare in judecata.
Coroborand sustinerile partilor cu probele administrate in cauza, instanta a retinut:
Partile sunt fosti soti, a caror casatorie, incheiata la data de 14.08.1970 a fost desfacuta prin divort in baza sentintei civile nr.22648/2001 a Judecatoriei Iasi.
Cu privire la componenta masei de bunuri comune instanta a retinut ca din bunurile precizate prin cererea introductiva, reclamanta-parata a mai solicitat in final doar partajarea casei de locuit situata in Horpaz, a terenului in suprafata de 4226,15 mp si a constructiilor anexe, respectiv garaj, moara si corp cladire format din crama, beci, bucatarie de vara si hol.
In legatura cu aceste bunuri, paratul-reclamant a contestat apartenenta lor la patrimoniul comun, sustinand fie ca sunt bunurile sale proprii (casa si terenul) fie ca sunt proprietatea fiului partilor - P. B..
In baza probelor administrate in cauza instanta a retinut:
Casa de locuit situata in Horpaz este bun comun, dobandita de parti in timpul casatoriei. A fost retinut acest aspect in baza adeverintei emise de Primaria Horpaz, din care rezulta ca sotii figureaza in rolul agricol cu casa de locuit din anul 1990. Adeverintele se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati in cauza. Desi paratul sustine ca imobilul casa de locuit pe care reclamanta-parata doreste sa-l partajeze a apartinut bunicilor lui si el a mostenit-o in baza testamentelor, martorul Gh. A., audiat la solicitarea paratului-reclamant, a declarat ca acea casa a fost daramata, in locul ei fiind contruita alta mai mare. Deasemeni martorul A. D. declarat ca partile au construit dupa 1989 o casa unde a fost casa bunicilor paratului-reclamant, aceasta din urma fiind demolata.
Moara, garajul si corpul de cladire alcatuit din crama, beci, bucatarie de vara si hol, urmeaza deasemeni a fi retinute ca fiind bunuri comune, construite de acestia in timpul casatoriei. Aceasta imprejurare rezulta din declaratiile martorului A. D.. De altfel, nici paratul-reclamant nu a contestat in mod direct faptul ca aceste anexe au fost construite de soti in timpul casatoriei, acesta opunandu-se la a fi partajate motivat de faptul ca au fost instrainate fiului partilor. Chiar daca din continutul actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4777/20004 rezulta ca bunurile in prezent apartin lui P. B., ele sunt bunuri comune, dobandite de parti in timpul casatoriei, suma reprezentand contravaloarea lor trebuind impartita.
Terenul in suprafata de 4226,15 mp situat in sat Horpaz, este de asemenea bun comun. Acest aspect rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4181/2000, deci in timpul casatoriei. Deasemeni, din cuprinsul contractului rezulta ca s-a platit o suma de bani pe el, terenul nefiind donat paratului-reclamant pentru a putea fi considerat bun propriu.
Referitor la cota de contributie a sotilor la dobandirea acestor bunuri, se stie ca bunurile dobandite in conditiile art. 30 din Codul familiei, constituie proprietatea codevalmasa a sotilor. Codevalmasii, neavand de la inceput stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabileste cota fiecarui sot, in ansamblu, pentru toate bunurile comune.
Prezumtia ca ambii soti au contribuit deopotriva la dobandirea bunurilor opereaza numai in lipsa unor probe din care sa rezulte ca aportul unuia dintre ei a fost mai mare decat a celuilalt.
Contributia sotilor la constituirea patrimoniului comun se stabileste in raport cu veniturile din munca cu care fiecare a participat efectiv la dobandirea bunurilor.
Diminuarea acestor venituri, prin efectuarea unor cheltuieli in interes personal, este de natura sa afecteze cota sotului respectiv asupra comunitatii de bunuri.
Pe de alta parte, acelasi efect determinant in stabilirea cotelor sotilor, il are si activitatea desfasurata de fiecare in gospodarie si pentru cresterea copiilor, motivat de faptul ca asemenea activitate ducand la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodaresti constituie, indirect, o contributie la dobandirea bunurilor.
In baza probelor administrate, rezulta ca ambii soti s-au ocupat de gospodarie, de copii, au obtinut venituri din munca astfel incat, in lipsa unor probe din care sa rezulte cu certitudine ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare la dobandirea bunurilor comune, instanta va aprecia ca fiind egala contributia partilor.
Fata de dispozitiile generale ale art.728 Cod civil si cele speciale ale art.36 Cod familie, instanta a admis in parte cererea si a respins cererea reconventionala.
La efectuarea partajului au fost avute in vedere valorile reale de circulatie, asa cum au fost stabilite pe baza de expertiza. Cu privire la valoarea casei de locuit, instanta va avea in vedere valoarea asa cum rezulta din expertiza intocmita in cauza, insa fara a retine si imbunatatirile efectuate in anul 2006 de catre parat, dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, declaratiile martorilor si recunoasterea reclamantei la interogatoriul luat.
Conform dispozitiilor art. 736, 741 Cod civil si ale art. 6735 Cod procedura civila, instanta a dispus iesirea din indiviziune a partilor in modalitatea partajului in natura, atribuind reclamantei-parate lotul I din terenul in suprafata de 1917,80 mp, iar paratului -reclamant un lot alcatuit din restul suprafetei de teren si constructiile, cu egalizarea loturilor prin obligarea la sulta.
La formarea si atribuirea loturilor s-a avut in vedere, raportat la dispozitiile art. 6739 Cod procedura civila, notele de concluzii scrise, imprejurarea ca terenul atribuit paratului reclamant se afla in prelungirea unui teren proprietatea acestuia.
Cheltuielile de judecata au fost suportate de parti conform cotelor de contribuie retinute.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul reclamant P. P. si reclamanta parata P. E..
Apelantul a aratat ca imobilul casa de locuit este bunul sau propriu fiind dobandit de la bunicii sai P. Gh. si A., iar garajul si moara apartin fiului sau.
Apelantul sustine ca autorizatia 2 A/23.05.1990 se refera doar la reparatia imobilului existent si nu la constructia sa iar la dosar nu exista nici o autorizatie de demolare a vreunui imobil.
Considera apelantul ca valoarea stabilita de expert este prea mare in conditiile actuale si nu au fost scazute imbunatatirile efectuate de el.
Se mai invedereaza ca moara si garajul apartin fiului sau conform certificatului de inmatriculare 27/1995 si avizului 1346/1995 si nu-i puteau fi atribuite fiind vandute in 1995 acestuia.
Cu privire la suprafata de 4226,15 m.p. teren apelantul arata ca este bunul sau propriu cumparat de la tatal si fratele sau. Aspectul rezulta si din testamentele 272 si 273/1973.
Apelantul arata ca a cumparat acest teren pentru a se respecta vointa bunicilor sai. Apelantul critica sentinta de fond sub acest aspect precum si faptul ca nu s-a luat in considerare servitutea stabilita de expert astfel incat ii este imposibil sa aiba acces la teren.
Hotararea primei instante mai este criticata si sub aspectul cheltuielilor de judecata; apelantul solicitand compensarea lor. A solicitat admiterea apelului.
Analizand sentinta atacata in raport de motivele invocate de apelantul P. P. si potrivit dispozitiilor art. 294 si urm. Cod procedura civila, Tribunalul constata apelul intemeiat.
Din adeverinta depusa la fila 9 dosar fond rezulta ca partile sunt inscrise in registrul agricol al satului Horpaz cu o casa proprietate personala construita in 1990 si suprafata de 4226,15 m.p. teren aferent.
Din Conventia incheiata de parti la 18.11.2001 si depusa la fila 10 dosar de fond rezulta ca terenul de 4226,15 m.p. a fost dobandit prin cumparare conform contractului 4181/2000.
Testamentul de la fila 29 dosar a fost incheiat de P. Gh. care a lasat intreg patrimoniul sau paratului apelant in anul 1973.
Prin testamentul depus la fila 30, P. A. a lasat in 1973 intreg patrimoniul sau aceluiasi parat apelant.
Conform incheierii de autentificare 822/1988(fila 31) paratul apelant a acceptat tacit succesiunea autorilor sai.
In 1985 P. A. intocmeste un alt testament prin care lasa averea sa fiului partilor P. E. E. (fila 56 dosar apel).
Ulterior aparitiei Legii 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului proprietate a autorilor P. Gh. si A., a fost reconstituit in favoarea tatalui si fratelui paratului apelant conform titlului de proprietate depus la fila 54 dosar fond. Aceste persoane au vandut suprafata de 4226,15 m.p. teren paratului apelant la 10.05.2000, conform contractului de la fila 55 dosar.
Nu se poate astfel retine ca aceasta suprafata de teren ar fi bun propriu al apelantului deoarece a fost dobandit prin cumparare in timpul casatoriei cu intimata. Existenta celor doua testamente nu este relevanta in conditiile in care apelantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991, reconstituirea realizandu-se in favoarea altor persoane.
Din actele privind deschiderea procedurii succesorale in urma decesului P. Gh. si A. (filele 72 - 74 dosar) si certificatul mostenitorilor depus la fila 51 dosar apel rezulta ca in patrimoniul lor ar fi existat si o casa.
Din declaratia martorului Gh. A. fila 235 rezulta ca autorul P. Gh. ar fi avut o casa dar a fost demolata de tatal apelantului si niciodata una noua. Aspectul este confirmat si de martorul A. D. fila 237 care a fost vecin cu parintii apelantului. Despre imbunatatirile efectuate declara si martorul D. V. fila 236.
Este adevarat ca autorizatia 2 A/1990 (fila 389) nu se refera la construirea unei noi case ci la reparatia peretilor pe o fundatie deja existenta. Toate aceste reparatii echivaleaza inca cu ridicarea unei case. Din expertiza se retine ca, casa initiala ar fi fost construita in 1930 (fila 255 si urm.) iar paratul a declarat ca a fost demolata de tatal si fratii sai construindu-se o alta. Din declaratiile martorilor rezulta ca partile au efectuat toate lucrarile necesare pentru ca imobilul sa devina locuibil.
Nu se poate, astfel, aprecia ca aceasta casa ar fi bunul propriu al paratului apelant. Faptul ca nu exista o autorizatie de demolare, nu constituie un argument pentru retinerea unei alte situatii de fapt avand in vedere si declaratiile martorilor audiati.
Apelantul critica valoarea stabilita de expert pentru casa dar nu ofera nici un argument in sustinerea opiniei sale. Evaluarea s-a efectuat din punct de vedere tehnic cat si economic de catre un expert specialist ale carei argumente nu au fost combatute legal.
In ceea ce priveste imbunatatirile, instanta de fond, a retinut corect ca au fost facute de apelant si prin atribuirea casei catre el ii profita. De altfel, instanta de fond a retinut pentru casa o valoare de 97.000 lei, deci a avut in vedere valoarea de circulatie fara imbunatatiri dupa cum rezulta din considerente.
In privinta garajului cu privire la care apelantul sustine ca a fost vandut fiului sau, din probatoriul administrat nu rezulta aceasta situatie. Nu a fost depus la dosar nici un act de vanzare cumparare in acest sens.
In ceea ce priveste moara, se observa din autorizatia depusa si la fila 65 dosar apel ca apartine parintilor iar P.F. P. E. a solicitat eliberarea acestui act.
In 1995 P. E. E. a solicitat avizul pentru functionarea morii pe teritoriul satului Horpaz (filele 56 - 57 dosar fond). Aceste acte nu dovedesc ca moara ar apartine fiului partilor ci doar activitatea desfasurata de acesta in legatura cu moara (contractul 4777/2004 se refera la o magazie - aspect necriticat in apel).
Retinem insa ca in privinta lotizarii terenului, sustinerile apelantului sunt intemeiate.
Instanta a atribuit apelantului parat lotul II din terenul in suprafata de 1918 m.p. si constructiile existente, fara a observa ca in acest fel, ii impiedica accesul la teren. Lotul II este strict inconjurat de proprietatile altor persoane. Expertul a stabilit insa o cale de acces in suprafata de 390,32 m.p. (fila 374 dosar fond) astfel incat paratul sa poata avea acces la terenul sau.
Aceasta suprafata de teren se impune a fi acordata apelantului. In plus peste cea deja stabilita de instanta de fond in scopul precizat anterior. Nu se impune recalcularea sultelor deoarece valoarea acestui teren a fost deja avuta in vedere de catre expert, valoarea loturilor ramanand neschimbata.
In privinta cheltuielilor de judecata, compensarea poate opera doar pana la concurenta celor mai mici dintre ele. In cazul partajului de bunuri comune, hotararea profita ambelor parti si urmeaza a fi suportate in raport de cotele de contributie stabilite. Cheltuielile suportate de reclamanta sunt in suma de 4385 lei ( filele 4, 83, 108, 110, 193, 319, 422 dosar fond) iar cheltuielile suportate de paratul apelant sunt de 401 lei (filele 325, 383 dosar fond) deci o suma mult mai mica decat cea suportata de reclamanta.
In raport de considerentele anterior expuse, urmeaza a fi admis apelul declarat de parat cu schimbarea in parte a sentintei de fond in sensul aratat anterior, conform art. 296 Cod procedura civila.
Conform art. 274 Cod procedura civila va fi obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata catre apelant.