Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale. Caracterul insuficient al actelor premergatoare efectuate in cauza. Obligatia procesuala a organelor de urmarire penala de a proceda la realizarea unei anchete efective.

Prin sentinta penala nr. 110/14.01.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 34183/245/2009 s-au dispus urmatoarele:
      "Respinge plangerea formulata de petenta SC A. SRL, cu sediul in mun. Iasi, str. Fundac Ferentz nr. 12, jud. Iasi impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, pronuntata in dosarul nr. 1180/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi fata de faptuitoarea M.O., domiciliata in mun. Iasi, str. Lacului nr. 5, bl. 651, sc. A, parter, ap. 3, jud. Iasi, ca nefondata.
      Mentine rezolutia dispusa in acest dosar fata de faptuitoare.
      In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obliga petenta la plata sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut in considerentele hotararii urmatoarele:
      "Prin plangerea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 13.05.2009, petenta SC A. SRL a contestat solutia Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi de neincepere a urmaririi penale data in dosarul nr. 1180/P/2008, fata de faptuitoarea M.O..
      Prin sentinta penala nr. 707/03.12.2009 a Tribunalului Iasi s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi, retinanadu-se ca, in ceea ce priveste inractiunile de fals, competenta sa judece in prima instanta, potrivit art. 25 alin. 1 C.p.p., este doar judecatoria.
      Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 10.12.2009 sub nr. 34183/245/2009.
      Instanta constata ca prin rezolutia din 13.10.2008 data in dosarul nr. 1180/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitoarea M.O., pentru savarsirea infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p.
       Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut in esenta ca din raportul de expertiza tehnica intocmit in dosarul nr. 14214/1998 al Judecatoriei Iasi rezulta ca terenul in suprafata de 60 (66) mp, proprietatea SC A. SRL este delimitat in planul de situatie in perimetrul 3-10 bis 13-2, pe care se gaseste o baraca metalica perimetrata de punctele 8-9-10-12-8.
      Totodata, s-a retinut ca terenul cumparat de catre numita M.O. este identificat in perimetrul 2 bis-13-16 bis 16-5-4-3-2-2 bis avand suprafata de 466 mp care include si terenul in suprafata de 66 mp cumparat de SC A. SRL Iasi si ca litigiul dintre parti deriva din faptul ca numitii G. C. si G. M. au vandut de doua ori aceeasi suprafata de 60 (66) mp si nicidecum din utilizarea unei harti cadastrale neconforme cu realitatea.
      Plangerea petentei impotriva acestei solutii a fost respinsa de primul procuror care a retinut ca, in speta, solutia dispusa este legala si temeinica, insusindu-se argumentele expuse anterior.
      Impotriva acestei solutii petenta a formulat plangere la instanta in baza art. 278/1 C.p.p., aratand, in esenta, in motivare, ca rezolutia procurorului este netemeinica si nelegala si in plus, solutionarea cauzei a tergiversat.
      La dosar a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 1180/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitoare, este legala si temeinica, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
      Pe de o parte, potrivit art. 291 C.p., infractiunea de uz de fals presupune ca faptuitotul sa foloseasca inscrisul stiind ca este fals si sa urmareasca producerea unor consecinte juridice.
       Or, in speta, astfel cum s-a aratat, existenta situatiei reclamate este efectul imprejurarii ca numitii G. C. si G. M. au vandut de doua ori aceeasi suprafata de 60 (66) mp, utilizarea schitei cadastrale pentru intabulare de catre faptuitoare fiind lipsita de relevanta in privinta acestei consecinte juridice iar atitudinea psihica a faptuitoarei nu poate contura existenta stiintei erorii comise si convingerii ca prin folosirea inscrisului se obtine consecinta juridica urmarita.
      Instanta constata ca intre parti exista un litigiu la baza caruia exista institutia juridica a dreptului civil cunoscuta in doctrina ca,, vanzarea lucrului altuia", respectiv vanzarea de doua ori a respectivei suprafete de teren, expertul cadastrist efectuand lucrarile specifice in baza inscrisurilor depuse de parti, inscrisuri din analiza carora a rezultat ca numitii G. C. si G. M. au vandut de doua ori aceeasi suprafata de 60 (66) mp.
      Intr-adevar, litigiul dintre parti se circumscrie sferei dreptului civil, neputandu-se retine in sarcina faptuitorei nicio actiune specifica elementului material al infrcatiunii de uz de fals si nici cerinta esentiala a producerii unei consecinte juridice.
      Petenta isi exercita dreptul de proprietate asupra terenului, nefiind afectata in exercitarea prerogativelor sale de nicin act contrar, avand la baza hotararea judecatoreasca care este favorabila. Pe de alta parte, faptuitoarea a deschis proces civil care se afla pe rolul Curtii de Apel Iasi, solicitand anularea intabularii.
      Nu se poate retine ca litigiul dintre parti este determinat de utilizarea de catre faptuitoare a unei harti cadastrale neconforme cu realitatea, aceasta bazandu-se cu buna credinta pe aparenta juridica creata de contractul de vanzare-cumparare potrivit caruia terenul faptuitoarei in suprafata de 466 mp include si terenul in suprafata de 66 mp cumparat de petenta SC Avata SRL, aspect asupra caruia intre parti poarta un diferend dedus judecatii instantei civile.
      Dimporiva, infractiunea de uz de fals presupune ca faptuitorul sa cunoasca, in momentul savarsirii faptei, imprejurarea ca inscrisul pe care il foloseste este un inscris fals;daca faptuitorul este in eroare cu privire la aceasta imprejurare, lipsind intentia, fapta nu constituie infractiune.
      Instanta considera totodata ca o fapta este infractiune numai daca legea o prevede, in continutul ei specific, si nu doar pentru ca se afirma ca ea a produs o paguba altuia.
      Pentru toate aceste considerente, instanta, vazand dispozitiile art. 278/1 alin. 8 lit. a C.p.p., va respinge plangerea formulata de petenta SC A. SRLimpotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, pronuntata in dosarul nr. 1180/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi fata de faptuitoarea M.O., ca nefondata si va mentine rezolutia dispusa in acest dosar fata de faptuitoare.
      In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petenta la plata sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat".
      * * *
      Impotriva acestei sentinte, in termenul prevazut de art. 3853 alin. (1) Cod procedura penala, a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L. Iasi, care a criticat-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, sustinand in esenta ca: organele de urmarire penala nu au facut verificari in ceea ce priveste activitatea desfasurata de expertul (al carui legitimatie are nr. de inregistrare 0000) ce a intocmit schita cadastrala fara a lua in considerare situatia concreta a terenului, care era ingradit si ocupat de constructii, iar pe de alta parte, desi acesta cunostea ca suprafata de teren in discutie nu mai apartinea vanzatorilor G. C. si G. M., a intocmit schita ca si cum imobilul ar fi apartinut acestora; petenta a fost prejudiciata ca urmare a comiterii faptei reclamate, contrar celor retinute in rezolutia recurata si in sentinta instantei de fond; Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi ar fi trebuit sa dispuna din oficiu inceperea urmaririi penale impotriva numitilor G. C. si G. M. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, intrucat au vandut de doua ori acelasi teren; avand in vedere ca intimata a vandut deja terenul in discutie unei alte firme, nu se mai poate sustine ca din atitudinea sa psihica nu se poate contura cunoasterea erorii comise si convingerii cu privire la consecintele juridice ale actului fals folosit.
      Detalierea acestor motive de recurs, facuta de petenta SC A. SRL Iasi prin intermediul avocatului ales, se regaseste atat in memoriul depus la dosarul cauzei in cursul judecarii recursului, cat si in partea introductiva a incheierii in care au fost consemnate concluziile partilor in cadrul dezbaterilor, la care facem trimitere.
       * * *
      Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului de fond si hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele si in limitele prevazute de art. 3856 alin. ultim Cod procedura penala, constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis ca atare, pentru urmatoarele considerente:
      In cauza, organele de urmarire penala au fost sesizate, in conformitate cu dispozitiile art. 221 alin. (1) Cod procedura penala, prin plangerea formulata de petenta SC A. SRL Iasi, prin reprezentantul sau legal, impotriva numitei M.O., pentru savarsirea infractiunii de uz de fals, reclamandu-se faptul ca aceasta a intabulat in mod fraudulos suprafata de 60 mp teren situat in Iasi, Str. Fundac Ferentz nr. 12, folosindu-se de un act fals, respectiv de schita cadastrala a terenului ce a insotit contractul de vanzare cumparare a acestuia.
      In acest cadru procesual, potrivit principiului legalitatii si aflarii adevarului, organele de urmarire penala erau obligate sa procedeze la realizarea unei anchete efective, iar actele de cercetare penala trebuiau sa lamureasca imprejurarile faptice sesizate de petenta, respectiv sa stabileasca fara dubiu daca intimata a solicitat si la ce data - in circumstantele descrise de petenta - intabularea unui teren situat in Iasi, Str. Fundac Ferentz nr. 12; daca pentru realizarea acestei operatiuni intimata a prezentat si depus la autoritatile competente inscrisul aratat de catre petenta; daca acesta are un caracter fals, in sensul ca atesta fapte sau imprejurari necorespunzatoare realitatii; in ipoteza existentei caracterului fals al schitei cadastrale, daca intimata avea cunostinta despre acest aspect.
      Examinand actele si lucrarile dosarului nr. 1180/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, instanta de recurs constata ca nici unul dintre aspectele anterior expuse nu au facut obiectul cercetarii penale si nu au fost verificate in nici un mod sustinerile petentei, inclusiv prin prisma continutului constitutiv al infractiunii de uz de fals reclamate (si care, in acceptiunea art. 291 Cod penal, consta in "folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unor consecinte juridice"), neexistand o cercetare efectiva in cauza.
      Astfel, organele de cercetare penala au procedat exclusiv la audierea reprezentantului legal al petentei SC A. SRL (care a depus la dosar o serie de inscrisuri: schita cadastrala a terenului despre care s-a sustinut ca este falsa si memoriul tehnic aferent, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3885/13.07.1998, raportul de expertiza tehnica intocmit in dosarul nr. 14214/1998 al Judecatoriei Iasi, hotararile judecatoresti pronuntate in cauze civile in care parti au fost petenta si intimata) si, apreciind cercetarea completa, au propus prin referatul din 06.10.2008, in temeiul art.10 lit. b) si art. 228 alin. (4) Cod procedura penala, neinceperea urmaririi penale fata de M.O..
      Ulterior, in rezolutia criticata a fost examinat raportul de expertiza tehnica intocmit in dosarul nr. 14214/1998 al Judecatoriei Iasi, precum si declaratia reprezentantului legal al petentei, insa nu a fost descrisa fapta care a fost dedusa analizei organelor judiciare si nu a fost efectuata o examinare argumentata cu privire la temeiurile factuale si cele de drept care sustin aprecierea ca infractiunea reclamata nu exista.
      Tot sub aspectul legalitatii solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de intimata M.O., Tribunalul retine ca, in conformitate cu art. 228 alin. (6) Cod procedura penala, in cazul in care procurorul este de acord cu propunerea de neincepere a urmaririi penale, o confirma prin rezolutie motivata.
      In speta, temeiul de drept avut in vedere de organele de cercetare penala la efectuarea referatului din 06.10.2008 cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala pentru infractiunea reclamata de SC A. SRL Iasi, a fost cel prevazut in art. 10 lit. b) Cod procedura penala, retinandu-se ca fapta nu este prevazuta de legea penala, insa, desi procurorul a confirmat aceasta propunere in conformitate cu art. 228 alin. (6) Cod procedura penala (ceea ce inseamna ca a fost insusit rezultatul cercetarilor efectuate de organele de politie), rezolutia de netrimitere in judecata s-a fundamentat pe dispozitiile art. 10 lit. a) Cod procedura penala, fara a se expune argumentele ce au justificat retinerea inexistentei faptei penale reclamate de petenta, si nu a cazului de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale pentru aceasta infractiune, avut in vedere de organele de politie.
      Conform art. 200 Cod procedura penala, urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata, iar potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedura penala, organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia.
      Din perspectiva satisfacerii exigentelor acestor norme legale, instanta de control judiciar constata ca - fata de continutul sesizarii penale, natura faptei reclamate, imprejurarile comiterii acesteia asa cum au fost prezentate de catre petenta SC A. SRL - actele premergatoare indeplinite in cauza sunt insuficiente, in sensul ca nu a fost stabilita data savarsirii faptei reclamate si continutul ei concret, nu a fost audiata persoana reclamata cu privire la fapta cercetata si nu au fost lamurite toate imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat producerea acestei fapte.
      In contextul celor anterior expuse, lamurirea cauzei sub toate aspectele, (respectiv stabilirea existentei sau nu a faptei reclamate, a caracterului ei penal, clarificarea imprejurarilor concrete ale savarsirii ei, stabilirea contributiei persoanei reclamate, precum si a formei de vinovatie, stabilirea corectei incadrari juridice a faptei) era esentiala si, ca atare, plangerea petentei-recurente impotriva solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de intimata M.O. este intemeiata, deoarece nu s-au lamurit imprejurarile mai sus evocate, in speta fiind incidente dispozitiile art. 2781 alin. (8) lit. b) Cod procedura penala.
      In consecinta, tribunalul, in baza art. 38515, pct. 2, lit. d) teza a II-a raportat la art. 3856 alin. (3) Cod procedura penala, urmeaza sa admita ca fondat recursul declarat de petenta S.C. A. S.R.L. IASI, impotriva sentintei penale nr. 110/14.01.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi, in dosarul nr. 34183/245/2009 sentinta pe care o va casa integral, cu retinerea cauzei spre solutionare.
      In rejudecare, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) Cod procedura penala, tribunalul va admite plangerea formulata de petenta, prin reprezentantul sau legal, impotriva rezolutiei din 13.10.2008 data de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi in dosarul penal nr. 1180/P/2008 si, implicit, a rezolutiei nr. 1617/II/1/2009 din 20.07.2009 dispusa de prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, va desfiinta solutiile procurorului si va trimite cauza Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi in vederea inceperii urmaririi penale in ceea ce priveste infractiunea de uz de fals, prevazuta in art. 291 Cod penal, reclamata a fi fost comisa de numita M.O..
      Organele de urmarire penala vor proceda la efectuarea tuturor actelor premergatoare ce se impun fata de circumstantele cauzei in legatura cu aceasta infractiune si care sa lamureasca imprejurarile faptice sesizate - daca s-a produs o atestare necorespunzatoare a adevarului, prin lucrarile topo-cadastrale efectuate (ceea ce presupune stabilirea situatiei reale din teren si in functie de titlurile partilor), precum si determinarea continutului concret al faptei de uz de fals reclamata, prin stabilirea conditiilor in care s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 466 mp in cartea funciara a localitatii Iasi de catre M. O. si inscrisurile ce au stat la baza acestei intabulari (inclusiv prin raportare la data savarsirii faptei) - prin administrarea, cel putin, a mijloacelor de proba obtinute prin:
- reaudierea reprezentantului legal al petentei cu privire la circumstantele in care s-a savarsit fapta imputata intimatei;
      - audierea intimatei M.O. cu privire la fapta reclamata de petenta si descrisa in declaratia de la fila 13 dosar urmarire penala;
- solicitarea de relatii de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 466 mp in cartea funciara a localitatii Iasi (respectiv daca s-a formulat o cerere de inscriere in cartea funciara, iar in caz afirmativ, la ce data si daca emana de la M.O. ori de la o alta persoana, mandatata de aceasta)
- solicitarea de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi a tuturor inscrisurilor ce au insotit cererea, iar dupa analizarea documentatiei - daca se impune - solicitarea de lamuriri in scris acestei institutii;
- identificarea si audierea persoanei ce a intocmit planul de amplasament si delimitare al imobilului, inscris depus in copie la dosarul de urmarire penala, fila 21, cu privire imprejurarile in care a procedat la efectuarea lucrarilor topo-cadastrale;
- identificarea si audierea oricaror alte persoane care au cunostinta de fapta sesizata de petenta;
- obtinerea de inscrisuri cu date probatorii utile solutionarii cauzei (si valorificarea celor depuse la dosarul cauzei de catre petenta).
Desigur ca organele de urmarire penala vor putea administra si alte mijloace de proba apreciate ca fiind necesare in vederea stabilirii imprejurarilor de fapt sus-mentionate, cu luarea in considerare a tuturor aspectelor sesizate de petenta-recurenta in plangerea penala, precum si in plangerea intemeiata pe art. 278 ind. 1 alin. (1) Cod procedura penala.
      Pe de alta parte, organele de urmarire penala - desi sunt tinute sa clarifice, in primul rand, aspectele de fapt/imprejurarile indicate de instanta de recurs - nu sunt oprite a lamuri si orice alt aspect de care depinde justa solutionare a cauzei si aflarea adevarului, intrucat completarea actelor de cercetare penala poate reliefa o serie de imprejurari factuale noi sau insuficient clarificate care, evident ca vor trebui lamurite pe baza de probe in acelasi scop anterior mentionat, chiar si in lipsa unei dispozitii exprese a instantei de judecata.
      Totodata, in ceea ce priveste dispozitia de incepere a urmarii penale, obligatorii pentru procuror sunt doar dispozitiile instantei privind faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si probele ce urmeaza a fi administrate, fiind rezervata exclusiv functiei de acuzare exercitata de organul de urmarire penala prerogativa de a dispune acest act procesual, insa in conditiile legii, dupa completarea actelor premergatoare dispuse a fi efectuate in cauza, conform art. 273 ind. 1 Cod procedura penala.