Modalitati practice de realizare a legaturilor personale dintre copil si parintele de care a fost separat. Cerere pentru substituirea consimtamantului parintelui la schimbarea pe cale administrativa a numelui minorului.

 Modalitati practice de  realizare a legaturilor personale dintre copil si parintele de care a fost separat.    Art. 2 din Legea 272/2004. Interesul superior al minorului. Criterii de apreciere.
   Cerere  pentru substituirea consimtamantului   parintelui la schimbarea pe cale administrativa a numelui minorului. Admitere in raport de  Art. 3,4,7 din O.G. nr. 41/2003.
   
   Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 6706/28.05.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi   s-au dispus urmatoarele:
      Respinge ca tardiva cererea de reexaminare formulata de domnul avocat M. S. impotriva amenzii judiciare aplicata prin incheierea din 28.03.2008 .
      Admite  actiunea civila formulata de catre reclamantul parat M. C. in contradictoriu cu parata reclamanta B. I. A.
      Stabileste urmatorul program de vizitare a minorului M. D. C.  nascut la 18.01.2004 : reclamantul va putea lua minorul la domiciliul sau - cate 14 zile, de doua ori pe an, in vacanta de vara si vacanta de iarna si  doua week-enduri pe luna ( primul si al treilea), de vineri ora 16.00 pana duminica ora 18.00 .
      Respinge ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de catre reclamanta parata B. I. A. in contradictoriu cu paratul reclamant M. C.
      Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata .
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
      Conform art.43 alin 3  din Codul Familiei " Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala."
      Potrivit art.2 al.3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului "Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate,  precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti" in timp ce art. 14 alin 1 din acelasi act normativ stipuleaza : " (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament."
      Nu in ultimul rand art. 8 alin 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale : "Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.".
      Raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, la actele si lucrarile dosarului dar si la practica Curtii Europene pentru drepturile omului, instanta apreciaza actiunea principala ca fiind intemeiata, urmand a o admite in consecinta, pentru urmatoarele considerente :
    Dupa cum se poate se poate observa continutul notiunii de "legaturi  personale cu copilul" a fost mult largit, dar si nuantat de Legea 272/2004 ( prin art. 15), fata de dispozitiile codului familiei, punandu-se accent exclusiv pe interesul superior al copilului.                                                                                                                                                                                                      
      Dreptul parintelui de a-si vizita copilul implica obligatia legala de crestere, educare si supraveghere, asa ca nu poate fi exercitat eficient in favoarea minorului in special,  in cazul in care este limitat prin restrangerea lui la domiciliul celui ce i-a fost incredintat. 
      Retine prima instanta ca este evident faptul ca intre parti exista o tensiune ce ar putea afecta copilul; pentru aceste motive este bine ca relatia cu parintii sa nu fie stingherita de prezenta celuilalt. Daca insa parintele exercita abuziv dreptul de a-si vizita copilul se va putea cere incetarea tulburarii. Cat timp nu se iveste o asemenea situatie, limitarea anticipata a dreptului parintelui de a-si vizita copilul este nejustificata.
      S-a retinut  din analiza probelor administrate in cauza (martorii M. I. D., F. D. propusi de catre reclamantul parat si martorul G. C., referatul de ancheta sociala inregistrat sub nr. 24047/19.12.2007, chitanta seria MP24-3 nr. 00013579/06.11.2007 emisa de catre Banc Post SA Iasi, chitantele  seria MP24-3 nr. 00004301/02.05.2007, seria MP24-3 nr. 00002912/04.04.2007 si seria MP24-3 nr. 00000936/01.03.2007 emise de catre Oficiul Postal Iasi 3) in primul rand ca, parata reclamanta nu permite reclamantului parat sa viziteze minorul  .
* Martorul M. I. D., audiat in cauza ( fila 56),
sustine fara echivoc " stiu de la reclamantul parat dar si pentru ca am constatat personal, ca in prezent acesta nu isi poate vedea copilul" acesta confirmand si relatiile tensionate dintre parti dar si interesul si atasamentul pe care reclamantul parat il manifesta fata de minor, mergand de cateva ori cu acesta sa viziteze minorul.
De asemenea, instanta a retinut partial si declaratia martorului F. D.  ( filele 57 - 58), in ceea ce priveste tensiunile dintre parti si interesul si atasamentul pe care reclamantul parat il manifesta fata de minor, aspecte ce se coroboreaza cu declaratiile celorlalti doi martori dar si cu actele si lucrarile dosarului .
Instanta retine ca, cele doua declaratii date in fata instantei atesta fapte si imprejurari pe care martorii le-au constatat ex propriis sensibus .
Tot partial a fost retinuta  si declaratia martorului G. C. ( fila 59), referitoare la faptul ca reclamantul manifesta interes fata de minor, aceasta aratand ca stie faptul ca : " acesta ( reclamantul parat) mergea sa isi vada copilul la gradinita" fiind printre putinele lucruri pe care a afirmat ca le stie personal .
In ceea ce priveste restul declaratiei, aceasta nu a fost  retinuta de catre instanta, deoarece martorul evoca situatii si concluzii pe care le cunoaste de la parata reclamanta, nefiind perceptiile personale ale acesteia .
De asemenea, din referatul de ancheta sociala rezulta ca reclamantul beneficiaza de conditii pentru a exercita obligatia legala de crestere, educare si supraveghere, atat la apartamentul inchiriat dar si la locuinta bunicilor paterni .
In ceea ce priveste interesul primordial al minorului, instanta mai retine ca acesta a fost consacrat atat de legislatia in materie - nationala dar si europeana - retinandu-se ca in relatia dintre parinti si copii, exercitiul drepturilor parintesti este un element fundamental al vietii de familie, copilul trebuind sa mentina pe cat posibil cu ambii sai parinti  .
In ceea ce priveste raportul de evaluare psiho sociala ( extrajudiciara) nr. 121/21.04.2008 emis de catre Centrul de Sanatate Mintala Iasi, instanta de fond retine in primul rand ca acesta nu este o proba administrata la dispozitia instantei, prin concluziile sale formulandu-se doar recomandari .
In al doilea rand, recomandarile nu sunt de natura a duce la ingradirea drepturilor copilului dar si ale reclamantului parat, cu atat mai mult cu cat au la baza concluzii trase pe baza declaratiei paratei reclamante - evident subiectiva - examinatorii neavand posibilitatea de a intervieva ambii parinti dar si persoane din anturajul familiei .
De asemenea, instanta de fond apreciaza ca, inscrisurile depuse de catre parata cu privire la procesele penale in care a fost sau este implicat reclamantul parat, nu sunt de natura a influenta solutia, atat timp cat acestuia nu i s-au interzis exercitarea drepturilor parintesti .
      Raportat la drepturile reclamantului parat, prima instanta  a avut in vedere si practica europeana cu privire la drepturile omului .
Astfel, Curtea Europene a Drepturilor Omului a statuat ca asigurarea respectarii vietii de familie impune luarea unor masuri legislative de catre autoritatile nationale competente, in asa fel incat, realitatea biologica si sociala a unor legaturi dintre un barbat si copilul sau sa prevaleze asupra unor prezumtii legale ale caror efecte sunt contrare atat faptelor cat si vointei persoanelor implicate, fara ca realitatea juridica sa profite cuiva.
De altfel unul dintre principiile  generale retinute si cauza Lafargue Contra Romania este acela ca : "pentru un parinte si pentru copilul sau, a fi impreuna reprezinta un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia dintre parinti se destrama,- si ca aceste masuri interne care ii impiedica sa realizeze acest lucru, reprezinta o interventie in dreptul protejat la articolul 8 al Conventiei( in acelasi sens cauza Johansen contra Norvegia" astfel ca : " Fiind vorba despre obligatia statului de a hotari masurile pozitive, Curtea a declarat in numeroase randuri ca articolul 8 implica dreptul unui parinte de a  lua masuri proprii, de a le grupa in interesul copilului dar in acelasi timp si obligatia autoritatilor nationale care vin cu propriile lor masuri (a se vedea de exemplu Ignaccolo- Zenide contra Romania, si Nuutinen contra Finlanda, "
      De asemenea, in cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei Curtea Europene a Drepturilor Omului a,  reiterat faptul ca " Fiind vorba de obligatia statului de a dispune masuri pozitive, Curtea a afirmat in permanenta ca art. 8 implica dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri (a se vedea, de exemplu, hotararile Eriksson impotriva Suediei din 22 iunie 1989, , Margareta si Roger Andersson impotriva Suediei din 25 februarie 1992,  Olsson impotriva Suediei (nr. 2) din 27 noiembrie 1992,  si Hokkanen impotriva Finlandei din 23 septembrie 1994,"
      Rezulta deci ca, si din punctul de vedere al respectarii vietii de familie se impune admiterea actiunii principale, si acordarea posibilitatii ca reclamantul sa isi exercite drepturile parintesti dar si respectarea dreptului minorului de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii  parinti.
      Tocmai in virtutea acestui interes si mizand pe intelepciunea ambilor parinti in sensul de a proceda doar in interesul fiului lor, instanta a admis  actiunea civila formulata de catre reclamantul parat M. C. urmand sa stabileasca urmatorul program de vizitare a minorului M. D. C.  nascut la 18.01.2004 : reclamantul va putea lua minorul la domiciliul sau - cate 14 zile, de doua ori pe an, in vacanta de vara si vacanta de iarna si  doua week-enduri pe luna ( primul si al treilea), de vineri ora 16.00 pana duminica ora 18.00.
      Constata prima instanta ca prin cererea reconventionala, parata reclamanta a solicitat in principal stabilirea ca minorul sa poarte numele reunite ale ambilor parinti iar in subsidiar,  pronuntarea unei hotarari care sa substituie consimtamantul reclamantului parat la schimbarea pe cale administrativa a numelui minorului .
      Conform art. 62  din Codul Familiei " Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.    Daca parintii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite"
Potrivit art. 2 alin din OG nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice : "(1) Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si se schimba de drept prin modificarea intervenita in statutul civil al persoanei fizice, in conditiile prevazute de lege."
      Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca minorul a dobandit numele de familie comun al  parintilor, ca efect al filiatiei, iar raportat la dispozitiile art. 3 din OG nr. 41/2003 schimbarea pe cale administrativa a numelui se poate efectua doar in baza procedurii si pentru motivele prevazute in acest act normativ  .
      Motivul invocat de catre parata reclamanta este acela ca schimbarea numelui se impune pentru ocrotirea interesului suprem al minorului, determinata de imprejurarea ca partile au nume diferite, ceea ce poate afecta minorului sentimentul de apartenenta familiala .
      Verificand insa motivele expres prevazute de legea speciala, respectiv art. 4 din OG nr. 41/2003, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile de schimbare a numelui minorului, interesul acestuia nefiind afectat prin purtarea numelui dobandit   ca efect al filiatiei iar lipsa numelui mamei neputand afecta minorului sentimentul de apartenenta familiala, cu atat mai mult cu cat sentimentul de apartenenta familiala este dat in primul rand de unitatea familiei - pierduta odata cu desfacerea casatoriei, de buna intelegere si colaborare a ambilor parinti in ceea ce priveste exercitarea obligatiei legale de crestere, educare si supraveghere, aspecte pe care parintii ar trebui sa le urmareasca  cu prioritate, incercand sa ignore animozitatile reciproce cand acestea vin in conflict cu interesul major al minorului, invocat de ambele parti, lucru pe care insa acestea nu il pot realiza, dupa cum rezulta din conduita lor procesuala din aceasta cauza  .
      In aceasta situatie si capatul subsidiar al cererii reconventionale a fost apreciat ca neintemeiat, atat timp cat nu sunt indeplinite conditiile pentru schimbarea numelui, nefiind necesar nici acordul reclamantului parat sau pronuntarea unei hotarari substituie consimtamantul reclamantului parat .
      Pentru toate aceste considerente,  instanta a respins  ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de catre reclamanta parata B. I. A .
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in esenta ca instanta de fond a limitat obiectul probatiunii numai la imprejurarile de fapt care  reflectau atasamentul tatalui fata de copil,  ignorand ceea ce reprezinta esenta probatiunii si anume - interesul  superior al minorului in varsta de 4 ani.
      Sustine apelanta ca instanta a interpretat absolut eronat dispozitiile art. 43 alin. 3 Cod familie retinand ca "dreptul parintelui de a-si vizita copilul implica obligatia legala de crestere si educare  si supraveghere a acestuia" si a concluzionat ca aceasta obligatie nu ar putea fi exercitata eficient in cazul vizitarii minorului la domiciliu.  Dupa un astfel de rationament art. 15 din Legea 272/2004 aparare ca fiind inutil legiferat, din  motivarea instantei de fond reiesind ca singura modalitate de relationare a tatalui cu fiul ar fi gazduirea  minorului. In esenta art. 43 din Cod familie precizeaza dreptul parintelui caruia nu i s-a incredintat  copilul de a veghea la cresterea, educarea si pregatirea profesionala nicidecum o  obligatie in acest sens.
      Invoca apelanta ca toate cauzele CEDO enumerate in motivarea hotararii fara exceptie, vizeaza situatii de fapt straine cu cauza de fata.
      Sustine apelanta  in ceea ce priveste probatoriul pe baza caruia instanta de fond a analizat interesul minorului, in mod gresit s-a retinut ca apelanta nu   i-ar fi permis intimatului sa viziteze minorul, desi din intregul probatoriu administrat in cauza (ancheta sociala, declaratiile celor trei martori, adeverinta de la gradinita, alte inscrisuri) rezulta contrariul.
      Sustine apelanta ca s-a procedat nelegal, instanta permitandu-i intimatului luarea  minorului la  domiciliul sau,  fara insa a solicita dovada concludenta ca intimatul are un domiciliu stabil.
      Privitor la raportul de evaluare psihologica, considera ca instanta de fond a  ignorat nelegal aceasta proba stiintifica,  pe motiv ca nu cuprinde decat recomandari iar concluziile ar fi fost stabilite pe baza declaratiilor apelantei.
      Sustine apelanta ca instanta de fond a  facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 15 din  Legea 272/2004,  apreciind ca singura modalitate de realizare a legaturilor personale aceea a gazduirii minorului -  chiar daca aceasta ar fi impotriva dorintei si interesului actual al minorului -  fara a acorda eficienta juridica celorlalte modalitati de exercitare a legaturilor personale detaliate in cadrul lit. a-f din art. 15 enuntat.
      Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului aratand ca probele administrate - martori, ancheta sociala - au relevat pe larg ca reclamantul are disponibilitatea reala de a oferi copilului climatul afectiv si moral pentru satisfacerea  interesului superior al minorului, programul de vizita fiind corect stabilit.
      Cu privire la cel de-al doilea capat al cererii formulat de apelanta, respectiv de modificare a numelui minorului ca acesta sa poarte numele reunite ale ambilor parinti sustine ca in mod corect instanta a respins-o ca neintemeiata.
S-au administrat probe noi in apel respectiv inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate si al dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este intemeiat motivat de considerentele ce succed.
       In prezenta cauza prin cererea inregistrata la Judecatoria Iasi sub nr. 24704/245/2007 reclamantul M. C. a solicitat in contradictoriu cu parata B. I. A. ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca, in favoarea sa , un program de vizitare a minorului M. D. C., respectiv doua week-enduri pe luna ( primul si al treilea), de vineri ora 16.00 pana duminica ora 18.00  si cate 14 zile, de doua ori pe an, in vacanta de vara si vacanta de iarna.
      Parata a  formulat  cerere reconventionala, prin care a solicitat in principal stabilirea ca minorul sa poarte numele reunite ale ambilor parinti iar in subsidiar,  pronuntarea unei hotarari care sa substituie consimtamantul reclamantului parat la schimbarea pe cale administrativa a numelui minorului .
      In fapt, Tribunalul retine ca partile s-au casatorit la 18.07.2003, din casatorie  rezultand minorul  M. D. C.  nascut la 18.01.2004, iar prin sentinta civila nr. 3/15.01.2007 a Judecatoriei Iasi s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa comuna a celor doua parti .
      Prin aceeasi sentinta a fost incredintat paratei reclamante din prezenta cauza, spre crestere si educare, minorul D. C.  iar   reclamantul parat din prezenta cauza a fost obligat la plata lunara a unei pensii de intretinere in favoarea minorului, fara insa a se stabili si un program de vizitare a minorului, in favoarea reclamantului.
      Tribunalul constata ca in mod legal si temeinic instanta de fond a stabilit ca in cadrul programului de vizitare a minorului M. D. C.   nascut la 18.01.2004, de catre  tatal sau reclamantul  M. C., acesta sa-l poata lua la domiciliul sau.
      Tribunalul urmeaza insa a restrange  programul de vizitare  in week-end acesta urmand sa  inceapa de sambata ora 12 pana duminica ora 16,
      Tribunalul retine ca potrivit dispozitiilor inscrise in art. 43 Cod familie parintele divortat caruia i s-a incredintat copilul exercita drepturile parintesti cu privire la copil, dar celalalt parinte pastreaza totusi dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, pentru a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
      Art. 14 din Legea nr. 272/2004 prevede un drept al copilului de a mentine legaturi personale cu parintii sai, iar art. 16 din aceeasi lege stipuleaza ca, in cazul in care copilul a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii, acesta are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al minorului. Se observa astfel, ca acest drept este prevazut atat in favoarea copilului cat si a parintilor, cu corectivul ca interesul superior al copilului are intaietate.
      De asemenea, legaturile personale intre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia intre ei s-a rupt, iar masurile interne care ar impiedica o asemenea relatie constituie o ingerinta in dreptul la viata familiala, proteguit de art. 8 CEDO (Johansen c. Norvegiei-1996, Elsholz c. Germania, McMichael v. the United Kingdom -1995, Bronda c. Italia - 1998, HK c. Finlandei-2006).
           Este de principiu ca orice masura luata in ceea ce priveste copilul se subordoneaza cu prioritate interesului superior al copilului (art. 2 din Legea 272/2004). De aceea, instanta este tinuta de a se calauzi dupa interesul superior al copilului atunci cand aplica art. 14 si 16 din Legea 272/2004, stabilind in mod concret modul in care se realizeaza relatiile personale si contactele directe cu parintii.
      Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul familiei, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibrul socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si prin art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
      In acord cu prevederile Codului familiei si ale Legii nr. 272/2004, sunt si dispozitiile Conventiei privind drepturile copilului adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noimebrie 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, aceasta din urma stabilind prin art. 9 pct. 3 ca statele parti se angajeaza sa respecte drepturile copilului, care a fost separat de unul dintre parinti, de a intretine relatii personale si contacte directe cu respectivul parinte, in mod regulat, exceptand cazul cand acest lucru contravine intereselor superioare ale minorului. De asemenea, Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii incheiata la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, prevede in art. 4 dreptul copilului si parintilor sai de a obtine si de a intretine relatii personale constante, care nu pot fi restranse sau excluse decat atunci cand interesele minorului o impun.
      Legaturile personale cu copilul se pot realiza in moduri diferite cum ar fi: vizitarea copilului la domiciliul parintelui caruia i-a fost incredintat, luarea copilului la domiciliul sau, incuviintarea de a-l lua in timpul vacantelor cu interval de timp.
      Modalitatile in care se exercita acest drept trebuie stabilite in asa fel incat sa nu influenteze negativ  dezvoltarea copilului.
      Or, in speta dedusa judecatii, tribunalul constata ca interesul superior al copilului este pe deplin ocrotit prin incuviintarea unui program de vizitare care sa permita luarea  minorului la domiciliul reclamantului.
      Tribunalul retine ca acest program de vizitare respecta principiul potrivit caruia dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul care nu i-a fost incredintat spre crestere trebuie exercitat in raport cu interesele copilului dar in exercitarea lui parintele nu trebuie sa fie stanjenit de prezenta celuilalt parinte.
      Desi apelanta a invocat faptul ca atasamentul reclamantului parat fata de copil este doar unul prezumat, Tribunalul retine ca ansamblul probatoriu administrat, respectiv declaratiile martorilor audiati la solicitarea reclamantului parat M. I. D. si F. D. releva existenta unui atasament real intre tata si copil, construit de-a lungul timpului, lipsirea copilului de  posibilitatea de a-si petrece o parte a timpului liber alaturi de tata fiind in  detrimentul dezvoltarii unei  personalitati armonioase a minorului.
      In ce priveste declaratia martorei G. C., tribunalul constata ca in mod legal si temeinic  instanta de fond a  circumstantiat cele retinute din declaratia acesteia raportat la imprejurarea ca imprejurarile relatate nu au fost  percepute  "ex propriis  sensibus" ci mediat, prin  mijlocirea paratei - reclamante.
      Referitor la  recomandarile raportului extrajudiciar de evaluare psiho-sociala intocmit la solicitarea reclamantei (filele 85-90 dosar fond), Tribunalul constata ca acesta prezinta o situatie de fapt existenta in urma cu 2 ani si plus cele concluzionate in  cuprinsul acestuia nu sunt de natura a conduce la respingerea cererii reclamantului sau la stabilirea unui program de mentinere a legaturilor tata - minor cu excluderea posibilitatii de a fi luat minorul din domiciliul unde locuieste cu mama.
      Dimpotriva, instanta apreciaza ca programul de mentinere  a legaturilor personale stabilit de instanta de apel este de natura a crea cadrul propice pentru mentinerea unei legaturi apropiate tata - fiul, premisa esentiala a unei dezvoltari armonioase a copilului.
      Tribunalul constata  ca fiind intemeiat si cel de-al doilea motiv de apel referitor la dezlegarea data instanta de fond cererii reconventionale formulata de parata-reclamanta (fila 35 fond).
      Astfel, Tribunalul constata ca fiind intemeiata cererea cu caracter  subsidiar  formulata de reclamanta de a se  pronunta o hotarare care sa substituie consimtamantului reclamantului parat la schimbarea pe cale administrativa a numelui minorului , din "M." in "B. -M".
      Tribunalul retine ca potrivit art. 62 din Codul familiei "copilul din casatorie ia numele de famile comun al parintilor. Daca parintii nu au nume de familie comun, copilul va purta numele de familie a unuia dintre ei, ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara odata cu nasterea copilului, la serviciul de Stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unui dintre ei sau numele lor reunite".
      Potrivit art. 2 din O:G. nr. 41/2003 numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si se va schimba de drept prin modificarea intervenita in statutul civil al persoanei fizice, in conditiile prevazute de lege.
      In cauza minorul a dobandit numele de familie comun al parintilor, ca efect al filiatiei, iar raportat la dispozitiile art. 3 din O.G. nr. 41/2003, se poate face schimbarea pe cale administrativa, a numelui in procedura si motivele prevazute de acest act normativ.
      Tribunalul retine ca art. 4 alin. 3 lit. f din O.G. 41/2003  prevede ca sunt de asemenea  considerate justificate si cererile de schimbare a numelui cand parintii au divortat, iar copiii incredintati spre crestere si educare unuia dintre parinti solicita sa poarte numele de familie al acestuia.
      In plus art. 7 alin. 2 O.G. 41/2003 prevede  ca atunci cand cererea de schimbare a numelui minorului este facuta de catre unul din parinti, este necesar acordul celuilalt parinte, dat in forma autentica.
      De asemenea, art. 8 din O.G. 41/2003 prevede ca schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere o data cu schimbarea numelui de familie al parintilor sau separat, pentru motive temeinice iar  schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricand.
      Tribunalul constata cererea subsidiara a paratei-reclamante ca intemeiata intrucat recunoasterea dreptului copilului de a purta numele de familie reunite ale parintilor divortati respectiv de a adauga numele parintelui caruia i-a fost incredintat la propriul nume este o modalitate de stabilire concreta, efectiva a propriei identitati ce-i asigura copilului evitarea riscului de alienare, de confuzie, numele avand un rol esential in identificarea unei persoane fiind interzisa ori ce fel de  ingerinta in acest sens (art. 16 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului).
      Instanta constata ca este necesar a se suplini consimtamantul reclamantului parat intrucat  in raspunsul dat  in interogatoriul luat in instanta (fila 49 dosar fond) acesta si-a exprimat in mod vadit refuzul ca minorul sa poarte numele de familie ale  ambilor parinti.
      Fata de considerentele anterior expuse, tribunalul, in baza art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul in limitele si pentru motivele  mentionate dispunand in sensul celor cuprinse in prezenta decizie.