ACTIUNEA IN RASPUNDERE. PRESCRIPTIE.

      Prin sentinta comerciala nr. _./18.06.2006 , pronuntata de judecatorul-sindic in prezenta cauza, irevocabila prin nerecurare, a fost deschisa procedura simplificata a insolventei si intrarea in faliment a debitorului  S.C. T S.R.L. LICHIDATOR judiciar fiind desemnat  HL.
      Prin raportul  intocmit la 08.12.2006 si inregistrat la 11.12.2006, lichidatorul precizeaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art 138 lit c din legea 85/2006 , cauza insolventei constituind-o continuarea unei activitati ce conducea la incetarea de plati.
      Tabelul definitiv consolidat cuprinde creantele creditorilor: Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi in cuantum de 302821 lei si AVAS Bucuresti , in cuantum de 46.723,71 lei.
      Prin raportul inregistrat la 22.01.2007 , lichidatorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii in temeiul dispozitiilor art131  din legea 85/2006 , in conditiile in care nu au fost identificate bunuri in patrimoniul debitorului si nici creante de recuperat. Se mentioneaza in cuprinsul raportului si faptul ca starea de insolventa este urmarea unui management defectuos.
      Prin sentinta comerciala nr _./S din 11 martie 2008 instanta a admis actiunea promovata de lichidatorul judiciar si pe cale de consecinta a anulat patru contracte de vanzare cumparare incheiate de debitor. Prin decizia comerciala nr _ din 13.11.2008  s-a admis recursul formulat impotriva sentintei mentionate , si pe cale de consecinta actiunea lichidatorului a fost respinsa.
      Cauza a ramas in nelucrare pana la 28.01.2010 , cand lichidatorul a depus  o completare la raportul cu propunere de inchidere a procedurii precum si cererea de atragere a raspunderii personale a administratorilor societatii debitoare, paratii CV  si  SD.
      In motivarea actiunii , arata lichidatorul ca administratorul CV  a cauzat starea de insolventa prin savarsirea urmatoarelor fapte prevazute de art 138 alin 1 lit a-g:
- folosirea bunurilor persoanei juridice in interes propriu, prin instrainarea frauduloasa a acestora , urmata de neachitarea creantelor din sumele obtinute.
- Desfasurarea faptelor de comert in interesul personal, sub acoperirea persoanei juridice. Astfel, societatea  debitoare a desfasurat activitati , a obtinut venituri, pe care paratul le-a folosit in interes personal , omitand sa achite datoriile datorate bugetului de stat
- A folosit salariati in activitatea desfasurata, retinandu-le din salarii cotele catre Bugetul asigurarilor sociale, sume ce nu au fost virate
- A folosit fondurile disponibile ale societatii in interes personal , in dauna creditorilor . Astfel , potrivit bilantului la 31.12.2003 , debitorul avea disponibilitati in trezorerie de 6337 lei , sume sustrase de administrator si nejustificate.
- Nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea , circumstanta de fapt ce se constata din nereflectarea corecta in contabilitate a tranzactiei activelor ce a avut loc in luna noiembrie si decembrie 2003
      De asemenea , ca sa scape de raspunderea falimentarii firmei , paratul CV a cesionat partile sociale catre SD  , acesta neavand cunostinta de starea firmei . Mai mult , ca urmare a managementului defectuos desfasurat de acesta din urma si a folosirii profitului in interes propriu , pasivul societatii debitoare a crescut .
      Fata de aspectele evocate , apreciaza lichidatorul ca in cauza sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale instituita de art 138 din legea 85/2006.
      Paratul CV a formulat la 20.04.2010 intampinare , invocand in cuprinsul acesteia exceptia tardivitatii formularii cererii avand ca obiect atragere raspundere personala. In sustinerea exceptiei , invoca paratul faptul ca lichidatorul a cunoscut cauzele ce au dus la aparitia starii de insolventa inca din anul 2006 , acestea fiind expuse in raportul din 22.01.2007. Intrucat de la aceasta data si pana la 28.01.2010 au trecut mai mult de trei ani , considera paratul ca in cauza s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de art 139 din legea 85/2006.
      Pe fondul cauzei, solicita paratul respingerea actiunii ca nefondata. Astfel, potrivit rapoartelor intocmite in cauza de lichidator, starea de insolventa este urmarea managementului defectuos desfasurat de paratul SD. Mai mult, Curtea de Apel Iasi a aratat in cuprinsul deciziei nr _..din 13.11.2008 , faptul ca la momentul instrainarii activelor, societatea debitoare nu era in stare de insolventa. Cat priveste celelalte fapte invocate , arata paratul ca nu au fost administrate probe de natura a dovedi faptele descrise in cererea lichidatorului.
      In sustinerea pozitiei procesuale , paratul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
      Paratul SD , legal citat , nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta.
     
     Analizand actele si lucrarile dosarului, cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiunea  in stabilirea raspunderii personale a paratilor , potrivit art. 137 din Codul de procedura civila,judecatorul-sindic apreciaza ca aceasta este intemeiata, in cauza fiind implinit termenul prescrierii dreptului la actiune, pentru urmatoarele considerente:
      
      Prescriptia extinctiva este mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material, ca urmare a neexecutarii lui in termenul prevazut de lege. Functia prescriptiei extinctive este aceea de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil, indeplinind o functie de stimulare titularilor de drepturi sa le valorifice in termenele prevazute de lege.
      Potrivit art 139 din Legea 85/2006 , actiunea prevazuta la art 138 se prescrie in termen de trei ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de doi ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.  Conform normei generale, momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie a dreptului la actiune este cel al nasterii dreptului la actiune (art. 7 alin. 1 Decretul nr. 167/1958), potrivit dispozitiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, "prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea". In aplicarea acestor prevederi, art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, leaga momentul inceperii curgerii prescriptiei de "data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa". Interpretarea logica a textului de lege, in concret a mentiunii "dar nu mai devreme de doi ani de la data hotararii de deschidere a procedurii", este in masura sa conduca la concluzia ca momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie  se poate situa si anterior deschiderii procedurii insolventei.
     Dispozitiile art. 139 reglementeaza un moment de natura subiectiva - data la care a fost cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa, precum si un moment de natura obiectiva - data la care trebuia cunoscuta acea persoana, stabilindu-se, astfel, un moment de certitudine cu privire la inceperea curgerii termenului de prescriptie, de natura de a da valoare principiului previzibilitatii normei juridice sanctionatoare, in vederea garantarii dreptului la aparare ca valenta esentiala a unui acces efectiv la justitie. In reglementarea actuala, chiar daca persoana sau persoanele care au cauzat starea de insolventa nu au fost cunoscute de catre persoanele cu vocatie la promovarea actiunii in raspundere, termenul incepe sa curga din momentul in care acestia trebuiau sa cunoasca persoanele responsabile. Se instituie asadar implicit o obligatie activa in sarcina acestor persoane - administratorului/lichidatorului judiciar  in a identifica persoanele responsabile de ajungerea debitorului in stare de insolventa.
     Daca pentru practicianul in insolventa desemnat sa administreze procedura momentul de natura obiectiva decurge din reglementarea art. 59 din Legea nr. 85/2006, care prevede ca "Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila", intrucat acestuia nu i se poate impune un termen anterior desemnarii sale in procedura, pentru creditori acest moment de natura obiectiva poate fi anterior declansarii procedurii insolventei.
      Esential,  sub aspectul inceperii curgerii  termenului de prescriptie ramane  momentul aparitiei in procedura a datelor si informatiilor in raport cu care se cunoaste efectiv sau ar trebui sa se cunoasca persoana raspunzatoare.
      Se mentioneaza de catre practicianul in insolventa atat in raportul  nr _din 08.12.2006 cat si in raportul din 22.01.2007 faptul ca in cauza sunt incidente dispozitiile art 138 , urmand a fi promovata cererea de atragere a raspunderii personale .
      Nu are relevanta ca ulterior intocmirii acestor rapoarte lichidatorul a aflat de instrainarea activelor in perioada in care societatea era administrata de paratul CV. Astfel ,prin raportul intocmit la 27.02.2007, nu sunt enumerate drept cauze ale insolventei instrainarile de active, lichidatorul mentionand doar faptul ca intentioneaza sa promoveze cerere de anulare a transferurilor patrimoniale. 
      Astfel, analizand procedura in intregul ei si fata de pozitia adoptata de reclamantul -lichidator ,  titular al cererii in stabilirea raspunderii personale, a apreciat instanta ca acesta a avut cunostinta de persoanele ce au determinat starea de insolventa la 22.01.2007, moment la care a inregistrat raportul cu propunere de inchidere a procedurii si a precizat drept cauza a insolventei managementul defectuos.
       Avand in vedere ca termenul de trei ani s-a implinit la 22.01.2010 si constatand ca cererea de chemare in judecata avand ca obiect atragere raspundere personala a fost inregistrata pe rolul instantei la 26.01.2010, exceptia prescriptiei dreptului la actiune se dovedeste a fi intemeiata si urmeaza a fi admisa, cu consecinta respingerii actiunii vizand stabilirea raspunderii personale a paratilor ca fiind prescrisa.
      
      -   cu privire la propunerea lichidatorului de inchidere a procedurii in conditiile art. 131 din legea 85/2006
      In conditiile in care debitorul aflat in insolventa, dupa cum s-a constatat, nu detine bunuri sau elemente de patrimoniu care sa asigure acoperirea creantelor , si nici nu are disponibil in conturi bancare, procedura este lipsita de obiect, astfel incat se va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 inchiderea procedurii, continuarea sa neavand ca finalitate decat majorarea nejustificata a cheltuielilor de procedura.