- inexistenta nulitatii recursului pentru neindicarea nr. hotararii recurate; jurisprudenta CEDO (cazul Saez Maeso contra Spaniei); - conditiile de admisibilitate a cererii formulate pe cale de ordonanta presedintiala.

      Prin sentinta civila 4840/26.03.2009 Judecatoria  Iasi a respins exceptiile invocate iar pe fond a respins cererea  formulata de  reclamantii M. M., S. A., S. M., V. D., L. S., C. D., S. V.,  Schitul T.  prin preot C. in contradictoriu cu parata D. C..
     Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca respingerea cererii pe calea exceptiei de inadmisibilitate ar  echivala cu  ingradirea dreptului de acces la justitie, pe de alta parte instanta  nu poate analiza prioritar cererea si a o solutiona pe cale exceptiei, fara a analiza conditiile de  admisibilitate prevazute de art. 581 Cod procedura civila si fara a analiza sustinerile  fiecarei parti si apararile pe care se sprijina. Cat priveste exceptia lipsei  calitatii procesuale   active este si ea neintemeiata  fata de faptul  ca reclamantii sunt proprietari vecini cu terenul paratei, conform actelor de vanzare cumparare invocate de reclamanti si depuse la dosarul cauzei, astfel ca au  calitate  procesuala si au    si interes in cauza fata, de intentia  acestora de a executa lucrari de extindere a  retelelor de gaze si  energie electrica.
     Totodata probele administrate in cauza duc la concluzia ca reclamantii doresc ca parata sa, fie  obligata a lasa liber un drum de acces, care ar trece  prin  proprietatea paratei, dovedita cu actul de proprietate depus la dosarul cauzei - titlul de proprietate 184638 din data de 06.09.1996, ceea ce este o dovada in plus ca  reclamantii au calitate  procesuala la fel  si parata, astfel ca si exceptia lipsei  calitatii procesuale  pasive va fi  respinsa.
      Plecand de la conditiile  de  admisibilitate prevazute de art. 581 Cod procedura civila instanta  stabileste urmatoarele: obligarea paratei de a lasa libera portiunea de DE 6549/1 - care ar fi de fapt un drum de acces,  astfel cum sustin reclamantii, in conditiile in care parata  a infirmat existenta  acestui drum de acces in suprafata de teren proprietatea sa,  inseamna de fapt o  prejudecare a  fondului cauzei,consacrarea in favoarea  reclamantilor a unui drept de servitute de trecere,ceea ce nu este permis pe calea  sumara a ordonantei presedintiale,  masura ce s-ar lua fiind astfel una  definitiva si nu  vremelnica.
     Argumentarea reclamantilor ar fi fost valabila in conditiile in care  anterior s-ar fi stabilit in favoarea  reclamantilor o servitute  de trecere, iar parata  - ca proprietar al fondului  aservit ar fi impiedicat pe cai de fapt exercitarea acestui drept, ori nu ne aflam intr-o astfel de situatie.
     Pe cale de consecinta cum nu sunt indeplinite  cumulativ conditiile  prevazute de art. 581 Cod procedura civila, instanta a respins cererea, cu  obligarea reclamantilor la  cheltuieli de judecata catre parata - art. 274 Cod procedura civila, urmand ca reclamantii sa isi valorifice pretentiile in conditiile  dreptului comun.
     Impotriva acestei incheieri au declarat recurs, in termen legal, reclamantii M. M., S. A., S. M., V. D., L. S., C. D., S. V.,  Schitul T.  prin preot C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.  Recursul a fost formulat in termen, semnat si motivat.
     Se arata faptul ca in mod gresit instanta de fond a respins proba cu expertiza topometrica, proba ce putea oferi mai multe elemente concrete, imperios necesare in solutionarea cererii. Se face referire la exceptiile ce au fost respinse de instanta, astfel incat - considera tribunalul - nu reprezinta aceste sustineri un motiv de recurs. Pe fondul cauzei se arata ca au facut dovada indeplinirii celor trei conditii prevazute de art. 581 C.pr.civ.: vremelnicie (s-a solicitat admiterea cererii pana la finalizarea lucrarilor de executie pentru apa, canal, gaze naturale si energie electrica), urgenta (imposibilitatea continuarii lucrarilor atrage atat pierderea avansului platit cat si a beneficiului de a fi ajutati financiar in realizarea acestor investitii) si aparenta de drept (s-a dovedit ca DE 6549/1 trece pe proprietatea paratei, ca aceasta a ingradit terenul sau si nu permite accesul). Parata a incercat sa induca in eroare instanta, sugerand ca ar fi vorba de o servitute de trecere iar reclamantii ar avea acces pe proprietatea reclamantului M. M.; aceasta cale nu are nici o legatura, insa, cu DE 6549/1.
     Legal citata, parata a formulat intampinare prin care au invocat exceptia nulitatii recursului (nu s-a indicat hotararea atacata, nu au fost aratate motivele de nelegalitate), exceptia inadmisibilitatii cererii pe calea ordonantei presedintiale (atata timp cat instanta ar fi nevoita sa analizeze titlul de proprietate al paratei s-ar incalca conditia neprejudecarii fondului), exceptia lipsei interesului in promovarea actiunii (nu a finalizat negocierea intre parti privind crearea unei cai de acces pe proprietatea paratei), lipsa calitatii procesuale pasive a paratei-intimate. Se mai arata ca si pe fond recursul trebuie respins. S-a anexat un act in copie xerox.
     Prin registratura s-a depus o declaratie de renuntare la judecarea cererii formulata de S. M.-E..
     Analizand sentinta  atacata in raport de motivele invocate si raportat la exceptiile ce au fost puse in discutia partilor, cat si din oficiu, conform dispozitiilor art. 304 1C .pr.civ., Tribunalul a retinut urmatoarele:
* In ceea ce priveste renuntarea la judecata:
     Tribunalul retine ca, desi s-a gresit anul dosarului in declaratia autentificata depusa la dosar, exista suficiente date in cuprinsul acestei declaratii pentru a determina tribunalul sa  considere ca este vorba despre prezentul dosar. Dispozitiile art.246 C.pr.civ. prevad: " Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa." Reiese faptul ca renuntarea la judecata se poate face atat in fata primei instante cat si in calea de atac a apelului si a recursului ( CSJ, sectia de contencios administrativ, decizia 169/2000). Instanta a verificat caracterul expres, clar si neechivoc al declaratiei de renuntare la judecarea recursului, a retinut faptul ca aceasta este semnata  de recurenta.
* In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului:
     Este adevarat ca, conform art. 302 al.1 lit.b, neindicarea hotararii care se ataca se sanctioneaza cu nulitatea recursului  dar prezumtia de vatamare este una relativa, posibil a fi combatuta prin dovada contrara - este vorba de indicarea unor elemente ce fac posibila identificarea hotararii atacate. Mai mult, asa cum a retinut si Curtea Constitutionala in cuprinsul deciziei 176/24.03.2005, libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a cailor de atac si procedura de judecata nu este absoluta, limitele libertatii de reglementare fiind determinate si in aceste cazuri de obligativitatea respectarii normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentala si prin actele juridice internationale la care Romania este parte.
   Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat ca scopul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este "sa apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, si Cazul Artico contra Italiei, 1980).
   Intr-o cauza similara celei deduse controlului de constitutionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotararea din 9 noiembrie 2004, pronuntata in cazul Saez Maeso contra Spaniei, ca a existat o violare a art.6 paragraful 1 din conventie, atunci cand normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs si aplicarea lor ii impiedica pe justitiabili sa se prevaleze de caile de atac disponibile. In considerentele hotararii Curtea a precizat ca, desi accesul la o instanta de judecata nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitari, in special in ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unei cai de atac, totusi, aceste limitari nu trebuie sa restranga accesul deschis unui justitiabil de o asemenea maniera sau pana la un asemenea punct incat dreptul sa fie atins in insasi substanta lui.
   In lumina acestor considerente, atata timp cat s-au oferit suficiente indicii pentru identificarea hotararii atacate, sanctiunea nulitatii aparea ca un formalism inacceptabil de rigid, de natura sa afecteze grav efectivitatea exercitarii caii de atac si sa restranga nejustificat accesul liber la justitie.
   Pe de alta parte, in sistemul Codului de procedura civila, recursul este conceput ca o cale extraordinara de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdictie in care partile in litigiu isi pot apara drepturile lor subiective, inlaturand efectele hotararilor pronuntate in conditiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevazute de art.304 din Codul de procedura civila. Or, instituirea sanctiunii nulitatii pentru neindeplinirea acestor cerinte de forma in insusi cuprinsul cererii de recurs, fara nici o posibilitate de remediere a omisiunii, il lipseste pe recurent, fara o justificare rezonabila, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, sustinerile sale intemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a solutionat, prin hotararea atacata, litigiul in care este parte.
     Pentru aceste motive Tribunalul a respins exceptia nulitatii recursului.
* In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii formularii cererii pe calea ordonantei presedintiale:
     In cazul ordonantei presedintiale legiuitorul a prevazut, in mod expres, existenta unor conditii de admisibilitate, in lipsa intrunirii lor cumulativ, urmand a se aplica sanctiunea respingerii cererii ca inadmisibila.
In cauza de fata Tribunalul retine ca aceste conditii nu sunt intrunite cumulativ, motiv pentru care va admite exceptia inadmisibilitatii cererii, recurentele-reclamante avand deschisa calea dreptului comun.
     In ce priveste conditia caracterului vremelnic, in cauza se solicita luarea unei masuri provizorii pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, masurile luate pe cale de ordonanta presedintiala fiind limitate in timp, pana la rezolvarea in fond a litigiului. Insa trebuie observat ca aceasta conditie se afla in stransa legatura cu cea privind neprejudecarea fondului. In cauza de fata nu se poate vorbi de o masura vremelnica iar solutionarea acestei cauze ar fi in realitate o solutionare pe fond (Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia 1060/21995). Astfel, in cauza nu se poate vorbi de vremelnicie datorita faptului ca masura solicitata este definitiva prin natura ei (Curtea de Apel Bucuresti, sectia III civila, decizia 1226/2001); mai mult analizarea titlului de proprietate al paratei-intimate este inadmisibila pe calea ordonantei presedintiale. Nerezolvarea fondului cauzei inseamna neexaminarea fondului prin interpretarea titlurilor prezentate de parti. Judecatorul, in aceasta situatie, nu poate proceda doar la un examen sumar al cauzei, la "o pipaire a fondului"; instanta ar fi nevoita sa analizeze in fond valabilitatea actului, neputand sa examineze doar valabilitatea lui formala, eficacitatea sau inopozabilitatea lui.
     In aceste conditii avand in vedere caracterul imperativ al acestor dispozitii (obligativitatea a fost prevazuta in mod expres de catre legiuitor) instanta retine faptul ca prin admiterea exceptiei nu se incalca dreptul reclamantei de a se adresa unei instante, restrictia respectiva urmarind un scop legitim. Faptul ca reclamanta nu a inteles sa urmeze pasii prevazuti in mod expres de legiuitor pentru apararea drepturilor partilor implicate are drept consecinta inadmisibilitatea actiunii  sale.
     In consecinta, prin admiterea acestei exceptii, nu se realizeaza o ingradire a dreptului de acces la justitie - asa cum a retinut instanta de fond - , reclamantii avand calea dreptului comun
Art.6 CEDO garanteaza fiecaruia dreptul ca un tribunal sa cunoasca orice contestatie referitoare la drepturile si obligatiile cu caracter civil (Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975).  Desigur, dreptul de acces la un tribunal nu este absolut. El poate conduce la restrictii admise implicit deoarece se refera prin chiar natura sa la o reglementare din partea statului. Elaborand o asemenea reglementare, statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere. Cu toate acestea, restrictiile aplicate nu ar putea restrange accesul deschis individului in asa fel incat sau pana la punctul ca dreptul este atins in substanta sa insasi. De asemenea, ele nu se armonizeaza cu articolul 6 § 1 decat daca urmaresc un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat (a se vedea, printre altele, F.E. impotriva Frantei, hotararea din 30 octombrie 1998. Curtea a statuat in cauza Lupas c. Romaniei ca reglementarea referitoare la formalitatile de respectat pentru a formula un recurs vizeaza sa asigure buna administrare a justitiei si respectarea, in special, a principiului sigurantei juridice (a se vedea Bulena contra Republicii Cehe, nr.57567/00, § 28, 20 aprilie 2004).
Avand in vedere solutia data asupra acestei exceptii, tribunalul retine ca nu se mai impune analizarea celorlalte exceptii invocate.
In cauza nu se poate retine ca s-a agravat situatia reclamantilor in propria cale de atac intrucat cererea acestora era oricum respinsa pe fondul cauzei.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 312 C.pr.civ. tribunalul a luat act de renuntarea la judecata, a admis recursul, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii pe calea ordonantei presedintiale si a respinge cererea ca inadmisibila.