Lipsa conditiei cumulative a art.148 lit.f Cod procedura penala, privind pericolul social concret reprezentat prin lasarea in libertate a inculpatului - trecerea unui interval de 4 ani de la data savarsirii faptei

      Sub  nr. 580/99/2009 a  fost inregistrata pe  rolul Tribunalului Iasi   propunerea   formulata   de Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Biroul Teritorial Iasi, de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului X si a inculpatului Y. Cu privire la acesta din urma s-a dispus disjungerea cauzei in vederea realizarii procedurii de citare.
      Analizand  actele  si lucrarile   dosarului de urmarire   penala nr. 103 D/P/2007 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Iasi, prin prisma  temeiniciei prezentei propuneri  de  arestare   preventiva fata de inculpatul X, instanta    constata   urmatoarele:
      Potrivit  dispozitiilor  art. 149  ind. 1 Cod  procedura  penala, o  prima   conditie  esentiala   necesar  a   fi indeplinita pentru a  se   putea  dispune   arestarea   preventiva a   inculpatului, in  cursul  urmaririi penale,  este    aceea  de  a   fi intrunite  cerintele  prevazute  in art. 143, adica   sa   existe  probe   sau  indicii   temeinice   ca   inculpatul  a   savarsit  o   fapta  prevazuta de   legea  penala.
      Practic,   aceasta  prima   conditie  esentiala pentru  luarea   masurii   arestului  preventiv   presupune   doua  cerinte,  si  anume:  in primul rand,   sa  existe   date   care   sa  justifice presupunerea  rezonabila ca  persoana  pentru care  se  pune   problema  luarii  masurii  preventive  a  comis  o fapta si,  in  al  doilea   rand,  fapta/faptele banuit  comisa/comise  sa  fie  prevazuta/prevazute  de  legea  penala.  Cu  alte  cuvinte,  respectiva   fapta sa  fie   susceptibila   de  a  fi incadrata  in  vreuna  dintre   normele   de   incriminare   ale  dreptului   penal   roman.
      In  speta  de  fata, atat  prin   rezolutia   de   incepere  a  urmaririi penale  din 04.08.2008, prin ordonanta de  punere in miscare a  actiunii  penale   din  27.01.2009 cat  si  prin  referatul  cu propunerea  de  arestare   preventiva s-a   retinut   ca in perioada anilor 2004-2005, inculpatii au racolat, transportat si gazduit partile vatamate Z (minora la data savarsirii faptei), A  si B pe care, prin amenintari si violente le-au obligat sa practice prostitutia in zona Garii Iasi, exploatandu-le sexual, din aceasta activitate obtinand venituri importante.
      Procedand  la   incadrarea   in  drept a   faptelor   imputate   inculpatului X, organele    de  urmarire   penala   au retinut, initial prin rezolutia nr.286/D/P/2005 ca faptele sale nu se incadreaza in dispozitiile art.12 si art.13 din Legea nr.678/2001, dispunand neinceperea urmaririi penale fata de acesta, si declinarea competentei de solutionare a cauzei la Judecatoria Iasi, pentru cercetarea acestui inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.329 C.penal.  
      Rezolutia amintita a fost insa infirmata prin Ordonanta din 22.10.2007 de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a constatat ca in cauza sunt indicii concrete privind savarsirea infractiunilor prev. de art.12 si art.13 din Legea nr.678/2001.
      In aceste imprejurari la data de 04.08.2008 s-a dispus in dosarul nr.103 D/P/2007 inceperea urmaririi penale fata de numitii X si Y pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane si trafic de minori, prev. de art.12 alin.1 si alin.2 lit.a si art.13 alin.1 din Legea nr.678Z2001.
      In  cauza   de   fata,  in urma   analizei  si  evaluarii   tuturor  mijloacelor   de   proba  administrate  pana  in  acest  moment,  instanta   retine   ca   exista  probe  si indicii temeinice ( declaratiile partilor vatamate, declaratiile martorilor audiati in cauza, plansele foto si procesele verbale incheiate cu ocazia  recunoasterii de catre partile vatamate a inculpatului X), care   justifica  presupunerea   legitima si  rezonabila  ca, in  cursul anilor 2004-2005 inculpatul X a avut preocupari infractionale, in sensul racolarii si gazduirii de persoane in vederea practicarii prostitutiei, tragand foloase de pe urma activitatii de prostitutie desfasurate de acestea, cunoscand si sprijinind si activitatea similara desfasurata de inculpatul Y.
      Ca atare instanta retine ca., in speta sunt intrunite conditiile impuse de art.143 C.proc.pen.
      Examinand insa dipozitiile art.148 lit.f C.proc.pen., instanta constata ca doar prima conditie impusa de textul de lege referitoare la cuantumul pedepsei prevazute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul X este indeplinita, in speta nefiind intrunita conditia cumulativa a pericolului social concret pentru ordinea publica reprezentat de lasarea in libertate a inculpatului.
       Instanta apreciaza ca desi faptele pentru care este cercetat inculpatul X, raportat la descrierea din actul de inculpare prezinta pericol social,  pericol ce rezulta din modalitatea de savarsire a faptelor imputate acestuia, din importanta relatiilor sociale lezate prin savarsirea unor astfel de fapte,  avand in vedere si scopul urmarit prin comiterea unei atare fapte ( scop ilicit), fiind indeplinite conditiile art. 143 Cod procedura penala, lasarea in libertate a inculpatului nu prezinta pericol concret si dovedit pentru ordinea publica, iar scopul masurii preventive celei mai severe nu este satisfacut.
      Potrivit art.  136 Cod procedura penala, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei se pot lua masuri preventive.
      Or, in speta, inculpatul X este cercetat pentru savarsirea unor fapte penale comise in anul 2004, neexistand date ca ulterior comiterii acestora ar fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului in cauza, a impiedicat in vreun fel ancheta penala, ori ar fi incercat influentarea vreunei parti sau a martorilor. Organul de urmarire penala a cunoscut despre existenta faptelor reclamate de partile vatamate ( a se vedea declaratiile victimei Z inca din anul 2004- filele 14-23), precum si a autorilor acestora, pe parcursul anului 2005-2006 efectuandu-se parte din actele de urmarire penala, care au fost apoi reluate la inceputul anului 2008, ca urmare a solutiei de infirmare a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale fata de inculpat, cand au fost reaudiate partile vatamate, au fost audiati inculpatii X si Y si s-au mai administrat alte probe.
      In toata aceasta perioada, de cativa ani, organul de urmarire penala nu a apreciat ca necesara arestarea preventiva a inculpatului X.
      Instanta retine ca pericolul pentru ordinea publica trebuie apreciat si prin starea de neliniste, rezonanta faptei, prin sentimentul de insecuritate creat in randul societatii, generat de faptul ca persoane cu o situatie ca cea a inculpatului este judecat in stare de libertate si ca la acest moment, la un interval atat de lung de la comiterea faptelor, ecoul social negativ  al faptelor comise, estompandu-se in timp, in lipsa interventiei ferme si cat mai apropiate de momentul savarsirii faptelor nu mai justifica restrangerea libertatii inculpatului X, privarea de libertate, ca masura exceptionala, neputand fi luata, in lipsa unor probe certe din care sa rezulte ca acesta aflat in libertate ar aduce atingere relatiilor sociale protejate de legea penala.
      Instanta retine ca antecedenta penala a inculpatului nu justifica in sine, luarea masurii preventive celei mai severe. De altfel, din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca acesta mare parte din intervalul scurs de la comiterea faptelor pentru care s-a propus arestarea sa preventiva a fost in executarea unor pedepse pentru fapte, probabil concurente, neimpiedicand in nici un fel desfasurarea cu celeritate a anchetei penale.
      Examinand la acest moment oportunitatea luarii masurii preventive a arestarii fata de inculpatul X, instanta apreciaza ca luarea acestei masuri nu se justifica, dar ca procedand la analizarea masurii adecvate, retine ca  raportat la situatia prezenta, la atitudinea procesuala a inculpatului, pe parcursul urmaririi penale - care a colaborat cu organul de urmarire penala in conditiile in care va fi obligat sa se prezinte la fiecare chemare, si sa nu contacteze in nici un fel partile vatamate sau martorii,  luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara este suficienta pentru realizarea scopului prev. de art. 136 Cod procedura penala .
      Pe  cale  de  consecinta, urmeaza  sa se  dispuna  respingerea  propunerii   formulata   de  Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Biroul Teritorial Iasi, privind arestarea preventiva a inculpatului X.