Iintoarcerea executarii; admisibilitate in situatia executarii de buna-voie a obligatiei - art. 4041 Cod pr. civila; . Restituire impozit retinut nelegal dupa executarea titlului ca urmare a desfiintarii acestuia pe calea recursului in anulare: ar...

1. intoarcerea executarii; admisibilitate in situatia executarii de buna-voie a obligatiei - art. 4041 Cod pr. civila;
2. restituire impozit retinut nelegal dupa executarea titlului  ca urmare a desfiintarii acestuia pe calea  recursului in anulare: art. 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Decizia civila nr. 218 din 4.02.2008 Tribunalul Iasi, Sectia Civila.
Prin sentinta civila nr. 92087 din 7.09.2007  Judecatoria Iasi a respins cererea reclamantului MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE care prin INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERA IASI a solicitat, in contradictoriu cu paratul C. C. sa se dispuna intoarcerea executarii in sensul obligarii paratului la plata sumei de 4400 lei, actualizata in functie de rata inflatiei, reprezentand impozit retinut nelegal  reactualizat in raport de indicele de inflatie si cheltuieli de judecata, stabilite prin decizia nr.824/02.06.2003 a Tribunalului IASI.
 cu urmatoarea motivare:
La data de 02.06.2003 Tribunalul IASI pronunta decizia nr.824 prin care admite recursul reclamantului C C , modifica in parte sentinta  nr.23707 bis /02.12.2002 a Judecatoriei Iasi si obliga paratii Ministerul de Interne si Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Iasi sa restituie reclamantului suma de 2823,866 lei, ce reprezinta impozit retinut nedatorat legal, precum si la plata cheltuielilor judiciare de 100 lei.
In baza deciziei nr. 824/02.06.2003 INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERA IASI plateste paratului din prezenta cauza, C. C. in ziua de 14.08.2003, suma de 2823,866 lei, impozit de restituit; in ziua de 24.09.2003, indicele de inflatie in cuantum de 1476,146 lei si cheltuieli de judecata in valoare de 100 lei.
Prin decizia nr.3028/15.04.2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in anulare declarat de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa   Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva deciziei nr.824/02.06.2003 a Tribunalului IASI pe care o caseaza si respinge ca nefondat recursul declarat de catre reclamant impotriva sentintei  nr.23707 bis /02.12.2002 a Judecatoriei Iasi .
Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a dispus si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.
Raportat la aceasta situatie de fapt instanta a apreciat ca fiind nefondata cererea reclamantului MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE de intoarcere a executarii ,fundamentata pe dispozitiile art.404 ind.1-ind.3 cod procedura civila, intrucat aceasta procedura este aplicabila exclusiv situatiilor in care a avut loc o executare silita ,art.404 ind.1 alin.2 si alin.3 cod procedura civila referindu-se, in mod expres, la restituirea bunurilor asupra carora s-a facut executarea si la restituirea sumei rezultate din vanzarea bunurilor mobile.
Reclamantul MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE recunoaste ca a achitat de bunavoie paratului pretentiile pecuniare fixate prin  decizia nr824/02.06.2003 a Tribunalului IASI, neexistand, de altfel, nici o proba la dosar care sa demonstreze utilizarea de catre parat a procedurilor executionale legale.
Prin urmare, instanta nu poate admite restabilirea situatiei anterioare prin intoarcerea executarii in temeiul disp.art. 404 ind.1-ind.3 cod procedura civila ,reglementari incidente doar situatiilor limitativ prevazute de lege, in conditiile in care decizia nr. 824/02.06.2003 a Tribunalului IASI nu a fost pusa in aplicare prin executare silita.
Reclamantul are deschisa calea unei actiuni fundamentate pe alte norme de drept material, eventual referitoare la plata nedatorata, caz in care este necesara verificarea intinderii obligatiei de restituire in raport de buna sau reaua credinta a paratului, aspecte ce exced obiectului prezentei cereri.
Impotriva acestei sentinte a declarat  recurs intimatul Inspectoratul  Judetean al Politiei de Frontiera  care, prin motivele de recurs dezvoltate la data de 24.10.2007,  a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Sentinta recurata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a legii pentru ca s-a considerat eronat ca dispozitiile art. 4041 alin 2 si 3  nu sunt aplicabile , fara a avea in vedere teza I din art 4041 alin (1) cod pr.civila  in temeiul caruia recurentul apreciaza ca intoarcerea executarii se aplica ori de cate ori titlul desfiintat a fost desfiintat ulterior executarii, indiferent de modalitatea de executare. Invoca in acest sens decizia de speta nr. 368/26.02.2007 a Tribunalului Iasi pronuntata in aceeasi materie.
In drept a invocat recurenta art. 4041 alin (1), 4042 alin (2) si (3) c.pr.civ si art. 299 - 316 c. pr. civ.
Recursul este nefondat.
Aplicarea institutiei intoarcerii executarii nu este conditionata de modalitatea  in care s-a facut executarea, asa cum gresit a retinut Judecatoria Iasi.
  Interpretarea gramaticala si logica a textului art 4041  Cod pr. civila  releva faptul ca desfiintarea titlului executoriu  constituie temei pentru restituirea prestatiilor executate fie in temeiul dispozitiei instantei care a desfiintat hotararea executata fie in temeiul unei hotarari pronuntate de instanta competenta potrivit legii.
Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus judecatorul  nu poate sa faca distinctii pe care legiuitorul nu le-a facut, pentru ca judecatorul aplica legea asa cum a fost conceputa de legiuitor, aplicarea legii fiind eminamente subordonata vointei legiuitorului; in speta principiul isi gaseste justificarea cu atat mai mult cu cat potrivit art. 3711 alin 1 cod pr. civila   regula o constituie executarea de buna voie a obligatiilor stabilite printr-un titlu executoriu si nu executarea silita. Nu poate fi admis ca executarea de buna voie a unei astfel de obligatii sa aiba consecinte mai defavorabile pentru autorul acesteia decat executarea prin forta coercitiva  a statului.
  Pentru aceste motive Tribunalul constata ca instanta de fond a realizat - odata  cu pronuntarea sentintei recurate - o aplicare gresita a legii, atunci cand a exclus din domeniul de aplicare a art. 4041 Cod pr. civila ipoteza executarii de buna voie a titlului executoriu ulterior desfiintat.
Cu toate acestea reformarea sentintei recurate nu se impune; solutia respingerii cererii de chemare in judecata va fi mentinuta cu substituirea motivarii primei instante sub urmatorul aspect.
Astfel, tribunalul retine ca temeiul cererii de chemare in judecata formulate il constituie  Decizia nr. 3028/15.04.2005 pronuntata in dosarul nr. 3049/2004  de Inalta Curte de Casatie si Justitie  prin care decizia nr. 824/2.06.2003 a Tribunalului Iasi a fost casata.
Ori, intimatul a incasat sumele solicitate astazi in baza acestei din urma decizii  (824/2.06.2003 a Tribunalului Iasi) definitive si irevocabile.

Solicitarea restituirii acestei sume, indiferent de temei, dupa ce a fost incasata in baza unui titlu executoriu potrivit legii este in flagranta contradictie cu principiul stabilitatii   raporturilor juridice consacrat in Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si contrar art. 1 din Protocolul 1.
Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este principiul securitatii raporturilor juridice, care implica, intre altele, respectul fata de principiul lucrului judecat (res judicata). Astfel, in jurisprudenta Curtii  hotararea judecatoreasca prin care se recunoaste partii dreptul la o creanta impotriva statului constituie bun in sensul Articolul 1 privind Protectia proprietatii din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale. Potrivit acestuia (alin 1 )"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
Potrivit practicii constante a CEDO curtea considera ca dreptul de a avea acces la o instanta ar fi iluzoriu daca sistemul legal al unui Stat Contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca ce a devenit definitiva si obligatorie sa fie desfiintata de o instanta superioara in baza unei cereri introduse de un oficial al statului.
Desfiintarea de catre o instanta superioara, intr-o cerere de revizuire extraordinara introdusa de catre un procuror sau alt reprezentant oficial al Statului a unei hotarari judecatoresti care a devenit definitiva este de natura sa incalce principiul securitatii raporturilor juridice( Brumarescu c. Romaniei, Ryabykh c. Rusiei ) si constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al beneficiarului (idem).
Cauza Andone c. Romaniei releva statuarea Curtii asupra faptului ca admiterea unei cereri de revizuire introdusa de procuror impotriva unei hotarari judecatoresti este contrara conventiei, fiind incalcat art. 6 din Conventie. Jurisprudenta Curtii este constanta in a considera ca nelegitim din perspectiva Conventiei faptul ca reprezentanti ai statului pot introduce cai extraordinare de atac impotriva unor hotarari judecatoresti definitive.
In fine, cauza Stere c. Romaniei s-a soldat cu  condamnarea Romaniei pentru incalcarea art. 1 din Protocolul 1 constatandu-se ca reclamantii care incasasera in temeiul unei hotarari irevocabile o suma cu titlu de impozit retinut si nedatorat, au fost obligati sa restituie aceasta suma dupa ce, urmare a recursului in anulare declarat de procurorul general al Romaniei, Curtea Suprema de Justitie a casat decizia ce a constituit titlu executoriu, s-a comis un prejudiciu principiilor de securitate a raporturilor juridice si a preeminentei dreptului, in pofida marii puteri de care beneficiaza statul in materie fiscala. Aceasta intrucat "Curtea trebuie sa caute un "just echilibru" de mentinut intre exigentele  de interes general si im- perativele respectarii drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a realiza acest echilibru se reflecta in structura art. 1 in intregime, inclusiv in al sau al doilea paragraf, deci trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul propus."(  Stere c. Romaniei, par. 50.). "Dat fiind faptul ca interventia procurorului general dupa incheierea procedurii - la care nu fusese parte - a condus la anularea integrala a acestor creante, Curtea considera ca un prejudiciu atat de radical la drepturile interatilor a rupt, in favoarea lor, justul echilibru ce trebuie mentinut intre protejarea proprietatii si exigentele de interes general."(  Stere c. Romaniei, par. 55).
Similitudinea dintre speta ce a facut obiectul cauzei Stere c. Romaniei  si speta de fata este covarsitoare.
Conform art. 20 din Constitutia Romaniei legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania este parte. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa in dreptul intern pentru ca interpretarea instantei de contencios european, in virtutea principiului subsidiaritatii se impune si fata de instanta de contencios national.
Prin urmare Tribunalul este dator sa  evalueze pretentia dedusa judecatii nu numai prin prisma dreptului intern ci si a  tratatelor internationale la care Romania este parte si carora trebuie ca dreptul intern sa li se ralieze. In conditiile in care dreptul intern permite proceduri in masura sa conduca la desfiintarea unei hotarari irevocabile prin exercitarea unei cai de atac extraordinare de catre un oficial al statului care nu a fost parte in proces, in speta procurorul general, ceea ce  pentru argumentele expuse contravine jurisprudentei CEDO, Tribunalul , in considerarea acesteia din urma a respins  recursul, in temeiul art.  312 alin 1 cod pr. civila. constatand ca o solutie contrara ar conduce la incalcarea art. 1 din Protocolul 1, motiv pentru care sentinta va fi mentinuta, cu motivarea de fata.
1