Litigiu intre furnizorii de servicii in domeniul comunicatiilor electronice. Competenta de solutionare a litigiilor.
(Sentinta comerciala nr. 13/Camera de Consiliu din data de 14.10.2008 pronuntata de Tribunalul Iasi)Asupra conflictului negativ de competenta ivit intre Judecatoria Iasi si ANRCTI constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata initial la Judecatoria Iasi sub nr. 12948/245/19.06.2007, reclamanta S.C. "FNC SRL, prin reprezentant legal, a chemat in judecata pe parata S.C. R S.A. Bucuresti, prin reprezentant legal, solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 7.200 Euro, reprezentand prejudiciu cauzat societatii reclamante, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul nr. 204/01.1340 privind furnizarea serviciului de cercetare pe port IP, contract incheiat la data de 14.03.2006, in baza caruia parata trebuia sa furnizeze reclamantei, serviciul de conectare pe port IP (acces in reteaua mondiala IP Internet) cu capacitate garantata de 6 MB/s pe interfata fast ethernet.
In luna decembrie 2006, parata in calitate de furnizor, a diminuat semnificativ calitatea serviciului si motivat de acest aspect 95% din clientii reclamantei au renuntat la serviciile firmei, ce a cauzat grave prejudicii. In final se expun conditiile care au determinat diminuarea calitatii serviciului prestat prin prisma dispozitiilor contractului incheiat intre parti si obligatiile partilor si in final a modului de calcul a prejudiciului sus-enuntat si solicitat prin prezenta actiune.
In sustinerea actiunii s-a depus la dosar inscrisuri.
Parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta generala a instantelor de judecata, exceptie de ordine publica, potrivit art. 159 Cod procedura civila. In sustinerea acestei exceptii, a aratat ca cererea formulata de reclamanta este de competenta Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii conform O.U.G. nr.79/2002 aprobata cu modificari prin Legea nr. 591/2002 si O.G. nr. 34/2002.
Instanta a pus in discutie aceasta exceptie, cu care reclamanta nu a fost de acord, invocand disp. art. 17 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, desi intrata in vigoare inca din anul 2002, Autoritatea prevazuta de lege nu a fost infiintate astfel incat competent cu atributii in materie de comert electronic este M.C.M.T.I. si nu A.N.R.R.C.T.I., deoarece actul normativ de infiintare al A.N.R.C.T.I. respectiv O.U.G. nr. 134/2006, nu prevede dispozitiile privind competenta in materie ale comertului electronic. Mai arata parata ca desi potrivit dispozitiilor art. 5 (alin. 3) literele a), c), d) si f) din art. 5 (alin.4) literele d) si f) din O.U.G. nr. 134/2006 se face referire la atributii ale A.R.C.T.I. in materie de "tehnologia informatiei", acest fapt nu poate duce la identitatea pe segmentul prevazut de Legea nr. 365/2002 cu A.R.C.T.I., atata timp cat nu exista o dispozitie in acest sens, respectiv de abrogare a unor prevederi ale Legii nr. 134/2006 cu privire la serviciile informatiomale.
De asemenea, din contractul incheiat cu parata S.C. R S.A. Iasi, Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei nu face parte din contract, iar in art. 15 din contractul nr. 204/01/1340 incheiat la 14 martie 2006, se precizeaza ca in cazul intervenirii unei dispute intre S.C. R S.A. Iasi si S.C. FNC S.R.L. privitoare la acest contract, ambele parti vor depune eforturi in vederea rezolvarii pe cale amiabila. In cazul in care acest lucru nu este posibil, disputa va fi inaintata instantelor competente din Iasi.
Judecatoria Iasi a admis exceptia necompetentei materiale, exceptie de ordine publica conform art. 159 Cod procedura civila retinand in considerentele sentintei1175/2008 urmatoarele:
Ca urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 591/30.10.2002, in situatia aparitiei unui litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice, in legatura cu obligatiile impuse acestora in temeiul ordonantei de urgenta sus-enuntate, partea interesata va sesiza A.N.R.C. in vederea solutionarii litigiului.
Alin. 4 s-a modificat, in sensul ca nu mai este prevazuta posibilitatea alternativa a partilor de a sesiza instanta de judecata ci, faptul ca decizia A.N.R.C., emisa in conditiile prezentului articol, constituie act administrativ jurisdictional, putand a fi atacata in contencios administrativ.
Prin modificarile legislative aduse O.U.G. nr. 70/2002 s-a instituit, in concluzie, obligativitatea pentru partea litiganta, de a urma procedura prealabila prin sesizarea A.N.R.C.
Conform art. 158 Cod procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca ori instanta competenta, ori un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
Din cuprinsul art. 4 al art. 36 din O.U.G. nr. 70/2002 modificata, rezulta ca A.N.R.C. este organ cu activitate jurisdictionala in ce priveste solutionarea litigiilor prevazute in alin. 1 al aceluiasi articol, intrucat actul emis este act administrativ jurisdictional.
Mai mult, deciziile A.N.R.C. pot fi atacate la Sectia de Contencios Administrativ al Curtii de Apel Bucuresti, conform art. 38 alin. 7 din acelasi act normativ.
Fata de aceste considerente si dispozitiile legale, Judecatoria Iasi a considerat ca nu este competenta material pentru a solutiona prezenta cauza si,in baza art. 158 si 159 Cod procedura civila, a declinat competenta materiala in favoarea A.N.R.C. Bucuresti.
Prin decizia 600/31.07.2008 presedintele ANRCTI a admis la randul sau exceptia de necompetenta materiala, declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi si a sesizat Tribunalul Iasi, instanta in drept confart.21 sa se pronunte asupra conflictului de competenta.
In considerentele deciziei s-a retinut urmatoarele:
In urma analizarii pretentiilor S.C. "FNC SRL, Comisia a constatat ca acestea vizeaza repararea prejudiciului cauza de diminuarea calitatii serviciului de acces la internat oferit de catre S.C. R S.A. Iasi in temeiul Contractului nr. 240/01/1340. Ca o precizare prealabila, Comisia a mentionat ca serviciul de acces la internet este un serviciu de comunicatii electronice, in sensul definitiei prevazute la art. 2 alin. 1 lit. b din Ordonanta Guvernului nr. 34/20021, iar nu un serviciu al societatii informationale. In ceea ce priveste calitatea serviciilor de comunicatii electronice, cadrul general este stabilit de dispozitiile Deciziei presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nr. 138/2002 privind impunerea unor cerinte minimale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, aceasta decizie avand ca obiect impunerea unor cerinte minimale de calitate pentru furnizarea anumitor servicii de comunicatii electronice destinate publicului. In vederea asigurarii satisfacerii intereselor utilizatorilor finali.
Potrivit prevederilor art. 2 din acest act normativ, "In vederea asigurarii unor niveluri minime ale calitatii serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, prin prezenta decizie se stabilesc un set minimal de indicatori de calitate a serviciilor si valorilor minime acceptate pentru parametrii aferenti, precum si un set minimal de caracteristici tehnice necesare atingerii nivelurilor de calitate impuse." Modul de calcul al acestor indicatori vizeaza activitatea globala a unui furnizor de servicii de comunicatii electronice, iar nu relatia sa directa cu anumiti utilizatori.
Avand in vedere ca reglementarile actuale privind calitatea anumitor servicii de comunicatii electronice furnizate prin intermediul retelelor pe care se utilizeaza protocolul IP (inclusiv serviciul de acces la internet) propun numai o orientare a furnizorilor de servicii de comunicatii electronice pentru clasificarea aplicatiilor oferite, rezulta ca furnizorii de servicii de acces la internet nu au obligatii legale cu privire la nivelul de calitate a serviciului furnizat, de regula aceste aspecte stabilite prin contractele incheiate cu utilizatorii.
In ceea ce priveste serviciul de acces la internet, Comisia a precizat ca S.C. R S.A. Iasi nu are obligatii impuse in niciuna dintre modalitatile prezentate mai sus si nu a fost desemnat ca furnizor cu putere semnificativa pe piata furnizarii acestui tip de servicii, conditiile in care este furnizat acest serviciu fiind stabilit exclusiv de parti prin contract. Avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca, in raport de obiectul litigiului, fiind vorba de pretinsa incalcare de catre R doar a unor obligatii de drept comun, fara sa fie vorba de incalcarea si a unor obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat potrivit normelor de drept comun.
Analizand obiectul si natura juridica a cauzei deduse judecatii, in raport de actele si lucrarile dosarului, considerentele celor doua hotarari de declinare a competentei si dispozitiile legale in materie, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 lit. i din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 134/2006 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei, una dintre functiile ANRCTI este cea "de organ de decizie in solutionarea litigiilor dintre furnizorii de retele si de servicii in domeniul comunicatiilor electronice, in scopul asigurarii liberei concurente si al protectiei intereselor utilizatorilor pe pietele acestor servicii", iar, potrivit dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 591/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, "Art. 36 - (1) In situatia aparitiei unui litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice in legatura cu obligatiile impuse acestora prin dispozitiile prezentei ordonante de urgenta, ale legislatiei speciale in domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice sau impuse de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii, partea interesata poate sesiza ANRCTI in vederea solutionarii litigiului sau poate introduce o cerere de chemare in judecata la instanta competenta. ANRCTI solutioneaza litigiul in termen de 4 luni de la data sesizarii in afara situatiilor exceptionale, in care un termen mai lung este necesar pentru buna solutionare a cazului".(4) Decizia emisa de presedintele ANRCTI, in conditiile prezentului articol, constituie act administrativ-jurisdictional, putand fi atacata in contencios administrativ (_)"
Asadar, ANRCTI are calitatea de organ administrativ-jurisdictional specializat in solutionarea litigiilor din domeniul comunicatiilor electronice, iar, potrivit acestor dispozitii legale, competenta sa materiala este limitata la solutionarea litiilor nascute in legatura cu obligatiile impuse furnizorilor prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare sau de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii. In consecinta, in cazul in care un litigiu este ocazionat de incalcarea de catre un furnizor doar a unor obligatii de drept comun, fara sa se incalce si obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat, potrivit normelor de drept comun, de catre instantele judecatoresti.
In cauza de fata, Judecatoria Iasi, prima instanta sesizata, si-a declinat competenta in favoarea ANRCTI, apreciind ca, in urma modificarilor aduse O:U.G. nr. 79/2002 prin dispozitiile Legii nr. 591/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 70/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, a fost eliminata posibilitatea alternativa a furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice de a introduce cerere de chemare in judecata la instanta competenta, instituindu-se astfel "obligativitatea pentru partea litiganta de a urma procedura prealabila prin sesizarea A.N.R.C." in cazul litigiilor nascute in legatura cu obligatiile impuse furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 70/2002 sau al legislatiei speciale.
Cu privire la obligativitatea procedurii prealabile in fata A.N.R.C.T.I., tribunalul constata ca potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002, precitat, procedura de solutionare a litigiilor in fata ANRCTI este o procedura facultativa ce presupune ca partile pot opta sa sesizeze fie ANRCTI, fie instantele de drept comun in legatura cu incalcarea unei din obligatiile impuse furnizorilor prin dispozitiile legislatiei primare sau secundare ori ale regulamentelor comunitare in domeniul comunicatiilor electronice. Asadar, partile nu mai sunt obligate sa parcurga procedura prealabila in fata ANRCTI, putandu-se adresa direct instantelor de drept comun. Prin urmare, atunci cand se declanseaza un litigiu in legatura cu obligatiile furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice prin dispozitiile legislatiei speciale ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice sau impuse de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii, instantele judecatoresti si ANRCTI sunt deopotriva competente sa-l solutioneze, alegerea intre sesizarea unei instante si a ANRCTI ramanand la latitudinea reclamantului.
Avand in vedere ca partile, in cuprinsul art. 15 din Contractul nr. 240/01/1340 incheiat la data de 14 martie 2006, au atribuit competenta de solutionare a disputelor "instantelor competente din Iasi", ca reclamanta s-a adresat in vederea solutionarii litigiului direct Judecatoriei Iasi si ca procedura prealabila in fata ANRCTI nu are caracter obligatoriu, ANRCTI nu - este competenta sa solutioneze acest litigiu, ci Judecatoria Iasi, aceasta fiind prima instanta legal sesizata. Prin urmare singura ipoteza in care ANRCTI este competenta sa solutioneze un litigiu este aceea in care a fost sesizata in mod direct de catre un furnizor de servicii sau de retele de comunicatii electronice. Mai mult litigiul de fata vizeaza repararea prejudiciului cauzat de diminuarea calitatii serviciului de acces la internat oferit de catre S.C. R S.A. Iasi in temeiul Contractului nr. 240/01/1340. Serviciul de acces la internet este un serviciu de comunicatii electronice, in sensul definitiei prevazute la art. 2 alin. 1 lit. b din Ordonanta Guvernului nr. 34/20021, iar nu un serviciu al societatii informationale. In ceea ce priveste calitatea serviciilor de comunicatii electronice, cadrul general este stabilit de dispozitiile Deciziei presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nr. 138/2002 privind impunerea unor cerinte minimale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, aceasta decizie avand ca obiect impunerea unor cerinte minimale de calitate pentru furnizarea anumitor servicii de comunicatii electronice destinate publicului. In vederea asigurarii satisfacerii intereselor utilizatorilor finali.
Reglementarile actuale privind calitatea anumitor servicii de comunicatii electronice furnizate prin intermediul retelelor pe care se utilizeaza protocolul IP (inclusiv serviciul de acces la internet) propun numai o orientare a furnizorilor de servicii de comunicatii electronice pentru clasificarea aplicatiilor oferite, rezulta ca furnizorii de servicii de acces la internet nu au obligatii legale cu privire la nivelul de calitate a serviciului furnizat, de regula aceste aspecte stabilite prin contractele incheiate cu utilizatorii.
In ceea ce priveste serviciul de acces la internet, tribunalul constata ca in mod corect comisia a retinut ca R nu are obligatii impuse in niciuna dintre modalitatile prezentate mai sus si nu a fost desemnat ca furnizor cu putere semnificativa pe piata furnizarii acestui tip de servicii, conditiile in care este furnizat acest serviciu fiind stabilit exclusiv de parti prin contract. Avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca, in raport de obiectul litigiului, fiind vorba de pretinsa incalcare de catre R doar a unor obligatii de drept comun, rezultate din contractul incheiat de parti, fara sa fie vorba de incalcarea si a unor obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat potrivit normelor de drept comun. Prin urmare litigiul de fata nu poate fi considerat litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice in legatura cu obligatiile impuse acestora prin dispozitiile prezentei ordonante de urgenta, ale legislatiei speciale in domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice, fiind un litigiu avand la baza pretinsa nerespectare a unor obligatii contractuale.
Pentru considerentele invederate, in baza art.21 c.pr.civ tribunalul va stabili competenta de solutionare a actiunii formulata de S.C. "FNC SRL., in contradictoriu cu parata S.C. R SA, in favoarea Judecatoriei Iasi.
Prin actiunea inregistrata initial la Judecatoria Iasi sub nr. 12948/245/19.06.2007, reclamanta S.C. "FNC SRL, prin reprezentant legal, a chemat in judecata pe parata S.C. R S.A. Bucuresti, prin reprezentant legal, solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 7.200 Euro, reprezentand prejudiciu cauzat societatii reclamante, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul nr. 204/01.1340 privind furnizarea serviciului de cercetare pe port IP, contract incheiat la data de 14.03.2006, in baza caruia parata trebuia sa furnizeze reclamantei, serviciul de conectare pe port IP (acces in reteaua mondiala IP Internet) cu capacitate garantata de 6 MB/s pe interfata fast ethernet.
In luna decembrie 2006, parata in calitate de furnizor, a diminuat semnificativ calitatea serviciului si motivat de acest aspect 95% din clientii reclamantei au renuntat la serviciile firmei, ce a cauzat grave prejudicii. In final se expun conditiile care au determinat diminuarea calitatii serviciului prestat prin prisma dispozitiilor contractului incheiat intre parti si obligatiile partilor si in final a modului de calcul a prejudiciului sus-enuntat si solicitat prin prezenta actiune.
In sustinerea actiunii s-a depus la dosar inscrisuri.
Parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta generala a instantelor de judecata, exceptie de ordine publica, potrivit art. 159 Cod procedura civila. In sustinerea acestei exceptii, a aratat ca cererea formulata de reclamanta este de competenta Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii conform O.U.G. nr.79/2002 aprobata cu modificari prin Legea nr. 591/2002 si O.G. nr. 34/2002.
Instanta a pus in discutie aceasta exceptie, cu care reclamanta nu a fost de acord, invocand disp. art. 17 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, desi intrata in vigoare inca din anul 2002, Autoritatea prevazuta de lege nu a fost infiintate astfel incat competent cu atributii in materie de comert electronic este M.C.M.T.I. si nu A.N.R.R.C.T.I., deoarece actul normativ de infiintare al A.N.R.C.T.I. respectiv O.U.G. nr. 134/2006, nu prevede dispozitiile privind competenta in materie ale comertului electronic. Mai arata parata ca desi potrivit dispozitiilor art. 5 (alin. 3) literele a), c), d) si f) din art. 5 (alin.4) literele d) si f) din O.U.G. nr. 134/2006 se face referire la atributii ale A.R.C.T.I. in materie de "tehnologia informatiei", acest fapt nu poate duce la identitatea pe segmentul prevazut de Legea nr. 365/2002 cu A.R.C.T.I., atata timp cat nu exista o dispozitie in acest sens, respectiv de abrogare a unor prevederi ale Legii nr. 134/2006 cu privire la serviciile informatiomale.
De asemenea, din contractul incheiat cu parata S.C. R S.A. Iasi, Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei nu face parte din contract, iar in art. 15 din contractul nr. 204/01/1340 incheiat la 14 martie 2006, se precizeaza ca in cazul intervenirii unei dispute intre S.C. R S.A. Iasi si S.C. FNC S.R.L. privitoare la acest contract, ambele parti vor depune eforturi in vederea rezolvarii pe cale amiabila. In cazul in care acest lucru nu este posibil, disputa va fi inaintata instantelor competente din Iasi.
Judecatoria Iasi a admis exceptia necompetentei materiale, exceptie de ordine publica conform art. 159 Cod procedura civila retinand in considerentele sentintei1175/2008 urmatoarele:
Ca urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 591/30.10.2002, in situatia aparitiei unui litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice, in legatura cu obligatiile impuse acestora in temeiul ordonantei de urgenta sus-enuntate, partea interesata va sesiza A.N.R.C. in vederea solutionarii litigiului.
Alin. 4 s-a modificat, in sensul ca nu mai este prevazuta posibilitatea alternativa a partilor de a sesiza instanta de judecata ci, faptul ca decizia A.N.R.C., emisa in conditiile prezentului articol, constituie act administrativ jurisdictional, putand a fi atacata in contencios administrativ.
Prin modificarile legislative aduse O.U.G. nr. 70/2002 s-a instituit, in concluzie, obligativitatea pentru partea litiganta, de a urma procedura prealabila prin sesizarea A.N.R.C.
Conform art. 158 Cod procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca ori instanta competenta, ori un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
Din cuprinsul art. 4 al art. 36 din O.U.G. nr. 70/2002 modificata, rezulta ca A.N.R.C. este organ cu activitate jurisdictionala in ce priveste solutionarea litigiilor prevazute in alin. 1 al aceluiasi articol, intrucat actul emis este act administrativ jurisdictional.
Mai mult, deciziile A.N.R.C. pot fi atacate la Sectia de Contencios Administrativ al Curtii de Apel Bucuresti, conform art. 38 alin. 7 din acelasi act normativ.
Fata de aceste considerente si dispozitiile legale, Judecatoria Iasi a considerat ca nu este competenta material pentru a solutiona prezenta cauza si,in baza art. 158 si 159 Cod procedura civila, a declinat competenta materiala in favoarea A.N.R.C. Bucuresti.
Prin decizia 600/31.07.2008 presedintele ANRCTI a admis la randul sau exceptia de necompetenta materiala, declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Iasi si a sesizat Tribunalul Iasi, instanta in drept confart.21 sa se pronunte asupra conflictului de competenta.
In considerentele deciziei s-a retinut urmatoarele:
In urma analizarii pretentiilor S.C. "FNC SRL, Comisia a constatat ca acestea vizeaza repararea prejudiciului cauza de diminuarea calitatii serviciului de acces la internat oferit de catre S.C. R S.A. Iasi in temeiul Contractului nr. 240/01/1340. Ca o precizare prealabila, Comisia a mentionat ca serviciul de acces la internet este un serviciu de comunicatii electronice, in sensul definitiei prevazute la art. 2 alin. 1 lit. b din Ordonanta Guvernului nr. 34/20021, iar nu un serviciu al societatii informationale. In ceea ce priveste calitatea serviciilor de comunicatii electronice, cadrul general este stabilit de dispozitiile Deciziei presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nr. 138/2002 privind impunerea unor cerinte minimale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, aceasta decizie avand ca obiect impunerea unor cerinte minimale de calitate pentru furnizarea anumitor servicii de comunicatii electronice destinate publicului. In vederea asigurarii satisfacerii intereselor utilizatorilor finali.
Potrivit prevederilor art. 2 din acest act normativ, "In vederea asigurarii unor niveluri minime ale calitatii serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, prin prezenta decizie se stabilesc un set minimal de indicatori de calitate a serviciilor si valorilor minime acceptate pentru parametrii aferenti, precum si un set minimal de caracteristici tehnice necesare atingerii nivelurilor de calitate impuse." Modul de calcul al acestor indicatori vizeaza activitatea globala a unui furnizor de servicii de comunicatii electronice, iar nu relatia sa directa cu anumiti utilizatori.
Avand in vedere ca reglementarile actuale privind calitatea anumitor servicii de comunicatii electronice furnizate prin intermediul retelelor pe care se utilizeaza protocolul IP (inclusiv serviciul de acces la internet) propun numai o orientare a furnizorilor de servicii de comunicatii electronice pentru clasificarea aplicatiilor oferite, rezulta ca furnizorii de servicii de acces la internet nu au obligatii legale cu privire la nivelul de calitate a serviciului furnizat, de regula aceste aspecte stabilite prin contractele incheiate cu utilizatorii.
In ceea ce priveste serviciul de acces la internet, Comisia a precizat ca S.C. R S.A. Iasi nu are obligatii impuse in niciuna dintre modalitatile prezentate mai sus si nu a fost desemnat ca furnizor cu putere semnificativa pe piata furnizarii acestui tip de servicii, conditiile in care este furnizat acest serviciu fiind stabilit exclusiv de parti prin contract. Avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca, in raport de obiectul litigiului, fiind vorba de pretinsa incalcare de catre R doar a unor obligatii de drept comun, fara sa fie vorba de incalcarea si a unor obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat potrivit normelor de drept comun.
Analizand obiectul si natura juridica a cauzei deduse judecatii, in raport de actele si lucrarile dosarului, considerentele celor doua hotarari de declinare a competentei si dispozitiile legale in materie, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 lit. i din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 134/2006 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei, una dintre functiile ANRCTI este cea "de organ de decizie in solutionarea litigiilor dintre furnizorii de retele si de servicii in domeniul comunicatiilor electronice, in scopul asigurarii liberei concurente si al protectiei intereselor utilizatorilor pe pietele acestor servicii", iar, potrivit dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 591/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, "Art. 36 - (1) In situatia aparitiei unui litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice in legatura cu obligatiile impuse acestora prin dispozitiile prezentei ordonante de urgenta, ale legislatiei speciale in domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice sau impuse de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii, partea interesata poate sesiza ANRCTI in vederea solutionarii litigiului sau poate introduce o cerere de chemare in judecata la instanta competenta. ANRCTI solutioneaza litigiul in termen de 4 luni de la data sesizarii in afara situatiilor exceptionale, in care un termen mai lung este necesar pentru buna solutionare a cazului".(4) Decizia emisa de presedintele ANRCTI, in conditiile prezentului articol, constituie act administrativ-jurisdictional, putand fi atacata in contencios administrativ (_)"
Asadar, ANRCTI are calitatea de organ administrativ-jurisdictional specializat in solutionarea litigiilor din domeniul comunicatiilor electronice, iar, potrivit acestor dispozitii legale, competenta sa materiala este limitata la solutionarea litiilor nascute in legatura cu obligatiile impuse furnizorilor prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 ale legislatiei speciale din domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare sau de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii. In consecinta, in cazul in care un litigiu este ocazionat de incalcarea de catre un furnizor doar a unor obligatii de drept comun, fara sa se incalce si obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat, potrivit normelor de drept comun, de catre instantele judecatoresti.
In cauza de fata, Judecatoria Iasi, prima instanta sesizata, si-a declinat competenta in favoarea ANRCTI, apreciind ca, in urma modificarilor aduse O:U.G. nr. 79/2002 prin dispozitiile Legii nr. 591/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 70/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, a fost eliminata posibilitatea alternativa a furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice de a introduce cerere de chemare in judecata la instanta competenta, instituindu-se astfel "obligativitatea pentru partea litiganta de a urma procedura prealabila prin sesizarea A.N.R.C." in cazul litigiilor nascute in legatura cu obligatiile impuse furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 70/2002 sau al legislatiei speciale.
Cu privire la obligativitatea procedurii prealabile in fata A.N.R.C.T.I., tribunalul constata ca potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002, precitat, procedura de solutionare a litigiilor in fata ANRCTI este o procedura facultativa ce presupune ca partile pot opta sa sesizeze fie ANRCTI, fie instantele de drept comun in legatura cu incalcarea unei din obligatiile impuse furnizorilor prin dispozitiile legislatiei primare sau secundare ori ale regulamentelor comunitare in domeniul comunicatiilor electronice. Asadar, partile nu mai sunt obligate sa parcurga procedura prealabila in fata ANRCTI, putandu-se adresa direct instantelor de drept comun. Prin urmare, atunci cand se declanseaza un litigiu in legatura cu obligatiile furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice prin dispozitiile legislatiei speciale ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice sau impuse de catre ANRCTI in conformitate cu aceste dispozitii, instantele judecatoresti si ANRCTI sunt deopotriva competente sa-l solutioneze, alegerea intre sesizarea unei instante si a ANRCTI ramanand la latitudinea reclamantului.
Avand in vedere ca partile, in cuprinsul art. 15 din Contractul nr. 240/01/1340 incheiat la data de 14 martie 2006, au atribuit competenta de solutionare a disputelor "instantelor competente din Iasi", ca reclamanta s-a adresat in vederea solutionarii litigiului direct Judecatoriei Iasi si ca procedura prealabila in fata ANRCTI nu are caracter obligatoriu, ANRCTI nu - este competenta sa solutioneze acest litigiu, ci Judecatoria Iasi, aceasta fiind prima instanta legal sesizata. Prin urmare singura ipoteza in care ANRCTI este competenta sa solutioneze un litigiu este aceea in care a fost sesizata in mod direct de catre un furnizor de servicii sau de retele de comunicatii electronice. Mai mult litigiul de fata vizeaza repararea prejudiciului cauzat de diminuarea calitatii serviciului de acces la internat oferit de catre S.C. R S.A. Iasi in temeiul Contractului nr. 240/01/1340. Serviciul de acces la internet este un serviciu de comunicatii electronice, in sensul definitiei prevazute la art. 2 alin. 1 lit. b din Ordonanta Guvernului nr. 34/20021, iar nu un serviciu al societatii informationale. In ceea ce priveste calitatea serviciilor de comunicatii electronice, cadrul general este stabilit de dispozitiile Deciziei presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nr. 138/2002 privind impunerea unor cerinte minimale pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice destinate publicului, aceasta decizie avand ca obiect impunerea unor cerinte minimale de calitate pentru furnizarea anumitor servicii de comunicatii electronice destinate publicului. In vederea asigurarii satisfacerii intereselor utilizatorilor finali.
Reglementarile actuale privind calitatea anumitor servicii de comunicatii electronice furnizate prin intermediul retelelor pe care se utilizeaza protocolul IP (inclusiv serviciul de acces la internet) propun numai o orientare a furnizorilor de servicii de comunicatii electronice pentru clasificarea aplicatiilor oferite, rezulta ca furnizorii de servicii de acces la internet nu au obligatii legale cu privire la nivelul de calitate a serviciului furnizat, de regula aceste aspecte stabilite prin contractele incheiate cu utilizatorii.
In ceea ce priveste serviciul de acces la internet, tribunalul constata ca in mod corect comisia a retinut ca R nu are obligatii impuse in niciuna dintre modalitatile prezentate mai sus si nu a fost desemnat ca furnizor cu putere semnificativa pe piata furnizarii acestui tip de servicii, conditiile in care este furnizat acest serviciu fiind stabilit exclusiv de parti prin contract. Avand in vedere aceste aspecte, rezulta ca, in raport de obiectul litigiului, fiind vorba de pretinsa incalcare de catre R doar a unor obligatii de drept comun, rezultate din contractul incheiat de parti, fara sa fie vorba de incalcarea si a unor obligatii specifice prevazute de legislatia din domeniul comunicatiilor electronice, litigiul nu este de competenta ANRCTI si urmeaza a fi solutionat potrivit normelor de drept comun. Prin urmare litigiul de fata nu poate fi considerat litigiu intre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice in legatura cu obligatiile impuse acestora prin dispozitiile prezentei ordonante de urgenta, ale legislatiei speciale in domeniul comunicatiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicatiilor electronice, fiind un litigiu avand la baza pretinsa nerespectare a unor obligatii contractuale.
Pentru considerentele invederate, in baza art.21 c.pr.civ tribunalul va stabili competenta de solutionare a actiunii formulata de S.C. "FNC SRL., in contradictoriu cu parata S.C. R SA, in favoarea Judecatoriei Iasi.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Competenta materiala
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018Dare in plata a unui imobil ipotecat. Competenta materiala in apel apartine sectiei a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului - Decizie nr. 178 din data de 08.03.2017
Desbagubiri solicitate pentru neindeplinirea clauzelor unui contract de servicii turistice. Necompetenta materiala a instantei sesizate - Sentinta civila nr. 78 din data de 26.01.2010
Litigiu de munca. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 1118 din data de 04.12.2009
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu cerere preliminara. Cererea formulata de reclamant, referitoare la sesizarea CJUE pentru a stabili aplicarea directa a dreptului comunitar in materia activitatilor de im... - Hotarare nr. 691/R din data de 11.04.2011
Vicii ascunse. Conditii pentru a fi considerate astfel. - Decizie nr. 212/Ap din data de 19.11.2007
Competenta materiala. Competenta de solutionare a cauzei in despagubiri rezultate din actiunea fundamentata pe dispozitiile cuprinse in art. 404 ind.1 cod procedura civila. - Rezolutie nr. I N C H E I E R E din data de 06.05.2011
Anulare hotarare prin care s-a solutionat o cauza canonica in baza unor dispozitii din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale B.O.R. Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. - Decizie nr. 1429 din data de 25.10.2016
Cooperare judiciara internationala in materie penala. Recunoasterea si executarea sanctiunilor pecuniare. - Decizie nr. 10 din data de 20.01.2014
Competenta materiala. Stabilirea competentei instantei atunci cand actiunea cuprinde doua capete de cerere principale. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 17 Cod procedura civila. - Decizie nr. 410 din data de 13.09.2012
Competenta materiala a instantei competente sa judece cererea de ordonanta presedintiala atunci cand o actiune pe fondul dreptului este deja inregistrata pe rolul unei instante. - Decizie nr. 705 din data de 09.10.2009
Competenta materiala a Sectiei de litigii de munca a Tribunalului - Decizie nr. 111 din data de 30.01.2008
Competenta materiala a instantei de fond funciar. - Decizie nr. 270 din data de 05.03.2007
Legea nr.272/2004. Competenta materiala - Decizie nr. 141 din data de 28.11.2006
Tutela. Competenta materiale in cauzele privind tutela - Decizie nr. 632 din data de 09.05.2006
Competenta materiala. Cerere de investire cu formula executorie a unei hotarari arbitrale. - Decizie nr. 41/F din data de 18.05.2006
Cauzele avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare de imobile ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 115 din data de 08.02.2006
Competenta materiala a instantei de contencios administrativ - Decizie nr. 2118 din data de 07.11.2005
Exceptia necompetentei si exceptia netimbrarii. Ordinea solutionarii lor - Decizie nr. 815 din data de 07.10.2005
Recunoasterea statutului de magistrat pensionar si stabilirea drepturilor cuvenite. Competenta materiala. - Decizie nr. 803 din data de 22.11.2004