Obligatie de a face.Natura civila sau comerciala a litigiului.

  Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 10658/2005, reclamantii CD si CSC au chemat in judecata pe paratii S.C. C. SA lasi, Municipiul lasi, prin Primar, Consiliul Local Mun. Iasi si Statul Roman prin Ministerul de Finante - D.G.F.P. Iasi solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor sa modifice conducta ce trece pe terenul proprietatea lor, in sensul de a forma o estacada, pentru a le permite accesul pe terenul proprietatea lor ori ingroparea acestei conducte in subteran, la o adancime care sa permita accesul in siguranta pe terenul proprietatea lor, pentru exploatarea acestei suprafete de teren , aceste lucrari urmand a fi efectuate de parati, pe cheltuiala acestora;in cazul unui refuz al paratilor de a efectua aceste modificari, sa li se permita efectuarea modificarilor de catre pe cheltuiala paratilor;obligarea paratilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de intarziere, de la data ramanerii definitive a sentintei si pana la finalizarea modificarilor.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in fapt, la data de 29 decembrie 2004, in baza contractului de vanzare-cumparare incheiat la B.N.P. Blaj-Avram Liliana, contract autentificat sub nr. 4575, reclamantii au devenit proprietarii imobilului situat in lasi, str. Proletari nr. 51 - 53, actualmente str. A.O. Teodoreanu, in cote parti egale indivize de 1/2 fiecare, imobil compus din teren in suprafata de 1089 m.p., amplasat in sector cadastral 14, parcela 1(6499/1/1), avand numar cadastral 10283, si doua hale aflate in constructie. Pe terenul proprietatea lor se afla amplasata o conducta de rezerva, apartinand S.C. C SA lasi, conducta ce are un diametru de 35 cm., ce nu este folosita, conducta fiind amplasata pe lungimea terenului proprietatea lor. Dupa cumpararea imobilului, avand in vedere existenta acestei conducte, au apelat la vecinii ce au in proprietate suprafata de teren limitrofa, pentru a le permite sa treaca pentru avea acces pe proprietatea lor. Din cauza acestei conducte, sustin reclamantii ca nu au acces la terenul cumparat, conducta fiind amplasata la o distanta de 0,99 m de limita proprietatii si la o inaltime de 1 m de sol. Arata reclamantii ca au incercat sa solutioneze problema pe cale amiabila, purtand  corespondenta cu parata S.C. C Iasi SA in luna martie 2007 si respectiv in august 2007, adrese ce poarta nr. 7726 si respectiv 16356, parata comunicand ca va desfiinta conducta in discutie, avand in vedere faptul ca aceasta nu este folosita; ulterior a comunicat ca se vor lua masuri pentru a ingropa aceasta conducta, dupa care au propus modificarea traseului acesteia in sensul formarii unei estacade. Toate discutiile cu parata au ramas insa la stadiul de proiect. Fata de aceste motive solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In drept au fost invocate prevederile art.1075 si urm, art.480 C.civ .
Parata SC C SA IASI a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea exceptii s-a aratat ca obiectul de activitate al societatii parate il constituie producerea, transportul si distributia energiei electrice si producerea, transportul si distributia energiei termice pentru incalzire si apa calda menajera catre populatie si agentii economici, societatea desfasurand servicii de interes public, asa cum sunt aceste servicii definite prin Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice la art. 1 alin. 2 lit.d. Hotararea Consiliului Local Iasi nr. 15 din data de 03.02.2003 prevede, la art. 1 ca retelele de termoficare aflate in domeniul public a Consiliului Local Iasi (Legea nr. 213/1998, anexa 1, pct.III, pct. 4) se dau in administrarea S.C. "C. - IASI" S.A. In conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termica, "serviciul public de alimentare cu energie termica in sistem centralizat se realizeaza prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice apartinand domeniului public sau privat al autoritatii administratiei publice locale... care formeaza sistemul de alimentare centralizata cu energie termica al localitatii sau al asociatiei de dezvoltare comunitara, denumit in continuare SAC" . Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice prevede, la art. 4 alin. 1, ca: "Sistemele de utilitati publice sunt parte componenta a infrastructurii tehnico-edilitare a unitatilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes si folosinta publica si apartin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unitatilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietatii publice sau private a acestora, dupa caz". Avand in vedere si definitiile legale art.2 lit.i, j, k,l din Legea nr. 51/2006 retelele de termoficare apartin domeniului public al Consiliului Local Iasi. Avand in vedere toate aceste acte normative, prin care se stabileste clar regimul juridic   al  retelelor  de  termoficare,  in  care  intra  si  conducta  ce  trece  pe  terenul reclamantilor, apare ca evidenta lipsa calitatii procesual-pasive a societatii SC C SA Iasi, care are in administrare aceste retele si nu in proprietate.
Nici pe fondul cauzei actiunea nu este intemeiata. Reclamantii au cumparat acest teren cunoscand ca pe acesta se afla amplasata conducta mentionata in cuprinsul actiunii. Mai mult decat atat, conducta respectiva nu este una de rezerva, ass cum gresit se mentioneaza in cuprinsul actiunii, ci este una activa, ce deserveste toti utilizatorii aflati in zona, astfel incat nu este posibila desfiintarea acesteia. Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termica prevede ca, la art. 34, "In cazul in care se realizeaza modificari ale traseelor si amplasamentelor retelelor termice existente, costurile acestora vor fi suportate de catre cel care a generat modificarea respectiva". Conducta exista in momentul perfectarii contractului de vanzare-cumparare, nefiind amplasata acolo ulterior, astfel incat sunt aplicabile aceste prevederi reclamantilor, acestia trebuind sa suporte toate costurile modificarii traseului respectivei conducte. In acest mod apare ca nelegala cererea de obligare a societatii la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de intarziere.
In drept au fost invocate  pe prevederile Constitutiei Romaniei, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 213/1998 si orice alte prevederi legale care ar avea incidenta in prezenta cauza.
Paratii Consiliul Local Iasi si Municipiul Iasi prin primar au formulat intampinare prin care au invocat  exceptia absoluta si peremptorie a lipsei capacitatii procesuale de reprezentare a Consiliului Local al municipiului Iasi. Conform art 41 Codul de procedura Civila orice persoana care are folosinta drepturilor civile te fi parte in judecata. Conform art. 1 lit. d si art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicata Consiliul local   este   o   autoritate   deliberativa   a   administratiei   publice   locale   fara personalitate juridica, deci fara capacitate procesuala de reprezentare. S-a invocat totodata - exceptia absoluta a lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului local al Municipiului Iasi intrucat acesta este doar administratorul bunurilor din domeniul public si cel privat al municipiului Iasi ( art 36, alin 2, lit c din Legea 215/2001  republicata) proprietar este Municipiul Iasi care, potrivit art.21  din acelasi act normativ este persoana juridica de drept public, cu patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina. Se apreciaza ca numai proprietarul poate sa faca  acte de dispozitie cu privire la un bun imobil, nu si administratorul, asa incat Consiliul Local lasi nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.Cu privire la fondul actiunii au aratat paratii ca SC C IASI SA s-a constituit ca societate comerciala cu capital integral al Consiliului Local al municipiului Iasi si are ca obiect de activitate producerea energiei electrice si furnizarea agentului termic sub forma de abur si apa fierbinte pentru beneficiari persoane juridice si populatie. Agentul termic este distribuit prin retele de termoficare-magistrale, conducte avand diferite dimensiuni si pozitionate aerian sau subteran. Prin Hotararea Consiliului Local nr. 272/2002 s-a dispus ca retelele de termoficare sa fie inregistrate ca bunuri in domeniul public, conform prevederilor Legii nr. 213/1998, anexa 1, punctul III, iar ulterior prin Hotararea Consiliului Local nr. 15/2003, retelele au fost date in administrarea SC C IASI SA. Drept urmare, conducta care se presupune ca traverseaza aerian suprafata de teren dobandita prin contract de vanzare-cumparare de reclamanti face parte din domeniul public al municipiului Iasi si este data in administrarea SC C IASI SA. De asemenea,  suprafata de teren pe care se afla amplasata reteaua de rmoficare face parte din domeniul public local al municipiului. In acest sens prevederile punctului III.4 din anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica prevad "Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri: .... 4. retele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente." Mai mult, potrivit aceluiasi act normativ la art. 11 se precizeaza ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile - nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii , insesizabile - nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale si imprescriptibile - nu pot fi dobandite de catre alte persoane , iar actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta. Avand in vedere prevederile legale mentionate mai sus considera ca reclamantii pot fi proprietari numai pe o suprafata de teren care nu este aferenta conductei de termoficare din str. A.O. Teodoreanu. In consecinta reclamantii nu pot pretinde vreun drept legal de proprietate, fiind si dobanditori de rea credinta, cunoscand situatia juridica reala la data dobandirii imobilului.
In drept au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ.
Paratul Statul roman a formulat intampinare invocand lipsa calitatii de reprezentant a DGFP Iasi. A invocat totodata exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive a Statului roman prin Ministerul Finantelor Publice, intrucat potrivit art. 3 pct.49 din HG 386/2007 , Ministerul Economiei si Finantelor reprezinta Statul ca subiect de venituri si obligatii in fata organelor de justitie, precum si in alte situatii in care participa in mod nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice civile, numai daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ. Asadar, in cazul de fata, raportat la cererea reclamantilor, Statul Roman prin Ministerul Economiei   Finantelor  nu poate raspunde in calitate de parat in cauza, pentru a fi obligat sa efectueze modificarile mentionate de reclamanti. Mai mult, imobilul in litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al Statului, asa cum rezulta din dispozitiile Constitutiei Romaniei si din anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Potrivit Legii 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale, consiliile locale prin organele specializate au in posesie si administrare imobile de natura celor ce fac obiectul prezentei actiuni. In consecinta, doar Consiliul local al Municipiului Iasi, reprezentat prin Primar are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza. Pentru aceste motive solicita admiterea exceptiei invocate. Pe fondul cauzei arata paratul ca reclamantii la momentul achizitionarii terenului, au cunoscut existenta  conductei, deci se poate desprinde concluzia ca si-au asumat si costurile modificarile traseului respectivei conductei, astfel ca actiunea nu se intemeiata.
In consecinta, solicita admiterea exceptiei invocate si sa respingerea actiunii  formulate in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Economiei Finantelor pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestuia .
Judecatoria, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei exceptie pe care a admis-o pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea formulata reclamantii solicita obligarea tuturor paratilor la modificarea unei conducte  ce apartine sistemului de termoficare pentru a le permite accesul la terenul  proprietatea lor.
Or, asa cum au invocat si paratii prin intampinarile depuse, expuse anterior in temeiul art. 2 din Legea nr. 325/2006 , Legea 231/2001, Legea nr. 51/2006, HCL 272/2002, HCL 15/2003 , infrastructura tehnico-edilitare specifice pentru alimentare cu energie termica in sistem centralizat face parte din domeniul public al unitatii teritorial administrativa, fiind  bun de interes si folosinta publica, facand parte din regimul domenial al autoritatii publice.
Conform art.2 alin.1 lit.e din Legea 554/2004 contenciosul  administrativ reprezinta activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul legii, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Conform aceluiasi text normativ, lit.c teza  a II-a sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public,  prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea 51/2006 raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natura administrativa, supuse normelor juridice de drept public, iar conform art.31 alin.5 din acelasi act normativ in cazul operatorilor serviciilor de utilitati publice rezultati prin reorganizarea pe cale administrativa a fostelor regii autonome de interes local sau judetean ori a directiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritatilor administratiei publice locale si care au avut in administrare bunuri, activitati sau servicii de utilitati publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie in mod direct acestora prin contract de concesiune, odata cu infrastructura aferenta serviciului.
Or, instanta civila nu poate obliga autoritatea administrativa la un anumit mod de exploatare a bunului de interes public, punerea in valoare a acestora fiind atributul exclusiv al autoritatii administrative si nici nu poate solutiona refuzul administratorului bunului de a raspunde la cererea reclamantilor de modificare a conductei.
Conform art.1 alin.1 din actul normativ mentionat orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Fata de dispozitiile legale mentionate, reiese ca litigiul privind modalitatea de exploatare a structurii tehnico edilitare de termoficare are caracter contencios administrativ,  legea prevazand competenta exclusiva a instantelor de contencios administrativ pentru solutionarea litigiilor rezultand din refuzul autoritatii publice de a rezolva o cerere  referitoare la un drept la care petitionarul se considera indreptatit.
Avand in vedere considerentele expuse, Judecatoria potrivit art. 158, art.159 alin.1 pct.2 C.pr.civ raportat la art.2 alin.1 pct. d C.pr.civ a admis exceptia necompetentei materiale absolute a instantei si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Iasi - Sectia Contencios administrativ.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 1419/99/2008.
Tribunalul, verificandu-si din oficiu competenta, a invocat la randul sau exceptia necompetentei materiale.
Fata de disp. art 137 c.pr.civ analizand cu prioritate aceasta exceptie Tribunalul retine urmatoarele:
Conform art.2 alin.1 lit.e din Legea 554/2004 contenciosul  administrativ reprezinta activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul legii, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Conform aceluiasi text normativ, lit.c teza  a II-a sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public,  prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice.
Judecatoria retine ca potrivit art.9 alin.1 din Legea 51/2006 raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natura administrativa, supuse normelor juridice de drept public, iar conform art.31 alin.5 din acelasi act normativ in cazul operatorilor serviciilor de utilitati publice rezultati prin reorganizarea pe cale administrativa a fostelor regii autonome de interes local sau judetean ori a directiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritatilor administratiei publice locale si care au avut in administrare bunuri, activitati sau servicii de utilitati publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie in mod direct acestora prin contract de concesiune, odata cu infrastructura aferenta serviciului. Prin O.U.G. nr. 13 din 20.02.2008, a fost insa modificat art. 51 din Legea nr. 51/2006, in sensul ca solutionarea litigiilor contractuale dintre operator si utilizator, inclusiv cele izvorate din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizeaza de instantele competente potrivit legii si se judeca in procedura de urgenta, competenta apartinand deci judecatoriei ca instanta de drept comun.
Mai mult, obiectul litigiului de fata il constituie obligarea tuturor paratilor la modificarea unei conducte  ce apartine sistemului de termoficare pentru a le permite accesul la terenul  proprietatea lor. Indiferent de calitatea unor parati de autoritati publice, litigiul de fata este consecinta pretinsei incalcari de catre acestia a dreptului de proprietate apartinand reclamantilor, drept care este protejat in mod egal de constitutie indiferent de titular. Simpla calitate a unui parat de autoritate administrativa nu atrage automat competenta instantei de contencios administrativ, indiferent de natura juridica a litigiului. In nici un caz nu se poate sustine ca acest conflict s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul legii, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Nu orice fel de refuz al unei autoritati administrative atrage competenta instantei de contencios administrativ, ci acest refuz trebuie sa fie in legatura cu atributiile conferite de lege autoritatii respective de a solutiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, privitor la dreptul de proprietate al reclamantilor invocat, aceste autoritati nu au competente. Este adevarat ca sunt asimilate actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public,  prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice, insa intre reclamanti si parati nu exista un astfel de contract, iar actiunea lor nu invoca si nu se intemeiaza pe un astfel de contract. In plus, chiar reclamanti prin actiunea lor si-au intemeiat cererea pe disp art.1075 si urm, art.480 C.civ , natura civila a acestui litigiu fiind evidenta.
Prin urmare, nu se poate considera ca in cauza exista vreun act administrativ, in sensul legii 5444/2004, care sa-i vatame pe reclamanti intr-un drept ori intr-un interes legitim iar refuzul paratilor de modificare a conductei nu poate fi asimilat cu nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, atata timp cat o astfel de cerere excede atributiilor si competentelor conferite de lege acestor autoritati administrative, privind doar raporturi civile nascute asa cum aratam mai sus din pretinsa incalcare a dreptului de proprietate a reclamantilor, drept garantat si ocrotit in mod egal indiferent de titular si indiferent de calitatea persoanei care l-ar incalca, cu exceptiile strict prevazute de lege.
Prin urmare Tribunalul apreciaza ca competenta de solutionarea a cauzei in prima instanta revine judecatoriei. Art. 159 statueaza ca necompetenta este de ordine publica cand pricina este de competenta unei instante de alt grad.
Fata de considerentele aratate, instanta in baza art. 158 cod procedura civila va declina competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Judecatoriei Iasi sectia civila, ca instanta competenta in solutionarea prezentei cauze.
Avand in vedere ca la randul sau prin sentinta civila 2476/2008 Judecatoria Iasi si-a declinat competenta de solutionarea a cauzei in favoarea Tribunalului urmeaza sa se constate intervenit conflict negativ de competenta.
In baza art.21 c.pr.civ se va inainta dosarul Curtii de Apel IASI, instanta in drept sa hotarasca asupra conflictului de competenta.