Fond contencios administrativ. Litigiu privind functionarii publici statutari. Coliziunea dintre prevederile art. 20 pct. 1 si 2 Anexa VII, Sectiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010 si art. 13 alin.1 din Legea nr. 285/2011

Reclamantul B.L. a chemat  in judecata paratul I.P.J. IALOMITA solicitand pe cale judecatoreasca  obligarea acestuia sa-i achite  contravaloarea ajutoarelor  salariale cuvenite cu ocazia pensionarii pentru limita de varsta.
Potrivit art. 20 pct.1 si 2  Anexa VII, Sectiunea a 3-a din Legea-Cadru nr. 284/2010 se stabileste ca politistii , la incetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea in munca efectiva ca politist, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv  salariul functiei de baza avut in luna schimbarii pozitiei de activitate.
De asemenea,  acelasi personal caruia raporturile de serviciu i-au incetat, cu dreptul la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazuta de lege, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas  intreg pana la limita de varsta de pensionare, de un ajutor egal cu doua solde/salarii ale functiei de baza.
Potrivit art. 13 alin.1 din Legea nr.285/2011, in anul 2011 (an cand reclamantul a iesit la pensie), dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor la iesirea la pensie nu se aplica.
Nu poate fi primita nici invocarea de catre reclamant a faptului  ca dispozitiile din art. 13 din Legea nr. 285/2011 incalca  prevederile art. 1 al  protocolului  la Conventie, creanta solicitata de acesta reprezentand un bun ocrotit de Conventie, bun care stabilit prin Legea nr. 284/2010 i-a creat acestuia o speranta legitima de a-l vedea concretizat.
Cu privire la aceste invocari, instanta urmeaza a le respinge, intrucat in practica CEDO s-a stabilit pe de o parte ca acordarea unor drepturi este legitima pentru beneficiar atat timp cat legislatia care o consacra nu se schimba ( cauza KECHKO contra Ucrainei din 08.11.2011 si cauza ESKELINEN contra Finlandei din  19.04.2007), iar pe de alta parte, faptul ca nu este consacrat de Conventie dreptul a primi in continuare, intr-un anumit cuantum, un beneficiu social, cum ar fi cel solicitat de reclamant (cauza LELAS contra Croatiei din 20.05.2010).
Asadar, invocarea sperantei legitime in cazul de fata nu poate fi primita cat timp Conventia apara un drept si nu cuantumul acestuia, mai ales in materia ajutoarelor unde statul se bucura de o marja de apreciere in ceea ce priveste politica sa in acest domeniu.