Evaziune fiscala. Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale. Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994; Codul de procedura penala : art. 335 alin. 2

Evaziune fiscala.
Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale.
 
 
-          Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994;
-          Codul de procedura penala : art. 335 alin. 2
            
Daca cu privire la unele din actele materiale care intra in continutul aceleiasi infractiuni  de evaziune fiscala, prevazuta de art. 11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994, s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta  reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare, in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anbterioara.
            
Prin sentinta penala nr. 120 din 04.06.2009 pronuntata de Judecatoria Fetesti, s-au repus in individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultanta de 2 ani si 5 luni inchisoare aplicata inculpatului S.I. , prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin decizia penala nr. 1524/28.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti.
In baza art. 335 alin. 2 Cod procedura penala s-a desfiintat sentinta penala mentionata, in parte si numai cu privire la infractiunile prevazute de art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
In temeiul art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 13 Cod penal (evaziune fiscala) a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In temeiul art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In temeiul art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani inchisoare si 1 an inchisoare (mentionate mai sus) cu pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fals in inscrisuri sub semnatura privata), urmand ca inculpatul S.I. sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare.
In baza art. 7 din Legea 543/2002 a luat act de revocarea gratierii pentru pedepsele de 4 luni inchisoare si 5 luni inchisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala 196/27.06.2003 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin neapelare la 08.07.2003 si face aplicarea prevederilor art. 36 Cod penal cu privire la aceste pedepse, urmand ca, in final, inculpatul sa execute pedeapsa cumulata de 2 ani si 5 luni inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal (cu exceptia dreptului de a alege) si art. 64 lit. b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de inculpat, de la data de 05.02.2009 la zi.
            A mentinut starea de arest a inculpatului.
            A anulat formele de executare emise in baza sentintei penale nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti si a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 2 ani si 5 luni inchisoare.
A mentinut pedeapsa complementara a interzicerii dreptului inculpatului de a mai avea functia de administrator de societate comerciala pe o perioada de 2 ani, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65 Cod penal.
A facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.
In baza art. 14 si 346 Cod procedura penala a obligat inculpatul catre partea civila Statul roman - prin ANAF, reprezentat de Directia Finantelor Publice Ialomita, la plata sumei totale de 582.027 lei (calculata pentru perioada septembrie 2003 - decembrie 2004) cu titlu de despagubiri civile si la plata dobanzilor si majorarilor/ penalitatilor de intarziere aferente pana la achitarea integrala a debitului.
A instituit masura sechestrului asigurator asupra cantitatii totale de 25.240 kg fier, din care 660 kg data in custodie la SC "A.I." SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si 24.580 kg la seful district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta data prin procesul verbal intocmit la data de 02.11.2004. 
In temeiul art. 118 lit. e Cod penal a dispus confiscarea sumei totale de 12.100 lei de la inculpat.
A mentinut dispozitiile din sentinta penala nr. 38/2007 a Judecatoriei Fetesti cu privire la masura asiguratorie, desfiintarea inscrisurilor si stabilirea cheltuielilor judiciare catre stat.
A luat act ca SC "S.P." SRL a fost radiata la data de 17.10.2008.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In argumentarea sentintei pronuntate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt  :
Coroborand intregul material probatoriu administrat in speta, instanta retine ca inculpatul domiciliaza in municipiul Fetesti, nu stie carte, este asociat unic si administrator al partii responsabile civilmente/ parte vatamata S.C. "S.P." S.R.L..
            Societatea inculpatului a fost inregistrata la Oficiul Registrului Comertului Ialomita la data de 23.09.2003, avand printre activitatile secundare recuperarea deseurilor si resturilor metalice reciclabile, iar ca activitate principala comertul cu ridicata al deseurilor si resturilor, sediul acesteia fiind stabilit in Fetesti, unde a functionat si un centru de colectare fier vechi.
            In cursul anului 2004, societatea administrata de inculpat a avut un punct de colectare si in comuna F., la domiciliul martorului M.I., iar in perioada septembrie 2003 - decembrie 2004 nu a avut angajati, evidenta contabila fiind tinuta de martora C.M., care nu face parte din persoanele autorizate pentru activitati de contabilitate.
            In aceasta perioada, societatea inculpatului a colectat fier vechi din diferite localitati din tara si l-a valorificat la diverse societati din judetele Ialomita, Calarasi si Constanta. Dupa valorificarea deseurilor metalice colectate, inculpatul preda martorei C.M., pentru a inregistra in evidenta contabila, doar o parte a documentelor primare, iar diferenta acestor documente justificative (facturi, avize de insotire a marfii s.a.) nu le mai prezenta contabilei.
Sumele de bani obtinute din valorificarea deseurilor reciclabile de catre partea responsabila civilmente/parte vatamata erau achitate prin ordine de plata si virate in contul deschis la R.B. S.A., de unde erau ridicate de inculpat. In perioada respectiva, inculpatul a imputernicit si pe numita M.D., concubina sa, pentru a ridica banii din contul bancar, pentru ca isi pierduse buletinul de identitate, dar de fiecare data aceasta era insotita de inculpat, care prelua banii.
            Din sumele obtinute din activitatea comerciala a societatii pe care o administra, inculpatul a utilizat o parte pentru desfasurarea obiectului de activitate al societatii sale (achita contravaloarea fierului vechi achizitionat, incarcarea deseurilor metalice, transportul si platea obligatiile fiscale pentru veniturile declarate si inregistrate in evidenta contabila a societatii), iar restul de bani ii folosea in interesul familiei sale.
            Potrivit declaratiilor inculpatului, in perioada septembrie 2003 - mai 2004, acesta a folosit in jur de 7-9 milioane lei lunar din banii societatii sale pentru nevoile financiare ale familiei, neavand alte surse de venituri, iar in perioada aprilie 2004 - decembrie 2004 a cheltuit in jur de 8-9 milioane lei lunar din fondurile societatii.
            Conform actelor de control ale partii civile A.N.A.F. , prin neinregistrarea veniturilor realizate din comercializarea deseurilor metalice in perioada septembrie 2003 - mai 2004, inculpatul a sustras societatea de la plata T.V.A. in suma de 782.955.227 lei, a impozitului pe venit micro intreprindere in cuantum de 8.785.810 lei si a impozitului pe profit in suma de 690.741.112 lei, sume la care s-au calculat dobanzi si penalitati, iar in perioada 01.04.2004 - 31.12.2004 de la plata sumei de 1.574.421.044 ROL reprezentand TVA, impozit pe venit microintreprindere, impozit pe profit si penalitatile aferente pentru neplata in termenul legal.
            In aceasta perioada, inculpatul a depus, cu stiinta, la Administratia Finantelor Publice X, documentele contabile (balante, declaratii) pe care le semna si stampila, dar care nu corespundeau activitatii desfasurate de societatea al carei administrator era.
S-a mai retinut ca in luna noiembrie 2004 inculpatul a fost depistat de lucratorii Postului de Politie TN Midia ca transporta fier vechi in vederea vanzarii la o societate de profil, fara a avea documente de provenienta. In aceasta imprejurare, lucratorii de politie au ridicat din posesia inculpatului cantitatea de 660 kg fier vechi, ce a fost data in custodie la SC "A.I." SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si cantitatea de 24.580 kg bucati de sina de cale ferata, ce a fost lasata in custodia sefului de district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta prin procesul verbal intocmit la data de 02.11.2004, acte ce se afla in volumul II (filele 7,8) din dosarul de urmarire penala. 
            Pe parcursul urmaririi penale, inculpatul a depus la organele de politie documente emise de societatea sa (facturi, chitante) pentru a fi avute in vedere la o noua inspectie fiscala, ocazie cu care s-a constatat ca documentele avand inscris la furnizor denumirile de S.C. "I.T." S.R.L., S.C. "L.F." S.R.L., S.C. "F.C." S.R.L. si S.C. "M." S.R.L. erau false.
Prima instanta a constatat efectuarea in cauza a doua expertize contabile, dintre care una intocmita in dosarul de urmarire penala nr.282/229/2006, retinand drept concluzii ale acesteia ca in perioada septembrie 2003- mai 2004 SC S.P. SRL a valorificat marfuri in valoare de 4.137.165.792 ROL, prejudiciind bugetul de stat cu TVA colectat aferent acestor venituri de 786.085.300 lei, impozit pe venit  microintreprindere  in suma de 8.785.810 lei si impozit pe profit pentru perioada ianuarie - mai 2004 in suma de 203.364.947 lei, la aceste obligatii fiscale calculandu-se dobanzi si penalitati pana la 12.07.2004.
O alta expertiza avuta in vedere de instanta de fond este cea dispusa in dosarul de apel nr.1006/229/2007, concluziile acesteia fiind in sensul ca deconturile TVA, bilantul  contabil si raportarea semestriala prezinta date eronate, suma datorata de inculpat bugetului de stat fiind de 159.534 lei, din care 77.127 lei reprezinta TVA si 82.407 lei, impozit pe profit, sume carora organul fiscal urmeaza a le adauga  cheltuieli accesorii.
Pe latura civila, referitor la comiterea infractiunii de evaziune fiscala, a apreciat, ca dovedit, un prejudiciu in suma totala de 582.027 lei, calculat pentru perioada septembrie 2003 - decembrie 2004, din care 201.988 lei impozit pe profit, 8.503 lei, penalitati impozit pe profit, 29.697 lei dobanzi, suma de 153.310 lei reprezentand TVA , 6.453 lei penalitati TVA de 0,5% si 22.538 lei, dobanzi, cu dobanzile si majorarile/ penalitatile de intarziere aferente pana la achitarea integrala a debitului.
A motivat retinerea acestui prejudiciu prin concluziile celor doua rapoarte de expertiza mai sus mentionate.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel, in termen, motivat, atat partea civila, ANAF ,cat si inculpatul S.I..
Apelul partii civile vizeaza exclusiv latura civila a cauzei, criticandu-se cuantumul prejudiciului acordat, motivat in opinia sa de gresita apreciere a instantei de fond prin neluarea in calcul a sumei de 96.848 lei, suma cuprinsa in procesul verbal de control nr.400640/20.03.2006, reprezentand de asemenea TVA si impozit pe profit cu dobanzile si penalitatile aferente pentru aceeasi perioada ce a facut obiectul cercetarii penale privind pe inculpat.
Se invoca, in sustinerea motivelor de apel, prevederile Deciziei nr. V/15.01.2007 a I.C.C.J. - Sectiile Unite.
Apelul inculpatului priveste modalitatea de executare a pedepsei si latura civila.
Prin motivele scrise si expuse pe larg se invoca incidenta dispozitiilor  art.86 ind.1, art.86 ind.2 si art.86 ind.3, privind suspendarea sub supraveghere a restului de pedeapsa, sustinandu-se ca doar astfel se creeaza posibilitatea unei achitari a prejudiciului si rezolvarii problemelor familiale de catre inculpat.
Referitor la latura civila se apreciaza ca obligatia de plata catre statul roman se concretizeaza  doar in prejudiciul stabilit prin raport de expertiza contabila efectuat in dosarul penal nr.1006/229/2007, paguba solicitata de organul fiscal fiind supraevaluata in scopul acoperirii unei activitati de control realizata cu nerespectarea legii.
Solicita reanalizarea sumei datorate si pentru omisiunea luarii in calcul la stabilirea prejudiciului, a cantitatii de deseuri de fier lasate in custodie de organele de control prin procesele verbale incheiate la 02.11.2004.
Cu ocazia sustinerii orale a apelului se invoca aceleasi motive, in plus nemotivarea hotararii pe latura civila, aratandu-se ca se mentin aceleasi concluzii prezentate cu ocazia dezbaterilor din fata instantei de fond, privind omisiunea primei instante de a analiza concluziile raportului de expertiza intocmit de expert I.M., in sensul intocmirii de catre organele de control fiscal a unor procese verbale de control nelegale si de aici nevinovatia inculpatului, in raport de aceste concluzii si de celelalte inscrisuri de la dosar, cu consecinta unei posibile achitari.
Tribunal, examinand sentinta ce face obiectul apelurilor de fata, actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 al.2 Cod procedura penala, constata ca apelurile sunt fondate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:
Astfel, este de observat ca atat in apelul partii civile cat si in cel al inculpatului se critica modalitatea solutionarii laturii civile, se invoca eronata stabilire a prejudiciului, fiecare parte apelanta avand propria opinie cu privire la cuantumul real al acestuia.
Apelul inculpatului priveste inclusiv latura penala a cauzei, iar  in opinia tribunalului sentinta este criticabila sub aspectul  ambelor laturi ale cauzei, penala si civila, probele cauzei fiind insuficiente lamuririi sub toate aspectele a   existentei si intinderii prejudiciului si implicit acuzatiilor penale aduse prin actul de inculpare.
Pe de alta parte se constata si lipsa unei motivari reale a sentintei pe latura civila, dupa cum se sustine si in apelul inculpatului, si o neconformare a instantei de rejudecare deciziei instantei superioare, conform art.385 al.1 Cod procedura penala.
Este de observat ca  sentinta penala apelata, nr.120 din 04.06.2009, a Judecatoriei Fetesti si cercetarea judecatoreasca ce o precede sunt consecinta unei casari cu trimitere  spre rejudecare pronuntata, urmare a apelului exclusiv al inculpatului, prin decizia penala nr. 186/A/17.12.2008 a Tribunalului Ialomita.
Cu ocazia primei judecati in fond, prin sentinta penala nr.339 din 06.12.2007, Judecatoria Fetesti a pronuntat condamnarea inculpatului la o pedeapsa rezultanta de un an inchisoare (pentru art.11 al.1 lit.c din Lg.nr.87/1994, cu art.41 si art.13 Cod penal, pentru art.266 al.1 pct.2 din Lg.nr.31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si art.37 din Lg.nr.82/1991 raportat la art.289 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal), cu executare in regim de detentie, iar urmare a revocarii beneficiului gratierii pedepselor aplicate prin sentinta nr.196/2003 a stabilit pedeapsa finala de un an si 5 luni inchisoare.
A dispus, in conformitate cu art.118 lit.e Cod penal, confiscarea de la inculpat a sumei de 4900 lei, iar  pe latura civila a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente, SC S.P.SRL, catre partea civila Statul Roman, prin ANAF( DGFP) la plata sumei de 579.937 lei ROL, despagubiri civile, cu dobanzi si penalitati de intarziere pana la achitarea integrala a debitului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere activitatea desfasurata de inculpat si omisiunea inregistrarii in contabilitate a acesteia, a veniturilor obtinute, cu consecinta sustragerii de la plata obligatiilor fiscale catre stat pe perioada 01.04.2004- 31.12.2004.
Casarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei penale mentionate s-a datorat faptului ca, pe parcursul judecatii in apel, s-a aratat ca, impotriva aceluiasi inculpat s-a pronuntat si sentinta penala nr.38/2007 a Judecatoriei Fetesti, modificata in apel, conform deciziei penale nr.76/A/07.05.2008 a Tribunalului Ialomita si definitiva prin decizia CAB nr.1521/28.11.2008, hotarare prin care inculpatul a fost condamnat pentru infractiuni similare (evaziune fiscala, folosirea cu rea credinta in interes propriu a bunurilor creditului societatii,fals in inscrisuri sub semnatura privata), fapte savarsite in perioada septembrie 2003 - mai 2004.
Astfel, instanta de apel a apreciat ca se impune reunirea cauzei deduse judecatii cu cea in care s-a  dat sentinta definitiva nr.38/2007, fiind vorba de acte materiale ce intra in continutul acelorasi infractiuni, conform art.335 al.2 Cod pr. penala, urmand ca, prin rejudecare, sa fie avuta in vedere intreaga perioada a faptelor si anume septembrie 2003 - 31.12.2004.
 Ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpatul S.I., s-a dispus deci trimiterea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.1006/229/2007, in care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, spre rejudecare, aceleiasi instante, aceasta urmand a pronunta o noua hotarare  in raport de toate actele ce intra in continutul infractiunilor, desfiintand hotararea anterioara.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de rejudecare era obligata sa se conformeze hotararii instantei de apel, conform art.385 al.1 Cod procedura penala, in sensul de a proceda la reunirea celor doua cauze atat sub aspectul laturii civile cat si sub cel al laturii penale si rejudecarea faptelor comise de inculpat, cu consecinta stabilirii exacte a prejudiciului produs pentru intreaga perioada septembrie 2003 - decembrie 2004.
Cat priveste sentinta penala nr.38 din 07.02.2007, urmare a desfiintarii  sale, conform art.335 al.2 Cod procedura penala, trebuia sa aiba in vedere ca aceasta pastreaza  autoritatea de lucru judecat doar cat priveste existenta actelor materiale savarsite de inculpat in perioada respectiva, impunandu-se, cu ocazia rejudecarii, o reanalizare a probelor existente si, eventual administrarea altora noi care sa probeze intreaga activitate infractionala, existenta si intinderea prejudiciului in raport si de solicitarile partii civile.
Ori este de observat ca instanta de prim grad nu s-a conformat disp. art.385 al.1 Cod procedura penala, stabilind drept prejudiciu suma aritmetica a despagubirilor civile stabilite prin sentinta penala nr.38/2007 2007 si a celor constatate prin concluziile raportului de expertiza contabila dispusa in dosarul nr.1006/229/ 2007, constituit urmare a solutionarii apelului prin decizia penala nr.186/2008 a Tribunalului Ialomita.
Acest procedeu al primei instante corespunde practic unei nemotivari a sentintei pe latura civila cu implicatii si asupra laturii penale, astfel cum corect s-a retinut si in apelul inculpatului, cu atat mai mult cu cat instanta de fond nici nu a realizat, astfel cum se impunea, o analiza a probelor pe care, de altfel, le invoca in sustinerea prejudiciului retinut in favoarea partii civile. Rejudecand, urmare a reunirii celor doua cauze, instanta de prim grad nu a stabilit suficienta si concludenta probelor deja existente pentru lamurirea activitatii infractionale si stabilirea prejudiciului pentru intreaga perioada din  septembrie 2003 pana in decembrie 2004 inclusiv.
Este de observat, in primul rand, ca prin sentinta penala nr.38 din 07.02.2007 se stabileste un prejudiciu pentru perioada septembrie 2003 - decembrie 2004, iar prin expertiza dispusa in dosarul de apel 1006/229/2007 se are in vedere perioada ianuarie 2004 - decembrie 2004, ce se suprapune partial celei dintai, aspect ce ar putea conduce la concluzia unei duble calculari a impozitului pe profit ori a TVA datorat statului pe o perioada pe care o regasim in ambele dosare in care s-au pronuntat cele 2 sentinte nr.38/2007 si 339/2007.
Totodata, prin sentinta penala nr.38/2007 se retine  un prejudiciu produs urmare a neevidentierii repetate in actele contabile a veniturilor realizate in perioada septembrie 2003 - mai 2004, de 442.493 lei.
In considerentele acestei sentinte aceasta suma se  defalca, aratandu-se cat reprezinta impozit pe profit cat TVA, si cat constituie dobanzi si penalitati aferente, defalcare ce este reluata fara nici o argumentatie in motivarea sentintei ce face obiectul apelului de fata, fara a se putea justifica prin insumarea lor paguba retinuta drept prejudiciu, de 582.027 lei.
Prejudiciul astfel retinut in sentinta penala nr.38/2007 de 442.493 lei, preluat apoi de prima instanta in calculul prejudiciului total (pentru intreaga perioada septembrie 2003 - decembrie 2004) este stabilit pe baza unui proces verbal de control fiscal din 15.07.2005 dar care priveste cealalta perioada, aprilie 2004 - decembrie 2004, ce a facut obiectul celuilalt dosar in care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, cu  ocazia primului ciclu procesual, anterior casarii cu trimitere.
Aceasta eroare din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 privind stabilirea obligatiilor fiscale datorate statului pe baza  unui proces verbal de control, referitor la o perioada a activitatii inculpatului nededusa judecatii in respectiva cauza, este preluata de instanta de fond, prin sentinta supusa apelului de fata, fara nici o verificare, analiza prealabila, urmare a reunirii cauzelor si aplicarii disp. art.335 al.2 Cod procedura penala.
Eroarea din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 si implicit al sentintei penale nr.120/2009 este cu atat mai evidenta cu cat la dosarul de urmarire penala nr.1541/P/2004 pag.848) se evidentiaza un alt prejudiciu, care, cel putin sub aspectul valorii TVA datorate corespunde celor din procesul verbal de control fiscal incheiat la 06.04.2005 pentru perioada ce intereseaza respectiva cauza, septembrie 2003 - mai  2004.
Fata de cele ce preced este evident ca probele existente urmare a reunirii celor 2 cauze sunt insuficiente pentru o lamurire a aspectului existentei si intinderii prejudiciului datorat statului prin intreaga activitate a inculpatului, de neevidentiere in contabilitate a veniturilor obtinute in perioada septembrie 2003- decembrie 2004, impunandu-se reluarea cercetarii judecatoresti in fond prin efectuarea unei noi expertize contabile, avand ca obiectiv tocmai acest aspect.
In sensul celor de mai sus, art.6 al.1 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale public, intr-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, care va hotari asupra  temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.
Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de textul de lege sus mentionat, inglobeaza, intre altele, dreptul partilor in cauza de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor, acest drept neputand trece drept efectiv decat daca observatiile sale sunt intr-adevar examinate cum trebuie de instanta sesizata.
Art.6 al.1 obliga instantele, alaturi de dreptul roman sa-si motiveze hotararile, amploarea motivarii urmand  a varia in functie de natura hotararii.
Pe de alta parte, notiunea de proces echitabil  cere ca o instanta interna care nu si-a motivat decat pe scurt hotararea (cazul de fata), cu atat mai mult cu cat a facut-o alipind motivele oferite de alte instante, sa fi examinat cu adevarat problemele esentiale ce i-au fost supuse atentiei (cauza Boldea impotriva Romaniei).
Astfel, in hotararea supusa apelului nu se arata, raportat la obiectul cauzei si la invinuirile aduse  inculpatului, aprecierile judecatorului cu privire la toate probele cauzei in speta la cele doua expertize contabile existente, ratiunile ce au dus la solutia pronuntata si la prejudiciul astfel stabilit.
Ca urmare neconformarea instantei indrumarilor instantei de apel si implicit, nemotivarea hotararii, constituie  o incalcare a dreptului partilor la un proces echitabil, in raport si de aspectele  mai sus reliefate, cu consecinta producerii unei vatamari ce nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea in totalitate a prezentei hotarari .
Pentru a nu se rapi partilor o cale de atac, reunirea cauzelor nefiind realizata conform disp. art.335 al.2 Cod procedura penala, judecata  se va relua de catre prima instanta, care va pronunta o noua hotarare pe baza probelor deja existente si a unei noi expertize contabile care sa vizeze intreaga perioada,  septembrie 2003 - decembrie 2004 , pe baza actelor de control corespunzatoare procesului-verbal din 12.07.2004, 06.04.2005 si 15.07.2005, a adresei de constituire ca parte civila a ANAF ( in functie si de principiul disponibilitatii) si a Deciziei in interesul legii nr.V din 15.01.2007 a I.C.C.J. referitor la baza de impozitare  pentru stabilirea impozitului pe profit fata de continutul concret al documentelor justificative  din activitatea inculpatului, pentru a se stabili daca acesta a respectat dispozitiile legale privind activitatea comerciala desfasurata, daca evidentierile in actele contabile sunt corecte si se poate retine o sustragere de la plata TVA-ului ori a impozitului pe profit sau impozitul pe profit microintreprinderi , iar in  caz afirmativ care este suma datorata  bugetului  cu dobanzile si penalitatile aferente pana la data intocmirii expertizei.
Sentinta este criticabila sub aspectul laturii penale si cat priveste nerespectarea principiului neagravarii  situatiei inculpatului in propria cale de atac  fata de prima condamnare prin sentinta penala nr.339/2007 si de aspectul ca rejudecarea se datoreaza apelului exclusiv al inculpatului.
In consecinta, cu ocazia rejudecarii instanta va avea in vedere , in afara aspectelor de mai sus si respectarea principiului  prev. de art.372 Cod pr. civila, referitor la pedeapsa aplicata, la masura asiguratorie a sechestrului, etc, si va analiza si celelalte motive de apel inserate atat in apelul partii civile cat si in cel al inculpatului.
Fata de cele ce preced admite si a dispune desfiintarea in totalitate a sentintei penale nr.120/04.06.2009
Prezenta  decizie penala a ramas definitiva prin nerecurare.
 
 
 
 
Decizia penala nr. 116/A/19 august 2009- Tribunalul Ialomita, sectia penala: