Spor de dispozitiv functionari publici

Spor de dispozitiv functionari publici

1. Prin Decizia nr. 4893/R din data de 28 Iunie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia a II-a civila, Contencios Administrativ Fiscal, au fost admise recursurile declarate de reclamantul JUDETUL HARGHITA PRIN CONSILIUL JUDETEAN HARGHITA, si de catre parata CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI - CAMERA DE CONTURI HARGHITA, impotriva Sentintei nr.285/30.01.2013 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.416/43/2011*.
A fost modificata in parte sentinta recurata, in sensul ca:
S-a eliminat dispozitia de anulare a pct.2 din Incheierea VI 395 din data de 23.11.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei, precum si pct.II 2 din Decizia nr.27 din data de 12.09.2011 a directorului Camerei de Conturi.
S-a eliminat dispozitia de anulare in parte a pct.6 din Incheierea VI 395 din data de 23.11.2011a Curtii de Conturi a Romaniei, precum si pct.II 7 si II 8 din Decizia nr.27 din data de 12.09.2011 a directorului Camerei de Conturi.
A fost anulata pct.3 din Incheierea VI 395 din data de 23.11.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei, precum si pct.4 din Decizia nr.27 din data de 12.09.2011 a directorului Camerei de Conturi.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 285  din data de 30 Ianuarie 2013, pronuntata de Tribunalul Harghita in Dosar nr. 416/43/2011 s-a admis in parte actiunea reclamantului Judetul Harghita prin Consiliul Judetean Harghita, impotriva paratei Curtea de Conturi a Romaniei, prin Camera de Conturi a judetului Harghita si in consecinta: s-a anulat pct. 2 din Incheierea nr. VI 395 din data de 23 Noiembrie 2011 a Curtii de Conturi  a Romaniei precum si pct.II.2 din  Decizia nr.27 din data de 12 Septembrie 2011 a directorului Camerei de Conturi cu privire la decontarea unor cheltuieli efectuate in cadrul Programului de parteneriat al institutiilor si organizatiilor din judetul Harghita; s-a anulat in parte pct.6 din Incheierea nr. VI 395 din data de 23 Noiembrie 2011 a Curtii de Conturi  a Romaniei precum si pct. II.7 si II.8 din Decizia nr.27 din data de 12 Septembrie 2011 a directorului Camerei de Conturi in privinta cheltuielilor nejustificate cu ocazia decontarii lucrarilor de investitii pe DJ 128, km 0+00-km 8+650 si DJ 131,km 54+080-70+860, cu privire la prejudiciul stabilit peste suma de 34.217,61 lei respectiv peste suma de 185.208,94 lei, conform expertizei intocmite ce face parte integranta din sentinta; s-a respins contestatia reclamantului cu privire la celelalte abateri de la legalitate si regularitate retinute in  Incheierea nr. VI 395 din data de 23 Noiembrie 2011 a Curtii de Conturi  a Romaniei si  Decizia nr.27 din data de 12 Septembrie 2011 a directorului Camerei de Conturi.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamantul Consiliul Judetean Harghita si Curtea de Conturi a Romaniei.
Examinand motivele de recurs expuse de recurenti, Curtea de Apel Targu Mures a retinut in esenta ca solutia instantei de fond referitoare la masura dispusa de parata Curtea de Conturi cu privire la sporul de dispozitiv de 25% din salariul de baza. Masura de recuperare a prejudiciul afirmativ cauzat reclamantului prin acordarea sporului de dispozitiv a vizat anul 2010. Curtea a retinut ca incepand cu data de 1 ianuarie 2010 a produs efecte Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
S-a mai retinut ca este legala solutia instantei de fond privind masura dispusa de Curtea de Conturi privind cheltuielile efectuate cu titlu de contravaloare masa calda, precum si masura privind serviciile de asigurare profesionala, criticile recurentului - reclamant cu privire la aceasta fiind nefondate.
S-a retinut ca aceste drepturi banesti au fost acordate personalului angajat al reclamantei in anul 2010 in baza Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate parata sub nr. 2132/2008, incheiat pe o perioada de 4 ani. La momentul incheierii contractului colectiv de munca producea efecte Legea nr. 130/1996. Insa, acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009. Curtea a apreciat ca indemnizatia de hrana in discutie are natura unor drepturi de natura salariala, iar nu drepturi de protectie sociala. Aceste drepturi banesti s-au acordat pentru activitatea prestata de personalul institutiei reclamante pentru fiecare zi lucratoare. Contrar sustinerii recurentului-reclamant, Or, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999  si art. 157, alin. 2 din Codul muncii (forma in vigoare in perioada in litigiu), drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt stabilite exclusiv prin lege, relevante in cauza fiind si prevederile art. 22 si 25 din HG nr. 833/2007, art. 72, alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
In ceea ce priveste serviciile de asigurare, Curtea a retinut aceleasi dispozitii legale amintite anterior cu privire la indemnizatia de hrana, apreciind ca si aceste drepturi au natura salariala.
In atare situatie, se retine ca au fost incalcate prevederile art. 12, alin. 1 din Legea nr. 130/1996 care statueaza ca "contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale". Nu are relevanta faptul ca in cauza nu s-a solicitat anularea CCM-ului, instanta fiind chemata in prezentul litigiu sa analizeze pe cale incidentala legalitatea acordarii drepturilor banesti in discutie.
Critica reclamantului cu privire la solutia instantei de fond vizand masura dispusa de Curtea de Conturi in sensul stabilirii intinderii prejudiciului si recuperarea acestuia cu privire la contractele de asistenta juridica incheiate de reclamant cu o societate de asistenta juridica, a fost considerata intemeiata.
Curtea a retinut ca, instanta de fond a apreciat asupra oportunitatii angajarii unui avocat; or, o astfel de analiza (a oportunitatii) nu poate face obiectul controlului contenciosului administrativ, acesta fiind doar un control de legalitate. Faptul ca art. 1 din OUG nr. 26/2012 prevede ca autoritatile administratiei publice locale care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achizitiona servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare nu are relevanta in cauza, acest act normativ neproducand efecte in perioada vizata de control. Ca atare, Curtea apreciaza ca masura dispusa de Curtea de Conturi sub acest aspect este nelegala.       
In ceea ce priveste critica paratei-recurente referitoare la dispozitia instantei privind masura dispusa prin decizia contestata si care vizeaza cheltuielile legate de decontarea unor lucrari de investitii, Curtea a apreciat ca este fondata.
Reclamantul a solicitat prin actiunea dedusa judecatii la instanta de fond "diminuarea sumei care urmeaza sa fie recuperata de catre Consiliul Judetean Harghita".
Or, la pct. 6-7 din decizia Curtii de Conturi s-a dispus luarea de "masuri pentru evaluarea exacta a prejudiciului estimat si recuperarea acestuia". Cu alte cuvinte, Curtea de Conturi nu a stabilit intinderea prejudiciului, acesta urmand a fi stabilit de catre reclamanta.
De altfel, din chiar cererea de chemare in judecata reiese ca reclamantul nu a contestat existenta unui prejudiciu; aceasta deoarece, astfel cum s-a retinut anterior, reclamantul a solicitat instantei diminuarea sumei care urmeaza a fi recuperata.
Curtea a apreciat ca solutia instantei de fond este nelegala referitoare la masura dispusa de parata in cea ce priveste decontarea unor cheltuieli efectuate in cadrul unor programe.
S-a retinut ca aceste cheltuieli au fost efectuate in cadrul "Programului de parteneriat al institutiilor si organizatiilor din judetul Harghita cu partenerii din judetele Timis, Bistrita Nasaud, Alba si Cluj". Curtea de Conturi a retinut in decizia contestata ca acest program depaseste sfera interesului judetean, iar aceasta sustinere a paratei nu a fost contestata de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata.
Pornind de la acest aspect, Curtea a primit apararea paratei-recurente in sensul ca programul amintit excede atributiilor conferite de legiuitor reclamantului, prin dispozitiile art. 91, alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
De asemenea, la fel de nefondata este si apararea reclamantei (formulata atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin intampinarea depusa in recurs) in sensul ca, atata timp cat programul a fost aprobat printr-o Hotarare a Consiliului Judetean Harghita, aceasta de bucura de prezumtia de legalitate avand in vedere faptul ca nu a fost atacata de Institutia Prefectului (conform art. 3, alin. 1 din Legea nr. 554/2004) si ca, in consecinta, echipa de audit extern nu era indreptatita sa procedeze la verificarea legalitatii acestei hotarari si a cheltuielilor autorizate prin aceasta. Instanta subliniaza ca Curtea de Conturi a Romaniei a exercitat, conform Legii nr. 94/1992, controlul asupra modului de intrebuintare a resurselor financiare in cadrul programului amintit, fara a verifica legalitatea Hotararii CJ prin care s-a aprobat programul in cauza.