Fond funciar

Dosar nr. 971/268/2009 - decizia civila nr. 832/R din 13.10.2010

         Prin sentinta civila nr.2734 din 07 decembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Odorheiu-Secuiesc, in dosarul nr.971/268/2009, s-a admis actiunea reclamantului COMPOSESORATUL impotriva paratilor COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR si COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, B.E., - mostenitoarea defunctei B.A. - prin mandatar si, in consecinta:
S-a dispus anularea Titlului de Proprietate nr.18910/21 septembrie 1995 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele B.A. asupra terenului extravilan categorie padure in suprafata de 10.000 mp, situat la locul numit "A", tarla nr.28.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, in urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depuse in baza Legii 10/1991 respectiv in baza sentintei civile nr.887/1992 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, parata Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a validat reconstituirea dreptului de proprietate pe seama mai multor persoane fizice din oras, asupra terenurilor forestiere situate la locul numit "A" care se situeaza in amplasamentele silvice sub nr. U.P.VIII, u.a.157, 158A, 158C, 158D, 159A, 167A si 167B trup "K".
Terenul in litigiu in suprafata de 10.000 mp pentru care s-a reconstituit drept de proprietate pe seama paratei B.E. si s-a eliberat Titlul de proprietate nr.18910/21 septembrie 1995, face parte din terenul forestier in suprafata totala de 101,64 ha, categorie padure care anterior nationalizarii s-a aflat in proprietatea Composesoratului pe numele membrilor composesori, persoane inscrise in Registrul de evidenta a membrilor composesori din anul 1943 sub ord.nr.1-11, cu  suprafata de teren de 199 jugari si 44 stanjeni conform hartii cadastrale nr.II a comunei invecinate, identificat cu nr. top 12/309/1, 12309/12/2 si 12309/16/1/b/1 la locul denumit "A".
Conform probatoriului administrat rezulta ca in amenajamentul silvic U.P.VIII la locul denumit "A" persoanele fizice din oras nu au avut niciodata terenuri forestiere, fapt recunoscut atat de Comisia locala cat si de persoanele care s-au prezentat la interogator in dosarele similare.
Comisia Locala sustine ca terenul in litigiu a fost pus la dispozitia comisiei locale de catre Directia Silvica pe motiv ca reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament in locul numit "K" unde persoanele fizice au avut terenuri in proprietate nu s-a putut realiza.
Prin adresa nr.811/18 aprilie 2006 primarul, in calitate de presedinte al Comisiei locale, a confirmat ca s-a validat gresit reconstituirea dreptului de proprietate pe seama persoanelor indreptatite la locul numit "A". Ocolul Silvic H prin adresa 356/2002 confirma faptul ca pentru amplasamentul in cauza s-au eliberat titluri de proprietate pentru persoanele fizice din oras si s-a propus compensarea, respectiv un schimb de teren cu cele situate in U.P.VIII u.a.144, 147, 148, 152A%, 152B% si s-a incheiat si un proces verbal intre primar orasului si cel al comunei invecinate, schimbul nefiind acceptat de reclamant.
Titlul de proprietate nr.18910/21 septembrie 1995 a fost emis in urma ramanerii definitive si irevocabile a sentintei civile nr.887/2 iulie 1992 pronuntata de Judecatoria Odorheiu Secuiesc. Prin aceasta sentinta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a petitionarilor asupra unor terenuri cu vegetatii forestiere (pentru parata B.A. cu 10.000 mp) stabilind astfel calitatea de persoane indreptatite la restabilirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier preluat in proprietate de stat, respectiv ca petitionarii sunt fostii proprietari sau mostenitorii fostilor proprietari ai unor terenuri impadurite nationalizate in anul 1949. Totodata, s-a dispus ca reconstituirea sa se faca potrivit anexei nr.15 la procesul verbal incheiat la data de 19 iulie 1991 de Consiliul Local.
Din raportul de expertiza intocmit in dos.nr.1658/1991 rezulta ca terenurile apartinand persoanelor fizice indreptatite au fost inscrise in CF si se situeaza in alte locuri decat terenurile asupra carora s-a restabilit dreptul de proprietate.
Potrivit art.9 pct.5 lit.b din Legea 18/1991 restabilirea dreptului de proprietate se face la cerere la care se anexeaza copie de pe actele doveditoare a dreptului de proprietate iar potrivit art.6 pct.b HG.131/1991 - in vigoare la data validarii cererii petitionarilor era de competenta comisiei locale de a verifica actele anexate cererii si de a se pronunta cu privire la verosimilitatea si autenticitatea acestora.
Tot de competenta Comisiei locale era stabilirea marimii si amplasamentului suprafetei de teren pentru care se reconstituia dreptul de proprietate sau care se atribuia potrivit legii (art.6 pct.c din HG.131/1991.)
Intr-adevar art.28 al.2 din Regulament prevede ca, in cazul terenurilor forestiere unitatile silvice pun la dispozitie aceste terenuri, insa instanta considera gresita interpretarea data acestui text de lege de Comisia judeteana si Comisia locala in sensul ca  terenurile asupra carora dreptul de proprietate urma sa fie reconstituita, nu puteau fi altele decat cele puse la dispozitia comisiilor de unitatile silvice constituind o obligatie exclusiva a acestora.
Dupa aparitia Legii 1/2000, reclamantul Composesoratul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetatie forestiera de 101,64 ha situat in U.P.VIII, u.a.157, 158A, 158C, 158D, 159A%, 167A% si 167B Trup "K" care anterior nationalizarii terenurilor cu vegetatie forestiera s-a aflat in proprietatea Composesoratului cum reiese din harta cadastrala nr.II a comunei.
Ocolul Silvic H din cadrul Directiei Silvice prin adresa 356/12 februarie 2002 a confirmat ca terenurile solicitate sunt ocupate in baza Legii 18/1991 de persoane fizice din oras, totodata a propus compensarea acestora cu terenurile forestiere pe un alt amplasament situat in U.P.VIII u.a.,144, 147, 148, 152A%, 152B% in suprafata de 101,64 mp schimb neacceptat de reclamant.
Legea 1/2000 care reglementeaza reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera in favoarea formelor asociative de proprietari prevede ca acestora li se va restitui in intregime terenul avut in proprietate - art.26.
Conform art.24 al.1 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente, iar conform al.2 se excepteaza de la reconstituire pe vechile amplasamente terenurile atribuite fostilor proprietari cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar.
O conditie esentiala deci pentru exceptarea la reconstituire pe vechiul amplasament este ca, atribuirea terenului pe seama unei alte persoane sa fie facut cu respectarea reglementarilor Legii 18/1991.
In speta instanta retine ca, eliberarea Titlului de proprietate pe numele paratei B.A. pentru suprafata de 10.000 mp s-a facut cu incalcarea prevederilor Legii 18/1991, pentru urmatoarele considerente:
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sentinta civila 887/1992 pronuntata de Judecatoria Odorheiu-Secuiesc a stabilit calitatea de persoana indreptatita a petitionarului - parat in cauza in considerente retinand ca: din raportul de expertiza rezulta ca titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor impadurite din litigiu au fost persoanele fizice (petitionarii sau antecesorii acestora).
Astfel in baza art.41, potrivit careia terenurile cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufisuri, pasuni impadurite, care au apartinut persoanelor fizice si care la cerere se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, instanta a anulat Hot.nr.8/1991 a Comisiei Judetene Harghita, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a petitionarilor asupra terenurilor identificate de catre expert.
Legiuitorul in art.41 a mentionat ca terenurile care au apartinut persoanelor fizice se restituie fostilor proprietari ori in speta terenul asupra caruia s-a liberat titlul de proprietate nu a apartinut persoanelor fizice ci Composesoratului.
Potrivit art.41 din Legea 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa se faca pe fostul amplasament, fiind exceptate doar situatiile in care pe aceste terenuri se afla constructii sau amenajari forestiere.
In aceasta ordine de idei se retine ca la data validarii dreptului de proprietate si a eliberarii titlului de proprietate fara doar si poate terenul preluat de parata, proprietate de stat, era liber, nu a fost ocupat de constructii sau amenajari forestiere, neexistand nici un motiv pentru care reconstituirea sa se faca pe alt amplasament.
Stabilirea amplasamentului, a delimitarii si punerii in posesie s-a facut cu incalcarea prevederilor legale privitor la competente. Cum am aratat Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar era si este competenta de a stabili amplasamentul si marimea suprafetei de teren pentru care se face restituirea, sa delimiteze si sa puna in posesia persoanelor indreptatite terenurile atribuite. Astfel este inacceptabila si neavenita invocarea si interpretarea art.27 din Regulamentul aprobat prin HG.131 in sensul ca este in sarcina exclusiva a unitatilor silvice stabilirea amplasamentului.
Se mai retine ca parata (ca si celelalte persoane fizice) nu a fost pusa in posesie asupra terenului atribuit pe seama ei, ci numai s-a intocmit fisa de punere in posesie.
Persoanele fizice din oras niciodata nu au folosit terenurile situate in locul numit "A" astfel anularea titlului de proprietate nu va aduce atingere drepturilor si intereselor legale mai ales ca suprafata de 101,64 ha teren forestier situat in amenajamentele silvice cu nr. U.P.VIII u.a., 144, 147, 148, 152A%, 152B% (unde anterior nationalizarii persoanele fizice din oras au detinut terenuri forestiere) se afla si in prezent la dispozitia Comisiei locale.
In practica judiciara s-a statuat ca, este lovita de nulitate reconstituirea dreptului de proprietate facuta unei persoane de catre Comisia locala de fond funciar dintr-o localitate decat cea in care se afla terenul, ori Comisia locala oraseneasca a intocmit documentatie in vederea eliberarii titlului de proprietate pentru teren forestier situat in raza unitatii administrativ teritoriale a unei comune invecinate.
Avand in vedere considerentele de mai sus instanta a constatat ca actiunea reclamantului este legala si intemeiata, astfel a admis-o si in consecinta, a dispus anularea Titlului de proprietate nr.18910/21 septembrie 1995 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele lui B.A. asupra terenului extravilan categorie padure in suprafata de 10.000 mp, situat la locul numit "A", tarla nr.28.
     Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Comisia locala  pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si B.E.
         Recurenta Comisia locala  pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si rejudecarea cauzei in fond.
         In motivarea recursului, se arata ca, in fapt, intimatul prin cererea introdusa la Judecatoria Odorheiu-Secuiesc a solicitat instantei, ca acesta din urma sa dispuna anularea Titlului de proprietate nr. nr.18910/21 septembrie 1995, emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele lui B.E. prin mandatar, sustinand ca acesta nu ar fi fost indreptatit sa i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului extravilan categorie padure in suprafata mentionata pe Titlul de proprietate sus aratat la locul numit "A" tarla nr. 28. In motivarea actiunii sale intimatul-reclamant sustine ca reconstituirea terenului, obiect al actului de proprietate sus mentionat s-a facut cu incalcarea grava a prevederilor art. 8 si 9 din Legea nr. 18/1991, respectiv a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000. De asemenea, intimatul, sustine ca titularul dreptului de proprietate, mentionat in Titlul de proprietate la care a facut si mai sus referire, nu era indreptatit sa i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, pentru ca nu a avut calitate de proprietar deposedat asupra terenului in cauza, in sensul art.3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, respectiv persoana titulara a dreptului de proprietate in momentul nationalizarii terenurilor cu vegetatie forestiera.
   Intimatul, prin actiunea lui introdusa la Judecatoria Odorheiu-Secuiesc a sustinut, ca ar fi fost indeplinite in mod cumulativ conditiile de nulitate absoluta prevazute la art. III alin. (1) lit. a) si g) din Legea nr. 169/1997.
   Recurenta arata ca a depus intampinare,  prin  care  a invocat ca reconstituirea dreptului de proprietate, in favoarea titularului sus mentionat, s-a facut pe baza Sentintei civile nr. 887 din 2 iulie 1992 pronuntata de Judecatoria Odorheiu-Secuiesc in Dosarul nr. 1658/1991, ramasa definitiva si executorie si in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare la acea data, respectiv conform celor prevazute la art. 41 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 in forma sa initiala - nemodificata si cu respectarea prevederilor art. 27 (devenit art. 28 in urma republicarii) din Regulamentul   privind   procedura   de   constituire,   atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 131/1991.
         In aceasta privinta, a aratat instantei de fond ca, potrivit acestor prevederi "Terenurile cu vegetatie forestiera (...) care au apartinut persoanelor fizice, se restituie, la cerere, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, intr-o suprafata egala cu cea trecuta in proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, din trupurile izolate sau la liziera padurii, evitandu-se zonele cu rol de protectie, conform prevederilor art. 41 din lege, si se inscriu in tabelul anexa nr.15. Aceste terenuri vor fi puse la dispozitie de unitatile silvice". Bazandu-se la aceste prevederi, care au fost in vigoare la momentul reconstituirii dreptului de proprietate si in favoarea titularului - persoana fizica, sus aratat, a subliniat acel fapt ca la data respectiva, proprietatea asupra tuturor terenurilor cu vegetatie forestiera apartinea Statului Roman, dreptul de administrare ale acestora fiind exercitata de unitatile silvice, iar situatia juridica a composesoratelor nu era reglementata, la respectiva data, de nici un act normativ. In ceea ce priveste dreptul persoanelor fizice de a li se reconstitui dreptul de proprietate, cunoscand prevederile art.41 a Legii nr.18/1991 (forma sa nemodificata) si cele dispuse prin Sentinta civila nr. 887 din 2 iulie 1992 pronuntata de Judecatoria" Odorheiu-Secuiesc, ramasa definitiva si irevocabila, nu poate sa existe nici un dubiu.
  Atat prin continutul intampinarii  cat si cu ocazia dezbaterilor m invederat instantei de fond, faptul, ca actiunea intimatului - reclamant are la baza prevederile Legii nr. 1/2000, cu totul ca reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea persoanei fizice - titular al dreptului de proprietate - sus aratat, s-a facut in temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, in forma sa nemodificata si in conformitate cu procedurile prevazute de Hotararea Guvernului nr. 13171991, aceste doua acte normative fiind respectate de catre recurenta. Mai mult, decat atat, a invocat in aparare si prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000, conform carora "Se excepteaza de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite fostilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere in posesie." In aceasta privinta, m exprimat si acea opinie a sa, conform careia, reclamantul nici nu avea dreptul sa solicite de la Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, ci ar fi putut numai sa se conformeze la cele prevazute prin art. 10 din Hotararea Guvernului nr. 890/2005.
  Instanta de fond, in motivarea sentintei arata ca prin adresa nr. 811 din 18 aprilie 2006 Primarul, in calitate de presedinte al Comisiei locale, a confirmat ca s-a validat gresit reconstituirea dreptului de proprietate pe seama persoanelor indreptatite la locul numit "A", in mod gresit nefiind atent de provenienta actului la care face referire, deoarece din analiza actelor aflate la dosar se poate observa, ca adresa nr. 811 din 18.04.2006 nu este actul primarului orasului ci este o adresa a Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar al comunei invecinate, adresata Comisiei judetene de aplicare a Legii fondului funciar.
     De asemenea, instanta de fond arata ca "potrivit art. 41 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa se faca pe fostul amplasament, fiind exceptate doar situatiile in care pe aceste terenuri se afla constructii sau amenajari forestiere", fara sa tina cont de prevederile alin. (4) al art. 41 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care prevede, ca "Aceste terenuri (terenuri cu vegetatie forestiera) vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera padurilor". Or, prin aceste prevederi, se poate observa, ca s-a stabilit o exceptie pe de o parte de legiuitor, iar pe de alta parte s-a prevazut concret, ca ce fel de suprafete pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, prevedere si fapt neluat in considerare de instanta de fond.
     In aceasta privinta, Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, la initiativa proprietarilor - persoane fizice si cu participarea acestora, a purtat mai multe discutii cu reprezentantii unitatilor silvice, despre modalitatea executarii in concret a sentintei civile nr. 887/1992 a Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc, solicitand astfel punerea la dispozitie de catre unitatile silvice a parcelelor mentionate in procesul verbal nr. 1.137 din 21 aprilie 1993, de unde reiese prima data ca, cu solicitarea proprietarilor, respectiv a Comisiei Locale, reprezentantii de la ROMSILVA nu au fost de acord, in refuzul lor invocand faptul "Legea nr. 18/1991 - terenul solicitat este in interiorul padurii de stat, este o zona cu acumulari de apa". Se poate deci observa ca, persoanele fizice, de fapt au refuzat primirea in posesie a amplasamentului oferit, dupa care li s-a oferit tot acel amplasament de catre unitatile silvice.
     Considera ca instanta de fond a uitat sa retina faptul, ca in acea perioada dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera apartinea Statului Roman, iar dreptul de administrare a acestor terenuri era exercitata de unitatile silvice. De asemenea, ar fi trebuit luata in considerare, cu ocazia pronuntarii si acel aspect, ca proprietarii, initial, au refuzat amplasamentele puse la dispozitie de unitatile silvice, fapt ce reiese din procesul verbal sus indicat, totusi unitatile silvice, invocand prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 au pus la dispozitie Comisiei locale suprafetele ce fac obiectul prezentului litigiu.
     Referitor la motivarea instantei de fond potrivit careia titularul dreptului de proprietate indicat in titlul de proprietate sus aratat nu a fost pus in posesie asupra terenului atribuit pe seama lui, ci numai s-a intocmit fisa de punere in posesie, este neintemeiata, din moment ce faptul punerii in posesie poate fi probata, cum s-a facut de fapt de recurenta, doar cu fisa de punere in posesie, care reprezinta actul doveditor al punerii in posesie.
  Analizand sentinta Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc, cu privire la care prin prezenta declara recurs, se observa ca instanta de fond nu a cercetat aspectele invocate, mai ales acelea prin care a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile de nulitate absoluta invocate de reclamant, pentru ca exista actul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren forestier (sentinta civila nr. 887/1992), iar potrivit acelor acte persoana in favoarea careia a fost emisa actul de reconstituire era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate.
  In aceasta privinta se poate observa ca, chiar instanta de fond este in cunostinta de cauza de existenta acestor acte, aratand in motivarea sentintei ca "in urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depuse in baza Legii nr. 18/1991 respectiv in baza sentintei civile nr. 887/1992 a Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc parata Comisia Locala oraseneasca, pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a validat reconstituirea dreptului de proprietate pe seama mai multor persoane fizice din oras (...)", si a pronuntat hotararea sa totusi in privinta anularii Titlului de proprietate.
     Considera ca motivarea instantei de fond, invocand practica judiciara, in sensul ca ar fi lovita de nulitate reconstituirea dreptului de proprietate facuta unei persoane de catre Comisia locala de fond funciar dintr-o localitate decat cea in care se afla terenul nu are nici un temei legal, din moment ce chiar art. 10 din Hotararea Guvernului nr. 890/2005 reglementeaza posibilitatea acordarii unui teren intr-o localitate invecinata, cum este si in acest caz, si nici din considerentele faptului ca art. III din Legea nr. 169/1997 nu reglementeaza ca cauza de nulitate absoluta aceasta situatie, cum de fapt nici intimatul reclamant nu a solicitat instantei de fond sa se pronunte in privinta constatarii nulitatii absolute a titlului de proprietate in cauza pentru acest motiv.
  Intimatul-reclamant a formulat actiunea lui conform prevederilor Legii nr. 1/2000, cu totul ca reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea titularului sus mentionat s-a facut in temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, in forma sa initiala si a Hotararii Guvernului nr. 131/1991, iar instanta de fond a pronuntat cu privire la valabilitatea Titlului de proprietate in functie de prevederi normative, ulterior aprobate si intrate in vigoare.
  Considera ca valabilitatea unui Titlu de proprietate poate fi stabilita doar in functie de prevederile legale in vigoare la data emiterii actului in cauza.
  In concluzie, tinand cont, ca instanta de fond in urma pronuntarii hotararii sale nu a cercetat aspectele invocate de recurenta, si faptul ca solutia ei s-a luat fara existenta conditiilor de nulitate absoluta prevazuta de Legea nr. 169/1997, invocata de intimatul-reclamant, pe baza motivelor sus prezentate solicita sa se dispuna casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
  In drept se invoca prev. art. 41 din Legea nr. 18/1991, nemodificata, a art. 27 din HG nr. 131/1991, art. 24 alin (2) din Legea nr. 1/2000, art. III din Legea nr. 169/1997, respectiv art. 299 - art. 316 din C.pr.civ.
    Recurenta B.E. a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii, cu obligarea intimatului - reclamant la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate in recurs.
In motivare se arata ca, prin sentinta civila nr. 2734 din 07.12.2009 pronuntata de catre Judecatoria Odorheiu-Secuiesc s-a admis actiunea reclamantului Composesoratul si in consecinta s-a anulat Titlul de Proprietate nr. 18910/21.09.1995 emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele B.A. asupra terenului extravilan in suprafata de 10.000 mp., situat in locul numit "A", tarla nr. 28.
  Instanta a retinut ca eliberarea titlului de proprietate din speta pe numele lui B.A. s-a facut cu neobservarea prevederilor Legii 18/1991, fiindca:
     - la data validarii dreptului de proprietate si a eliberarii titlului de proprietate nu a existat nici un motiv pentru care reconstituirea sa se faca pe alt amplasament, terenul preluat de catre subsemnata nefiind ocupat de constructii sau amenajari forestiere;
     - stabilirea amplasamentului, delimitarea si punerea in posesie s-au facut cu incalcarea competentei Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, aceasta sarcina nefiind de competenta exclusiva a unitatilor silvice;
     - parata nu a fost pusa in posesie asupra terenului atribuit pe seama ei, ci numai s-a intocmit fisa de punere in posesie;
     - persoanele fizice din oras nu au folosit niciodata terenurile situate in locul numit "A", astfel anularea titlului de proprietate nu va aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale acestora;
     - conform practicii judiciare, reconstituirea dreptului de proprietate de catre Comisia locala de fond funciar in favoarea unei persoane dintr-o alta localitate decat cea in care afla terenul, astfel fiind situatia si in speta, este lovita de nulitate.
     Sentinta recurata este netemeinica si nelegala pentru faptul ca prima  instanta, in considerentele hotararii porneste de la premisa ca reconstituirea dreptului de proprietate pe numele recurentei s-a facut pe baza sentintei civile nr.887/1992 a Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc, indicand chiar si amplasamentele silvice pe care urma sa se faca punerea in posesie.
     Cu toate ca se enunta acest aspect relevant pentru solutionarea cauzei, ulterior se scapa complet din vedere, ca autoritatea de lucru judecat al acestei hotarari judecatoresti - pronuntate cu mult inaintea infiintarii Composesoratului - confera legalitate deplina procedurii de emitere a Titlului de proprietate.
     Dispozitiile hotararii judecatoresti sus-aminite, coroborate cu dispozitiile legale in vigoare la aceea data, in speta art. 41 din L. 18/1991 respectiv art.27 din H.G. 131/1991, constituie baza legala a reconstituirii dreptului de proprietate pe numele recurentei.
     In consecinta, in speta deveneau aplicabile dispozitiile art. 24 alin 2 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru reclamanta-intimata nu se putea realiza, aceste terenuri fiind deja atribuite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere in posesie.
  Prima instanta de asemenea in mod gresit si fara nici un suport probator retine ca punerea in posesie nu s-a efectuat nici in cazul recurentei si nici in cazul altor persoane - aspect cu totul irelevant in speta, situatia altor persoane care nu au calitatea de parte in prezentul proces nu ar trebui sa influenteze solutia, pentru ca este vorba de o perceptie a judecatorului din afara cadrului procesual - si ca persoanele din oras nefolosind terenurile, nu vor fi afectate de anularea Titlurilor de proprietate.
In drept se invoca disp. art. 299 si urm., art. 304 , art. 312, art. 274 alin. 1 din C.pr.civ.
  Intimata Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin intampinare, a aratat ca isi mentine punctul de vedere exprimat in intampinarea depusa in cauza la instanta de fond, cu urmatoarele completari:
   Considera ca instanta de fond in faza administrarii probelor, nu a analizat in mod temeinic sentinta civila nr. 887/1992 si a dispozitiilor legale in materia fondului funciar in forma lor in vigoare care au constituit temeiul legal a acestei hotarari, din moment ce a retinut ca obiectul acestei sentinte a constituit nu doar stabilirea calitatii de persoana indreptatita ci si stabilirea amplasamentului. Ori la data pronuntarii sentintei civile in baza caruia a fost stabilita dreptul de proprietate in favoarea intimatei-parata B.A., instanta nu avea competenta de a stabilii amplasamentele in extravilanul localitatilor.
  Considera ca expertiza judiciara efectuata in dosarul in care a fost pronuntata sentinta civila nr.887/1992 si la care face trimitere instanta de fond, constituie doar un act probatoriu prin care se confirma faptul ca petentul intr-adevar la data nationalizarii era proprietarul unor suprafete de teren cu vegetatie forestiera si nu o constatare obligatorie in ce priveste amplasamentul terenului. In sustinerea acestei afirmatii invoca faptul ca, din coroborarea disp. art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, in forma sa in vigoare la data respectiva conform carora "Atribuirea efectiva a terenurilor se face, in zona colinara, de regula, pe vechile amplasamente, iar in zonele de campie, pe sole stabilite de comisie si nu neaparat pe vechile amplasamente ale proprietatii, in cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor" cu disp. art. 27 din H.G. nr. 131/1991 care prevedea ca  "Terenurile cu vegetatie forestiera - paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni impadurite -, care au apartinut persoanelor fizice, se restituie, Ia cerere, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, intr-o suprafata egala cu cea trecuta in proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, din trupurile izolate sau Ia liziera padurii, evitandu-se zonele cu rol de protectie, conform prevederilor art. 41 din lege, si se inscriu in tabelul anexa nr. 15.  Aceste terenuri vor fi puse la dispozitie unitatilor silvice", rezulta in mod fara echivoc ca in perioada respectiva nu era obligatoriu reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
  In ce priveste competentele in stabilirea amplasamentelor terenurilor cu vegetatie forestiera, instanta de fond critica cele doua comisii de fond funciar de interpretare gresita a dispozitiilor art. 27 alin. 2 din H.G. nr. 131/1991 in forma ei in vigoare la data respectiva, fara insa sa aduca precizari sau clarificari intemeiate in sustinerea acestor critici. Referitor la acest aspect considera ca, prin introducerea dispozitiilor anterior mentionate, intentia legiuitorului a fost, de a abilita administratorul terenurilor cu vegetatie forestiera, respectiv organele silvice de stat, de a proteja fondul forestier national de abuzuri in ce priveste aplicarea legilor fondului funciar. In aceste conditii, competentele comisiilor locale in stabilirea amplasamentelor privind terenurile cu vegetatie forestiera, se restrange, in sensul ca acestea pot stabilii amplasamente pentru persoanele indreptatite doar pe suprafetele de terenuri puse la dispozitia lor de catre organele silvice, asa cum este si in cazul intimatei-parate din prezenta cauza.
     Avand in vedere faptul ca doar prin anularea titlului de proprietate emisa in favoarea paratei B.A., fara a garanta existenta dreptului de proprietate stabilit printr-o alta sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila, in baza caruia a fost emis titlu de proprietate anulat, considera ca instanta de fond in mod implicit a "anulat" si o sentinta civila definitiva si irevocabila, incalcandu-si competentele si principiile in ce priveste desfiintarea unei hotarari judecatoresti.
     In drept, se invoca disp. art. 115-118 C.pr.civ., Legea nr. 18/1991.
   Intimata Composesoratul, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat si neintemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata ca recurenta Comisia locala oraseneasca pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, in motivele sale de recurs sustine ca "analizand sentinta civila a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc sus indicat cu privire la care prin prezenta declara recurs observam ca instanta de fond nu a cercetat aspectele invocate de noi, mai ales acelea prin care am aratat ca nu sunt indeplinite conditiile de nulitate absoluta invocate de reclamant, pentru ca exista actul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren forestier (sentinta civila nr. 887/1992), iar potrivit acelor acte persoana in favoarea careia a fost emisa actul de reconstituire era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate", drept pentru care solicita casarea sentintei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
   Recurenta sustine in principal ca instanta de fond nu a cercetat aspectele invocate prin intampinare, mai ales acelea prin care s-a aratat ca nu sunt intrunite conditiile de nulitate absoluta, astfel se impune casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
     Sustinerea recurentei este nefondata si neintemeiata intrucat, trebuie facuta o distinctie importanta intre omisiunea instantei in privinta pronuntarii cu privire la apararile invocate de parata (situatie in care devin aplicabile prevederile art. 312 alin. 3 teza a doua C.pr.civ.) si intre respingerea apararilor invocate ca fiind nefondate dupa analizarea acestora.
     In cauza de fata instanta de fond, pe buna dreptate, a respins apararile invocate de recurenta, dupa inchiderea fazei probatorii a procesului si dezbaterea pe fond a cauzei, ca fiind nefondate si neintemeiate, ceea ce nu reprezinta solutionarea cauzei tara a intra in cercetarea fondului cauzei. in urma deliberarii, instanta de fond a respins apararile invocate de recurenta, ca fiind neintemeiate si nefondate, decizia instantei fiind intemeiata pe aspectele analizate in faza probatorie, aceasta faza fiind urmata de dezbaterea pe fond a cauzei, ceea ce reprezinta solutionarea cauzei intocmai prin cercetarea fondului.
In acest sens arata ca instanta de fond, analizand actele si piesele dosarului si vazand concluziile partilor, a retinut in mod corect ca in cauza de fata, eliberarea titlurilor de proprietate pe seama persoanelor fizice din oras s-a facut cu incalcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pentru motivele descrise in considerentul sentintei civile atacate.
     Nu corespunde realitatii si nu rezulta nici din considerentele sentintei atacate, sustinerea recurentei privitor la faptul ca subscrisul Composesorat ar fi formulat actiunea introductiva conform prevederilor Legii nr. 1/2000.
     In aceasta privinta arata ca din actele procesuale pe care le-a depus la dosar rezulta fara tagada de putinta faptul, ca actiunea introductiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. III lit. a pct. (vi) si lit. g din Legea nr. 169/1997, act normativ intrat in vigoare anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2000.
  Astfel, instanta de fond a retinut ca legiuitorul in art. 41 din Legea nr. 18/1991 a reglementat ca terenurile care au apartinut persoanelor fizice se restituie fostilor proprietari. Ori in cauza de fata, terenul asupra caruia s-a eliberat titlul de proprietate niciodata nu a apartinut persoanelor fizice din oras, ci Composesoratului, iar terenul preluat de stat de la persoanele fizice, era liber si fara constructii sau amenajari forestiere, neexistand astfel niciun motiv pentru care reconstituirea sa se faca pe alt amplasament.
     Recurenta nu a oferit nici o explicatie instantei de fond privitor la cauzele pentru care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, ci a sustinut in continuu ca terenul in litigiu a fost pus la dispozitia comisiei locale de catre Directia Silvica Miercurea Ciuc, referindu-se in acest sens la prevederile art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG 131/1991.
     Cu privire la aceasta aparare, instanta de fond a retinut ca stabilirea amplasamentului, a delimitarii si punerii in posesie s-a facut cu incalcarea prevederilor legale privitoare la competenta, astfel comisia locala era si este competenta de a stabili amplasamentul si marimea suprafetei de teren pentru care se face restituirea, sa delimiteze si sa puna in posesia persoanelor indreptatite terenurile atribuite, prin urmare este inacceptabila modul de interpretare a prevederilor art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG 131/1991 in sensul ca, aceasta sarcina ii revine in exclusivitate unitatilor silvice.
     De fapt, apararea principala a recurentei a fost invocarea prevederilor art. 27 din Regulament, insa instanta de fond, interpretand aceste prevederi legale in concordanta cu dispozitiile Legii nr. 18/1991, a retinut ca aceste aparari sunt nefondate si neintemeiate.
     Asa cum rezulta din actele si piesele dosarului, in urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depuse in baza Legii nr. 18/1991, respectiv in baza sentintei civile nr. 887/1992 a Judecatoriei Odorheiu-Secuiesc, recurenta Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a validat in mod gresit reconstituirea dreptului de proprietate pe seama unor persoane fizice din oras asupra terenului forestier situat la locul numit "A", care se situeaza in amenajamentele silvice sub nr. U.P. VIII, u.a. 157, 158A, 158C, 158D, 159A%, 167A% si 167B Trup "K".
     Terenul in litigiu, restituit pe seama unor persoane fizice din oras face parte din terenul forestier, categorie padure, care s-a aflat anterior nationalizarii in proprietatea Composesoratului, pe numele membrilor composesori, persoane inscrise in Registru de evidenta membrilor composesori din anul 1943 sub ord. nr. 1-11, cu suprafata de teren de 199 jugare si 44 stanjeni, dovada fiind in acest sens si Harta cadastrala nr. II a comunei, eliberata de Biroul de carte funciara Odorheiu-Secuiesc, identificat cu nr. top. 12.309/12/1, 12.309/12/2; 12.309/16/1/b/1.
     In literatura de specialitate s-a retinut ca pentru a avea forta probatorie, actele doveditoare depuse impreuna cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuie sa faca referire la suprafata de teren solicitata, sa ateste faptul ca aceasta suprafata de teren a apartinut persoanei solicitate sau autorului acestuia, iar inscrisul sa fi fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale de la data intocmirii.
     In cauza de fata, persoana fizica careia i s-a restituit terenul in litigiu nu era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, intrucat aceste persoane din oras nu au avut niciodata terenuri forestiere la locul numit "A", asa cum corect a retinut si instanta de fond.
     Acest fapt a fost recunoscut in mod expres atat de catre persoanele fizice din oras, care s-au prezentat in fata instante de fond, cat si de Comisia Locala oraseneasca, prin reprezentantul sau, care a sustinut ca terenul in litigiu, situat in locul numit "A" a fost pus la dispozitia comisiei locale de catre Directia Silvica Miercurea Ciuc, pe motiv ca reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, in locul numit "K", unde persoanele fizice au avut terenuri in proprietate, nu s-a putut realiza.
     Primarul orasului, in calitate de presedinte al Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a confirmat aceasta situatie de fapt prin adresa nr. 811 din 18.04.2006, in sensul ca s-a validat gresit reconstituirea dreptului de proprietate pe seama proprietar "A", astfel ca propune reanalizarea aprofundata a situatiei.
     In acest sens, recurenta sustine ca actul in cauza nu-i apartine Primarului orasului, ci este o adresa a Comisiei Locale, insa aceasta precizare nu are nicio relevanta, avand in vedere faptul ca instanta de fond a retinut ca primarul orasului, in calitate de presedinte al Comisiei Locale a confirmat ca s-a validat gresit reconstituirea dreptului de proprietate pe seama persoanelor fizice pe de o parte, iar pe de alta parte, nu functia in care a facut aceasta confirmare persoana in cauza conteaza, mai ales ca vorbim de una si aceeasi persoana (primarul orasului care este presedintele comisiei locale), ci continutul adresei este relevanta.
     De asemenea, Ocolul Silvic H din cadrul Directiei Silvice Miercurea Ciuc, prin adresa nr. 356/12.02.2002 a confirmat la randul lui faptul ca terenurile situate pe amplasamentul Composesoratului, in U.P. VIII, u.a 157, 158A, 158C, 158D, 159A%, 167A% si 167B, in suprafata totala de 101,64 ha, sunt ocupate in baza Legii nr. 18/1991 de persoanele fizice din oras.
     Prin adresa nr. 1898/06.11.2002 a Ocolului Silvic H s-a propus compensarea terenurilor ocupate de persoanele fizice din oras cu terenurile situate in U.P. VIII u.a. 144, 147, 148, 152A%, 152B%, in suprafata totala de 101,64 Ha.
     In acest sens, s-a incheiat Procesul Verbal nr. 1970/13.11.2000, intre Primarul orasului si Primarul unei comune invecinate, avand ca obiect restabilirea hotarului administrativ intre cele doua localitati si predarea terenurilor in suprafata totala de 101,64 ha catre Composesoratul, pe noul amplasament, situat in U.P. VIII u.a. 144, 147, 148, 152A%, 152B%, schimb de teren care insa nu a fost acceptat de intimata.
     Potrivit art. III alin. 1 lit. a si g din Legea nr. 169/1997, "sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data incheierii actului juridic...
     (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au detinut anterior in proprietate astfel de terenuri.
     g) transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta, efectuate cu incalcarea conditiilor prevazute de lege, in scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului".
     Judecatoria Odorheiu-Secuiesc a retinut in considerentele sentintei civile nr. 887/1992 urmatoarele: "din raportul de expertiza rezulta ca titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor impadurite din litigiu au fost persoanele fizice (petitionarii sau antecesorii acestora) si nicidecum composesoratul orasului. Fata de cele de mai sus instanta vazand si dispozitiile art. 41 din Legea nr. 18/1991 va admite plangerea de fata_".
     Din considerentele sentintei civile nr. 887/1992, (in baza caruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe seama persoanelor fizice), reiese rara echivoc faptul ca instanta investita cu plangerea impotriva hotararii comisiei judetene a avut in vedere faptul ca terenurile identificate de catre expertul judiciar, (situate in amenajamentele silvice cu nr. U.P. VIII u.a. 144, 147, 148, 152A%, 152B%), terenuri care nu se identifica cu terenurile asupra carora s-au eliberat titlurile de proprietate - proprietatea subscrisei (U.P. VIII, u.a 157, 158A, 158C, 158D, 159A%, 167A% si 167B, in suprafata totala de 101,64 ha), au apartinut petitionarilor sau antecesorilor acestora.
     Prin sentinta sus-amintita s-a stabilit ca persoanele fizice din oras sunt indreptatite sa li se reconstituie dreptul de proprietate, imprejurare necontestate de partile prezentului proces, fara sa indice in mod expres amplasamentul terenului care urmeaza sa fie restituit.
     Nu trebuie ignorat faptul, asa cum a retinut si instanta de fond ca legiuitorul, in art. 41 din Legea nr. 18/1991, a mentionat expres ca terenurile, care au apartinut persoanelor fizice, se restituie fostilor proprietari, ori in cauza de fata, terenurile asupra carora s-au eliberat titlurile de proprietate nu i-au apartinut persoanelor fizice din orasul, ci Composesoratului.
     In cauza de fata, conditiile anularii titlurilor de proprietate sunt indeplinite cumulativ, avand in vedere ca exista actul de reconstituire asupra unui teren forestier, respectiv persoana pe seama careia s-a emis titlul de proprietate nu era indreptatita sa i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, ci asupra terenului care initial a apartinut persoanelor fizice, adica pe vechiul amplasament.
  In acest sens, este nefondata sustinerea recurentei in ceea ce priveste inexistenta in cauza a conditiilor de nulitate absoluta a titlurilor de proprietate emise pe seama persoanelor fizice, avand in vedere faptul considerentele expuse mai sus, retinute de catre instanta de fond in sentinta atacata.
     Instanta de fond, in urma interogarii paratilor, persoane fizice, care s-au prezentat in fata instantei a retinut ca punerea in posesie asupra terenului in litigiu s-a facut doar scriptic nu si faptic, avand in vedere ca aceste persoane fizice nu au folosit niciodata suprafetele de teren restituite, si nici nu au cunostinta unde este amplasamentul acestor parcele. Astfel este nefondata sustinerea recurentei in sensul ca punerea de posesie poate fi probata numai cu fisa de punere in posesie, mai ales, daca aceste fise de punere in posesie au fost semnate de catre persoanele fizice la sediul Comisiei Locale si nu la fata locului.
  Cert este faptul ca persoanele in cauza, nu au intrat in posesia terenului "revendicat" de reclamanta, iar titlurile de proprietate nu au intrat in circuitul civil, astfel anularea lor nu aduc atingere drepturilor si intereselor legale ale persoanelor in cauza, asa cum in concluzie a retinut instanta de fond.
     Referitor la al doilea motiv de nulitate absoluta, prevazut in art. III lit. g din Legea nr. 169/1997, recurenta sustine ca art. 10 din HG nr. 890/2005 reglementeaza posibilitatea acordarii unui teren intr-o localitate invecinata pe de o parte, iar pe de alta parte arata ca art. III din Legea nr. 169/1997 nu reglementeaza ca motiv de nulitate absoluta aceasta situatie, cum de fapt nici intimata nu a solicitat instantei sa se pronunte in acest sens.
  In primul rand, trebuie aratat faptul ca HG 890/2005 este un act normativ adoptata cu mult timp dupa eliberarea titlurilor de proprietate pe de o parte, iar pe de alta parte art. 10 prevede in mod expres procedura de reconstituire a dreptului de proprietate de catre o comisie locala asupra unor terenuri aflate intr-o localitate invecinata.
     Aceasta procedura de reconstituire nu a fost respectata in niciun caz de catre recurenta (art. 10 prevede expres "in situatiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceeasi localitate sau intr-o localitate invecinata; oferta va fi trimisa persoanelor indreptatite prin scrisoare recomandata; in situatia in care intr-o anumita localitate nu mai exista suficient teren in rezerva comisiei de fond funciar care sa fie atribuit in proprietate fostilor proprietari deposedati sau mostenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localitati care vor pune la dispozitie terenurile ramase disponibile"), avand in vedere faptul ca aceasta nu s-a aflat in situatia in care restituirea pe vechiul amplasament ar fi fost imposibila si nu ar fi avut la dispozitie alte terenuri, respectiv nu a trimis nicio oferta persoanelor in cauza, Comisia Locala comunala nu a pus la dispozitia recurentei terenul in litigiu.
     In al doilea rand, mentioneaza ca motivul de nulitate absoluta pentru nerespectarea prevederilor privind transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta este prevazut expres in art. III lit. g din Legea nr. 169/1997, deci este reglementat in mod expres, iar reclamantul a invocat acest motiv de nulitate chiar prin actiunea introductiva, in acest sens trebuie avut in vedere ultimul alineat din cererea lor.
     Tinand cont de faptul ca, Comisia Locala oraseneasca a dispus asupra unor terenuri care se afla in teritoriul administrativ al comunei invecinate (fapt recunoscut de catre recurenta si in cererea de recurs) fara respectarea dispozitiilor legale, se impune constatarea nulitatii absolute a titlurilor de proprietate emise pe seama persoanelor fizice din oras si pentru acest motiv, asa cum in mod corect a procedat instanta de fond.
     In acest sens, in practica judiciara s-a decis ca "este lovita de nulitate reconstituirea dreptului de proprietate facute unei persoane de catre comisia locala de fond funciar dintr-o localitate decat cea in care se afla terenul"  (a se vedea Curtea de Apel Suceava, Deciziile civile nr. 524/2001 si nr. 1245/2001 in Curtea de Apel Suceava, Buletinul jurisprudentei. Culegere de practica judiciara 2001 si semestrul 1/2002, nr. 70, p. 40).
         In drept se invoca disp. art. 115 si urm., art. 274 C.pr.civ.
     Nu au fost depuse inscrisuri noi in recurs.
     Tribunalul, analizand hotararea atacata in limita cererilor de recurs si a intampinarilor formulate, neexistand alte motive de ordine publica, constata urmatoarele:
          In speta, Tribunalul retine ca, fiind vorba de un act juridic, valabilitatea titlului de proprietate, ce face obiectul cauzei, trebuie cercetata in raport cu legea aflata in vigoare la momentul emiterii sale, potrivit principiului tempus regit actum. Acest principiu este continut si de legile ulterioare Legii nr. 18/1991. Este vorba de Legea nr. 169/1997, care prevede la art. III alin. 1 ca nulitatea actelor de constituire si a celor de reconstituire a dreptului de proprietate opereaza in raport de dispozitiile aplicabile la data incheierii actului juridic, si de Legea nr. 1/2000, care, la art. 2 alin. 2, prevede ca "drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare".
Tribunalul constata ca, intimatul Composesorat contesta titlul de proprietate numai cu privire la amplasamentul terenului restituit, iar imprejurarea ca reconstituirea s-a facut pe un alt amplasament decat cel care a apartinut fostului proprietar, si anume pe un amplasament care anterior nationalizarii a apartinut intimatului Composesorat, este recunoscuta de toate partile.
Ramane asadar de vazut daca stabilirea amplasamentului terenului prin emiterea titlului de proprietate s-a facut, in cazul de fata, cu incalcarea prevederilor legale in vigoare la momentul respectiv sau nu. Tribunalul urmeaza sa se raporteze la prevederile Legii nr. 18/1991 si la cele ale Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 131/1991 (in continuare Regulamentul), ambele in forma aflata in vigoare in anul 1995, cand a fost emis titlul de proprietate, acestea fiind singurele acte normative care reglementau stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la vremea respectiva.
Instanta de recurs retine ca, intimatul Composesorat este in eroare atunci cand sustine ca prin stabilirea amplasamentului a fost incalcat art. 13 din Legea nr. 18/1991, care prevedea ca restituirea se face pe vechiul amplasament, deoarece acest articol reglementa atribuirea terenurilor aflate in patrimoniul fostelor cooperative agricole de productie, iar in cauza este vorba de un teren forestier, aflat in proprietatea statului. Restituirea acestui din urma tip de teren era reglementata de art. 41 din Legea nr. 18/1991, aflat la Capitolul 3 al legii, denumit "Dispozitii privind terenurile proprietate de stat".
         Acest text de lege prevedea, intr-adevar, ca terenurile forestiere se restituie persoanelor indreptatite, insa din "din trupuri izolate sau la liziera padurii", intrucat la vremea respectiva nu se avea in vedere o restituire la scara mare a fostelor proprietati forestiere, urmarindu-se pastrarea unei proprietati de stat compacte din punctul de vedere al amplasamentului. In art. 27 din Regulament se reia aceasta dispozitie cu privire la amplasament, adaugandu-se ca terenurile ce se restituie "vor fi puse la dispozitie de unitatile silvice". Cu alte cuvinte, unitatea silvica punea la dispozitie o anumita suprafata de teren forestier, tinand cont de cererea comisiei locale, dupa care aceasta din urma, in indeplinirea atributiei prevazute de art. 4 lit. c din Regulament, stabilea ce suprafata anume ii revine fiecarei persoane indreptatite, din suprafata care i-a fost pusa la dispozitie.
In concluzie, au fost respectate pe deplin prevederile legale din moment ce dreptul de proprietate a fost reconstituit asupra unui teren pus la dispozitie de unitatea silvica.
Sintetizand, la vremea respectiva nu se punea problema reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere pe vechiul amplasament, unitatea silvica care administra in numele statului fiind cea care punea la dispozitie terenurile ce urmau sa fie restituite. Acesta este motivul pentru care atribuirea terenului intr-o alta comuna nu este nelegala, mai ales ca statul era proprietar al padurilor respective, si nu unitatea administrativ-teritoriala. Pe de alta parte, intimatul Composesorat nici macar nu exista la momentul emiterii titlului de proprietate contestat, astfel ca nu se putea avea in vedere dreptul sau asupra terenului ce face obiectul cauzei.
         In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta-parata B.E., Tribunalul constata incidenta in cauza a motivelor de recurs invocate de aceasta, tot pentru considerentele relevate anterior.
         In acest sens, instanta de recurs apreciaza ca, este relevanta in speta, Hotararea din 02.06.2009 in cauza Silviu Marin impotriva Romaniei, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca, in masura in care din probele aflate la dosar nu rezulta sub nici o forma ca partea a actionat in mod ilegal pentru a i se acorda terenul in discutie si in masura in care era de datoria autoritatilor sa verifice daca cerintele impuse de lege erau intrunite (_), partea interesata, nu putea sa se astepte in mod rezonabil ca aceasta decizie sa poate fi anulata dupa mai mult de 13 ani de la adoptarea ei, prin aplicarea unei noi legi care stabilea o astfel de sanctiune, ori in cauza de fata, parata se afla in aceasta situatie, respectiv titlul ei de proprietate, eliberat de mai mult de 14 ani, nu poate fi anulat pentru motivele invocate de reclamanta.
Avand in vedere ca Judecatoria a hotarat anularea titlului de proprietate, sentinta fost pronuntata cu aplicarea gresita a prevederilor art. 41 din Legea nr. 18/1991, fiind incident motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civila, ceea ce, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 2 si 3 C.pr.civila, presupune modificarea sentintei in mod corespunzator, in sensul respingerii actiunii. Nu se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu este incident niciun motiv de casare si nici nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 312 alin. 5 C.pr.civila.
         Recurenta B.E. a solicitat obligarea intimatului-reclamant la suportarea cheltuielilor de judecata, insa acestea nu au fost dovedite in cauza.