Restituire imobil
(Decizie nr. 169/R din data de 03.03.2009 pronuntata de Tribunalul Harghita)Restituire imobil Dosar nr. 577/258/2007 - decizia civila nr. 169/R din 03.03.2009
Potrivit dispozitiilor legii speciale intervenientii au avut dreptul deopotriva sa solicite restituirea imobilului in cauza in temeiul Legii nr.10/2001, sau in baza dreptului comun, alegand aceasta din urma cale prin formularea cererii de interventie.
Daca in conformitate cu dispozitiile legii speciale inaintarea cererii de retrocedare echivaleaza cu acceptarea succesiunii, prin analogie aceeasi este solutia si in situatia in care aceasta restituire se solicita pe calea revendicarii, conform dreptului comun a unui imobil care a fost preluat in mod abuziv de stat, fara just titlu.
In final tribunalul constata ca nici reclamantii-intimati nu au acceptat succesiunea dupa defunctul lor frate, ca urmare nu ar fi avut dreptul sa revendice intregul imobil, ci numai cota parte care li se cuvine.
Pentru considerentele sus-expuse tribunalul constata ca recursul este intemeiat, urmand ca in temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 si 3 Cod procedura civila sa il admita ca atare.
Prin Sentinta civila nr.2138/21.11.2008 a Judecatoriei Miercurea Ciuc s-a admis actiunea formulata de reclamantii LP si LS, in contradictoriu cu parata PRIMARIA si in consecinta s-a obligat parata sa le predea reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul construit, inscris in c.f. nr. 2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 in suprafata totala de 3279 mp.
Prin aceeasi sentinta s-a respins ca inadmisibila cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii SL si LA.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond care a rejudecat cauza dupa casare, a retinut urmatoarele:
Prin cererea initiala in revendicare formulata si precizata ulterior de reclamantii LP si LS, au solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa ii predea in deplina proprietate si posesie imobilul inscris in c.f. nr. 2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 in suprafata totala de 3279 mp, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata (filele .
Cu ocazia rejudecarii cauzei, numitii SL si LA au formulat cerere de interventie in interes propriu, motivata de imprejurarea ca sunt mostenitorii proprietarului tabular al imobilului din litigiu, defunctului LM, conform certificatului de mostenitor nr. 20/1969 eliberat de fostul Notariat de Stat.
Prin Incheierea nr.6/05.112007 instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienti.
Instanta de fond a retinut ca imobilul revendicat de cei doi reclamanti, precum si de intervenienti este inscris in CF nr.2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 si are o suprafata totala de 3279 mp.
Proprietarul tabular al imobilului obiect al prezentei litigiu este si in prezent antecesorul reclamantilor, LM, care l-a dobandit prin mostenire in baza actului nr. 2695/1939, iar dupa proprietarul tabular reclamantii au calitatea de succesori legali in calitate de descendenti de gradul 1.
Imobilul a fost preluat de catre Stat in baza Decretului nr. 111/1951, insa decizia de preluare nu s-a putut prezenta acesta nefiind gasit nici in arhivele Primariei si nu a putut fi procurata nici de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Harghita, precum preluarea imobilului nu s-a notat nici in cartea funciara.
Potrivit art.47 din Legea nr.10/2001, nu sunt considerate inadmisibile actiunile de drept comun privind revendicarea unor imobile preluate in mod abuziv de catre stat, aflate pe rolul instantelor, ci se da posibilitatea celor care au urmat calea dreptului comun sa poata apela si la prevederile acestei legi, daca renunta la judecata sau solicita suspendarea cauzei.
Dupa cum rezulta din sentintele si deciziile instantelor, acestia au statuat in mod repetat ca in speta este vorba despre un imobil preluat fara just titlu, ca atare abuziv, instanta retinand ca si in prezent proprietarul tabular al imobilului este antecesorul reclamantilor, astfel actiunea lor in revendicare este absolut justa intemeiata si legala.
Faptul ca in imobilul respectiv isi desfasoara activitatea o gradinita de copii, fiind vorba de un imobil care a fost trecut in proprietatea statului fara just titlu in mod abuziv, nu ii confera paratei nici un drept asupra acestuia, ea nedetinand nici un titlu asupra imobilului.
Cu privire la dreptul intervenientilor instanta a retinut ca acestia sunt copiii defunctului LM, fratele reclamantilor, insa pe parcursul judecarii cauzei nu au putut dovedi acceptarea mostenirii dupa defunctul lor tata, acceptare care ar fi trebuit efectuata dupa implinirea varstei majoratului prin declaratie autentificata in fata notarului public.
S-a mai retinut ca intervenientii nu au depus nici cerere de restituire al imobilului dupa antecesorul lor tata, singurii care au demarat procedura actiunii in revendicare asupra imobilului din prezenta cauza au fost reclamantii, motiv pentru care instanta a respins cererea de interventie, ca inadmisibila.
Instanta a statuat totodata ca este incontestabil ca interesul reclamantilor de a li se restitui imobilul in natura este un interes patrimonial, iar in ceea ce priveste recunoasterea acestui interes de catre stat, art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede in mod expres ca persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul si le-a insusit fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar. Prin urmare nu este vorba de un nou drept ci de recunoasterea explicita si retroactiva a supravietuirii vechiului drept, mai mult legea nu face nici o distinctie intre situatia imobilelor vandute, ceea ce nu este actual in cazul de fata si cea a imobilelor ramase in patrimoniul statului.
Examinand toate elementele si lucrarile dosarului instanta, avand in vedere si jurisprudenta CEDO, a considerat ca in contextul legislativ romanesc de reglementare a actiunilor in revendicare imobiliare si a restituirii bunurilor nationalizate de regimul comunist, o asemenea privare, combinata cu absenta totala a despagubirii de aproximativ 15 ani este contrara art.1 din Protocolul nr.1.
Instanta a mai constatat ca preluarea cu titlu de nationalizare de catre stat al imobilului din prezenta cauza fiind efectuata "fara titlu", de altfel nici macar dovedita ca atare, este ilegala, respectiv nula absolut. Drept urmare s-a stabilit ca imobilul niciodata nu a iesit din proprietatea antecesorului reclamantilor.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs intervenientii, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei, in sensul admiterii cererii de interventie si de obligare a paratei la predarea in deplina proprietate si posesie a imobilului din litigiu si in favoarea intervenientilor.
In motivarea recursului se arata ca in temeiul art.13 din Legea nr.18/1991 al fondului funciar, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor tuturor mostenitorilor autorului lor, cu conditia sa fie formulata cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Exercitarea acestui drept a fost prelungit pana la data de 30.11.2005 conform Legii nr.247/2005. Practica judiciara a decis ca in masa succesorala se include atat bunurile existente la data deschiderii succesiunii cat si asupra bunurilor care intra ulterior in masa succesorala. Odata cu intrarea in vigoarea Legii fondului funciar s-a nascut pentru persoanele indreptatite sau succesorii acestora dreptul de a solicita reconstituirea unui drept patrimonial potestativ, care face parte din masa succesorala, urmand a fi exercitat de catre legatarul universal in cursul termenului de decadere prevazut de lege.
Cum recurentii au inaintat cererea la data de 20.10.2005 inregistrata sub nr.40376 catre Comisia si Consiliul Local, inclusiv Comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr.247/2005, precum Legea nr.18/1991 a fondului funciar, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 parte din intreaga avere mobila si imobila ramasa dupa defunctul LM, au solicitat si reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 parte apartinand tatalui lor LM.
Situandu-se pe o pozitie procesuala contradictorie, la data de 27.01.2009 intimatii au depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata (filele 14-15).
In motivarea intampinarii se arata ca presupusa incalcare a dispozitiilor art.13 alin.2 din legea fondului funciar, chiar daca ar fi adevarata nu ar putea duce la modificarea hotararii, pentru ca recurentii omit faptul ca obiectul litigiului este o actiune in revendicare bazata pe dreptul comun, deci nu sunt incidente dispozitiile legii speciale, nefiind vorba despre reconstituirea dreptului de proprietate.
Imobilul desi in fapt a trecut in posesia paratei, dreptul de proprietate a ramas inscris in cartea funciara pe numele antecesorului intimatilor, LM, care a decedat in anul 1957.
Tatal recurentilor a decedat in 1991, iar acestia nu fac dovada ca ar fi acceptat succesiunea acestuia in termen.
Existenta unei eventuale cereri de reconstituire a dreptului de proprietate dupa LM la Comisia Locala in anul 2005, nu schimba cu nimic datele problemei, imobilul nici nu era situat pe raza localitatii unde cererea ar fi fost depusa prezumtiv.
In drept se invoca dispozitiile art.308 (2), art.312, art.274 Cod pr.civila.
Instanta constata ca recursul a fost formulat in termen.
Examinand recursul declarat de recurenti in raport de motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedura civila, instanta constata ca acesta este intemeiat.
Astfel cum rezulta din Certificatului de mostenitor nr. 20/1969 eliberat de fostul Notariat de Stat, mostenitorii proprietarului tabular al imobilului din litigiu, respectiv al defunctului LM, sunt LI, in calitate de sotie supravietuitoare, LP, LS si LM, in calitate de descendenti.
Numita LI a decedat la randul ei, mostenitorii sai fiind de asemenea aceleasi persoane in calitate de descendenti.
Astfel cum rezulta din actele de stare civila depuse la dosar (filele 19-21 d.f.) intervenientii sunt descendentii defunctului LM, iar prin reprezentare au vocatie succesorala la succesiunea bunicului lor, defunctul LM, asupra bunului revendicat, din care li se cuvine cota de 1/4 parte.
Desi prin Incheierea nr.6/05.11.2007 prima instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienti, totusi, prin hotararea pronuntata a respins ca inadmisibila aceasta cerere. Solutia instantei de fond contravine dispozitiilor art.52 Cod de procedura civila intrucat odata fiind admisa in principiu cererea de interventie, aceasta nu mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ci doar ca neintemeiata, devreme ce a fost cercetata si analizata fondul cererii, ceea ce rezulta din considerentele sentintei atacate.
Tribunalul este de parere ca desi nu au acceptat succesiunea tatalui lor defunct prin declaratie autentificata de notar public, totusi prin cererea inaintata Comisiei Locale si Comisiei Judetene la data de 20.10.2005 privind restituirea unor imobile, intervenientii si-au exprimat dorinta de a mosteni in urma tatalui lor defunct, ceea ce echivaleaza cu acceptarea succesiunii in sensul prevederilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, modificata.
Aceasta cerere a fost formulata in temeiul Legii nr.274/2995, act normativ care a modificat dispozitiile legilor de retrocedare si a stabilit un nou termen in vederea depunerii cererilor de restituire a bunurilor nationalizate de catre beneficiari, pana la data de 30.11.2005.
Ca urmare, chiar daca prezenta actiune se judeca potrivit dreptului comun, importanta este intentia intervenientilor de a accepta succesiunea in urma tatal lor defunct.
Potrivit dispozitiilor legii speciale intervenientii au avut dreptul deopotriva sa solicite restituirea imobilului in cauza in temeiul Legii nr.10/2001, sau in baza dreptului comun, alegand aceasta din urma cale prin formularea cererii de interventie.
Daca in conformitate cu dispozitiile legii speciale inaintarea cererii de retrocedare echivaleaza cu acceptarea succesiunii, prin analogie aceeasi este solutia si in situatia in care aceasta restituirea se solicita pe calea revendicarii, conform dreptului comun a unui imobil care a fost preluat in mod abuziv de stat, fara just titlu.
In final tribunalul constata ca nici reclamantii-intimati nu au acceptat succesiunea dupa defunctul lor frate, ca urmare nu ar fi avut dreptul sa revendice intregul imobil, ci numai cota parte care li se cuvine.
Pentru considerentele sus-expuse tribunalul constata ca recursul este intemeiat, urmand ca in temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 si 3 Cod procedura civila sa il admita ca atare.
In consecinta, tribunalul va modifica in parte sentinta, in sensul ca va admite cererea de interventie in interes propriu, formulata de intervenienti, va constata ca acestia sunt mostenitorii defunctului LM, in calitate de descendenti, si va obliga parata sa le predea in deplina proprietate si posesie deopotriva reclamantilor, precum si intervenientilor imobilul din litigiu.
In baza art.274 alin.1 Cod de procedura civila tribunalul va obliga parata Primaria sa plateasca intervenientilor suma de 2.182,54 lei cheltuieli de judecata in fond, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si contravaloare expertiza.
Totodata, in temeiul art.277 Cod de procedura civila, tribunalul va obliga in solidar intimatii la plata sumei de 661 lei in favoarea recurentilor, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, constand din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Potrivit dispozitiilor legii speciale intervenientii au avut dreptul deopotriva sa solicite restituirea imobilului in cauza in temeiul Legii nr.10/2001, sau in baza dreptului comun, alegand aceasta din urma cale prin formularea cererii de interventie.
Daca in conformitate cu dispozitiile legii speciale inaintarea cererii de retrocedare echivaleaza cu acceptarea succesiunii, prin analogie aceeasi este solutia si in situatia in care aceasta restituire se solicita pe calea revendicarii, conform dreptului comun a unui imobil care a fost preluat in mod abuziv de stat, fara just titlu.
In final tribunalul constata ca nici reclamantii-intimati nu au acceptat succesiunea dupa defunctul lor frate, ca urmare nu ar fi avut dreptul sa revendice intregul imobil, ci numai cota parte care li se cuvine.
Pentru considerentele sus-expuse tribunalul constata ca recursul este intemeiat, urmand ca in temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 si 3 Cod procedura civila sa il admita ca atare.
Prin Sentinta civila nr.2138/21.11.2008 a Judecatoriei Miercurea Ciuc s-a admis actiunea formulata de reclamantii LP si LS, in contradictoriu cu parata PRIMARIA si in consecinta s-a obligat parata sa le predea reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul construit, inscris in c.f. nr. 2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 in suprafata totala de 3279 mp.
Prin aceeasi sentinta s-a respins ca inadmisibila cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii SL si LA.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond care a rejudecat cauza dupa casare, a retinut urmatoarele:
Prin cererea initiala in revendicare formulata si precizata ulterior de reclamantii LP si LS, au solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa ii predea in deplina proprietate si posesie imobilul inscris in c.f. nr. 2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 in suprafata totala de 3279 mp, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata (filele .
Cu ocazia rejudecarii cauzei, numitii SL si LA au formulat cerere de interventie in interes propriu, motivata de imprejurarea ca sunt mostenitorii proprietarului tabular al imobilului din litigiu, defunctului LM, conform certificatului de mostenitor nr. 20/1969 eliberat de fostul Notariat de Stat.
Prin Incheierea nr.6/05.112007 instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienti.
Instanta de fond a retinut ca imobilul revendicat de cei doi reclamanti, precum si de intervenienti este inscris in CF nr.2132 nr. top 539,540/1, 541,542, 560/2 si are o suprafata totala de 3279 mp.
Proprietarul tabular al imobilului obiect al prezentei litigiu este si in prezent antecesorul reclamantilor, LM, care l-a dobandit prin mostenire in baza actului nr. 2695/1939, iar dupa proprietarul tabular reclamantii au calitatea de succesori legali in calitate de descendenti de gradul 1.
Imobilul a fost preluat de catre Stat in baza Decretului nr. 111/1951, insa decizia de preluare nu s-a putut prezenta acesta nefiind gasit nici in arhivele Primariei si nu a putut fi procurata nici de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Harghita, precum preluarea imobilului nu s-a notat nici in cartea funciara.
Potrivit art.47 din Legea nr.10/2001, nu sunt considerate inadmisibile actiunile de drept comun privind revendicarea unor imobile preluate in mod abuziv de catre stat, aflate pe rolul instantelor, ci se da posibilitatea celor care au urmat calea dreptului comun sa poata apela si la prevederile acestei legi, daca renunta la judecata sau solicita suspendarea cauzei.
Dupa cum rezulta din sentintele si deciziile instantelor, acestia au statuat in mod repetat ca in speta este vorba despre un imobil preluat fara just titlu, ca atare abuziv, instanta retinand ca si in prezent proprietarul tabular al imobilului este antecesorul reclamantilor, astfel actiunea lor in revendicare este absolut justa intemeiata si legala.
Faptul ca in imobilul respectiv isi desfasoara activitatea o gradinita de copii, fiind vorba de un imobil care a fost trecut in proprietatea statului fara just titlu in mod abuziv, nu ii confera paratei nici un drept asupra acestuia, ea nedetinand nici un titlu asupra imobilului.
Cu privire la dreptul intervenientilor instanta a retinut ca acestia sunt copiii defunctului LM, fratele reclamantilor, insa pe parcursul judecarii cauzei nu au putut dovedi acceptarea mostenirii dupa defunctul lor tata, acceptare care ar fi trebuit efectuata dupa implinirea varstei majoratului prin declaratie autentificata in fata notarului public.
S-a mai retinut ca intervenientii nu au depus nici cerere de restituire al imobilului dupa antecesorul lor tata, singurii care au demarat procedura actiunii in revendicare asupra imobilului din prezenta cauza au fost reclamantii, motiv pentru care instanta a respins cererea de interventie, ca inadmisibila.
Instanta a statuat totodata ca este incontestabil ca interesul reclamantilor de a li se restitui imobilul in natura este un interes patrimonial, iar in ceea ce priveste recunoasterea acestui interes de catre stat, art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede in mod expres ca persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul si le-a insusit fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar. Prin urmare nu este vorba de un nou drept ci de recunoasterea explicita si retroactiva a supravietuirii vechiului drept, mai mult legea nu face nici o distinctie intre situatia imobilelor vandute, ceea ce nu este actual in cazul de fata si cea a imobilelor ramase in patrimoniul statului.
Examinand toate elementele si lucrarile dosarului instanta, avand in vedere si jurisprudenta CEDO, a considerat ca in contextul legislativ romanesc de reglementare a actiunilor in revendicare imobiliare si a restituirii bunurilor nationalizate de regimul comunist, o asemenea privare, combinata cu absenta totala a despagubirii de aproximativ 15 ani este contrara art.1 din Protocolul nr.1.
Instanta a mai constatat ca preluarea cu titlu de nationalizare de catre stat al imobilului din prezenta cauza fiind efectuata "fara titlu", de altfel nici macar dovedita ca atare, este ilegala, respectiv nula absolut. Drept urmare s-a stabilit ca imobilul niciodata nu a iesit din proprietatea antecesorului reclamantilor.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs intervenientii, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei, in sensul admiterii cererii de interventie si de obligare a paratei la predarea in deplina proprietate si posesie a imobilului din litigiu si in favoarea intervenientilor.
In motivarea recursului se arata ca in temeiul art.13 din Legea nr.18/1991 al fondului funciar, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor tuturor mostenitorilor autorului lor, cu conditia sa fie formulata cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Exercitarea acestui drept a fost prelungit pana la data de 30.11.2005 conform Legii nr.247/2005. Practica judiciara a decis ca in masa succesorala se include atat bunurile existente la data deschiderii succesiunii cat si asupra bunurilor care intra ulterior in masa succesorala. Odata cu intrarea in vigoarea Legii fondului funciar s-a nascut pentru persoanele indreptatite sau succesorii acestora dreptul de a solicita reconstituirea unui drept patrimonial potestativ, care face parte din masa succesorala, urmand a fi exercitat de catre legatarul universal in cursul termenului de decadere prevazut de lege.
Cum recurentii au inaintat cererea la data de 20.10.2005 inregistrata sub nr.40376 catre Comisia si Consiliul Local, inclusiv Comisiei judetene pentru aplicarea Legii nr.247/2005, precum Legea nr.18/1991 a fondului funciar, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 parte din intreaga avere mobila si imobila ramasa dupa defunctul LM, au solicitat si reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 parte apartinand tatalui lor LM.
Situandu-se pe o pozitie procesuala contradictorie, la data de 27.01.2009 intimatii au depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata (filele 14-15).
In motivarea intampinarii se arata ca presupusa incalcare a dispozitiilor art.13 alin.2 din legea fondului funciar, chiar daca ar fi adevarata nu ar putea duce la modificarea hotararii, pentru ca recurentii omit faptul ca obiectul litigiului este o actiune in revendicare bazata pe dreptul comun, deci nu sunt incidente dispozitiile legii speciale, nefiind vorba despre reconstituirea dreptului de proprietate.
Imobilul desi in fapt a trecut in posesia paratei, dreptul de proprietate a ramas inscris in cartea funciara pe numele antecesorului intimatilor, LM, care a decedat in anul 1957.
Tatal recurentilor a decedat in 1991, iar acestia nu fac dovada ca ar fi acceptat succesiunea acestuia in termen.
Existenta unei eventuale cereri de reconstituire a dreptului de proprietate dupa LM la Comisia Locala in anul 2005, nu schimba cu nimic datele problemei, imobilul nici nu era situat pe raza localitatii unde cererea ar fi fost depusa prezumtiv.
In drept se invoca dispozitiile art.308 (2), art.312, art.274 Cod pr.civila.
Instanta constata ca recursul a fost formulat in termen.
Examinand recursul declarat de recurenti in raport de motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedura civila, instanta constata ca acesta este intemeiat.
Astfel cum rezulta din Certificatului de mostenitor nr. 20/1969 eliberat de fostul Notariat de Stat, mostenitorii proprietarului tabular al imobilului din litigiu, respectiv al defunctului LM, sunt LI, in calitate de sotie supravietuitoare, LP, LS si LM, in calitate de descendenti.
Numita LI a decedat la randul ei, mostenitorii sai fiind de asemenea aceleasi persoane in calitate de descendenti.
Astfel cum rezulta din actele de stare civila depuse la dosar (filele 19-21 d.f.) intervenientii sunt descendentii defunctului LM, iar prin reprezentare au vocatie succesorala la succesiunea bunicului lor, defunctul LM, asupra bunului revendicat, din care li se cuvine cota de 1/4 parte.
Desi prin Incheierea nr.6/05.11.2007 prima instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienti, totusi, prin hotararea pronuntata a respins ca inadmisibila aceasta cerere. Solutia instantei de fond contravine dispozitiilor art.52 Cod de procedura civila intrucat odata fiind admisa in principiu cererea de interventie, aceasta nu mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ci doar ca neintemeiata, devreme ce a fost cercetata si analizata fondul cererii, ceea ce rezulta din considerentele sentintei atacate.
Tribunalul este de parere ca desi nu au acceptat succesiunea tatalui lor defunct prin declaratie autentificata de notar public, totusi prin cererea inaintata Comisiei Locale si Comisiei Judetene la data de 20.10.2005 privind restituirea unor imobile, intervenientii si-au exprimat dorinta de a mosteni in urma tatalui lor defunct, ceea ce echivaleaza cu acceptarea succesiunii in sensul prevederilor art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, modificata.
Aceasta cerere a fost formulata in temeiul Legii nr.274/2995, act normativ care a modificat dispozitiile legilor de retrocedare si a stabilit un nou termen in vederea depunerii cererilor de restituire a bunurilor nationalizate de catre beneficiari, pana la data de 30.11.2005.
Ca urmare, chiar daca prezenta actiune se judeca potrivit dreptului comun, importanta este intentia intervenientilor de a accepta succesiunea in urma tatal lor defunct.
Potrivit dispozitiilor legii speciale intervenientii au avut dreptul deopotriva sa solicite restituirea imobilului in cauza in temeiul Legii nr.10/2001, sau in baza dreptului comun, alegand aceasta din urma cale prin formularea cererii de interventie.
Daca in conformitate cu dispozitiile legii speciale inaintarea cererii de retrocedare echivaleaza cu acceptarea succesiunii, prin analogie aceeasi este solutia si in situatia in care aceasta restituirea se solicita pe calea revendicarii, conform dreptului comun a unui imobil care a fost preluat in mod abuziv de stat, fara just titlu.
In final tribunalul constata ca nici reclamantii-intimati nu au acceptat succesiunea dupa defunctul lor frate, ca urmare nu ar fi avut dreptul sa revendice intregul imobil, ci numai cota parte care li se cuvine.
Pentru considerentele sus-expuse tribunalul constata ca recursul este intemeiat, urmand ca in temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 si 3 Cod procedura civila sa il admita ca atare.
In consecinta, tribunalul va modifica in parte sentinta, in sensul ca va admite cererea de interventie in interes propriu, formulata de intervenienti, va constata ca acestia sunt mostenitorii defunctului LM, in calitate de descendenti, si va obliga parata sa le predea in deplina proprietate si posesie deopotriva reclamantilor, precum si intervenientilor imobilul din litigiu.
In baza art.274 alin.1 Cod de procedura civila tribunalul va obliga parata Primaria sa plateasca intervenientilor suma de 2.182,54 lei cheltuieli de judecata in fond, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si contravaloare expertiza.
Totodata, in temeiul art.277 Cod de procedura civila, tribunalul va obliga in solidar intimatii la plata sumei de 661 lei in favoarea recurentilor, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, constand din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Bunuri si valori imobiliare
Recurs inadmisibil - incheiere premergatoare - Decizie nr. 2115 din data de 25.01.2010Contract de vanzare-cumparare anulat. Evacuarea fostilor proprietari - Decizie nr. 654 din data de 28.11.2014
Bunuri si valori imobiliare - Decizie nr. 520 din data de 28.06.2010
Imbogatire fara just temei - Decizie nr. 19 din data de 25.01.2010
Obligarea autoritatii publice locale la incheierea unui contract de inchiriere in vederea asigurarii serviciului public - Decizie nr. 141/R din data de 23.02.2010
Nulitatea absoluta a actelor de instrainare a bunurilor, efectuate de debitor dupa deschiderea procedurii insolventei nu poate fi inlaturata de buna – credinta a dobanditorului. - Decizie nr. 431/R din data de 20.09.2007
Schimbare destinatie imobil prin hotararea consiliului judetean - Decizie nr. 103/R din data de 17.04.2007
Contencios fiscal - Posibilitatea deducerii TVA conform art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 – bunuri si servicii destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile. - Decizie nr. 93/R din data de 18.04.2006
Contract de locutiune. Exceptia de neexecutare a contractului . Daune interese - Decizie nr. 53/Ap din data de 02.05.2006
Masuri asiguratorii. Sechestru asigurator. Disproportie intre valoarea creantei si valoarea bunului indisponibilizat. Cuantumul cautiunii raportat la valoarea creantei. - Decizie nr. 89/R din data de 24.02.2006
Actiune in evacuare. Obligativitatea exercitarii actiunii de catre toti coindivizarii, in conditiile in care nu s-a efectuat partajarea fizica a bunului imobil in care se regasesc mai multe apartamente. - Decizie nr. 34/R din data de 31.01.2006
Art. 17 pct. B lit. a din O.U.G. Nr. 17/2000.Taxa pe valoarea adaugata - cota zero, la exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor - conditii de aplicare. - Decizie nr. 222/R din data de 11.10.2005
Neobligativitatea formularii cererii reconventionale pentru completarea masei succesorale - Decizie nr. 702/R din data de 21.11.2005
Paratj succesoral. Momentul ramanerii definitive a hotararii judecatore?ti de partaj al bunurilor comune. - Decizie nr. 213/A din data de 03.10.2011
Inadmisibilitatea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de catre detentor precar. - Decizie nr. 1366/R din data de 10.11.2011
Contestatie impotriva Dispozitiei emisa in temeiul Legii nr. 10/2001 formulata de un tert. Competenta de solutionare a cererii apartine instantei competente potrivit dreptului comun. - Decizie nr. 106 din data de 01.03.2012
Legea nr. 10/2001. Constatarea nulitatii dispozitiei de retrocedare in natura a unui imobil. Reclamanti care au calitatea de persoane indreptatite la masura reparatorie. Competenta. - Decizie nr. 16 din data de 12.03.2004
Imobil revendicat in conditiile Legii nr.10/2001. Unitate detinatoare. Instanta competenta teritorial. - Decizie nr. 1973/A din data de 17.12.2004
Cult religios. Imobil preluat de stat. Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare a unui imobil in baza Legii nr. 112/1995 si a Legii nr.85/1992. - Decizie nr. 1487/A din data de 07.10.2004
Aur confiscat abuziv. Notiunea de “obiect de aur”. Restituire in temeiul OUG nr.190/2000. - Decizie nr. 1484/A din data de 07.10.2004