practica relevanta civil aprilie

Practica civila relevanta trimiestrul I 2008 1. La data de 28 noiembrie 2007 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost inregistrata sub nr. 7709/94/2007 contestatia in anulare promovata de NE impotriva intimatei MM prin care aceasta a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna desfiintarea incheierii nr. 485 pronuntata la data de 24 octombrie 2007 de catre Judecatoria Buftea in baza art. 317 alin. 2 din Codul de procedura civila, incheiere pronuntata in urma cererii lui NE prin care aceasta a solicitat incuviintarea executarii silite a sentintei civile nr. 760/ 21 martie 2007.
Contestatoarea a aratat ca prin sentinta civila nr. 760 intimata MM a fost obligata sa desfiinteze pe cheltuiala ei fantana construita abuziv pe un drum de servitute, contestatoarea punand in executare silita hotararea mai sus aratata la BEJ DOC.
Ulterior, intrucat intimata, in opinia contestatoarei, nu si-a indeplinit obligatia stabilita prin dispozitivul sentintei civile nr. 760 a promovat o cerere, ce a facut obiectul cauzei 5960/94/2007 al Judecatoriei Buftea, prin care a solicitat sa fie autorizata sa indeplineasca dispozitivul sentintei civile nr. 760 pe cheltuiala intimatei MM. Prin incheierea 485 /24 octombrie 2007 a fost respinsa cererea lui NE. Impotriva acestei ultime incheieri NE a promovat prezenta contestatie in anulare.
Cererea a fost intemeiata in drept pe art. 317 si 318 din Codul de procedura civila, a fost legal timbrata si insotita de copia sentintei civile nr. 760/21 februarie 2007, a incheierii nr. 485.
Intimata a depus intampinare in care solicitat respingerea contestatiei in anulare ca fiind inadmisibila intrucat incheierea atacata nu este supusa recursului, fiind pronuntata in baza art. 5802 din Codul de procedura civila.
Avand in vedere inscrisurile de la dosar instanta a apreciat ca cererea este inadmisibila.
Ca situatie de fapt instanta retine ca prin sentinta civila nr. 760/21 februarie 2007 intimata a fost obligata sa desfiinteze un put aflat pe un drum de servitute. Intrucat intimata, in opinia contestatoarei, nu si-a indeplinit obligatia stabilita prin dispozitivul sentintei civile nr. 760 a promovat o cerere, ce a facut obiectul cauzei 5960/94/2007 al Judecatoriei Buftea, prin care a solicitat, in temeiul art. 5802 din Codul de procedura civila, sa fie autorizata sa indeplineasca dispozitivul sentintei civile nr. 760 pe cheltuiala intimatei MM. Prin incheierea irevocabila 485 /24 octombrie 2007 a fost respinsa cererea lui NE. Impotriva acestei ultime incheieri NE a promovat prezenta contestatie in anulare.
Instanta apreciaza ca prezenta cerere nu se incadreaza in nici una din situatiile prevazute de art. 317 si art. 318 din Codul de procedura civila.
Astfel art. 317 prevede ca "Hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:" ori incheierea nr. 485 este una irevocabila dar nu ca urmare a exercitarii cai de atac a apelului si recursului ci una fara cale de atac. Mai mult de atat, nici unul din motivele prevazute de punctele 1 si 2 ale art. 317 nu sunt indeplinite in cauza supusa atentiei noastre.
Nici prevederile art.  318 nu-si regaseste aplicarea in cauza de fata intrucat "Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.". Incheierea atacata nu este una pronuntata in recurs.
Prin urmare, contestatia in anulare va fi respinsa ca inadmisibila
2. La data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost inregistrata sub nr. 733/94/2008 cererea de asigurare de dovezi a reclamantei CNAIHC in contradictoriu cu asocierea formata din 5 paratii, intemeiata pe art. 235 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In fapt, reclamanta arata ca intre Companie si Asocierea indicata anterior s-a incheiat la data de 06.02.2007, Contractul de Executie de Lucrari nr. 57/C. Potrivit acestui Contract, Asocierea urma sa efectueze lucrarile de reparatii curente la Pista de Decolare-Aterizare nr. 2 a reclamantei. Lucrarile de reparatii curente au fost in mod expres stabilite si etapizate prin Contractul semnat de parti si prin documentele de atribuire a contractului de achizitie publica care fac parte din Contractul de Executie de Lucrari.
Termenul de finalizare a lucrarilor contractate stabilit initial nu a putut fi respectat ca urmare a intervenirii in derularea contractului a mai multor factori. Avand in vedere interventia factorilor specifici sezonului rece asupra lucrarilor deja efectuate, precum si evolutia ulterioara a acestor lucrari, reclamanta a apreciat ca se impune identificarea acestor lucrari si starea in care ele se afla, pentru a inlatura cu anticipatie posibilele divergente dintre cele doua parti contractante.
In drept, s-a invocat art. 235 - 237 C.Pr.Civ.
Judecarea cauzei s-a facut fara citarea partilor.
Fata de inscrisurile de la dosar instanta retine catre intre reclamanta si o asociere de 5 firme au incheiat, la data de 6 februarie 2007, un contract de antrepriza privind repararea curenta la pista de decolare aterizare nr. 2 de la Aeroportul Henri Coanda din Otopeni. Desi durata de executare a lucrarilor era de circa 8 luni, aceasta a fost depasita fara ca lucrarea sa se finalizeze. Din cauza iernii lucrarile au fost oprite.
Intrucat exista riscul ca lucrarile efectuate pana la intreruperea lor sa fie deteriorate datorita conditiilor vremii si sa fie acoperite de cele care urmeaza a se efectua, conform proiectului de executie, si avand in vedere importanta lucrarilor care se efectueaza si bunul ce se repara (pista de decolare aterizare), situatie care poate afecta chiar siguranta operatiunilor de decolare aterizare, instanta apreciaza ca se impune efectuarea unei expertize tehnice constructii ce va avea obiectivele solicitate de reclamanta.
3. La data de 14 decembrie 2005 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a fost inregistrata sub nr. 4820/2005 actiunea reclamantei MNF impotriva paratilor Comisia Locala V de aplicare a Legii 18/1991, S.C. AgroIndustriala M S.A., Oficiul Cadastru si Publicitate Imobiliara Ilfov, Prefectura jud. Ilfov, Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii prin care aceasta a solicitat instantei, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa sa se constate nulitatea oricaror acte emise pentru terenul sau in suprafata de 4,5 ha, situate in com. V, sa anuleze orice mentiuni cadastrale efectuate pe terenul reclamantei, sa i se elibereze Titlul de Proprietate pentru terenul mai sus mentionat din com. V.
In fapt, reclamanta arata ca este mostenitoarea mamei sale BM care  a detinut din 1926, ca dota din partea parintilor sai un teren de 5 ha, situat in perimetrul orasului V, conform schitei anexate si a trei declaratii manuscrise inregistrate la Primaria comunei V, inregistrate sub nr. 34869/20.11.2002.
Din aceasta suprafata conform Legii 18/1991, i s-a atribuit conform Titlului de Proprietate nr. 28141 din 18.03.1996, doar o suprafata de 5000 mp.
Pentru restul de 4,5 ha. i s-au dat actiuni la AI M S.A., conform Deciziei nr. 1215 din 28.09.2003.
In evidentele acestei societati devenita ulterior SCAI M S.A., reclamanta sustine ca a figurat in calitate de "locator" pentru suprafata de 4,5 ha conform adeverintei 647/20.06.1997.
Intrucat dorea sa primeasca titlul de proprietate si pentru acest teren, reclamanta arata ca a facut numeroase demersuri prin care a solicitat emiterea acestui act.
In urma demersurilor repetate primaria V i-a raspuns ca (adresa nr. 17574/7 aprilie 2004) ca "cererea pentru punerea in posesie a suprafetei de 4,5 ha in curs de rezolvare si ca suprafata a fost validata pe anexa 32, pozitia 03".
In drept, s-au invocat disp. Legii 18/1991 si ort. 8 si urm. , Leg. 1/2000 cu modificarile ulterioare, art. 36Leg. 204/2004, art. 48 OG. 1120/2005.
Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca reclamanta solicita reconstituirea pe vechiul amplasament, iar aceasta reconstituire nu este posibila intrucat aceste teren nu este si nu s-a aflat niciodata la dispozitia comisiei locale si ca reclamanta a fost invitata sa fie pusa in posesie pe un alt amplasament. Ultima oferta in acest sens i s-a facut prin adresa nr. 48317/16 decembrie 2005 (fila 46, dosar Curtea de Apel Bucuresti), oferta ce a fost refuzata de reclamanta prin adresa 17841/12 ianuarie 2006.
La data de, 30 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta civila nr. 210 a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei Judecatoriei Buftea.
Dupa inregistrarea cauzei pe rolul Judecatoriei Buftea a depus intampinare si OCPI care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
La termenul din data de 18 aprilie 2006 instanta a dispus scoaterea din cauza a Prefecturii jud. Ilfov, si introducerea in cauza a Comisiei judetene de aplicare a Legii 18/1991 jud. Ilfov.
Prin adresa 26461/9 mai 2006 Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V a adus la cunostinta instantei ca reclamanta este inscrisa in anexele la Legea 1/2000 si ca nu a fost pusa in posesie intrucat revendica vechiul amplasament.
La data de 16 august 2006 reclamantei i s-au incuviintat proba cu inscrisuri si expertiza topo ce a fost efectuata de Diaconescu Mihail Danut si a avut ca obiective identificarea terenului de 4,5 ha si stabilirea situatiei juridice a acestuia. In acest sens, expertul a aratat ca in cazul in care nu s-au facut alte instrainari, terenul respectiv figureaza la primaria V ca fiind in proprietatea lui TS si face parte dintr-un teren mai mare de circa 16 ha.
La dosar s-a depus un contract de schimb de terenuri, nr. 2443/ 27 noiembrie 1998, incheiat intre SCAI M si TS.
Fata de aceasta situatie reclamanta a aratat la termenul din data de 27 februarie 2007 ca intelege sa se judece si cu TS solicitand introducerea acestuia in cauza pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de schimb incheiat intre aceasta si parata SCAI M.
La data de 22 martie 2007 paratul Ministerul Agriculturii a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
In cadrul dezbaterilor instanta i-a pus in vedere reclamantei sa-si precizeze capatul 2 de cerere in sensul de a indica ce acte solicita sa fie constate nule absolut, aceasta indicand contractul de schimb.
Tot in cadrul dezbaterilor instanta a considerat necesar sa puna in discutie calitatea procesuala pasiva a Ministerului Agriculturii si OCPI pe toate capetele de cerere, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor TS si SCAI M SA pe capetele de cerere 2 si 3, privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la care reclamanta a solicitat respingerea acestor exceptii.
Fata de inscrisurile de la dosar instanta retine ca in urma aplicarii dispozitiilor legilor fondului funciar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5000 mp, eliberandu-i-se titlu de proprietate in acest sens, pentru diferenta de 4,5 ha pe care mama sa i le-a dat ca dota, i s-au dat actiuni la SCAI M S.A., conform Deciziei nr. 1215 din 28.09.2003. In urma unui protocol incheiat intre SCAI M S.A. si Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V, aceasta din urma a primit o suprafata de teren, mai mare, din care i-a oferit si petentei pentru a fi pusa in posesie o suprafata de 4,5 ha. Petenta a refuzat amplasamentul terenului oferit de Comisia locala, insistand sa primeasca terenul pe vechiul amplasament, care se  pare ca este pe drumul de centura al capitalei. Acest vechi amplasament nu s-a aflat niciodata la dispozitia Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V si a facut obiectul unui schimb intre SCAI M S.A. si TS, contract de schimb in privinta caruia reclamanta cere sa se constate ca fiind nul absolut, prin prezenta actiune.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt instanta apreciaza ca exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Ministerului Agriculturii si OCPI pe ansamblul actiunii este intemeiata. Cei doi parati nu sunt parti in contractul de schimb si nu au atributiuni in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, instanta mai apreciaza ca nici TS si SCAI M S.A. nu au calitate procesuala pasiva in ce priveste capetele de cerere privind anularea oricaror mentiuni cadastrale efectuate in privinta terenului reclamantei si pe capatul 3 de cerere privind eliberarea titlului de proprietate pentru terenul de 4,5 ha situat in com. V.
In ce priveste fondul cererii reclamantei, in ansamblu, instanta il gaseste neintemeiat.
Reclamanta nu a aratat ce cauze de nulitate loveste contractul de schimb dintre SCAI M S.A si TS. In aprecierea reclamantei simplu fapt ca terenul respectiv s-a aflat la SCAI M S.A. care l-a schimbat cu TS constituie un motiv de nulitate. Este adevarat ca SCAI M S.A. a transmis catre Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V circa 110 ha pe care aceasta le-a restituit celor indreptatiti, dar in aceasta suprafata nu se include si fostul amplasament al terenului primit de mama reclamantei ca dota.
Pe langa faptul ca reclamanta nu a invocat si nu a dovedit nici un motiv de nulitate absoluta in privinta contractului atacat, chiar daca aceasta nulitate a contractului de schimb ar fi constatata, aceasta constatare nu ar avea nici o finalitate, nici un interes, in privinta reclamantei, intrucat terenul s-ar intoarce la SCAI M S.A. care oricum nu l-a predat Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V pentru a fi pusa in posesie reclamanta. Cu alte cuvinte demersul reclamantei este lipsit de interes. Aceasta inseamna ca ulterior acestei constatari reclamanta va trebui sa porneasca o nou actiune impotriva SCAI M S.A. pentru ca aceasta sa fie obligata sa predea terenul Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V pentru a o pune in posesie pe vechiul amplasament.
Si in ce priveste capatul de cerere privind obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 com. V si a celei judetene pentru a-i elibera titlul de proprietate reclamatei pe vechiul amplasament este neintemeiat.
Parata Comisia locala a aratat, iar reclamanta a recunoscut, ca i-a facut o oferta, reiterata de mai multe ori, de punere in posesie pe un alt amplasament, dar reclamata a refuzat acest amplasament. Instanta nu poate obliga Comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 com. V sa o puna in posesie pe reclamanta pe un teren care nu se afla la dispozitia acesteia, mai bine zis care se afla in proprietatea unui tert. Numai terenurile de care dispune Comisia locala pot fi restituite celor indreptatiti. Pe de alta parte, comisia locala nu poate face proba negativa ca nu a avut terenul la dispozitie, dar reclamanta poate face proba pozitiva ca terenul in litigiu ar fi, sau a fost, la dispozitia comisiei locale.
De altfel, din adresa de la fila 27 (dosar Curtea de Apel Bucuresti) se arata ca din terenul din tarlaua 4, Comisia locala a preluat doar 14,30 ha in care nu se afla vechiul amplasament al terenului revendicat de reclamanta.
Ca o consecinta a respingeri capetelor de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb si a obligarii celor doua comisii de a elibera titlu de proprietate reclamantei, instanta va respinge, ca neintemeiat si cererea privind anularea oricaror mentiuni cadastrale efectuate pe terenul de 4,5 ha situat in com. V. 4. La data de 22 ianuarie 2008 pe rolul Judecatoriei Buftea a fost inregistrata sub nr. 645/94/2008 contestatia la executare a debitoarei IML in contradictoriu cu creditoarea SCA CSAimpotriva executarii silite din Dosarul de executare nr. 141/2007 format de BEJ DC, executare silita avand ca obiect vanzarea la licitatie publica a unui numar de 63.412 actiuni nominative pe care contestatoarea le detine la SC F SA, licitatie ce urma sa aiba loc pe data de 24.01.2008 ora 14 la sediul SC F SA din Voluntari, precum si suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei la executare in temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila.
In fapt, debitoarea arata ca la data de 21.01.2008 a luat la cunostinta despre inscrisul intitulat "Publicatie de vanzare mobiliara, publicitate si conditii de licitatie" prin care era instiintata ca pe data de 24.01.2007 ora 14 va avea loc la sediul SC F SA, vanzarea la licitatie publica a unui numar de 63.412 actiuni nominative avand valoarea de 2,5 RON fiecare, apartinand debitoarei, pretul de incepere a licitatiei este de 250.000 RON fiind determinat prin evaluare de catre executorul judecatoresc cu acordul creditorului prin procesul - verbal de sechestru nr 141/ 21.12.2007.
Astfel, prin publicatia de vanzare mobiliara din data de 21.01.2008 a stabilit data tinerii licitatiei doar 3 zile mai tarziu aplicand in mod eronat prevederile art. 437 C.p.c care precizeaza un termen de cel putin 3 zile inainte de tinerea licitatiei doar pentru intocmirea efectiva si afisarea publicatiei de vanzare.
De asemenea, contesta debitoarea si modul in care a fost efectuat raportul de expertiza contabila in cauza privind evaluarea actiunilor nominative detinute la SC F SA de catre debitoare aceasta a fost stabilita printr-un raporta de expertiza contabila efectuat fara a consulta debitoarea.
La dosar s-a atasat si dosarul de executare silita nr. 141/2007 al BEJ DC.
Intimata a invocat exceptia tardivitatii contestatiei, ce a fost respinsa motivat de faptul ca aceasta a fost promovat in data de 22 ianuarie 2008 impotriva publicatiei de vanzare emisa la data de 21 ianuarie 2001.
Contestatoarea a mai solicitat introducerea in cauza a AVAS, cerere respinsa de instanta intrucat aceasta nu are nici o calitate in cauza da fata.
Intrucat contestatoarea a aratat ca renunta la cererea de suspendare, desi depusese cautiunea stabilita de instanta prin rezolutie, instanta a luat act de aceasta renuntare.
Fata de actele si lucrarile dosarului instanta retine ca la data de 6 iulie 2006 intre IML si SCA CSA s-a incheiat un contract de asistenta juridica pentru reprezentarea intr-o cauza care ulterior a fost completat cu un act aditional incheiat la data de 25 octombrie 2007 prin care cele doua parti au stabilit un onorariu de 67.000 lei noi - RON. In acest ultim act aditional s-a convenit si clauza ca in cazul admiterii recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie achitat si un onorariu de succes de 450.000 euro in termen de 7 zile.
Intrucat clientul SCA CSA, debitoarea, nu si-a indeplinit obligatiile din contractul de asistenta juridica acesta a fost pus in executare silita, executare ce face obiectul dosarului 141/2007 pe rolul BEJ DC.
Dupa efectuarea formalitatilor premergatoare executarii (somatie, proces verbal de sechestru) BEJ DC dispune in data de 17 ianuarie 2008 efectuarea unei expertize contabile a celor 63.412 actiuni nominative detinute de debitoare in cadrul SC F SA ce urmau a fi executare silit, raport care este depus la dosarul de executare, a doua zi, 18 ianuarie 2008. La data de 21 ianuarie 2008 BEJ DC emite publicatia de vanzare ce anunta, din eroare, licitatie publica pentru vanzarea actiunilor la data de 24 ianuarie 2007. Fara indoiala ca este vorba de 24 ianuarie 2008 si instanta va tine seama, in continuare, de aceasta ultima data.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt instanta apreciaza ca prezenta contestatie este intemeiat numai in ce priveste raportul expertiza contabila ce a evaluat cele 63.412 actiuni nominative detinute de debitoare in cadrul SC F SA, precum si publicatia de vanzare din data de 21 ianuarie 2008, pentru motivele ce se vor arata in continuare.
Un expert contabil nu poate evalua real valoarea unor actiunii nominative emise de o societate comerciala.
Astfel, in expertiza contabila se retine, la fila 4, ca "in vederea stabilirii valorii reale a unei actiuni nominative, se calculeaza valoarea activului net contabil." fara a indica pe ce considerent se aplica aceasta metoda. Se stie ca daca doua persoane (fizice sau juridice) atunci cand tranzactioneaza un numar de actiuni nominative ale unei societati comerciale pe actiuni au in vedere mai multe elemente, nu numai pe cele contabile. Intre aceste elemente sunt, pe langa activul net contabil, cu toate componentele sale, surprinse de expert la fila 4-5 ale raportului, si elemente care nu sunt evaluate contabil cum ar fi: cota de piata in segmentul in opereaza societatea respectiva, vadul comercial, numar de clienti, numar de angajati si nivelul lor de calificare, brevete de inventii sau drepturi de autor care se afla la dispozitia societatii, etc. Nici unul din elementele extracontabile pe care le-ar putea avea SC F SA nu sunt surprinse in aceasta evaluare.
Stabilirea valorii actiunilor SC F SA inseamna, practic evaluarea intregii societati comerciale (a intreprinderii respective), iar evaluarea unei intreprinderi, conform standardelor de evaluare internationale valabile si in tara noastra din 2003, se poate face prin mai multe abordari: abordarea bazata pe active (patrimoniala), abordarea pe baza de venit, abordarea prin comparatia de piata. De exemplu, abordarea pe baza de venit este definita (conform "Standardului de evaluare - SEV 5" - Evaluarea intreprinderii - din iunie 2000 elaborat de ANEVAR - IROVAL - pag. 3) ca fiind o cale de determinare a valori intreprinderii, participatiilor proprietarilor sau actiunilor prin utilizarea uneia sau mai multor metode, prin care valoarea este determinata prin convertirea beneficiilor (castigurilor) anticipate. Pe de alta parte, "Cunoasterea pietei curente si a tendintelor principale ale dezvoltarii economice este esentiala pentru efectuarea de evaluari competente de intreprinderi" ("Standardului de evaluare - SEV 5" din iunie 2000 - pagina 10). Sau, "Documentele [societatii] pot stipula ca dreptul care este transferat trebuie sa fie evaluat ca o cota parte din valoarea totala a actiunilor emise, chiar daca dreptul care este transferat reprezinta o participatie minoritara" (idem pag. 12). 
Mai mult decat atat, toate aceste elemente, abordari, metode, implica o analiza laborioasa, complexa pentru a putea surprinde toate componentele care determina valoarea actiunilor, precum si relatiile dintre ele, analiza care nu se poate face intr-o singura zi, cat a durat intocmirea raportului de expertiza pus in discutie.
Cu privire la publicatia de vanzare din data de 21 ianuarie 2008 se apreciaza ca aceasta nu indeplineste conditiile stipulate de art. 437 din Codul de procedura civila      care arata:" Cu cel putin 3 zile inainte de tinerea licitatiei executorul judecatoresc va intocmi si va afisa publicatia de vanzare la locul licitatiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vanzarii bunurilor si al instantei de executare, iar atunci cand apreciaza ca este necesar, vanzarea la licitatie va fi anuntata si intr-un ziar de larga circulatie." Ori, in lumina art. 101 alin. 1 din Codul de procedura civila, intre data de 21 ianuarie 2008, data intocmirii si afisarii publicatiei de vanzare si data de 24 ianuarie 2008, data licitatiei, sunt doar doua zile libere (22 si 23) si nu trei cum prevede art. 437 din Codul de procedura civila. Prin urmare publicatia de vanzare a fost intocmita si afisata cu nerespectarea art. 437 alin. 1 din Codul de procedura civila.
In concluzie, va fi admisa in parte contestatia la executare a debitoarei IML in contradictoriu cu SCA CSA, vor fi anulate raportul de expertiza contabila, precum si publicatia de vanzare intocmita la data de 21 ianuarie 2008 in dosarul de executare nr. 141/2007 si, pe cale de consecinta, actele de executare silita subsecvente, efectuate dupa data de 21 ianuarie 2008 in dosarul de executare nr. 141/2007. 5. Prin cererea formulata, reclamantii S.C. P SRL OH, OM, OMA  au chemat in judecata pe paratii DI si BEJ DOC solicitand instantei ca, prin incheierea ce se va pronunta, sa se dispuna suspendarea provizorie a executarii silite pana la solutionarea cererii de suspendare formulate in cadrul contestatiei la executare inregistrate pe rolul Judecatoriei Buftea sub numarul 1241/94/2008.
In motivarea cererii, reclamantii arata ca executarea in acest moment le-ar pricinui pagube importante.
Analizand actele si lucrarile dosarului,instanta retine ca impotriva debitoarei  SC P SRL, la cererea creditorului DI, s-a inceput executarea silita in temeiul sentintei civile nr.212/2008 a Judecatoriei Buftea.
In temeiul titlului executoriu s-a constata rezolvit contractul de inchiriere nr.130/2007 si s-a dispus evacuarea reclamantei din prezenta cauza din imobilul proprietatea paratului DI.
Fata de continutul dispozitiilor art. 280 Cod procedura Civila, instanta constata ca prezenta cerere tinde la obtinerea suspendarii executiei vremelnice, or, potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedura civila - "Cererea de suspendare se va judeca de instanta de apel.(_)"
Asa fiind,in baza art.280 alin.3 rap.la art.159 punctul 2 Cod procedura Civila instanta va admite exceptia invocata din oficiu si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti. 6. Prin actiunea civila formulata, reclamantul GN a chemat in judecata pe paratele Comisia Judeteana Ilfov de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se desfiinteze hotararea nr.1763/2006 a Comisiei Juidetene Ilfov, sa fie obligate paratele sa efectueze formalitatile prealabile,sa puna in posesie si sa elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru suprafata de 0,75 ha teren.
In motivarea actiunii,reclamantul a aratat ca,desi a solicitat in repetate randuri reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de pe urma fratelui sau, TI, cele doua parate  i-au respins in mod nelegal  aceste cereri.
Parata Comisia Locala de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat intampinare  si a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.  Se arata ca reclamantului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate in nume propriu, ca reclamantul nu dovedeste continuitatea dreptului de proprietate si nici modul de preluare pentru alte suprafete de teren, ca nu dovedeste legatura de rudenie cu defunctul.
Analizand intregul material probatoriu administrat in cauza instanta retine ca reclamantul a facut dovada ca autorul sau a detinut in proprietate suprafata totala de 0,75 ha teren situat in comuna S.
Cu actele de stare civila depuse la dosarul cauzei si cu cererea de reconstituire adresata comisiei reclamantul a dovedit,de asemenea,ca are calitate de mostenitor indreptatit la reconstituire potrivit dispozitiilor legilor proprietatii.
Cererea reclamantului a fost respinsa cu motivarea ca nu ar fi probat continuitatea dreptului de proprietate si nici modul de preluare de stat ori CAP:
Argumentele prezentate de parata in intampinare nu pot fi retinute: reclamantului ii revine, intr-adevar, sarcina probei cu privire la aspectele anterior prezentate referitoare la calitatea de persoana indreptatita. Imprejurarea ca terenul a fost preluat sau nu de CAP trebuie dovedita tot potrivit regulii generale in materie de probe, adica de cel care o invoca, asadar nu neaparat de catre reclamanta. Adagiul care exprima aceasta regula este "actor incumbit onus probandi". Interpretarea ca regula ar fi in sensul ca sarcina probei cade intotdeauna in sarcina reclamantei este cu totul neintemeiata si lipsita de suport legal; este adevarat ca,in regula generala,"cel care face o propunere inaintea judecatii" este, indeobste, reclamantul, dar poate fi si paratul atunci cand sustine existenta unor imprejurari care ar putea conduce la respingerea actiunii. A da o alta interpretare ar conduce la concluzia ca reclamantului ii revine sarcina de a aduce dovezi atat pentru el cat si pentru parat, ceea ce este, evident, absurd.
In al doilea rand, nicio prevedere legala actuala nu conditioneaza restituirea proprietatii de dovezi privind continuitatea dreptului de proprietate. Aceasta este o notiune dincolo de lege, care conduce la concluzia ca reclamantul ar trebui sa faca dovada unui fapt negativ, cel al neinstrainarii.
Legiuitorul nostru a prevazut, de altfel, expres in art.6 alin.1/4 Legea 1/2000  "Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate".
In speta,reclamantul a produs dovezi privind dreptul de proprietate, cu actele depuse la dosarul cauzei. Potrivit textului citat anterior, paratele s-ar fi cuvenit sa depuna inscrisuri in contra actului pe care reclamantul isi intemeiaza pretentiile. Or, paratele doar au formulat simple sustineri, lipsite de suport probatoriu.
Instanta mai retine un argument de text pentru care, adesea, multi dintre cei care solicita reconstituirea dreptului de proprietate nu pot dovedi ca le-ar fi fost preluat terenul de catre stat. Asa cum se va vedea in textul ce urmeaza, in epoca acestor preluari de terenuri nu se intocmeau evidente; mai mult, persoanelor considerate "chiaburi" nici nu li se permitea sa formuleze cereri de predare a terenului.
Astfel, potrivit art.8 Hotararea Consiliului de Ministri nr.308/1953 "Nu se vor primi cereri de trecere a pamantului in proprietatea statului din partea chiaburilor. Tendintele chiaburilor de a renunta la terenurile lor agricole trebuiesc considerate ca incercari de sabotare a productiei agricole si de sustragere de la indeplinirea obligatiilor pe care le au fata de stat".
Nu intamplator, acest text nu a fost niciodata publicat, continutul sau putand fi consultat in extras doar in diferite lucrari de specialitate ("Viata rurala romaneasca pe lungul drum dintre Flamanzi si Uniunea Europeana",academician Paun Ion Otiman).
Este evident, asadar, ca a solicita petentilor dovezi privind modul de preluare ar conduce la golirea de continut a unor legi care s-au dorit reparatorii.
Nu exista nici un argument de practica judiciara care sa conduca la concluzia ca, intr-o actiunea in revendicare, reclamantului i s-ar fi cerut sa faca dovada cu acte ca i s-a ocupat terenul sau sa faca dovada "continuitatii dreptului de proprietate", refuzandu-i-se eventual cererea pe motiv ca "actul este prea vechi".
Actele de proprietate nu sunt supuse niciunui termen de "valabilitate".
Cu atat mai puternic cuvant nu poate fi retinuta sarcina unor astfel de dovezi in aplicarea unor legi speciale edictate in favoarea, iar nu impotriva fostilor proprietari.
In fine, instanta constata ca reclamantul a dovedit - cu actele de stare civila depuse la dosarul cauzei - imprejurarea ca este fratele defunctului de pe urma caruia solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru toate considerentele expuse,instanta va admite actiunea asa cum a fost formulata.